19,706 matches
-
se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire Ne-aflăm pe-același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
e acela al reflectării: realitatea devenind imagine, irealitate în apele oglinzii care nu schimbă nimic din înfățișarea ei - în afară de inversiunea între dreapta și stînga. Oglindirea dublează și stă la baza paradoxurilor legate de motivul fantastic al dublului, care poate fi imaginat (obsesiv, anxios) ca devenind independent și intrînd într-o relație competitivă cu originalul din care s-a desprins. Acest mister al oglinzii se regăsește în artă, în pictură (referințele picturale sunt abundente în Remember) unde imaginea reflectată durează după ce realitatea
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
5) împreună cu aceea a lumii din care vine ("Sărea în ochi: una e floarea de cîmp, alta floarea de grădină", p. 38), fără să-și dea totuși seama că, asemeni pictoriței amatoare din Kaiser Friederich Museum, atunci cînd și-l imaginează pe Aubrey coborînd dintr-o "cadră veche", nu face altceva decît să se descrie pe sine, "împodobindu-se", înnobilîndu-se, idealizîndu-se; și dîndu-și seama doar pe jumătate că "floarea de cîmp" (sau "floarea de maidan": Pena Corcodușa) e mai rezistentă, mai
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Ce anume să pricep?, am întrebat cu un curaj care m-a uimit și pe mine. Indignarea lui Lovinescu, percepînd uriașa mea neputință de a pricepe ceea ce se stîrnise în sinea lui, trecuse într-un stadiu cu totul imposibil de imaginat. Făcu un efort să-și stăpînească tăria enervării lui și mi-a spus cu glas potolit: - Nimic altceva decît că mîine dimineață, tot Bucureștiul va vui de cele ce Victor Eftimiu va povesti. - Ce să povestească?, l-am întrebat cu
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Cu portretul... dumneavoastră robot în imaginație am rezistat altfel în unele situații limită. De pildă, ne-a apărat în inimaginabilele seri de isterie colectivă. Isteria a fost "colectivizată" acolo înaintea agriculturii. Valul de nebunie începea de la pavilioanele de "comun". Vă imaginați sute de femei urlând până dincolo de voce, "vrem..." sau "dați-ne...", că se speriau satele din împrejurimi. Chiuiturile femeilor pe la unele nunți sunt și ele isterice, dar nici nu se compară. După istovirea de strigăte, începea cinismul gardiencelor pe coridoare
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
pentru că, nu-i așa?, suntem toți condamnați, în ciuda intențiilor noastre, să scriem despre noi-înșine sau despre alți eu-însumi, iubiți sau detestați, generoși sau meschini, îngeri sau monștri, - îngeri transformați în monștri sau monștri transformați în îngeri - despre felul cum ne imaginăm pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta e adevărat și despre pura teorie, căci nu spunea Paul Valéry, pe care-l citez din memorie: "Orice teorie e
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
alți eu-însumi, iubiți sau detestați, generoși sau meschini, îngeri sau monștri, - îngeri transformați în monștri sau monștri transformați în îngeri - despre felul cum ne imaginăm pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta e adevărat și despre pura teorie, căci nu spunea Paul Valéry, pe care-l citez din memorie: "Orice teorie e autobiografie"? Iată doar cîteva din gîndurile pe care mi le-a trezit lectura Jurnalului suedez al
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
n-a simțit nevoia să aibă un copil, timpul fiindu-i ocupat cu "copilul" Cioran, nematurizat niciodată, capricios și pretențios că un animal de casă. Mărturisirea partenerei lui de-o viață are ea însăși o candoare cinica tipic cioraniană: "Vous imaginez, un enfant avec Cioran! J'ai eu pendant quinze jours un chat, qui m'avait confié une amie italienne. Là j'ai compris! C'était extraordinaire leș rapports de Cioran avec le chat. Lui-même ressemblait à un chat, et îl
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
Nu e nici un extraordinar, doamnă! E normal, doar știți și dumneavoastră: cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, așa că Justiția, pentru a preîntâmpina asemenea acte antisociale, a închis concitadina și a salvat boul... Logic? Logic! Pentru că, ia imaginați-vă că boul poate fi chiar taur și este repartizat într-o târlă goldsteinizată... Vă dați seama ce poate ca să iasă din chestia asta, stimată doamnă? Realizați ce șeptel de bovine a salvat Justiția prin condamnarea la închisoare a acestei
