1,506 matches
-
Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tîrziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturală..., mai erau desigur și alții care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Și mai erau emisiunile culturale ale Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul să dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliați la München. Era o favoare care li s-a făcut doar lor și care se datora meritelor excepționale. Pe lîngă posturile de radio
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Libere cu emigrația românească din Occident? Directivele venite de la Washington, de la conducerea americană, erau de a nu difuza tezele emigrației. De a nu da cuvîntul emigrației decît În mod excepțional. O excepție a fost făcută pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, din care Europa Liberă a făcut perechea poate cea mai mediatizată a exilului românesc. Ei aveau girul direcției americane și prin ei răzbătea o importantă parte a vieții emigrației din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalități, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, În ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decît suma exilaților. În acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atîtea exiluri cîte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate Întoarce În țara din care a fugit fără
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unde veneau, În anii ’70, și scriitori din România, printre care Nicolae Breban, Marin Sorescu, Bănulescu, Marin Preda, conform părerii Împărtășite doar de unii dintre participanți că literatură de calitate se face și În România. În ceea ce privește finalitatea acestor Întîlniri, Virgil Ierunca le aprecia ca fiind total ineficiente „pe cîmpul de luptă al rezistenței intelectuale”, pentru că nu ofereau nici un mijloc eficient pentru a duce la Îndeplinire responsabilitățile pe care le aveau toți intelectualii din exil. Evocînd una dintre Întîlnirile obișnuite de la cafeneaua
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca fiind total ineficiente „pe cîmpul de luptă al rezistenței intelectuale”, pentru că nu ofereau nici un mijloc eficient pentru a duce la Îndeplinire responsabilitățile pe care le aveau toți intelectualii din exil. Evocînd una dintre Întîlnirile obișnuite de la cafeneaua „Corona”, Virgil Ierunca vorbește despre solidaritățile care ar fi fost imposibile În țară și care sînt dificil de realizat În exil, comunicarea limitîndu-se la anecdotică. „Vorbesc mult, vorbesc prost despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a Întîlnirilor noastre. Cred că a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Român de Cercetări, o instituție creată sub patronajul prințului Nicolae. În ciuda reputației sale de organizație legionară, la Centru au conferențiat deopotrivă legionari declarați precum Paul Costin Deleanu, intelectuali de dreapta ca Horia Stamatu, Mircea Eliade sau Vintilă Horia, alături de Virgil Ierunca, de orientare stîngistă. De asemenea, la Centru erau prezenți și apolitici precum Eugen Ionescu, dar și intelectuali evrei, printre care soții Anton și Eliza Cerbu, Marcel Leibovici sau I. Klein. Scopul Centrului a fost să „păstreze și să valorizeze, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
relativ consistentă din punct de vedere cantitativ. Din păcate, nici unul dintre numere nu face referire la comitetul de redacție, pe care Îl putem afla numai din surse alternative, ce afirmă că Mircea Eliade și Nicolae Herescu erau editori-șefi, În timp ce Virgil Ierunca era secretar de redacție. În această revistă Își publică Emil Cioran ultimele texte În limba română, folosind pseudonimul Z.P., iar Ierunca folosește drept pseudonim numele unuia dintre personajele literare ale lui Mircea Eliade, Alexandru Andronic. Printre colaboratorii revistei se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
putem afla numai din surse alternative, ce afirmă că Mircea Eliade și Nicolae Herescu erau editori-șefi, În timp ce Virgil Ierunca era secretar de redacție. În această revistă Își publică Emil Cioran ultimele texte În limba română, folosind pseudonimul Z.P., iar Ierunca folosește drept pseudonim numele unuia dintre personajele literare ale lui Mircea Eliade, Alexandru Andronic. Printre colaboratorii revistei se numără și Al. Busuioceanu, Mihail Villara, Horia Stamatu, Vintilă Horia, St.I. Gheorghe, C.V. Gheorghiu și D.N. Ciotori. Redactorii Își asumă o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lor (a scriitorilor) În libertate și idealurile lor comune asupra unei istorii care se vrea o manifestare a libertății omenirii. În acest sens, și numai În acest sens, ne simțim cu toții «scriitori angajați»”. În ceea ce privește finanțarea acestei reviste de literatură, Virgil Ierunca identifică un paradox, Întrucît o publicație culturală se bazează pe susținerea materială a unui om politic, și anume a generalului Nicolae Rădescu. De altfel, majoritatea publicațiilor din exil, cu puține excepții, au fost posibile datorită contribuției În bani din partea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dimensiuni ale aceluiași fenomen. Excepția de care pomeneam este cea de-a doua revistă literară a exilului parizian din anii ’50, Caete de Dor. Metafizică și poezie, care a apărut la Paris Între 1951 și 1960 sub conducerea lui Virgil Ierunca. Acesta i-a propus lui Constantin Amăriuței să scoată Împreună o publicație literară. Acesta din urmă a fost de acord deoarece considera că, „pe vremea aceea, exilul nu cunoștea decît reviste «patriotice» (pentru a nu spune patriotarde) redactate În special
