1,060 matches
-
papa nu a fost de acord. A încercat să întemeieze un colegiu iezuit la Iași, însă mitropolitul Varlaam s-a împotrivit. Raportul către papă asupra călătoriei întreprinse de Bandini a fost întocmit de secretarul și omul său de încredere, preotul iezuit secui Paul Beke . Bandinus exagera atunci când afirma că cele mai multe orașe sunt ungurești: Trotuș, Bacău, Huși (Huse Varosa !), ca și multe sate, foarte probabil sub influența consilierului numit mai sus. Raportul scris în limba latină, Observațiunii generale a tuturor bisericilor de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de stat habsburgi cu funcții de răspundere erau de acord cu premisa populară în perioada Reformei că era preferabil ca un popor să aibă aceeași religie ca și cea a conducătorului lui. Zelul misionarilor bisericii catolice sprijinea această idee. Ordinul iezuiților a revenit în Transilvania în 1693. Singurul grup evident numeros care putea fi convertit erau românii ortodocși. Poziția bisericii ortodoxe era extrem de periclitată. Lipsită de o sursă de venit corespunzătoare, deoarece nu putea percepe zeciuiala, clerul local depindea de onorariile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în sensul că trebuie să fie în pas cu clipa, cu mundanul, fie se închide profund în sine, devenind agresivă și intolerantă sub pretextul apărării tradiției. Nu degeaba, patriarhul Miron Cristea declara într-un interviu acordat în anii '30 unui iezuit, Michel d'Herbigny, că studenții teologi români plecați la studii în academiile occidentale fie se convertesc, fie se întorc acasă plângând. Dar momentul de maximă schimbare, de "trezire" se produce când credinciosul exilat își dă seama că relația sa cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din haremul Sultanului. Revin. În masa aceasta de deșeuri, pot fi făcute descoperiri extraordinare. Am găsit aici celebrul volum al lui R. M. Albérès, Histoire intellectuelle du XX ème siècle, editat de Albin Michel în 1959, dar și cartea unui iezuit francez, Histoire de la Nouvelle France, devenită teribil de incorect politic odată cu trecerea timpului. Ediția pe care am răsfoit-o eu fusese tipărită în 1880, dar manuscrisul original data din 1687. Sunt menționate mai multe masacre săvârșite de irochezi împotriva coloniștilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
directori de obscure ONG-uri umanitare, plasate însă strategic în buricul (buricele, mai exact) Parisului, cântăreți celebri de origine asiatică care par treziți după o baie de votcă dintr-un club elitist parizian, frumuseți exotice (vulgaritate sexy-căutată), dar și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd un iezuit la televiziunea franceză! Un amestec neobișnuit, grotesc, totul scăldat în dulcele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un club elitist parizian, frumuseți exotice (vulgaritate sexy-căutată), dar și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd un iezuit la televiziunea franceză! Un amestec neobișnuit, grotesc, totul scăldat în dulcele sos de ketchup umanitar. Bănuiesc că banii colectați astfel, odată ajunși în Thailanda, vor fi utilizați pentru reconstrucția hotelurilor de lux de pe plajă, destinate occidentalilor obosiți, în căutare de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ocazia să cunoască imigrația legionară a anilor `50 stabilită în Canada în zona Hamilton. Prea să fi rămas definitiv sub impresia primelor discuții cu legionarii de atunci. Mi-a spus direct de la început că refugiații legionari "au fost instrumentalizați de către iezuiți în lupta comunismului". În plină derulare a lucrărilor colocviului, mi-a strecurat pe furiș, ca un școlar care copiază, o hârtiuță pe care era scris "Des questions simples". Mă întreba, printre altele, de ce nu se întorc refugiații în România, acum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
inaccesibile masei credincioșilor. Întrucât de promovarea socială adusă de unirea cu Roma beneficia în primul rând clerul, el s-a arătat cel mai dispus să înceapă tratativele în vederea acestei uniri, în condițiile puse de Biserica Catolică. În urma convorbirilor purtate cu iezuitul Paul Barany, sinodul ortodox prezidat de mitropolitul Teofil, întrunit la Alba Iulia (1697) s-a declarat de acord cu unirea. Textele redactate cu acest prilej de iezuiți - nu exista o hotărâre elaborată de clericii ortodocși - justifica unirea cu Roma prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în vederea acestei uniri, în condițiile puse de Biserica Catolică. În urma convorbirilor purtate cu iezuitul Paul Barany, sinodul ortodox prezidat de mitropolitul Teofil, întrunit la Alba Iulia (1697) s-a declarat de acord cu unirea. Textele redactate cu acest prilej de iezuiți - nu exista o hotărâre elaborată de clericii ortodocși - justifica unirea cu Roma prin nevoia eliminării ereziilor reformate și înregistrează cererea ca și mirenii uniți să beneficieze de aceleași drepturi ca și membrii «națiunilor» politice, având deschisă promovarea în ierarhia publică
