1,072 matches
-
lui Bernardo Davanzatti, în care atrăgea atenția pentru prima dată asupra corespondențelor dintre sanscrită și latină (și greacă), admițînd ideea că științele erau originare din India. Un pas foarte important pe acest drum trebuie atribuit celor doi preoți din Ordinul iezuiților: P. Roberto de Nobili da Montepulciano (1577-1656) și preotul capuan Jacopo Fenicio (1558-1632), amîndoi morți în India, după o lungă perioadă de apostolat. Ei și-au însușit perfect limba sanscrită, dar și alte limbi indiene și au scris importante studii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al "urmărilor cercetării gîndirii religioase a unui popor care va constitui puțin mai tîrziu obiectul unei așa de mari admirații europene" [42]. Într-adevăr, s-ar putea presupune că o cunoaștere imediată în acea perioadă, a informațiilor celor doi preoți iezuiți în lumea culturală occidentală ar fi anticipat poate mișcarea de idei ce va determina apariția Romantismului [43]. În orice caz, punctele de referință asupra modalității de progres al studiilor de indianistică devin de acum înainte tot mai numeroase și mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
firul îngust dintre adevăr și imaginație". Astfel, în La vie comme à Lausanne, Charles-Arthur decepționează o familie care își punea în el mari speranțe artistice; de asemenea, în Loyola's blues, Sébastien Vauban își petrece copilăria la un pension de iezuiți și sfîrșește la Elysée; în sfîrșit, în Une comédie française, Charles este un copil pasionat de mic de politică și de stînga. Mergînd mai departe, Arnoult se proiectează în ficțiune, își alege un pseudonim în 1974, data primului său roman
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
influență culturală - și, prin aceasta, politică - în Balcani. Austria, care obținuse prin tratatele de la Karlowitz (1699) și Passarowitz (1718) dreptul de protecție asupra catolicilor din Imperiul Otoman, trimitea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea călugări franciscani și iezuiți și finanța construirea de școli în zona albaneză. La fel a procedat și guvernul de la Roma, înființând școli în limba italiană. Grecia finanța, la rândul ei, școli în limba elenă, mai ales în Epir, unde acestea au devenit aproape singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cursul veacurilor XVI - XVIII vom mai descoperi: handicapul creat de reforma religioasă, anume luteranismul și calvinismul aflate într-o dispută continuă cu catolicismul; ofensiva Contrareformei declanșată de Conciliul de la Trento (1545-1563), precum și de o încercare de purificare a Bisericii prin iezuiți, însoțită de o a doua cascadă de nedreptăți; tribunalul Inchiziției și persecutarea evreilor, în primul rând a sefardiților iberici; războaiele regilor dornici să-și împartă sferele de influență în funcție de interesele politice ale momentului ori în funcție de ambițiile ce-i stăpâneau; în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
impuls al Renașterii și Reformei, vor lua ființă în Transilvania și Ungaria, la Oradea și la Buda, două vestite biblioteci, în timp ce la Cluj, propagarea culturii, dar și a noilor confesiuni religioase (pericolul calvin) are drept rezultat înființarea de către catolici (prin iezuiți) a unei universități proprii pentru Transilvania. Valorile culturii comune europene sun transmise mai ales prin intermediul celor aproape 100.000 de cărți care circulă aici, din totalul celor aproximativ 150-200 milioane câte se editează în veacul al XVI-lea. Intelectualii ardeleni
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se interfera catolicismul cu ortodoxismul. Nu întâmplător ea a dat curs unei ample propagande de convertire a maselor de ortodocși. Acțiunea se situa în imediata vecinătate a Contrareformei, iar mijloacele ce stăteau la dispoziția imperialilor pentru acest scop erau aceleași: iezuiții. Diploma Leopoldină din 1699, privitoare la unire, cuprinde nu numai pe români, ci și pe grecii și rutenii din Ungaria, Croația, Slovenia și Transilvania. Actul semnat de clerul ortodox din Transilvania a fost repetat de trei ori, ceea ce explică ciocnirile
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Buda. Suntem, și în această regiune, în epoca noilor activități culturale ce debutează imediat după evenimentele mișcării lui Francisc RĂkoczy din primul deceniu al secolului al XVIII-lea. O hegemonie iezuită începe. Noi tendințe apar în toate planurile. Habsburgii și iezuiții se impun, conlucrând și eliminând anumite rămâneri în urmă. Dacă așa vom înțelege lucrurile, va fi mult mai ușor să vedem liniile care schimbă direcția de înaintare a educației și culturii. Fenomenele pe care am încercat să le cuprindem în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