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
condițiile În care cei mai activi pe plan cultural au fost studenții care ajunseseră În Franța ca bursieri, veniturile lor nu le permiteau să susțină financiar o publicație. De asemenea, publicarea unei reviste Însemna numai costuri deoarece, așa cum afirmă Virgil Ierunca, „nici un abonament nu a fost plătit vreodată vreunei edituri din Paris. Revistele erau distribuite gratuit”. La Început Caetele de Dor au avut o apariție semestrială, apoi au apărut de două ori pe an, pentru ca, În cele din urmă, să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la 148 de pagini. Tehnica de editare era destul de rudimentară, folosindu-se șapirografierea, iar paginile revistei erau pur și simplu capsate. Printre oamenii de cultură din exil era destul de răspîndită ideea că singura cultură adevărată se face În exil. Virgil Ierunca s-a opus constant acestui complex de superioritate al exilaților, apreciind că literatura română „este făcută, cu limitele evidente, acasă”. Prin urmare, Caete de Dor conțin numeroase traduceri În franceză din scriitori români contemporani, printre care și Lucian Blaga, Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
urmare, Caete de Dor conțin numeroase traduceri În franceză din scriitori români contemporani, printre care și Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, George Bacovia. Conținutul revistei cuprindea rubrici precum „Povestea vorbei”, rezervată poeziei românești, Însoțite de comentarii ale lui V. Ierunca sau Constantin Amăriuței. Eseurile istorice sau filosofice erau integrate rubricii „O seamă de cuvinte”, În timp ce „Caetele de cetire” erau dedicate unor critici incisive aduse unor personalități ale culturii În general. Rubricile „Dialog”, „Cronica” și „Cronica Poeziei” erau spațiul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
construiască. În contrast, exilul din Franța de după cel de-al Doilea Război Mondial s-a văzut confruntat cu o scenă politică dominată de intelectualitea de stînga, care controla În mare măsură aparițiile editoriale. Conformismul era așa de mare Încît Virgil Ierunca afirma că este „Încîntat de apariția - deși cam provincială - a unei reviste care vrea să se opună valului de conformism stîngist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus În imposibilitatea de a se face auzit, În condițiile În care mass-media
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
conformism stîngist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus În imposibilitatea de a se face auzit, În condițiile În care mass-media au fost principalul mijloc de influențare a opiniei publice, iar românii nu au avut acces la mass-media occidentale. Virgil Ierunca afirmă că situația s-a schimbat după 1968, cînd publiciștii francezi au devenit interesați În activitatea exilului și a României sub comunism. Monica Lovinescu spunea că „primul pas Înspre deschiderea publicațiilor franceze pentru exilați s-a produs după 1970. Al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și publicațiile create de aceasta, stadiul actual al cercetării făcînd imposibilă analiza literaturii și a activității posturilor de radio. Situația refugiaților În lume 1997-1998. Persoanele deplasate intern: o urgență umanitară. ICNUR, Carocom ’94, 1997, p. 2. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, interviu cu autorul, Înregistrare audio, 3 aprilie 2001, Paris. Mihai Dinu Gheorghiu, „Exil, disidență și a doua cultură”, În Eva Behring (ed.), Rümanische Exilliteratur: 1945-1989 und ihre Integration heute, Freiburg, octombrie 1998, apud Eva Behring, Scriitori români din exil. 1945-1989
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Corăbii dincolo de orizont, Nagard, Roma, 1985, p. 5. Ibidem, p. 10. În 1949, Constantin Virgil Gheorghiu a publicat lucrarea care i-a adus celebritatea, La Vingt-cinquème heure, la editura Plon din Paris. Deși cartea a Înregistrat un succes imediat, Virgil Ierunca a pornit o campanie Împotriva autorului, denunțîndu-l ca fiind fost agent al Gestapo-ului la București. În cele din urmă, Gheorghiu a fost discreditat ca o persoană care a colaborat pe rînd cu fasciștii și cu comuniștii din România. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
