1,350 matches
-
Sămînța sa este plantată esențialmentc în ceea ce mitul biblic numește Adamah, pămîntul său interior (...). Imaginea lui Dumnezeu este sămînța lui Adamah; ca este un micro-verb, imagine a Verbului divin, ce face din Om o ființă înzestrată cu darul vorbirii"36. Iluminismul ne-a înfundat în deșertăciune, dar omul n-a încetat să-l caute pe acest Deus absconditus, grația divină, în toate manifestările sale, dar în primul rînd în inferioritate, ca "irumpere a eternului în timp"37, pulsiunc arhetipală (Auni). Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
neotomism revoluționar"42. Nu este vorba aici de a stigmatiza un clericalism politic în numele altuia, ci de depășirea gîndirii canonice în general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută odată cu iluminismul, cu umanismul, aceasta ar perpetua o scamă din iluziile secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea: individualismul, universalismul, meliorismul, raționalismul, și altele. Se admite faptul că o societate care este unită numai prin relația impersonală a schimburilor de piață
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
născut în Franța, din scrierile lui Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană și contribuind decisiv la nașterea democrațiilor moderne, deci a majorității statelor europene. Ieșit victorios asupra spiritului Vechiu-lui Regim, iluminismul a deschis calea romantismului, a scientismului (Renan), a determinismului, în detrimentul religiei, al moralei, al metafizicii etc. Rațiunea a prins a se elibera de constrîngerile credinței, știința ca încarnare a rațiunii devenind ea însăși un obiect de cult, de credință. În
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
securitate plină de frică, o prosperitate plină de sărăcie. Același spirit multicultural, aceeași imoralitate publică, același aer grandios-nihilist, aceeași impresie de sfîrșit de epocă. Așa cum mulți zei au murit atunci și astăzi vedem crepusculul unora nu-miți ideologie, politică, știință, umanism, iluminism, rațiune. Cum arăta Donald Worster, "Epoca noastră este o eră postmodernistă și poststructurală, cînd tot ce părea solid se topeș-te în aer" (în Wall Street Journal, 11.06.1994). În bună măsură, chiar știința a produs această autocontestare a bazelor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
un principiu de organizare a analizei. 4 Istoricii ideilor "aleg anul 1789 că data inaugurală a modernității, dar nu ca modernitate evenimențiala, ci că stare de spirit, ca mit sau "morală" (Baudrillard); ei aleg anul 1789 pentru că înseamnă Revoluția franceză, Iluminism, Drepturile Omului, pe scurt o nouă definire a omului, în ruptură radicală cu cele precedente" [Nouss, p.23]. 5 Poziția celor ce militează în favoarea Anticilor (Boileau, Racine, La Fontaine, Bossuet) poate fi concis rezumata în această afirmație a lui La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de pe poziții antagonice, au menținut viu interesul pentru opera precursorului. Ea trecea astfel pragul secolului XX, ca fenomen literar dezbătut, contestat, refuzat sau, dimpotrivă, admirat. Datorită tuturor acestor preluări sau detractări, la granița dintre veacuri figură acestui poet, asociată firește Iluminismului și Romantismului ce marcaseră începutul secolului anterior, constituia pentru mulți intelectuali sursă principala de inspirație. Alți scriitori sau critici vedeau în versurile sale un antimodel, de care noile orientări trebuie să se distanțeze. În orice caz, toți îl cunoșteau și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deloc angrenați în propagandă ideologică. Dacă în capitala impunerea idealurilor fasciste părea să înregistreze un oarecare succes, în celelalte centre culturale proiectul mussolinian de centralizare și aducere la ordine înainta cu dificultate, favorizând păstrarea unor portițe prin care un vechi iluminism de sorginte burgheza părea să aibă o șansă de supraviețuire. În acei ani Quasimodo a părăsit capitala (1926) și s-a transferat la Reggio Calabria. Acolo a reînnodat vechile prietenii cu foștii colegi de liceu, care l-au îndemnat să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scară, de intensitate, de celeritate. Ea desemnează momentul istoric în care pămîntul devine conștient de limitele sale, iar oamenii de interdependența lor, în fața căreia nimeni nu mai este la adăpost. În profunzime, însă, ea pare să reprezinte "ultima iluzie a iluminismului" (William Pfaf), ea conține șarjează ironic Bruckner un cuvînt în plus (monde) pentru că nu atinge pe toată lumea cu binefacerile sale propovăduite, cîtă vreme doar 10 % din populația lumii deține 70 % din bunurile și serviciile disponibile, 65 % nu au telefon, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
șansă să se impună dacă rămîne slabă și nu se opune tiraniei, prin natura ei expansionistă, chiar prin forță. Regimul politic este cel care modelează caracterul oamenilor, iar valorile morale, virtuțile civice, spiritul de dreptate trebuie reașezate la baza democrației. Iluminismul este acuzat de a fi îndepărtat aceste valori, de a fi născut istoricismul și relativismul, refuzînd să admită existența unui Bine superior, care se reflectă în bunurile concrete, contingente, al căror etalon de măsură trebuie să fie. Pentru Leo Strauss