persoanele, societățile, conferă un dinamism care se repercutează mai întâi asupra ideologiilor, mai apoi asupra condițiilor de existență materială. Trecând prin perioada reformelor inițiate de sus, continuând să reziste în epocile de reacțiune când Biserica reînvie, invadând universitățile prin vechii iezuiți ori acționând prin protestanții ce renasc, intelectualitatea cu vederi progresiste își extinde pe nesimțite influența și autoritatea. Organizează biblioteci și cercuri de lectură, asociații savante, cluburi pentru dezbateri politice, pentru popularizarea marilor cărți iluministe sau a jurnalelor interzise de cenzura
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
parte, caracterul expunerii Principiilor filosofiei și diviziunea lor în paragrafe, ilustrează dorința și intenția lui Descartes ca acestea să fie studiate și folosite în școli. Toate încercările sale au rămas însă fără rezultat, căci el nu a obținut nici aprobarea iezuiților și nici pe cea a doctorilor Sorbonei. În ceea ce privește poziția de neimplicare și chiar dezangajare și dezicere pe care Descartes a luat-o față de lupta pentru afirmarea noilor idei astronomice și fizice, se poate concluziona că a fost evident una duplicitară
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
L'Univers fiind un exemplu elocvent în acest sens. Acest aspect al doctrinei a fost aprofundat și difuzat de revista La Civiltà Cattolica. Fondată în 1850, rezultat al nemulțumirii Papei obligat să rămînă în exil și al voinței cîtorva preoți iezuiți de a crea un instrument de apărare a religiei, scrisă în limba italiană, destinată publicului larg, ea va cunoaște un succes rapid, cu atît mai mult cu cît organizarea colegiului de redactori și structura sa o transformau în purtătorul de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Uniunea Catolică pentru Studii Sociale, animată de Monseniorul Mermillod începînd cu 1884. Ideile sale s-au răspîndit în Europa datorită catolicilor sociali elvețieni (Gaspar Decurtins), austrieci (Karl de Kuefstein ambasadorul Austriei în Franța între 1895-1903), germani (Gustav von Blome și iezuitul Augustin Lehmkülh), francezi (Henri Lorin, prieten al lui La Tour du Pin, Léon Harmel, de Mun) italieni (Medolago Albani și Giuseppe Toniolo) belgieni (Georges Helleputte, apărătorul corporatismului și fondatorul, la Louvain, al Breslei Meseriilor și Comerțului). Uniunea de la Fribourg era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dorind să finalizeze unificarea prin ruperea legăturilor pe care catolicii le aveau cu Roma, a determinat votarea în 1873-1874 a unor serii de legi ce vizau să controleze școlile catolice, să pună cît mai multe piedici acțiunilor episcopilor, să expulzeze iezuiții din Prusia, să interzică învățămîntul membrilor congregațiilor. Pentru el, aceasta era și o ocazie de a lupta împotriva Partidului de Centru, fondat în 1870 de frații Reichensperger și de alți cîțiva, ca Mallinckrodt și Ludwig Windthorst. Preocuparea sa de bază
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
accepte jocul electoral, votul universal fiind introdus abia în 1890. Începutul secolului XX a asistat la apariția inițiativelor care urmau să pregătească formarea unei democrații creștine după 1919: reviste precum: Ciencia tomista fondată de dominicani în 1910, Cercurile muncitorești ale iezuitului Antonio Vicent, un început de sindicalism creștin susținut de canonicul Maximiliano Arboleya în regiunea minieră Asturia, fondarea de către un alt iezuit, părintele Gabriel Palau, în 1906, la Barcelona, a Acción social popular, iar în 1909 a Associación católica de Propagandistas
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pregătească formarea unei democrații creștine după 1919: reviste precum: Ciencia tomista fondată de dominicani în 1910, Cercurile muncitorești ale iezuitului Antonio Vicent, un început de sindicalism creștin susținut de canonicul Maximiliano Arboleya în regiunea minieră Asturia, fondarea de către un alt iezuit, părintele Gabriel Palau, în 1906, la Barcelona, a Acción social popular, iar în 1909 a Associación católica de Propagandistas, de către părintele Angel Ayala, care anunța Acțiunea Catolică din perioada interbelică. Partea a II-a Cultura creștin-democrată I Credința în Dumnezeu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin al poporului nostru". Programul partidului a fost prezentat de Guido Gonella la Primul Congres național ținut între 24-27 aprilie 1946. L'Osservatore Romano spune că acesta era nu numai "un program de partid, ci programul cetățenilor catolici"; iar revista iezuiților, La Civiltà Cattolica, îl prezenta ca pe "un program remarcabil (...) prin prezentarea serioasă și în manieră creștină a problemelor, prin densitatea ideilor care constituie, aici, o construcție impunătoare, în care se întîlnesc și se amestecă știința unui maestru cu accentul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Confederația Franceză a Muncitorilor Creștini fondată în 1919, de Săptămînile Sociale, un fel de universități itinerante prezidate de Eugène Duthoit între 1919-1940. Acestea au jucat un mare rol în difuzarea doctrinei sociale a Bisericii, ca și Acțiunea Populară a iezuiților, fondată în 1903 de părintele Desbuquois, Asociația Catolică a Tineretului