literare ale Parisului frecventate de intelectualii români. Vezi Monica Lovinescu, La apa Vavilonului 1960 - 1989, Editura Humanitas, București, 2001, p. 79. RFE, Radio Paris Special nr. 0042/16, martie 1954. Vezi și Item nr. 9317/54. Lovinescu, op.cit., p. 80. Ierunca, Trecut-au anii..., p. 30. Ibidem, p. 53. Prin asociații formale Înțeleg toate organizațiile care au avut un statut oficial, organisme de conducere, reguli, surse de finanțare, Întîlniri regulate, scopuri explicite și mijloace pentru atingerea acestora, fiind recunoscute de autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
p. 101. Leontin Constantinescu, Sucy-en-Brie, către General Rădescu, 2 aprilie 1948, În ibidem, p. 95. Leontin Constantinescu, Sucy-en-Brie, către General Rădescu, 7 mai 1948, În ibidem, p. 105. Uniunea Română. Organ al Uniunii Democratice a Românilor Liberi, Paris, 1950. Virgil Ierunca, „Literatura exilului și revistele ei”, interviu de Ileana Corbea, În Jurnalul literar, IX, nr. 21-24, 1998. Mircea Popa, Reîntoarcerea la Ithaca. Scriitori din exil, Editura Globus, București, 1998. Luceafărul. Revista scriitorilor români În exil, nr. 1, I, noiembrie 1948, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
revistele ei”, interviu de Ileana Corbea, În Jurnalul literar, IX, nr. 21-24, 1998. Mircea Popa, Reîntoarcerea la Ithaca. Scriitori din exil, Editura Globus, București, 1998. Luceafărul. Revista scriitorilor români În exil, nr. 1, I, noiembrie 1948, Paris. Ibidem. Ibidem. Virgil Ierunca, „Literatura exilului și revistele ei”, interviu de Ileana Corbea, În Jurnalul literar, IX, nr. 21-24, 1998. Constantin Amăriuței, „Simple amintiri despre Începuturile Caetelor de Dor”, În Jurnalul literar, XI, nr. 15-18, 2000, p. 6. Monica Lovinescu vorbește despre Entraide Universitaires
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
2000, p. 6. Monica Lovinescu vorbește despre Entraide Universitaires care, după suspendarea burselor oferite de statul francez studenților români, le-a oferit acestora un mic ajutor financiar. Vezi Monica Lovinescu, op.cit., p. 78, și Monica Lovinescu, interviu cu autorul. Virgil Ierunca, interviu cu autorul. Mihaela Constantinescu-Podocea, „Fișă pentru un dicționar al publicațiilor exilului”, Caete de Dor..., p. 30. Virgil Ierunca, interviu cu autorul. Caete de Dor. Metazică și poezie, nr. 1, 1951, Paris. Cahiers France-Roumanie, nr. 1, august-septembrie 1945. Ibidem, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
le-a oferit acestora un mic ajutor financiar. Vezi Monica Lovinescu, op.cit., p. 78, și Monica Lovinescu, interviu cu autorul. Virgil Ierunca, interviu cu autorul. Mihaela Constantinescu-Podocea, „Fișă pentru un dicționar al publicațiilor exilului”, Caete de Dor..., p. 30. Virgil Ierunca, interviu cu autorul. Caete de Dor. Metazică și poezie, nr. 1, 1951, Paris. Cahiers France-Roumanie, nr. 1, august-septembrie 1945. Ibidem, nr. 6, decembrie 1946 - ianuarie 1947, p. 10. Bulletin Scientifique Roumain, Fundația Universitară Carol I, Paris, tome I, 1952, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Petre Vălimăreanu, Nicolae Iliescu, Adrian Popa, Vasile Posteucă, Teodor Ioraș, Vintilă Horia, Al. Busuioceanu, Claudiu Isopescu, Victor Buescu, Constantin Ghidel, Ștefan Teodorescu, Anghel Rugină, Virgil Mihăilescu, Mircea Eliade, Octavian BÎrlea, George Racoveanu ș.a. Neagu Djuvara, art.cit., p. 17. Virgil Ierunca, Trecut-au Anii..., p. 23. Vezi Monica Lovinescu, op.cit., 2001, p. 161. Schimbarea În atitudinea intelectualilor francezi s-a produs ca urmare a consolidării așa-numitei Noua Stîngă, care a renunțat la dimensiunea marxistă radicală la mijlocul anilor ’70. Vezi Richard
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Casandrei, RL, 1990, 20; Lucian Alexiu, Poezie și ceremonial, O, 1990, 22; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 143-150; Florin Manolescu, Poezie și ritual, LCF, 1992, 37; Florin Manolescu, Poeme cenzurate, LCF, 1992, 43; Monica Lovinescu, Gardă inversă, „22”, 1992, 45; Virgil Ierunca, Autobiografia Antigonei, „22”, 1992, 47; Virgil Mihaiu, Poeme drapate în negru, ST, 1993, 2; Dan Cristea, Poezia Ilenei Mălăncioiu, LCF, 1993, 14; Gabriel Dimisianu, „Crimă și moralitate”, LCF, 1994, 7; Alexandru Niculescu, Un limbaj liric autohton, RL, 1994, 8; Lovinescu
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
34; Ion Buzera, Manualul de construcție politică, R, 1992, 3-4; Mircea Mihăieș, Rimbaud, editorialistul, O, 1992, 4; Monica Spiridon, Strategii de lectură, RL, 1992, 24; Mircea Braga, Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992, 104-114; Simion, Mercuțio, 92-98; Grigurcu, Peisaj, I, 306-337; Ierunca, Subiect, 205-209; Negoițescu, Scriitori contemporani, 256-258; Simuț, Incursiuni, 181-186; Papahagi, Fragmente, 25-30, 61-70, 177-188; Iulian Boldea, Portretul interior, LCF, 1995, 34; Miskloczy Ambrus, Istorie și ideologie în studiul literaturii române, RL, 1995, 47; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea criticii, București
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]