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
al prezentului). Marea revelație a lecturilor acelei perioade a fost o spun fără ezitări Theodor Adorno, principalul estetician al echpei frankfurteze. De la deconstrucția pozitivismului și a diverselor variante de idealism, pe care filozoful o face, alături de Max Horkheimer, în Dialectica Iluminismului (1947), pînă la teoria "falsității întregului" din Minima Moralia (1951), noțiunea totalizării, din Dialectica negativă (1966), "prismele" Criticii culturale și societății (1955) sau sugestia capacității artei de a exprima ceea ce ideologia ar ascunde, din Teoria estetică (1969, rămasă neterminată datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o "neîncredere în metanarațiuni" (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Revista de istorie și teorie literară, 18, 1969, nr. 2, p. 209-216. SOROHAN, Elvira. Miron Costin: monografie. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 1972, 378 p. Teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. doc. Constantin Ciopraga. SOROHAN, Elvira. Istoria literaturii române: iluminismul transilvan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 1974, 140 p. SOROHAN, Elvira. Cantemir în Cartea ieroglifelor. București: Minerva, 1978, 286 p. (Confluențe). Conține rezumat în limba franceză și indice de autori. Titlu pe copertă: Cantemir în Cartea hieroglifelor. SOROHAN, Elvira. Ipostaze
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care a trăit principele moldav. Portretul Inorogului hărțuit și neînțeles construit în romanul autobiografic, procedeele narative moderne, antiutopia sunt problematici de istorie literară urmărite detaliat, într-un permanent dialog cu scrieri celebre din cultura occidentală sau orientală. Ion Budai-Deleanu și iluminismul transilvan îi prilejuiesc profesorului-scriitor multe trimiteri la literatura și cultura europeană, la fenomenele ample care marchează o epocă de mari acumulări, autorului Țiganiadei demonstrându-i-se capacitatea uluitoare de a mânui registre stilistice și mecanisme parodice. Lecție indirectă despre cum
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unui spirit efervescent. Un cărturar autentic Emanuela Ilie Oricât de greu de crezut ar părea pentru cine îi cunoaște energia intelectuală la fel de vie, de percutantă ca oricând sau măcar condeiul publicistic, sagace și sclipitor ca întotdeauna, de la debutul editorial cu Iluminismul transilvan (Editura Universității, Iași, 1974) al Elvirei Sorohan s-au scurs exact patru decenii. Răstimp în care criticul și istoricul literar și-a pus semnătura numai pe cărți substanțiale din perspectiva încărcăturii ideatice și strălucitoare din aceea a discursului (para
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
motiv de reașezare și regândire a discursului istoriografic, cu argumente durabile, cu logică, în empatie "auctorială" și examen al contextului, cu spirit de geometrie și finețe. Categoria va fi, așadar, reprezentată de volumele consistente și perene în judecata lor critică: Iluminismul transilvan, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, l974; Cantemir în cartea hieroglifelor, Editura Minerva, București, l978; Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, l982; Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, Editura Minerva, București, l984; Miron
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
românești, iar în cel suprastructural, neîndoielnic, afirmarea și emergența ideii naționale, care s-a și impus ca dominantă asupra întregului veac, la scară continentală. Prefacerile multiple, de natură economică, socială, demografică și spirituală, care au însoțit și ilustrat tranziția de la iluminism la romantism, pe fundalul politic european al "despotismului luminat", au avut ca efect și "irupția" Principatelor Române în sfera națiunilor civilizate, antrenând prin aceasta mutații specifice în ansamblul organismului social, ca și în psihologia indivizilor. Direcția antifeudală a efortului regenerativ
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
caracteristici specifice. Remarcând faptul că istoria adjectivului "modern" este mult mai lungă decât cea a modernității, Baudrillard subliniază importanța fundamentelor filosofice și politice care s-au consolidat în secolele XVII și XVIII (în special filosofia lui Descartes și cea a Iluminismului), prin intermediul cărora modernitatea a devenit în special o idee. Revoluția industrială, progresul științei și tehnicii, diviziunea muncii au introdus în conștiința socială dimensiunile inovației și schimbării, dar și instabilitatea, tensiunea și criza. De altfel, "ambivalența modernității"100 a fost subliniată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
