680 matches
-
de un pericol imprecis. Aceste caracteristici disting anxietatea de teamă, care este o emoție analogă anxietății, dar legată de un pericol obiectiv și real. Această opoziție schematică face din teamă un sentiment comprehensibil pentru celălalt, pe când aprehensiunea anxietății îi apare ilogică, irațională și disproporționată în raport cu riscurile menționate de bolnav. Trebuie făcută diferența dintre „anxietate” și „angoasă”. Termenul de „anxietate” desemnează neliniștea, teama fără obiect precis; pe când cel de angoasă desemnează senzațiile fizice de constricție și de opresiune care însoțesc, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestora, cu caracter sistematizat sau nesistematizat. 4) Tipul nediferențiat este acela în care simptomele psihotice predominante sunt următoarele; idei delirante, halucinații, incoerență, comportament flagrant dezorganizat. 5) Tipul rezidual se caracterizează prin obtuzia emoțională, retragerea socială, comportament de tip excentric, gândire ilogică, uneori prezența ideilor delirante sau a unor halucinații nepredominante și neînsoțite de un afect puternic. Personal, am preferat, din motive didactice, dar și de ordin practic, să utilizăm o clasificare a formelor clinice de schizofrenie care să aibă un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesteia. Prin conversiune, delirul, aflat până atunci în stare larvată, erupe în exterior găsindu-și „forma” și „tematica” de exprimare. Prin actul de conversiune, bolnavul „ia cunoștiință de sine însuși”, dar într-o manieră nefirească, ireală și, în primul rând, ilogică. Noul său „model de gândire” va fi irațional, neconform cu sistemul de valori, motivat de mobiluri psihopatologice și care-l va deturna de la desfășurarea firească a existenței sale anterioare. Orice act de conversiune este un „răspuns” pe care individul și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poporului, așa cum spunea Horatiu: Quidquid delirant reges, plectuntun Achei”. Din totdeauna boala psihică a fost asociată în interiorul societății în primul rând cu pericolul și în mod secundar cu frica. Aceste stări raportate la prezența nebuniei în lume, au generat forme ilogice de interpretare care, situând boala psihică în centrul atenției sociale, au proiectat nebunia în sfera obscură a iraționalului. Din acest motiv s-a creat chiar un mit al nebuniei care a dus la segregarea, din punct de vedere social, a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pulsională a inconștientului colectiv. Această dinamică se manifestă, așa cum am mai spus, prin legea reprezentărilor colective și legea participației. În virtutea primei legi, toți membrii grupului uman împărtășesc aceleași opinii, credințe, model de gândire „preconceput”, de regulă cu caracter irațional sau ilogic, care, în virtutea „legii participației”, este adoptat și acceptat de toți membrii grupului, în mod necondiționat, sub aceeași formă. Aceasta face ca întregul grup uman să-și organizeze acțiunile, reacțiile și conduitele după un model unic, general, pe care, odată adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colective, de irațional. Iraționalul, ca model de gândire absurdă, va duce la construcții mitice, fabulative, vaste sisteme de gândire proiectivă de factură „delirant-anomică”, așa cum vom arăta mai departe. Pierderea reperelor valorice are o importanță majoră în geneza modelelor de gândire ilogică, absurdă, specifice psihozelor colective și aceasta reprezintă una dintre cele mai grave aspecte ale crizei sociale. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că psihozele colective constituie o grupă extrem de complexă și polimorfă de tulburări psiho-sociale, ce recunosc
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
culturale, prin negarea acestora, mai mult chiar, prin încercarea de a le schimba, înlocuindu-le cu altele așa cum vedem în cazul delirului. Modul de „a gândi delirant” este o „contrazicere” sau chiar o „negare” flagrantă a rațiunii logice. Este absurdă, ilogică, imposibilă, dar totuși ea, „gândirea delirantă”, este o modalitate de a gândi altfel, de „a gândi patologic”. O gândire care reflectă universul interior al paranoicului, al schizofrenicului, al parafrenicului. La fel poate fi etichetată gândirea obsesională sau delirul melancolic, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
particulară în cursul căreia bolnavul pierde contactul cu realitatea, nu mai comunică, simțindu-se transportat într-o altă realitate impenetrabilă, inaccesibilă și care exprimă o stare de beatitudine. Fabulație: producție imaginară, narativă, ireală, fantezistă, de regulă tematică, neconformă cu realitatea, ilogică, traducând o dispoziție constituțională de alterare a adevărului. Fetișism: perversiune sexuală în care plăcerea erotică este deturnată asupra obiectelor aparținând unor persoane de sex opus. Fobie: frică nejustificată sau repulsie patologică de un obiect, ființă, persoană sau situație. Frigiditate: tulburare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