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
preocupat generații de exegeți ale scrierilor sfântului basc: în ce sens pot fi considerate drept „scrieri literare” aceste documente ignațiene atât de greu clasificabile în rândul genurilor literare (re)cunoscute ca atare și, respectiv, cum se conciliază în biografia fondatorului iezuiților trăirea interioară, preocuparea literară și acțiunea vizibilă, exterioară. Primul lucru la care ne gândim când ne punem întrebarea despre calitatea literară a scrierilor lui Ignațiu este că, de regulă, marii autori spirituali au fost totodată mari scriitori, precum imnografii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și frustă a autorului nu pare nicidecum compatibilă cu accepțiunea curentă a unor formulări „literare”. Într-adevăr, Ignațiu nu a scris mult, dacă lăsăm deoparte corespondența sa impresionantă 1: în afara celor trei texte prezentate în volumul de față, fondatorului ordinului iezuiților i se mai recunoaște paternitatea literară a Constituțiilor Societății lui Isus și a celorlalte documente care descriu întemeierea ordinului. Mai mult decât atât, el nu a scris nici măcar „frumos”. Însă scrierile sale, puține la număr și de multe ori atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
foarte precise („...devoción y gracia mucha asistente calorosa, lúcida y amorosa.... viendo a Jesú al pie de la Santísima Trinidad, y con esto mociones y lágrimas”2). Scopul procesului comunicativ al Jurnalului privește alegerea tipului de sărăcie ce va caracteriza comunitățile iezuiților și de aceea structura de alegere iese în evidență în paginile acestuia, mai ales în numerele 10-11. La rândul ei, Istorisirea mărturisește trăirile autorului sub forma unui limbaj de interpelare a lui Dumnezeu, fie și prin intermediul altor persoane și realități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fie și prin intermediul altor persoane și realități, cu scopul de a cunoaște și înfăptui voința Lui. Și aici regăsim acel gen de scriitură generatoare de limbaj despre care se vorbește în Exerciții 3: aidoma unui îndrumător spiritual, Ignațiu le istorisește iezuiților momente din viața lui, în mod succint și „con tanta claridad, que parece que hace al hombre presente todo lo que es pasado”4. În urma acestor succinte considerații, credem că acum ne putem orienta ceva mai bine în căutarea unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Polanco. 1541 Se naște El Greco. 1545 Deschiderea Conciliului de la Trento, cel de-al nouăsprezecelea conciliu ecumenic în Biserica Catolică, ținut între 1545 și 1563 pentru clarificarea problemelor apărute o dată cu Reforma protestantă. 1546 Moare Petru Favre. Francisc Borgia intră în ordinul iezuiților. Moare Martin Luther. 1547 Ignațiu înființează în cadrul Societății provincia Spania (1 septembrie). Andreas Frusius traduce Exercițiile spirituale în latină, traducere care va primi aprobarea Papei laolaltă cu traducerea făcută de Polanco. 1547 Victoria lui Carol Quintul împotriva Ligii de la Schmalkalden
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
al VIII-lea. Se naște Cervantes. 1548 Papa Paul al III-lea aprobă prin documentul Pastoralis officii cartea Exerciții spirituale, care ulterior va fi tipărită într-un tiraj de 500 de exemplare. 1548 Se naște Giordano Bruno. 1549 Sosirea primilor iezuiți în Germania. Începutul Contrareformei în Germania. 1549 Francisc Xaveriu ajunge în Japonia și predică creștinismul. 1550 Pontificatul lui Iuliu al III-lea, care reconfirmă ordinul iezuiților prin bula Exposcit debitum. 1552 Ignațiu scrie Istorisirea Pelerinului. 1552 Las Casas și Sepúlveda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un tiraj de 500 de exemplare. 1548 Se naște Giordano Bruno. 1549 Sosirea primilor iezuiți în Germania. Începutul Contrareformei în Germania. 1549 Francisc Xaveriu ajunge în Japonia și predică creștinismul. 1550 Pontificatul lui Iuliu al III-lea, care reconfirmă ordinul iezuiților prin bula Exposcit debitum. 1552 Ignațiu scrie Istorisirea Pelerinului. 1552 Las Casas și Sepúlveda dezbat la Valladolid dacă amerindienii au sau nu suflet. Francisc Xaveriu moare în apropiere de coasta chineză. 1554 Ignațiu împarte Societatea din Spania în trei provincii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Istorisirea PelerinuluiTC "Istorisirea Pelerinului" (Autobiografia Sfântului Ignațiu de Loyola)tc "(Autobiografia Sfântului Ignațiu de Loyola)" Introduceretc "Introducere" Un testament spiritual sub forma unei autobiografii Textul de față, scris între anii 1553 și 1555, parte în spaniolă, parte în italiană, de către iezuitul portughez Luis Gonçalves da Câmara 1, care a strâns și dezvoltat mai multe însemnări în urma convorbirilor purtate cu Ignațiu 2, poartă titluri diferite în manuscrisele și edițiile vechi. Astfel, Jeronimo Nadal l-a numit Acta quaedam Reverendi Patris Ignatii; ediția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
