863 matches
-
amu numai de-ar da Dumnezeu ploi la vreme potrivită. Și până la apusul soarelui mai traseră câteva brazde, după care puse plugul și grapa pe cobile și pe Înserat ajunseră acasă. Mai Întâi pogoniciul Ionuț dejugă boii, le puse În iesle fân și sfecla cu tărâțe, apoi veni la cină. Din mămăliga Întoarsă pe fund ieșeau aburi. Brânza și carnea din bărbânță, unde fusese pusă de la Ignat În untură, era și ea Încălzită și cei trei se ospătară În tăcere. Apoi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
celor suspuși, nu dă exemplu bun celorlalți» (p. 831). Crăciunul la Grecio 9. ...În conventul din Grecio, acolo unde Fericitul Francisc, cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului, a cântat Evanghelia și a realizat reprezentarea pruncului din Betleem folosindu-se de o iesle, de fân și de un copilaș (p. 442); episodul este relatat foarte des în biografia sa (p. 451). Un bărbat răstignit coborât de pe cruce 10. Cred cu multă certitudine că așa cum Fiul lui Dumnezeu a vrut să aibă un prieten
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bună, Că vara te îndulcește Și iarna te încălzește». Și te, Domn bun, veselește, C-o-nchinăm cu sănătate. Nu putem vorbi, aici, de „bestiar” și încă „fabulos”, ci de animalele obișnuite din jurul casei, dragi omului și lui Dumnezeu. În ieslea boilor a fost îngăduită Fecioara, cînd i-a venit sorocul să nască prunc sfînt. Nu a găsit liniște lîngă tulpina plopului, care nu înceta să-și miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu înceta să-și miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac eu, Crăciune, Grele munci că m-au ajuns! -Du-te-n ieslea boilor: -Stați voi, boi, de-a rumega! Maica-sfîntă atunci năștea, Boii sufla de-ncălzea, Maica sfîntă-i alduia: -Fire-ați voi, boi, alduiți, Și în veci blagosloviți, De mine, de Dumnezeu Și de ăst fiuț al meu!. Oaia e tăcută și liniștită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pilonii de susținere a cerului. Din nefericire, egoismul pare cea mai răspândită religie. Pe dealul Golgota nu s-a instalat teleferic decât pentru turiști. Nu toate ideologiile sunt sortite prin definiție efemerului. Cunoaștem pe Unul care s-a născut în iesle și a edificat o ideologie pentru milenii. Cei mai mulți sfinți au crescut din tortură. Religiile sunt râuri care se varsă în aceeași mare. Dragostea și credința sunt curenți cosmici care pârjolesc omul. Am ceva în plus față de Dumnezeu : frica. La Judecata
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rîde de zarva cetăților, și n-aude strigătele stăpînului, care-l mînă. 8. Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. 9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? 10. Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? 11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
care o pusese Dumnezeu în inima lui. 24. Și fiecare din ei își aducea darul lui, lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catîri; așa era în fiecare an. 25. Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de la carăle lui, și douăsprezece mii de călăreți pe care i-a așezat în cetățile unde își ținea carăle și la Ierusalim lîngă împărat. 26. El stăpînea peste toți împărații de la Rîu pînă la țara Filistenilor și pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
glasul îmi tremură acum turburat, Să fii tu însuți, Daniel! Și-atunci părintele Ioan mi-a explicat, luându-mă de mână am intrat în biserică și ne-am oprit în fața unei picturi înnegrite de fumul lumânărilor, Nașterea Domnului, aplecată deasupra ieslei Maica Sfântă, cu părul acoperit de, Părintele Ioan și-a dorit mult ca tu să ajungi preot, îmi vorbește Theo, Știu asta! dar la mănăstire era cu totul altfel decât la școală, eram liber, liniștit, mi-era bine, Da, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o zi de joi îi vine numele, zi în care s-a slobozit în lume, cealaltă, Mândraia, e mai tânără, încă junincă, clopotele grele de la grumajii lor răsună în seară, Ho, Joiană! Le duc în grajd și le leg la iesle, fratele Rafael va veni să le mulgă, și-n ușa grajdului privind peste curtea mănăstirii nu știu în ce direcție să-mi îndrept pașii, o tristețe fără margini mă copleșește violent și nu mă simt pregătit să mă opun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și a început să inspecteze pictura, De ce ai pus acolo roșul ăla? Și meșterul îmi îndreaptă privirea spre roșul puternic din veșmântul Fecioarei în scena Închinării magilor, scenă alăturată Nașterii, având în partea superioară îngerii, Maria stând în centru lângă ieslea lui Cristos, ciobanii, Iosif deoparte și magii închinându-se cu daruri pruncului sfânt, roșu în veșmântul Mariei, Și preoteasa mi-a spus că roșul nu se potrivește deloc cu auriul stelelor de pe umerii Mariei, meșterii izbucnesc din nou în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de parcă ar fi fost ultima masă din viața lui. Lee ciocăni în masă. — Poliția. Ești Bruno Albanese? Individul ridică privirea și se miră: — Cine, eu? Lee se strecură în separeu și arătă spre tapiseria religioasă de pe perete. — Nu, puștiul din iesle. Hai să terminăm rapid, ca să nu fiu nevoit să mă uit la tine cum mănânci. Pe numele tău s-a emis un mandat de arestare pentru amenzi de circulație neplătite, dar eu și colegul meu avem o slăbiciune pentru câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat!“ străbătu Roma ca un fulger ivit pe cerul amiezii. Oamenii încremeniră, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de lucru cu o șuviță de păr care pare alb pentru că soarele îl luminează din spate. Oscilează cu greu între curiozitate și teama de a suferi. Și totuși, dacă acum mi-ar cere-o, aș fi gata să fac bucăți ieslea sfântă. Dar adevărul are subsuorile transpirate, nu se potrivește cu regalitatea soției mele. Mă privește într-un fel pe care îl cunosc, chiar dacă doar acum mi se pare că descifrez sentimentul blocat în retinele acelea opace: acolo este o lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am refugiat în biserica cartierului. Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de curiozitate, la locul acela de tămâie și rugăciuni, sub privirea mâhnită a unei bătrâne bigote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în jos pe gât în penumbra casei aceleia neîncălzite. Poate și ea avea în față o iesle sfântă, una din acelea mici din plastic, dintr-o singură bucată, care se cumpără la supermarket. Apoi am uitat. Și în timp ce uitam, viața mă premia. În februarie am devenit medic primar. Era ceva care plutea în aer de câtăva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
I Behold“. „«S-a împlinit», oftă, și aplecându-și / fruntea - frunziș nazarinean - / în mâinile lui Dumnezeu își dădu duhul; / și-l dădu în lumină, / căci astfel Crist născutu-s-a pe cruce; / la naștere se și visa în retrotimp / când într-o iesle / în Betleem muri / dincolo de-orice rău și de-orice bine.“ (Din Romancero del destierro, 1927.) Unamuno citează din prima carte (1923) a filozofului existențialist italian Nicola Abbagnano (1901-1990), promotor al unui „existențialism pozitiv“. Alte titluri: Introduzione all’esistenzialismo (1942
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici o sfială, epigonii încercau să-și afirme unicitatea copleșitoare. Nu cumva mi-am luat și eu avânt pentru saltul în înălțimi suprapământene? Sau poate că foamea mea de artă era saturată deja de pe-acum, fiindcă eram sigur de o iesle care promitea să fie mereu pe jumătate plină? Probabil că formarea mea meșteșugărească pe piatra recalcitrantă m-a ferit de ispita de a-mi lua zborul spre geniu. Dar și Mages, care se trăgea dintr-o familie de cioplitori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
supărare și de rușine. Deodată, am văzut o lumină ciudată ce venea nu știu de unde și care m-a purtat cu ea. Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă o iesle. Din iesle mă privea un copilaș cu ochi mari și blânzi, din privirea căruia izvora, în valuri, acea lumină. Înmărmurit de uimire m-am simțit învăluit de razele strălucitoare. Spre cer se înălța o muzică pe care nu o auzisem
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de rușine. Deodată, am văzut o lumină ciudată ce venea nu știu de unde și care m-a purtat cu ea. Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă o iesle. Din iesle mă privea un copilaș cu ochi mari și blânzi, din privirea căruia izvora, în valuri, acea lumină. Înmărmurit de uimire m-am simțit învăluit de razele strălucitoare. Spre cer se înălța o muzică pe care nu o auzisem vreodată. Eram
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
bucurie la viață negîndind că existența nu-i altceva decît un tobogan atroce spre moarte. Pleci Împleticindu-te din primărie fără să iei actul, Însă două pagini mai Încolo găsești următoarele rînduri: „CÎnd intră În peșteră, Iosif se duse la iesle ca să-și vadă fiul care dormea. Își spuse, Va muri, va trebui să moară, și Îl duru inima” (și acum apare fraza care-ți mai redă, era și timpul, o minusculă speranță, un model egoist de liniște), „dar apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
incapabilă să accepte modificările neașteptate, obiect al invidiei femeilor cu bărbați bețivi și al ranchiunei celor ce se vedeau puși în inferioritate de înfrânarea lui proverbială. Sudorile pătimirilor i se accentuară sufletește, când preotul-paroh, purtând icoana Nașterii Pruncului Iisus în ieslea de la Betleem, cu alai de copii nevinovați ce nechezau ca mânjii (O, niii-ho,ho!), le intră pe ușă, lăudând și cântând, după obicei creștin, binecuvântând casele oamenilor și bucatele dăruite de Tatăl Ceresc. Îngenunche, înălțând o rugă de mulțumire către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și ea reprimată: Da' de ce să nu-i mănânci, dacă bagi cuțitul în ei e o cruzime mai mică? Am mai văzut eu ipocriți care mănâncă miei tăiați și își ling degetele. Mielul e un animal sfințit de Isus în iesle, în timp ce peștii i-a înmulțit chiar el să dea de mâncare mulțimii. Apostolii nu și i-a ales dintre pescari?!" "Rafinați?!" zisei fără ironie. Surâsul reapăru, de astă dată însoțit de același secret humor: "Știu, zise, că nu pot justifica
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a nimerit pe nici una din cele trei ursite și a luat pe alta străină." În antologia Datinile și credințele poporului român..., sunt amintite următoarele credințe ce valorifică ursita: "Fetele sunt proaste că umblă după bărbați, las să vie calul la iesle, nu ieslea să umble după cal." (Botoșani); "Cal de visează fata, e ursitori; cum va fi coloarea calului, așa va fi și acela ce o va lua." (Botoșani); "Cal de visează fata că-i înhămat la căruță, îi e ursitoriul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pe nici una din cele trei ursite și a luat pe alta străină." În antologia Datinile și credințele poporului român..., sunt amintite următoarele credințe ce valorifică ursita: "Fetele sunt proaste că umblă după bărbați, las să vie calul la iesle, nu ieslea să umble după cal." (Botoșani); "Cal de visează fata, e ursitori; cum va fi coloarea calului, așa va fi și acela ce o va lua." (Botoșani); "Cal de visează fata că-i înhămat la căruță, îi e ursitoriul însurat și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]