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
clare. Din păcate, în legătură cu baletul Excelsior, o frivolitate nepermisa în cercetarea științifică m-a făcut să cred și să afirm că ar fi fost o născocire a lui Caragiale: "persiflînd titlul volumului de versuri Excelsior, tipărit de Al. Macedonski, Caragiale imaginase un... balet cu același nume [...] și concepuse minuțios desfășurarea întregului spectacol" (I. L. Caragiale față cu kitschul, București, 1988, p. 109). Că faptele nu stau așa mi-am dat seama recent, prin hazardul răsfoirii unui volum de Jules Lemaître: Leș contemporains
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
mujdei, și o mămăliguță rumenă în obrăjori. Freud era convins că actul de a mânca, atunci când ți-e foame, este echivalent cu plăcerea sexuală, ceea ce ar putea să ne confirme cel mult Piedone și Oana Roman. Nimeni nu-și mai imaginează în zilele noastre, în timp ce devorează o șaorma cu de toate că, după, va urma o partidă de sex pe pereți, cu strigături și focuri de artificii. Multe dintre afrodisiacele deja consacrate sunt deja puse la îndoială. Praful de corn de
Costum sexy menajeră Mimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21186_a_22511]
-
acum. Cristina Corciovescu, critic de film, care, cu ocazia unei controverse legate de alt film, a explicat așa decizia comisiei: “It tells kids it’s OK to be gay, so it has to be forbidden”. Buuun. Și acum să ne imaginăm cum a decurs vizionarea filmului de către comisie, vizionare în urma căreia România a devenit singura țară din Europa care l-a interzis. Urmează un pamflet, care, desigur, trebuie tratat ca atare. Începe filmul, scene de sex. Cristina Dochianu se foiește și
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
gândit îndelung, mi-a zis că... o singură dată, când era foarte, foarte tânără, s-a certat cu o babă rea din sat. La modul că i-a zis babei că e rea sau ceva de genul ăsta, nu vă imaginați vreun scandal cu poalele-n cap. Când se mai necăjea, mamaie se închidea în ea. Uneori, nu foarte des, plângea. Țin minte că, odată, când eram eu mică, i-a murit o purcea. Așa de tare s-a necăjit mamaie
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
doare ceva, cum încep să mă aolesc. Nu e foarte frumos din partea mea, știu, dar ăsta e adevărul și de-asta am și ales să mă fac singură de râs, mărturisindu-vi-l. Deseori, printre văicăreli, mă distrez împreună cu Nic, imaginându-mi cam ce fel de băbuță o să fiu. Conversațiile mele cu copiii cred că vor arăta așa: - Alo. Bună, mamă, ce faci? - Bine, mămică, uite bine, p-aici prin casă cu taică-tău. - Cum sunteți? Bine, sănătoși? - Bine, mamă, foarte
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]
-
putea să-l coste. O să-l bage la răcoare. Dintr-o clipă în alta, vor face anunțul. Badea: Ce ne facem? Ce-o să mai lingem? Doamne, cât o să-mi lipsească! Îl mai luam p-ăsta micu’ la pupăcit și-mi imaginam că e EL, dar, în ultima vreme, nu prea mă mai lasă Carmen singur cu el, că m-a auzit când îi spuneam “dom’ profesor”. Gâdea: Eu am un urs de pluș cu care dorm, ca să pot să-l iubesc
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
astfel de cursuri și mă duc!”. Discuțiile se opreau de fiecare dată în aceeași fundătură. Câinele ăla furibund era un cățeluș drăgălaș, iar eu aș fi fost o nenorocită dacă alegeam să mă salvez pe mine. Deja începusem să mă imaginez sfâșiată de câini, cu carotida ruptă și înconjurată de iubitori de animale, care jeleau câinele. Nu mai zic că, de câte ori sărea javra la mine, apăreau niște babe de prin blocurile vecine, care mă salvau, explicându-mi după aia (în timp ce țineau
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
învățat pe de rost. Se cheamă Lupta Vieții. Vedeți, una dintre mândriile mele în copilărie era că Sigur, am văzut alți copii plângând la școală și mi-aduc aminte că, de fiecare dată, i-am privit oarecum stânjenit. Nu-mi imaginam cum se pot face de râs în halul ăsta. (pentru continuare apasă Play)
