7,468 matches
-
a mai zis că, oricât s-ar strădui, tot nu ar putea scrie ca cel adevărat, că-i era rușine de ce făcuse și de poezia lui. Plin de remușcări, se gândea să-l contacteze pe celălalt și să-i ceară iertare, să se retragă și să-i lase locul, așa cum se cuvenea de la bun început. Era gata să meargă la închisoare dacă așa ar fi vrut celălalt, să fie condamnat și executat. La rugămințile lui Edi, toți ne-am pus în locul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
soare se vor da jos din pat și vor începe să-și strângă lucrurile, apoi vor ieși să le împartă... își vor lichida toate conturile... își vor scoate părinții de la azil... se vor ruga pentru copilul avortat... își vor cere iertare de la prieteni și mult mai mult... foarte mult... dar nu prea mai era timp... întotdeauna trece prea repede ca să faci toate astea. — Ești sigură că e atunci? Așa spune profeția, nu-i așa? — Ba da. Toată lumea știe asta. — Și misionarul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atât mai puțin la o condamnare la moarte. Amabilitatea lui se pierdu în urletul ce izbucni din gâtlejul său acoperind sala de judecată cu o durere insuportabilă. Mâinile gesticulau arătând spre anumite persoane, negând anumite fapte și afirmații, apoi implorând iertare. Nu îl vedea nimeni și cu siguranță nu îl auzea nimeni, toți fuseseră antrenați să nu se lase impresionați. În zadar cerea o explicație, degeaba se zbătea în timp ce era transportat înapoi la închisoare, în aceeași celulă de la subsol. Până la executarea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de propria-i nesăbuință, a venit în parc, pe aceeași bancă, în același loc, la aceeași oră, de către seară, ca la un dublu priveghi, și la o clipă de cucernicie. Să se reculeagă. Să se roage, în sinea sa, pentru iertarea păcatelor nesăbuinței. Rămâne, în continuare, ca o stană de piatră, în mijlocul acelui punct de pe fața globului terestru, invadat de viața care curge, și tot curge, și tot curge fără noimă, fără ca ea să mai sesizeze acest fapt. Vama Era ultima
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de a vorbi cu cei vii. Ea, femeia pe care o credeam lipsită de sensibilitate, se simțise jignită de replica mea. Am încercat să mă ridic pentru a mă duce să mă arunc la picioarele ei, plângând și cerându-i iertare. Da, să plâng dacă aș fi putut, plânsul m-ar fi calmat, cel puțin așa credeam. Câte minute, ore, secole se scurseră, nu știu. Eram ca un nebun și gustam plăcerea suferinței. Era o plăcere supraomenească, o plăcere pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să fie doborîtă. O formă de inconștiență, sau de rezistență ?” (p.29); „Livada...este Furtuna secolului nostru. Ea Îi Înregistrează crizele și Îi desenează relieful”(p.37) ; „Stăpîna va sfîrși prin a se asemăna cu Maria Magdalena și va cerși iertarea păcatelor, pe cînd Varia va Înălța compor tamentul său sacrificial la rangul de virtute” (p.51) ; „Cehov face din livadă un sălaș al fantomelor, diseminare secretă a aceluiași Hamlet pe care Kostea Îl cita În primele pagini ale Pescărușului și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a timpului psihologic și o negare a vieții. Alimentarea cu aceste ingrediente distructive era produsă de însăși iubita mea minte, care producea acest tam -tam. Mintea producea teama viitorului și regretele, resentimentele, suferințele, amărăciunea și toate formele de lipsă a iertării, erau produse de abundența trecutului. Vedeți câtă abundență există în mintea noastră? Prin această abundență mentală, eu nu aveam cum să trăiesc și să simt viața din mine la momentul dat. Era imposibil să simt viața în acele condiții de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
