827 matches
-
de obicei fără nicio legătură cu o realitate în legătură cu care autorii erau cei mai îndreptățiți să se pronunțe. N-au calitate de mărturie, n-au valoare literară. Cad în senzaționalul cel mai ieftin și comercial. Sau sunt, pur și simplu, ilizibile. Autorii lor au știut, în deceniile șapte și opt, să-și ia revanșa asupra realismului-socialist, prin romane critice la adresa comunismului atât de elogiat de generația anterioară. Dar n-au mai fost capabili după 1989 să depună o mărturie la fel de semnificativă
Trădarea criticilor? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6334_a_7659]
-
mondială a culturii. Înțeleg curiozitatea neostoită pentru cărțile sufocate de culoare locală ale lui Marcel Pagnol, înțeleg fascinația reprezentată de confesiunile fără șir ale lui Jean d'Ormesson, mă amuză chiar plăcerea (perversă, cum altfel?!) de a-l citi pe ilizibilul nobeleat Le Clézio. Dar asta nu mă oprește să văd diferența enormă care separă vedetele de azi de marii autori de ieri și alaltăieri. Unde e Proust-ul acestei epoci? Unde Céline-ul? Unde Camus-ul, unde Raymond Aron-ul? Vai, asemeni frumoaselor
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
doilea război mondial și tinerețea autorului cu toată țesătura de întâmplări dintr-o istorie precipitată. Personal, această carte mi-a plăcut, mi-a fost agreabilă așa cum pot fi agreabile unele cărți nu neapărat fundamentale, canonice etc., care, nu rareori, devin ilizibile azi. Edgar Reichmann e autorul unei proze ce semănă mult cu cea a lui Isaac Bashevis Singer, cu care împarte aceeași spiritualitate și un soi de realism magic edulcorat și crepuscular în descrierea unor evrei domestici și simpatici, cantonați identitar
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
Grillet, ea este reificată iar romanele à la Balzac nu fac decât s-o înzestreze cu semnificații morale, sentimentale, politice, s-o umanizeze, cu alte cuvinte. „Metoda” de creație bizară rezultată din această concepție și care făcea noul roman aproape ilizibil era plăcută scriitorilor români tocmai pentru că le pemitea să elimine din ficțiune semnificațiile ideologice. Oameni de stânga, unii apropiați de comunism, noii romancieri francezi n-aveau idee de forța conservatoare pe care o reprezenta ideologia marxistă în literatura din fostele
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
romanul unei existențe formalizate devine, pentru Matei, o teribilă investigație a propriilor constrângeri existențiale. Iar pe de altă parte, consecința imediată a rătăcirilor micuțului iluminat e un confuz capitol al șaptelea, ocupat, mai mult decât ar fi fost indicat, de ilizibile liste de imagini revelatorii derulate pe un ecran de computer. Ca angrenaj, cele două modele, funcționează armonios. O dată separate, decalajul de limpezime devine, în schimb, deranjant. Până la urmă, dacă e să fim drepți, o astfel de alunecare în mistica improvizată
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
toate limbile pământului. Care de care mai injurioase. Cel mai des, englezește. Am notat câteva, ca: Asasinule!... nu vei scăpa de noi nici în iad!... Monstrule, fascistule, nazist împuțit, lasă că te aranjăm noi!... Credeai că-ți merge?... (O propoziție ilizibilă, aproape ștearsă cu un instrument de altă culoare). Din când în când, municipalitatea romană șterge cu detergenți inscripțiile... Altele, însă, săpate cu dalta în marmura ilustră, rămân acolo pe veci. Să nu se prescrie nimic, nici măcar în raport cu eternitatea... Citesc și
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
din aceste trăsături fiind într-adevăr "folosite". Altfel stau lucrurile, însă, cu scriitura să. Românul are aspectul unui jurnal travestit, întrerupt din cînd în cînd de mici capitolase - "Vise", amestecuri de absurd liricizat și note suprarealiste cu o semantica deseori ilizibila, oferind un ermetism mai degrabă gratuit. Personajele, cu cîteva anemice excepții, există doar onomastic, completînd fără nuanță instrumentarul autobiograficului. O descriere monotona și parcă mereu aceeași domină un traseu psihologic ce-ar fi avut nevoie de cu totul altă împlinire
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