linii importante care să sugereze complexitatea acestei demarcații. 2.2.2.1. Proiectul nedesăvârșit al modernității Poate cel mai cunoscut adversar al postmodernității este Jürgen Habermas, despre care criticii au afirmat că a încercat să construiască o nouă dialectică a Iluminismului, ce intenționează să revigoreze valorile moderne, în special pe aceea a raționalității. Încă din anii 1980, Habermas a intrat în dezbaterea postmodernă, articolul "Modernity An Incomplete Project"109 și Discursul filosofic al modernității 110 putând fi lecturate ca reflecții constante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
german va apăra ceea ce el consideră a fi elementele "progresive" ale modernității, în timp ce îi va critica elementele opresive sau destructive. Habermas valorizează modernitatea timpurie și teoriile moderne de factură critică și emancipatoare, în timp ce critică cu putere orice teorie orientată împotriva Iluminismului, așa-zisele "false programe ale negării culturii", pe motiv că ar fi periculoase din punct de vedere teoretic și politic. Indicând diferitele sensuri ale termenului "modern" (de la utilizarea sa de la sfârșitul secolului al V-lea, în scopul distingerii prezentului creștin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un fenomen mai larg numit postmodernitate?"111 De asemenea, distingând între modernitatea estetică și modernizarea socială, Habermas identifică în ambele manifestări ale modernității socială și culturală motive de îndoială în susținerea proiectului modern. Chiar dacă acestea există, iar unele intenții ale Iluminismului sunt lecturate ca fiind "fragile", Habermas consideră că proiectul modernității nu poate fi declarat drept "o cauză pierdută", eforturile gânditorilor iluminiști în direcția dezvoltării unei științe obiective, a unei moralități universale și a unei arte autome, care să conducă la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
preocupările filosofului german, chiar dacă aceasta a fost interpretată de multe ori ca fiind ambivalentă. Astfel, Kellner consideră că atacul habermasian îndreptat asupra discursurilor postmoderne "își asumă frecvent o vină prin asociere (cu Nietzsche, Heidegger și fascismul), iar apărarea modernității, a Iluminismului și a moștenirii universale a filosofiei și a rațiunii eșuează adeseori în a răspunde criticilor puternice aduse acestor discursuri de către Foucault, Derrida, Lyotard, Baudrillard și alții"116. "Decuplarea modernității de raționalitate" este unul dintre principalele riscuri pe care Habermas le
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestui argument este invocat Nietzsche, care, din perspectiva lui Giddens, nu putea să prescrie un fenomen care se întâmplă de abia astăzi în consecință, Nietzsche nu ar fi vorbit de fapt despre postmodernitate, ci despre chiar presupozițiile de bază ale Iluminismului, el nefiind un precursor, ci mai degrabă un gânditor care a radicalizat complet proiectul modernist. Pentru o mai clară demarcație a conceptului de modernitate radicalizată de cel de postmodernitate, Giddens oferă o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
specifică, fiind în special un stil de gândire care își manifestă dezacordul față de noțiunile moderne de adevăr, rațiune, obiectivitate, precum și față de ideile de progres universal, emancipare, metanarațiune, principiu ultim de explicare a lucrurilor etc. Conturându-se prin opoziția față de normele Iluminismului, postmodernitatea propune imaginea unei lumi "contingente, lipsite de întemeiere, diversă, instabilă, nedeterminată, a unui set de culturi neunificate sau interpretări care dezvoltă un grad de scepticism în legătură cu obiectivitatea adevărului, istoriei și normelor"142; de asemenea, ea conduce către consumerism, cultul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în artă, diminuarea rațiunii tari și privilegierea gândirii slabe, trecerea de la o filosofie a conștiinței la o filosofie a limbajului etc. Pe scurt, trei procese esențiale sunt cuprinse sub umbrela acestui concept: renunțarea la fundaționalism și proiectarea îndoielii asupra ideilor Iluminismului; colapsul ierarhiilor și interesul axat mai degrabă pe aspectul local decât pe cel universal; înlocuirea autorității cărții cu aceea a ecranului televizorului (sau înlocuirea grafosferei cu videosfera în terminologia lui Régis Debray), trecerea de la logocentrism la iconocentrism 143. Pe de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi aceea a renunțării la acest aparat critic pentru a putea surprinde și celelalte aspecte care îi scapă interpretării. Baudrillard observă această impregnare a postulatelor tradiției în însăși gândirea lui Marx, care, de pildă, reține conceptul de "Natură" din ideologia Iluminismului: "el rămâne în fantasma moralizatoare a unei Naturi care trebuie cucerită"404. În aceeași măsură, și alte presupoziții ale teoriei marxiste își pot regăsi rădăcinile în acest tip de raționalism, astfel încât, deși "radicală în analizele logice ale capitalului, teoria marxistă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]