după spusele lui Ignațiu însuși - matricea Exercițiilor spirituale. Cum a înțeles Societatea lui Isus să-și însușească această moștenire se poate vedea căutând corespondențele dintre acest text autobiografic și textul legislativ al Constituțiilor ignațiene acolo unde este vorba despre formarea iezuiților. Într-adevăr, formarea umană și spirituală a lui Ignațiu și a primilor lui însoțitori a constituit prototipul formării generațiilor de după ei. Ea începe printr-un timp de probă (noviciatul) în care vocația candidatului va fi supusă mai multor încercări: exerciții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lungi și fără mijloace materiale, așa cum se poate citi în Istorisire. Apoi perioada studiilor este concepută ca un mijloc de „a ajuta sufletele”. Ignațiu a ținut cont încă o dată de propria experiență atunci când a schițat stilul de viață al studenților iezuiți. În fine, după hirotonire și înainte de a se fi pus la dispoziția Papei, cei dintâi însoțitori s-au retras în reculegere undeva prin împrejurimile Veneției. În acest răstimp, Ignațiu a retrăit câte ceva din experiența sa de la Manresa, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dintâi însoțitori s-au retras în reculegere undeva prin împrejurimile Veneției. În acest răstimp, Ignațiu a retrăit câte ceva din experiența sa de la Manresa, într-un fel propriul său noviciat. Un posibil ecou al acestei perioade este ultima etapă a formării iezuiților, numită „a treia probă” și care se vrea, la sfârșitul anilor lungi de studiu intelectual, o „școală a inimii”. La rândul lor, și voturile de sărăcie, curăție și ascultare, pe care le depun membrii Societății lui Isus, își regăsesc arhetipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sfârșitul anilor lungi de studiu intelectual, o „școală a inimii”. La rândul lor, și voturile de sărăcie, curăție și ascultare, pe care le depun membrii Societății lui Isus, își regăsesc arhetipul în viața lui Ignațiu și a primei generații de iezuiți. De fapt, Istorisirea se mărginește să menționeze că la Veneția, în 1537, Ignațiu și însoțitorii săi au depus „voturile de sărăcie și curăție”1. Cât despre votul ascultării, acesta apare deocamdată in nuce în hotărârea luată la Paris, în cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vrut. Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" tc "" Introduceretc "Introducere" Cronica prescurtată a unui exercițiu mistic Trei sunt motivele pentru care textul ignațian prezentat în acest volum sub titlul Jurnalul mișcărilor lăuntrice 1 poate fi considerat o „relicvă” a întemeietorului iezuiților: este vorba despre un valoros fragment hagiografic, este un manuscris autograf, iar însemnările aparțin unui sfânt mistic. Există două izvoare scrise care ne încredințează că acest text- sau mai bine zis colaj de texte, după cum vom vedea în continuare - constituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Cienuegos, aveau să vadă lumina tiparului în integralitatea lor abia în 19343. Dar acest fir de argint contrastează șocant cu „firul” interior care traversează de la un capăt la altul Jurnalul mișcărilor lăuntrice: căutarea sărăciei radicale, în legătură cu spiritul misionar specific ordinului iezuiților. Alegerea ca iezuiții „să aibă sau nu venituri” constituise obiectul unei deliberări pentru Ignațiu și însoțitorii săi încă în anul 1541, când se hotărâse ca rentele să fie admise numai în cazul bisericilor, în timp ce casele membrilor professi 4 urmau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vadă lumina tiparului în integralitatea lor abia în 19343. Dar acest fir de argint contrastează șocant cu „firul” interior care traversează de la un capăt la altul Jurnalul mișcărilor lăuntrice: căutarea sărăciei radicale, în legătură cu spiritul misionar specific ordinului iezuiților. Alegerea ca iezuiții „să aibă sau nu venituri” constituise obiectul unei deliberări pentru Ignațiu și însoțitorii săi încă în anul 1541, când se hotărâse ca rentele să fie admise numai în cazul bisericilor, în timp ce casele membrilor professi 4 urmau să trăiască numai din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
binefăcătorilor. Trei ani mai târziu, Ignațiu revine asupra acestei distincții pe care o consideră insuficientă, dacă nu chiar primejdioasă, pentru radicalitatea sărăciei ordinului și propune tovarășilor săi la 12 martie 1544 să renunțe și la rentele fixe destinate întreținerii bisericilor iezuiților. De acum înainte, numai colegiile unde se formau scolasticii iezuiți aveau să fie scutite de prevederile acestei decizii. Însă aceste sumare considerente istorice nu sunt în măsură să explice decalajul de timp dintre rapiditatea cu care Ignațiu alege ca iezuiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]