puțină sau chiar pe cale de dispariție. Trageți voi concluziile, vă rog. Doamne ... cât am mai intoxicat corpul meu și cât l-am mai torturat, încât mă mir cum de a suportat atât de mult. Acum îi mulțumesc și îmi cer iertare față de el și cred că deja m-a iertat. Corpul meu durere era umbra întunecată a sinelui fals, care se temea de lumina conșțiinței, am încercat mulți ani să lupt cu corpul durere, așa cum ne luptăm cu întunericul, apelând la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fie așa cum dorim. Câteva dintre ele merită toată atenția și par ușor de respectat cum ar fi: legea succesului, legea atracției, ofertei, creșterii, compensației și iubirii, dar ce facem cu celelalte, care par un pic mai dure: legea sacrificiului, permisivității, iertării, conformării, care sunt un pic mai neplăcute. E adevărat? Dar în cunoștință de ele sunt acum bine situat în vârful piramidei lui Cam acestea sunt legile pe care este bine să le învățăm și să le acesta constă dualitatea lucrurilor
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
femeia și bărbatul, dar pot afirma că femeia este fantasticul și misterul pe acest pământ și cine nu va considera acest lucru ca atare, o va face din pură ignoranță și prostie și în acest context este nevoie de multă iertare și reconcilierea relațiilor dintre bărbați și femei, o reconciliere între toți și toate și am înțeles că adevăratul buton declanșator al schimbării vieții și paradigmelor provine din zona spirituală. În acest context, alegerea nu este motivată de trecut, ci de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
unui borcan de dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule Kravciuk. Se pare c-am fost bine informată. Sunteți cel mai bun. Nu mi-ați răspuns Însă la o Întrebare, pot să vă servesc cu ceva? — Cu o explicație. — Îmi cer iertare pentru contextul nefericit În care ne-am cunoscut. Era ceva urgent. — La Poliție suna ocupat? La Pompieri? — Am nevoie de cel mai bun și nu-mi pot permite o amânare ori un refuz. Cineva Încearcă să mă omoare. Ah, mein
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu-i nici o noutate, n-o să scăpăm tocmai de ce ne era frică, zice Croitorașul, fixîndu-și privirea în gol asupra unui punct imaginar. — Ce urmărești de fapt? reia Milițică puțin iritat, aștepți să ne facem cu toții mea culpa, să ți cerem iertare în genunchi, sau ce? — Ar fi și asta o soluție, că tot n-am avut ocazia să auzim pînă acum versiunea voastră, zice Roja, nu-i așa, Nepoțică? adaugă, răsucindu-se în direcția lui Patru Ace. — Nici o problemă, zice Bulgarul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe care am descoperit-o Într-un almanah din anii ,30. Un țăran Îi cere iertare lui Dumnezeu pentru că l-a confundat Într-un vis, cu o șuviță de fum. Balada se termină trist: În genunchi, țăranul se roagă de păsările de pradă să-i sfâșie carnea cu ciocurile lor puternice, drept pedeapsă pentru necuviința visată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de prudență mai degrabă decât din răutate) justifică în vreun fel sau scuză gestul meu de a te trânti la pământ și de a te lovi. Aștern pe hârtie ce-mi trece prin minte în încercarea de a-mi cere iertare; aștern pe hârtie numai ceea ce îmi pare a fi adevărat. Trebuie să adaug că te consider, și remarc acest lucru în ciuda resentimentelor mele, o persoană demnă de tot respectul meu și care merită cu prisosință să știe adevărul. Sunt încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sfântă patroană a sacrificiului de sine, nu-i mai rămâne decât să tragă zăvorul dublu la ușă. Ăsta-i momentul în care încep să bat cu pumnii, ca să fiu lăsat înăuntru. Mă trântesc în genunchi pe preș ca să-mi cer iertare pentru păcatul săvârșit (și iar mă-ntreb, care o fi acesta?) și îi promit numai și numai perfecțiunea pentru tot restul vieților noastre, care vieți în clipa aceea mi se pare că va ține la nesfârșit. Apoi, mai sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pat. — Trec peste mușcătură, trec peste șuturi - în timpul ăsta mătura ei continuă să mă pistoneze necruțător, în încercarea de a mă scoate din peștera mea -, dar ce-o să mă fac cu un copil care nici măcar nu vrea să-și ceară iertare? Care nu vrea să-i ceară iertare propriei lui mame și să-i promită că niciodată, niciodată n-o să mai facă una ca asta, în veci! Ce-o să ne facem, tăticule, cu așa un băiețel la casa noastră? Glumește? Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în timpul ăsta mătura ei continuă să mă pistoneze necruțător, în încercarea de a mă scoate din peștera mea -, dar ce-o să mă fac cu un copil care nici măcar nu vrea să-și ceară iertare? Care nu vrea să-i ceară iertare propriei lui mame și să-i promită că niciodată, niciodată n-o să mai facă una ca asta, în veci! Ce-o să ne facem, tăticule, cu așa un băiețel la casa noastră? Glumește? Vorbește serios? Dacă-s chiar atât de incorigibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de incorigibil, de ce n-o fi chemând caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori, pentru refuzul de a-ți cere iertare de la maică-ta.“ Ai crede că băiețelul care-și lipăie cuminte lăpticul și face baie cu rățușca și vaporașele plutind în cadă e cel mai căutat criminal. Or, de fapt, în casa asta noi jucăm o farsă inspirată din Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Vila Gracie; urmăresc sosirea celorlalți membri ai noii administrații în timp ce o mângâi pe braț, o sărut pe frunte, îi spun că n-are nici un rost să plângă, eu sunt vinovatul, da, da, sunt o sulă scorțoasă jidănească și-mi cer iertare, iertare, iertare. — ...mereu te iei de mine - până și-n felul cum te uiți la mine te iei de mine, Alex! Îți deschid ușa seara, mor de nerăbdare să te văd, toată ziua nu mă gândesc decât la tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Gracie; urmăresc sosirea celorlalți membri ai noii administrații în timp ce o mângâi pe braț, o sărut pe frunte, îi spun că n-are nici un rost să plângă, eu sunt vinovatul, da, da, sunt o sulă scorțoasă jidănească și-mi cer iertare, iertare, iertare. — ...mereu te iei de mine - până și-n felul cum te uiți la mine te iei de mine, Alex! Îți deschid ușa seara, mor de nerăbdare să te văd, toată ziua nu mă gândesc decât la tine și, hopa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urmăresc sosirea celorlalți membri ai noii administrații în timp ce o mângâi pe braț, o sărut pe frunte, îi spun că n-are nici un rost să plângă, eu sunt vinovatul, da, da, sunt o sulă scorțoasă jidănească și-mi cer iertare, iertare, iertare. — ...mereu te iei de mine - până și-n felul cum te uiți la mine te iei de mine, Alex! Îți deschid ușa seara, mor de nerăbdare să te văd, toată ziua nu mă gândesc decât la tine și, hopa, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
călători cu clasa Întâi erau amestecate: era mai ușor să treacă de poliția de frontieră, dar era, de asemenea, și mai confortabil, mai potrivit cu orgoliul unui lider. Se surprinse rugându-se „Doamne, iartă-mă!“ Dar nu avu sentimentul siguranței nici unei iertări, dacă exista vreo putere care să ierte. Conductorul veni și Îi examină biletul. — Ninge iar, spuse el. E și mai rău În față. O să fim norocoși dacă reușim să trecem fără să avem Întârziere. Conductorul părea dispus să stea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușor puritatea motivelor, se gândi el cu nostalgie și puțină amărăciune, aș fi un prost să nu profit de o asemenea șansă. Regretul meu pentru ceea ce-am făcut nu-i mai mic acum decât atunci, dar nu am convingerea iertării, nu am convingerea că există cineva care să ierte. Aproape că zâmbi disprețuitor la ultima idee: Să mă duc să-mi mărturisesc păcatele la casierul Partidului Social-Democrat? La pasagerii de la clasa a treia? Fața preotului Întoarsă În cealaltă parte, degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gânduri. Sophia l-a dus chiar ea la S.J. Phillips ca să comande bijuteria. Asta explica fotografia din New York Magazine. Dar Milton nu terminase. Continuă: — Era o modalitate mai degrabă drăgălașă-bară-prostească din partea unui bărbat heterosexual de a Încerca să-și ceară iertare. Doar știi cum sunt soții. Niciodată nu prea știu ce să le cumpere soțiilor lor. Habar nu au de bijuterii, nu se pricep, ceea ce găsesc că este Încântător, de fapt. — Dar atunci de ce Sophia i-a spus lui Marci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vă omor. Și-mi aranjez părul cu mâna. Îmi îndrept cravata și-mi netezesc cămașa. Număr - 1, 2, 3 - și-i spun nu, dar noi am putea s-o omorâm pe ea. Îi spun că ar trebui să-i ceară iertare doamnei Boyle. Este ceea ce se cheamă o iubire severă. Helen stă cu cartea în mâinile înmănușate și se uită la Mona. Mona nu zice nimic. Fumul motoarelor diesel, țipetele, muzica rock și luminile colorate se chinuie să umple tăcerea. Stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]