7,075 matches
-
trăit de el cu atâta intensitate s-a pulverizat dintrodată. „Caz tipic de mitomanie...” - notează P.H.L. în marginea relatării Profesorului. „Mană cerească pentru scriitori gen Brătescu-Voinești, cu al său Niculăiță Minciună... Remarcabil este că majoritatea copiilor evoluează rapid, părăsesc teritoriul imaginar al jocului și al fabulației aparent gratuite, pentru a accede la jocul (dirijat) al inteligenței. Pe măsura creșterii își face loc tot mai vizibil ceea ce părinții și educatorii cu vocație știu să inducă discret: cenzura morală. Aceasta se conturează treptat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să vin în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că scoate un pistol imaginar de la brîu și trase cu el în mai mulți dușmani, tot imaginari, bineînțeles, pe care-i descoperea pe după sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că scoate un pistol imaginar de la brîu și trase cu el în mai mulți dușmani, tot imaginari, bineînțeles, pe care-i descoperea pe după sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi de salcie răsturnată, clătinînd din cap cu obidă și rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu desăvîrșire. La o asemenea întorsătură a lucrurilor nu se așteptase. L-ar fi strîns pe Bărzăun în brațe de bucurie, dar nu fu în stare decît să scoată un strigăt prelung, apoi se înarmă și el cu două pistoale imaginare și începu o luptă cumplită cu umbrele pădurii. Bărzăunul atîta așteptase. Uită și de tritoni și de pește și se alătură lui Virgil în lupta pornită. Toată pădurea începu să răsune de strigătele lor pînă ce obosiră și-și dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l cunosc bine pe Bărzăun, ori vor să arunce o lumină proastă asupra întregului grup. Păi nu?... Aaaa, știu că unii ar putea zice, de pildă, așa: păi ce te faci cu un nătăfleț ca ăsta, care trage cu pistoale imaginare și se luptă cu umbrele, crezîndu-se în Vestul sălbatic?... Ei bine, aflați că astfel de păreri pot fi contrazise cu toată strășnicia. Dar cu fapte, nu cu vorbe! N-am însă timp acum pentru așa ceva. Ar trebui, totuși, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu se poate să nu fi lăsat urme tainice în adîncurile de întuneric ale pietrei. Și, chiar de nu va fi nimic adevărat din toate astea, de ce să nu încerce? Nemaipomenit de bucuros, scoase iar de la brîu cele două pistoale imaginare și începu să tragă cu ele în direcția bolților. Pac! Pac! Pac! țipă el cît putu. Ecourile stîrnite se prelungiră într-un fel de cîntec surd. Toți se opriră iar și începură să rîdă. Nu mai trage, Bărzăune, îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răcirea globală a Pămăntului. Anotimpurile încep să se împerecheze: toamna cu iarna, primăvara cu vara. și probabil că va urma vara cu iarna și apoi iarna veșnică. Eva: O ultimă întrebare: “Fenomene inexplicabile” TRIUNGHIUL BERMUDELOR. Triunghiul este o zonă delimitată imaginar: Bermude, Puerto Rico și Florida, care în timp, ca un monstru, a înghițit vapoare și avioane prăbușite și dispărute fără urmă. Zona a fost descriesă și de Cristofor Columb, zonă pe care a numit-o “Triunghiul Diavolului” pentru că nu i-a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pe care nu o cunoaște, iar destinul său este finitudinea, ignoranța și moartea. Pentru a depăși această realitate dramatică, pentru a-și contracara criza existențială, conștiința transmundană a omului a trebuit să găsească o soluție care nu putea fi decât imaginară: crearea unei alte versiuni a realității, a condiției ontice impuse. Așa s-au născut miturile, s-au născut idealitățile, reflexe ale mirării și ale întrebărilor. Astfel, conștiința umană este conștiință creatoare, este conștiință poietică. Conștiința singurătății unită cu cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
alte naturi din materia oferită de natura reală", scrie Kant. Și filozoful din Königsberg relevă faptul că imaginația "dispune de libertatea prelucrării acestei materii pentru altceva, și anume, pentru ceva ce depășește natura".. Kant numește aceste reprezentări ale puterii de imaginare idei, pentru că ele "năzuiesc spre ceva care se află dincolo de limitele experienței empirice", ceea ce "le dă aparența unei realități obiective". Ca atare, puterea de imaginație este creatoare, accentuează Kant, în sensul că ea depășește conceptele intelectului: "Ea pune în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este decât un interludiu ce ne desparte de următoarea "întoarcere" a lui același. Ca și pentru Spinoza, pentru Nietzsche, nu există transcendență, totul este aici, imanent. Din acest motiv, nu trebuie să amânăm bucuria de a trăi într-un dincolo imaginar. Imanența este în același timp Devenire, Viață, Natură. Unica realitate este Devenirea și aceasta este Veșnicia. Viața este o continuă preschimbare creatoare, o ridicare mai sus de ea însăși. Această viață prezentă, este viața ta eternă". Haec vita, non aliam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