Francez și asociațiile specializate: Tineretul Muncitor Creștin, Tineretul Agricol Creștin, Tineretul Studențesc Creștin. Legăturile dintre membri erau strînse: Gaston Teissier conducea CFTC și a aderat la PDP, Jean Lerolle, președinte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care nu simțea decît repulsie. Angajat să reziste la "mareea brună" a fost asasinat de naziști la 25 iulie 1934. Politica lui a fost urmată de președintele Republicii, Wilhelm Miklas și de succesorul său la Cancelarie, Schuschnigg, fost elev la iezuiți, ministrul justiției sub Dollfuss, foarte atașat de tradițiile catolice ale Austriei habsburgilor. În ciuda energiei sale, nu a putut împiedica reușita Anchschluss-ului din 1938. Ständestaat-ul nu a putut rezista șocului totalitar. Partidul Creștin Social Austriac nu aderase la valorile democrației liberale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1943, Gilbert Dru a fondat, împreună cu Simonnet, mișcarea Tineretului Creștin Luptător. Mulți dintre acești tineri, ca de exemple Henri Bourbon, care ulterior avea să conducă France-Forum împreună cu Étienne Borne, au difuzat Cahiers du Témoignage chrétien, elaborate la Fourvière de părinții iezuiți Pierre Chaillet, Gaston Fessard, Henri de Lubac. Angajările în Rezistență sînt atît de numeroase și diverse, încît este imposibil să le amintim pe toate. Importanța lor în istoria democrației creștine constă în contrabalansarea compromisurilor făcute de ierarhie cu regimul, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Münster, von Faulhaber la München au vorbit cu mult curaj. Peste 300 de preoți catolici germani și austrieci au fost deportați la Dachau; mulți dintre ei au plătit cu viața rezistența lor: Bernahrd Lichtenberg, preot la catedrala din Berlin, iezuitul Lupert Mayer, călugării August Ruf și Max Joseph Metzger, pastorul Dietrich Bonhoeffer, mare teolog. Și dintre laici foarte mulți au plătit cu viața; de la Hans și Sophie Scholl, autori, în 1942, ai manifestelor semnate Trandafirul alb împreună cu Will Graf, pînă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
inclusiv neofasciștilor: ea contravenea ideilor democratice ale DC și liniei sale politice centriste. La 20 martie 1954, el a amintit la Consiliul Național al DC că aceasta nu era "un partid confesional, emanația autorității ecleziale", ci un partid laic. Revista iezuiților, Civiltà Cattolica, i-a dat o replică în numărul din 3 aprilie: De Gasperi era criticat pentru faptul de a fi subliniat mai mult autonomia partidului decît inspirația sa creștină, de a nu fi reamintit că autonomia politică era limitată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
urcat în prima linie. Pe de o parte pentru a biciui Liga Nordului, acuzată de a fi dorit să distrugă unitatea țării, de a fi dăunat principiului de solidaritate și de a fi promovat neoliberalismul economic. Ziarul episcopatului, Avvenire, revista iezuiților, La Civiltà Cattolica, au publicat articole foarte dure, iar Săptămîna Socială a Catolicilor Italieni din 1993 a fost consacrată "Identității naționale, democrației și binelui comun"2 4. În preajma alegerilor din martie 1994, Avvenire a dus o campanie dură împotriva lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Astfel că în iulie 1945, șeful Acțiunii Catolice, Alberto Martin Artajo, a devenit ministrul Afacerilor Externe, post pe care l-a ocupat pînă în 1957, iar numeroase personalități cu responsabilități de prim rang proveneau din asociația universitară catolică creată de iezuiți: Associación católica nacional de Propagandistas. Este și cazul lui Fernando Maria Castiella, succesorul lui Artajo și al lui Joaquin Ruiz Giménez, ministru al Educației între 1951-1956. Acesta a favorizat revenirea unor universitari exilați și a tolerat revistele nonconformiste. Dacă această
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și în Țara Românească, fiind copiată, în 1693, de un călugăr de la mănăstirea Radu Vodă din București), s-a născut ca o lucrare a unui scriitor savant. Departe de a fi doar o „traducere literală” a lucrării Atlas Sinensis a iezuitului Martinius Martini, publicată la Amsterdam în 1655, Descrierea Chinei s-a nutrit din rapoartele redactate pentru Departamentul Solilor de cei ce l-au precedat în investigarea Orientului Îndepărtat, din însemnările lui Jurii Krijanici, un călugăr sârb ce lucrase la Departamentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
elaborări tipărite (cum ar fi cartea lui Athanasius Kircher, China monumentis qua sacris qua profanis nec non variis naturae et artis spectaculis, aliarumque rerum memorabilium argumentis ilustrata, Amsterdam, 1667) ori manuscrise (precum acea „carte latinească” dată ambasadorului la Pekin de iezuitul Verbiest), din sinteze de topografie, chinezești sau făcute de alții (căci, scrie într-un loc, „chinezii își zugrăvesc împărăția lor pe hărți în chip de pătrat, dar iezuiții o înfățișează mai bine, ca o lună nu tocmai plină”), din unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]