accidentală și pasageră, însoțită de manifestări somatice, motorii, cenestezice, atacuri paroxistice (spasme, contracturi, convulsii) tulburări senzitivo-senzoriale și emoțional-afective, sugestibilitate crescută. Iterație: repetarea invariabilă a unui act motor sau verbal. Îndoială: suspiciune, neîncredere patologică nemotivată, înclinație către dubitație sau interpretare irațională, ilogică a realității. Lesbianism: forma feminină a homosexualității. Licantropia: tulburare psihică de personalitate, cu caracter delirant, în cursul căreia bolnavul se crede preschimbat în lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
regulă ireversibilă. Pasivitate: dispoziție psihică caracterizată prin lipsa de inițiativă a bolnavului care poate fi ușor manipulat prin sugestie. Pederastie: forma masculină a homosexualității. Pedofilie: perversiune sexuală caracterizată prin atracția erotico-sexuală a adulților pentru copii. Persecuție: idei sau teme false, ilogice, constituind o structură organizată tematic, în conformitate cu care bolnavul se consideră victima unor acțiuni ostile îndreptate împotriva sa din exterior. Perseverare: persistența sau repetarea unor atitudini și gesturi, nejustificate și inutile, de către bolnav. Perversitate: anomalie a tendințelor instinctuale, care sunt deviate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
problemele echipei; • viziunea organizațională - mulți respondenți au spus că structurile organizaționale întrețin concurența internă, ceea ce limitează eficiența grupului. Oamenii spun că de fapt consecințele oferite de organizațiile lor nu favorizează un loc de muncă centrat pe echipe. Țineți minte, este ilogic să continuați să faceți aceleași lucruri și să așteptați rezultate diferite. Dacă v-ați decis să creați echipe autonome, probabil că veți schimba fundamental structura și cultura companiei dumneavoastră. Aceasta este o sarcină aproape imposibilă dacă nu aveți nici o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
să se admită prezența logicului în limbaj, ci este greșit să se reducă limbajul (limba) la logicitate, deoarece, considerat în realitatea sa istorică (deci, ca limbă istorică) limbajul este logos semantic, fără a putea fi calificat ca fiind logic sau ilogic, în desemnare (în exercitarea funcției denominative) neexistînd raportarea la adevăr și la fals, cum presupune logicitatea propriu-zisă. Abia în actele de vorbire se afirmă sau se neagă ceva, se exprimă deci gînduri. Dar, fiindcă vorbirea omenească trebuie să îndeplinească nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nemaifiind supraordonat formal disjuncției, ci intrând în corelație cu sau. 4.3.2. În cazul lui (chiar) dacă... sau (nu), valoarea concesivă (vezi supra) a lui chiar dacă este contrazisă flagrant de corelarea sa cu inventarul exhaustiv al unei disjuncții: este ilogic ca vorbitorii să conteze ferm, la nivel presupozițional, pe o implicație de la un antecedent P către un consecvent Q și, în același timp, de la antecedenții contrari lui P către același consecvent Q, ca în: (37) Dușmanii creștinismului vor să arate
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
fapt, acțiunea în anulare prevăzută la articolul 173, care permite un control al legalității actelor Consiliului și Comisiei, nu poate fi formulată de Parlament. În măsura în care tratatul privează Parlamentul de dreptul de a controla legalitatea actelor acestor două instituții, ar fi ilogic să i se confere dreptul de acțiune în cazul abținerii ilegale de a acționa a uneia dintre cele două instituții. În consecință, numai o atribuire expresă de competențe ar fi permis să i se recunoască Parlamentului dreptul de a introduce
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
neliniște În care se Întrețes nesiguranța de sine și spaima obscură de realitate. Pe de altă parte, Sylvia Plath e cât se poate de conștientă că, prin hazardul afinităților elective, scrie cele mai bune rânduri când e vorba de „descrierile ilogice, senzuale”. Altfel spus, când se raportează la partea nocturnă a realității, la spațiul Întunecat al unui psihic profund vulnerabil. E o sensibilitate care pune la Îndoială totul. Distructivă În plan existențial, Sylvia Plath e și de-constructivă În planul culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de impresii sau imagini disparate, așezate prin juxtapunere, într-o ordine halucinată, bulversantă. Acest discurs spart, de tip neosuprarealist, nu vizează, ca finalitate programatică, producerea unui șoc la lectură (avangardist) sau hibridizarea (optzecistă) a spațiului poematic, ci urmează doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare, într-un scenariu labirintic, din care, de obicei în versul sau versurile finale, se desprinde, fulgurantă, viziunea. Jurnalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