de ale celorlalți. Cum o să sune acuma, cu vasul ăla de toaletă? Roger și Jessica îl lasă pe doctor la o intrare laterală, în care acesta se pierde, rămînînd în urmă doar ploaia picurînd de pe streșini și serifurile unei legende ilizibile pe prag. O iau înspre sud. Luminile bordului lucesc blînd. Fascicule luminoase antiaeriene mătură cerul ploios. Mașina zveltă tremură pe șosea. Jessica se ghemuiește, alunecînd în somn, scaunul de piele pîrîie. Ștergătoarele mătură ritmic urzeala lucitoare a ploii. E trecut
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
moartea Imperiului, cine să-l plîngă? Cei ce se sting odată cu el sau cei care trec inconștienți pe lîngă acest cataclism? Moartea Imperiului e în plan mitic echivalata cu sfîrșitul Timpului. Din Imperiu mai rămîn obiecte precum un jurnal complet ilizibil, cîteva piese de colecție disparate și cîteva fragmente de statuete dezgropate din moloz într-un elan recuperatoriu utopic. Poate că aceasta nostalgie combinată cu sentimentul apocalipsei constituie un simptom caracteristic literaturii central- si est-europene. Andrzej Kusniewicz - Regele Celor Două Sicilii
Memoria pre-apocalipsei by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17643_a_18968]
-
de la spate și nu pricepusem nimic. Unde erau lămpile bine știute de la aparatele de radio Telefunken sau de la televizoarele rusești Rubin? Locul li-l luaseră niște circuite integrate (abia mai târziu le-am aflat numele), care mi s-au părut ilizibile. Depanatorul, un tânăr de vreo 25 de ani, nu-mi inspira nici o încredere. A scos dintr-o geantă murdară și uzată un fel de clește dublu încărcat electric, pe care l-a prins de două plăcuțe metalice. S-au aprins
Fractura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4223_a_5548]
-
identificăm această rezistență și în ilizibilitatea grafiei lui Foucault. Mi se va reproșa că rezistența în fața arhivei prin muțenia deliberată, prin ilizibilitate este neconcludentă, dar cum poate fi interpretat atunci gestul de distugere a acestei arhive? Căci arhivei mute, arhivei ilizibile trebuie adăugată arhiva distrusă. Foucault nu întreținea cîtuși de puțin un raport fetișist cu manuscrisele sale; știm astăzi că, la sfârșitul anilor '50, redactînd ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință, își trimitea din Suedia prin poștă manuscrisele la Poitiers
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
spune, arhive involuntare. Spunem că sunt involuntare doar în sensul că au supraviețuit autorului prin neputința acestuia de a le distruge, cum făcuse până atunci cu celelalte scrieri ale sale. Boala este aici, încă o dată, singura responsabilă. Arhiva mută, arhiva ilizibilă, arhiva distrusă; rezistența lui Foucault în fața ineditului, a ștersăturilor, a căutării începutului. Dacă opera (cu toate rezervele pe care utilizarea acestui termen le presupune în ceea ce-l privește pe Foucault) are o arhivă, aceasta se află la Foucault în chiar
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
instrument de investigație precum un microscop sub lentilele căruia se ivesc mirabilele "ideograme ale mainimicului" (Plăcuța de uraniu). E o confruntare pe viață și pe moarte între texte, agravată de circumstanța că o parte a lumii rămîne, orice am face, ilizibilă: "Cum să mai fii liniștit/ sub timpul stufos/ necitit-necitibil, ca tigrii și cărăbușii" (O parafrază). Ioan Moldovan: O uitare de texte, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 146 pag., preț: 10.000 lei.
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Congresul XX al PCUS din februarie 1956. O întrebare este și de ce a rămas surdă intelectualitatea occidentală, franceză îndeosebi, la aceste semnale. Autoarea n-are un răspuns clar, chiar dacă romanele pe care le trece în revistă cu oarecare suficiență („roman ilizibil pentru noi” sau „lung roman plicticos”) au fost traduse din timp în Franța. Gura păcătosului adevăr grăiește: „roman ilizibil pentru noi”. Greu de citit pentru occidentali, nu doar romanele lui Ehrenburg sau Dudinț ev, dar realitatea comunistă însăși. Ieri, ca
Au prevăzut scriitorii dispariția URSS? () [Corola-journal/Journalistic/2975_a_4300]
-
la aceste semnale. Autoarea n-are un răspuns clar, chiar dacă romanele pe care le trece în revistă cu oarecare suficiență („roman ilizibil pentru noi” sau „lung roman plicticos”) au fost traduse din timp în Franța. Gura păcătosului adevăr grăiește: „roman ilizibil pentru noi”. Greu de citit pentru occidentali, nu doar romanele lui Ehrenburg sau Dudinț ev, dar realitatea comunistă însăși. Ieri, ca și azi.