Apă și sare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82351_a_83676]
-
Pentru mine această consecventă n-a mai fost o surpriză, pentru că mi-am adus aminte cum i-a ținut piept Daciana cu ani în urmă chiar tatălui ei, ministrul Agriculturii și vânător convins, pe tema vânătorii în Delta. Dar îmi imaginez că i-a fost mult mai dificil de această data să-și apere convingerile împotriva soțului și a întregului partid. Și am apreciat nu numai hotărârea, dar mai ales calmul și tactul cu care a făcut-o. Știu bine că
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
unui monument al suferinței omenești, în toată simplitatea și grozăvia ei. Am privit descumpănit singurătatea celor două figuri de bronz în sala mare de piatră. Lumina intra în încăpere printr-un oculus tăiat în tavan chiar deasupra lor. Mi-am imaginat că în zilele cu soare, razele de lumină le îmblânzesc singurătatea și o fac, poate, mai suportabilă. Dar în ziua cu pricina era o vreme mohorâtă de toamnă, cu o ploaie deasă și persistentă. Așa că, în vreme ce eu contemplam, la adăpostul
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
Alexandru cel Mare că, pentru ca un om să poată trăi, el trebuie să învețe să moară. Mi-ar fi plăcut să fii acolo, pentru că te bănuiesc că nu ai fi lăsat netaxat acest calambur ieftin. Încerc să zâmbesc, să-mi imaginez cum ți-ai fi dat ochii peste cap la auzul unei cugetări atât de adânci, dar nu pot. M-apucă doar jalea când mă gândesc ce frumos ai mai fi trăit tu dacă n-ai fi dus lecția asta despre
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]
-
de aur?”, le întreabă Alexandru. Iar ele îi răspund în cor: “Dar dacă voiai pâine, nu găseai pâine obișnuită la tine acasă? De ce a trebuit să vii de peste mări și țări dacă n-aveai nevoie decât de pâine?” Mi te imaginez foarte bine în scena asta, te văd aievea cum îți ascunzi cu greu un zâmbet în vreme ce-i dai tânărului belicos peste nas și-l lași fără replică. Sau cel puțin așa-mi place să-mi aduc aminte despre tine - isteață
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]
-
Dragoș Bucurenci Simona Tache scrie frumos despre doctorul Sergiu Stoica, neurochirurg la Marie Curie: Întâlnirea pe viu cu el a fost chiar mai șocantă decât convorbirile telefonice. Imaginați-vă un doctor tânăr, cu o față aproape de copil, care vă zâmbește continuu cu căldură și vă vorbește cu o voce foarte, foarte, FOARTE blândă. Imaginați-vă o atitudine modestă și extrem de umană. Imaginați-vă un om care așteaptă cu
Un doctor cum alții nu-s by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82396_a_83721]
-
Curie: Întâlnirea pe viu cu el a fost chiar mai șocantă decât convorbirile telefonice. Imaginați-vă un doctor tânăr, cu o față aproape de copil, care vă zâmbește continuu cu căldură și vă vorbește cu o voce foarte, foarte, FOARTE blândă. Imaginați-vă o atitudine modestă și extrem de umană. Imaginați-vă un om care așteaptă cu răbdare ca pacientul să-și epuizeze întrebările și nu pleacă de lângă el până nu-i răspunde la toate. Nu vreau să generalizez, dar medicii români rareori
Un doctor cum alții nu-s by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82396_a_83721]
-
chiar mai șocantă decât convorbirile telefonice. Imaginați-vă un doctor tânăr, cu o față aproape de copil, care vă zâmbește continuu cu căldură și vă vorbește cu o voce foarte, foarte, FOARTE blândă. Imaginați-vă o atitudine modestă și extrem de umană. Imaginați-vă un om care așteaptă cu răbdare ca pacientul să-și epuizeze întrebările și nu pleacă de lângă el până nu-i răspunde la toate. Nu vreau să generalizez, dar medicii români rareori pot fi definiți prin blândețe, răbdare și căldură
Un doctor cum alții nu-s by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82396_a_83721]
-
sudează”. Cu adevarat supărător este, însă, când sunt mai mulți fumători pe o rază de câțiva metri patrati, iar aerul capătă culoarea, mirosul și consistentă gazelor de eșapament. Știu (din cărți și din experiența) că așa că le propun să-și imagineze că într-unul dintre restaurantele sau într-una dintre cafenelele lor preferate, la câțiva metri de ei, cineva ar praji niște ceapă într-o tigaie în care uleiul n-a mai fost schimbat de câteva săptămâni. Cam așa mă simt
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]