să asimileze și să se adapteze la aceste schimbări radicale. Ea a negat în bloc întreaga perioadă comunistă dintre anii 1947-1989. Această contestare globală a realității a stat la baza marelui eșec persuasiv al opoziției românești. Mesajul n-a fost ilogic, dar a fost nerealist și ca urmare impopular (pp. 61-62). Analiza, pe multe planuri, a acestei percepții politice greșite explică de ce Românii după '89 nu mai sunt, nu mai pot fi Românii din '47. S-a format între timp, o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să aștepte să o sune, ea s-a luminat și a răspuns " Păi aș putea să-l sun eu". Lipsa speranței se discută cu pacientul încă de la interviul inițial. Mai târziu, vom încerca să facem să recunoască gradul de gândire ilogică, irațională și asumpțiile eronate care determină gândirea fără speranță. Astfel Beck221 a creat o "Scală a lipsei de speranță". Scorurile înalte la aceasta scala este un predictor bun al intențiilor suicidare. Aceasta scurtă scală poate fi dată la pacient spre
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
chiar atacuri complete de panică. Ei de asemenea devin anxioși dacă se gândesc că există posibilitatea să întâlnească situația/obiectul de care se tem și vor face tot posibilul să le evite. Adulții cu fobie recunosc că anxietatea lor este ilogică și irațională. Copiii pot să nu aibă acest "insight" și doar să simtă anxietatea. Unul din 10 oameni ajung să aibă o fobie la un moment dat, fiind una dintre cele mai frecvente tulburări (Kessler, 1994)255. Cele mai multe fobii evoluează
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
acela de a exprima gândirea. Această corespondență fidelă între gramatică și logică va fi supusă criticii, afirmându-se că nu există o corespondență univocă între structura gramaticală și cea logică, că limbajul natural e mai curând alogic dacă nu chiar ilogic, ceea ce a dus la crearea limbajelor artificiale. Cu toate acestea se consideră că, chiar dacă nu răspunde unei logicități „tari”, matematice, limbajul natural nu numai că exprimă entități logice, ci și funcționează logic, deși, de cele mai multe ori, e compatibil cu o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
imaginea trebuie să se supună legilor lumii fizice. El n-admite ca poetul să privească la roata cea de foc a soarelui, asta fiind o "stranie îndeletnicire și periculoasă" pentru sănătatea ochilor. În felul acesta absurdul semnificativ, temelie a poeziei, ilogicul organic ce formează esența visului și a mitului sunt repudiate. Maiorescu e întîi de toate un mare polemist care știe să tragă profit din împrejurarea de a trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând în valoare arta de a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Misterul existenței epice nu stă în observație, ci în durată. Nici aici scriitorul nu observă individul rural. Eroul cărții este țăranul colectiv cu psihologie de gloată, în fundul căruia mocnesc instinctul de pământ, nemulțumirea ancestrală. Izbucnirea se produce repede, în termeni ilogici, mitologici. S-ar putea observa că autorul pune oarecare complăcere în scenele de violență (violuri bestiale, stâlciri, sugrumări, evirări, spânzurări, împușcări), ceea ce înseamnă că el trăiește mai ales impulsia instinctuală pe care o rotunjește epic. Un interesant roman psihologic este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mistic, într-un sistem scris care e întîia încercare masivă și izbutită de construcție metafizică. Trecând peste amănuntele verbale, Blaga e un platonician, admițând ca mijloc de investigație delirul, căruia îi spune pitoresc "cunoaștere luciferică". Obiectul metafizicianului este "misterul", deci ilogicul, și modul de expresie mitul. Mult datorește fără îndoială filozoful lui Goethe. El, inspiratul, e un geniu, un "daimonion", capabil de intuiții revelatoare. Cosmologia lui Blaga, în ciuda termenilor schimbați (poetul e un mare căutător de expresii inedite, uneori până la beția
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
agreează, acum, literatura lovinesciană. În Mite îl deranjează și scena cu ploșnița (care face din Eminescu "un jarry oarecare cu gustul de a-și parada boema"), și gestul "nemțoicuței" de a-l trimite la Veronica (pe motiv că ar fi "ilogic", creând o "falsă situație corneilleiană"), drept pentru care afirmă: "Este pentru prima oară când o carte îmi creează perplexitatea de a nu putea constata suprapuneri exacte între impresii și actele de rațiune critică"213. În Bălăuca nu apreciază, apoi, decât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să alunece într-acolo, ci totul se întâmplă brusc, fără suficientă motivare, dacă nu surprinzător". Visările lui Eminescu ar avea deci "un caracter perfect logic, indiscontinuu, dirijat într-un singur sens, în timp ce structura caracteristică a visului e tocmai inversă, adică ilogică, discontinuă și nedirijată" (p. 146). 208 Ilina Gregori, op. cit., p. 89. 209 După cum am văzut, Lovinescu, deși a recunoscut rolul inconștientului în procesul creației, l-a ilustrat în termenii unei ecuații simplificatoare, astfel încât "veghea" și "visul", "realitatea" și "iluzia", în loc să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]