Au prevăzut scriitorii dispariția URSS? () [Corola-journal/Journalistic/2975_a_4300]
-
această privință, pasul înainte este incontestabil, deși ar fi de observat că el a fost mai important pentru poezie în general decît pentru aceea a avangadiștilor în special, trădată, în cazul lor, de excesul de înnoire și de experiment, deseori ilizibilă la propriu și victimă a unei lesnicioase imposturi. Cînd cumpătarea va lua locul inovației cu orice preț, cîștigul va fi mai evident. Se observă și alt lucru important. Reformatorii genului din secolul al XIX-lea avuseseră în vedere o emancipare
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
previzibil, mediocru), un roman care să nu-i ațîțe pofta de a-l "fura" și de a-l rescrie mental pentru sine, într-o versiune personală. Concluzia care se impune e paradoxală: un text doar "lizibil" devine, pentru cititorul serios, ilizibil! Evident, nu trebuie să fii Henry James ca să citești (ca om de "meserie", dacă nu romancier măcar... critic literar) într-o manieră asemănătoare. La eterna întrebare: "De ce scrii?" aș răspunde simplu: pentru că m-am îndrăgostit de lectură și pentru că, în
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
nu mai punem la socoteală difuzarea profund atomizată, care plasează Editura Universității din București undeva către marginea oricărei competiții cu Humanitas, Polirom, Cartea Românească, Corint, Brumar și chiar - pe drept cuvânt - Vinea. Până la urmă însă, pentru cei obișnuiți cu manuscrisele ilizibile sau cu veșnicele erate din tipăriturile anilor anterevoluționari, acestea toate n-ar fi tocmai piedici definitive în calea textului. Numai că deficiențele studiului Esența înfricoșătoare a lui Franz Kafka nu se opresc cu strictețe la nivelul epidermic al design-ului
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
afla. Nimic nu tensiona însă chipul destins al lui Filip. Din timp în timp, își scotea carnetul cu scoarțe negre, se apleca deasupra lui pentru a-l feri de picăturile de ploaie și nota câte ceva, cu un scris mărunt și ilizibil: "Claustrofobia se manifesta anume în locuri intime și închise, unde suntem obligați să rămânem singuri, cum e closetul, de exemplu. Obsesia de a rămâne blocați într-un closet și frica de ridicol de a fi nevoiți să cerem ajutor oamenilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urmă cu aproape cinci decenii, și - respectiv - Simfonia a II-a, "din inimi", de Ulpiu Vlad, lucrare care - ne vine să credem sau nu? - a înlocuit în ultimul moment o lucrare enesciană a cărei partitură s-a dovedit a fi ilizibilă; așa cum menționau instrumentiștii ansamblului. Din păcate, după aproape mai bine de cinci decenii ce s-au scurs de la trecerea în eternitate a compozitorului, procurarea majorității partiturilor maestrului rămâne o mare incertitudine.
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
moară la picior decât aripi la subțiori? Scoateți-i pe toți neo-politrucii din comisiile de împărțire a fondurilor, înlăturați-i de la conducerea instituțiilor culturale pe care le-au retrimis în anii ’70, tăiați-le stipendiile grase pentru gazetele sau cărțile ilizibile și vedeți ce rămâne. Sigur că apelul la prinderea cu arcanul a intelectualilor are o evidentă miză. A. Năstase știe că nu se poate merge la nesfârșit cu reciclarea scârnei politice secretată de mintea pitică a lui Ceaușescu. El vrea
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
-ți pleoapele rimelate, strînge-ți buzele rujate și dulci, umflă-te până sare în cioburi retorta și, prin țăndări de țeastă, prin mucilagii organice, ieși la lumină! Luminează cu ochiul dintre sprâncene paginile de pieliță sidefie ale acestei cărți. Acestei cărți ilizibile, acestei cărți. Mama avea pe șoldul stâng o mare patăi roz-violetă în formă de fluture. Corpul vermicular se-ntindea orizontal de la pântec către fesă, o aripă cobora pe pulpă, iar cealaltă urca înspre mijloc. Lucrul acesta mi l-am amintit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un "Amin". Ciudate ecouri veneau înapoi de pretutindeni, cu minute întîrziere, interferând într-un trandafir sonor, aproape vizibil în văzduhul halei. Pupa umedă de secreții gelatinoase fu așezată în casa de cristal, și capacul, acoperit de o inscripție măruntă și ilizibilă, fu pecetluit deasupra. Dacă n-ar fi fost fulgerele curcubeene ale prismelor de cuarț, ai fi zis că larva plutește deasupra podelei, atât de limpede și transparentă era substanța casei de veci. Tânăra femeie se pierdu în contemplarea lentelor, întortochiatelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fără urmă de realitate. Arborii-și întindeau umbra crengilor pe cîte-un zid cu ferestre oarbe. Umblam încet, cu mîinile-n buzunare, gîn-dindu-mă la Cedric și la Vasili, la Albinos și la Herman, la manuscrisul meu fără sens și sfârșit, această carte ilizibilă, această carte... Am traversat în dreptul Romartei, privind, ca-ntotdeauna, spre mansardele cubiste, suprapuse, retrăgîndu-se unele din altele, ale blocului de vizavi de Casa Armatei, și dorindu-mi cu putere să locuiesc acolo, sus de tot, în ultimul cub, sub marea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
drepte. În interior se aflau zeci de fiole, cilindri subțiați identic la capete, terminați cu un țumburuș ascuțit de sticlă, înșirați pe un rastel de carton. Pe fiecare fiolă, al cărei lichid strălucea în lumină ca aurul, scria ceva minuscul, ilizibil, iar în interior se aflau niște ființe: viermișori dantelați delicat, cu nuanțe de roz și firișoare negre în coadă, alții marmorați pe pielea umedă în degradeuri de vitiligo, vagi reptile cu lăbuțele abia înmugurite, o sibilă cât un gândăcel, sculptată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]