exotică și mai sumar îmbrăcată. De altfel, el nu s-a întors în patrie decât atunci când a îmbătrânit. Ocazional, îmi verific cele trei (patru, de curând au devenit patru) inbox-uri în care nu se întâmplă nimic. Îmi trăiesc voluptuos existențele imaginare. În gând, m-am apucat de fumat. În gând, m-am lăsat de băut. În gând, nu am ticuri. În gând, scriu. Mi-e foame. Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nas și își sprijinise coatele pe masa sculptată a Leei din bibliotecă. Masa sub care mă jucasem toată copilăria. Din picioarele ei cilindrice, masive, imagi nasem coloane de palat, sub tavanele căruia, tivite cu liane, mă ascundeam de o junglă imaginară, cu boturi și colți și răgete nemiloase care atunci nu mai aveau cum să ajungă până la mine... În față avea un dosar mare, cu acte. Le studia unul câte unul și le punea într-o mapă verde. Era august și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor regăsi, fără doar și poate, în marele roman pe care orice tânăr infectat de literatură, de Paris și de încă netrăite suferințe amoroase îl scrie imaginar, în clipele de răgaz, îl contemplă apoi în vitrina unei librării, îl împachetează frumos, în hârtie colorată, lucioasă poate, și-l face cadou unei iubite acum inexistente și ea, al cărei nume se profilează fin în dedicația de pe prima filă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe lângă paharul cu șerbet, dincolo de pantofii ei odată negri. Știe, se gândește Dominique. Știe, se întristează François. Între ei, la masă, rusul își ia, nevăzut, locul, mâncând dul ceață și degustând vinuri. Numai copilul, ocupat să urmă rească un balaur imaginar printre trandafiri, nu-l vede, nu-l simte cum întinde mâna spre castronul cu cireșe, cum își strecoară degetele printre cele ale lui Dominique, cum îi atinge, ca din întâmplare, ceafa, cum depune un sâmbure pe marginea unei farfurii inexistente
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
coleg de la Universitate, într-o cafenea, când rămăseseră numai ei doi la masă. Așa și era. Desăvârșită, într-adevăr. Neomenesc de fru moasă și, în mod ciudat, tocmai de aceea cumva lipsită de senzualitate. Lui Alexandre i se păreau puțin imaginare și imaginate felul în care se țineau de mână, întâlnirile lor din camera lui, sărutul ei, din care nu afla nimic, dar pe care-l exersa din nou, și din nou, și din nou, ca și cum ar fi sperat că într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de sub plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mă salvezi... Nu neapărat. Să nu uităm însă că, așa cum punctai de când inteligența ta abia înmugurea, ești muza mea. Emanația unei sinapse ratate sau a unui pahar în plus de alcool sau a amintirii unui moment carnal transformat în proptea imaginară. ...și imaginativă! Da, și asta. Ideea e că suntem indisolubil uniți. Ca Pygmalion și Galateea. Aproape. Adică nu poți să mă salvezi pe mine fără să te salvezi pe tine. Începi să-mi placi. Ți-am plăcut dintotdeauna. Crezi? Da
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
autocritic”. Ce altceva pot să însemne cuvintele pe care le mormăie în barbă atunci când se recunoaște învins de câte o mașinărie nouă pe care încearcă să o remonteze, chiar în birou, după ce a desfăcut-o pentru a-i găsi vreo imaginară chichiță? Nu constată el atunci, cu oarecare duioșie: „Parcă-s tâmpit! Ar râde și curcile!...”? De fapt, cine este Radu Mercea-Iacobeni? Dacă aș fi reporter la ziarul Făclia, aș răspunde simplu și direct: „un om al zilelor noastre!” (indicând, desigur
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
patru decât deloc. Ar fi fost cumplit ca imaginea să se oprească la o pășune pustie. Nu tu cioban, nu tu oi, nu tu numărătoare! Doar că de data asta oile aveau o problemă. Pentru prima dată în viața lor imaginară behăiau. Behăiau, de bună seamă, perceptibil numai pentru el. Și poate și pentru ele. Cert e că behăitul ăsta spontan îl deranja, pentru că avea nevoie de liniște pentru a înțelege ce se întâmpla. Degeaba își înfigea deștele în urechi, alea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cumpărăturile în locul ei? Toate hainele îi erau în nuanțe de negru și gri. Voia mai multă culoare, mai multă veselie în dulapurile care pur și simplu o deprimau numai când le deschidea. Își termină de băut cafeaua făcând un tur imaginar al magazinelor unde ar fi putut găsi ceea ce-și dorea, se schimbă de pijamale și ieși din casă hotărâtă să facă schimbări începând, bineînțeles, cu garderoba. Ar fi trecut nepăsătoare prin fața cutiei poștale dacă nu i-ar fi atras
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fruntea lipită de pieptul cald, de parcă găsise acolo tot ce căutase în tot acest timp, neștiind de fapt ce-i lipsește. Deschizând ochii își aminti de ce coborâse și că i se răcea cafeaua așteptând-o, ea întârziind în brațele lui imaginare. Coborî repede cele câteva trepte de la intrarea în bloc. Ieși în stradă și aerul rece al dimineții o învălui, înlăturând treptat căldura îmbrățișării. Realitatea era rece, iar senzația că e urmărită își făcu iarăși simțită prezența. Se uită în toate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
parte bună. Se transformase într-un scut de apărare. Dar, nu o făcuse mai umană, ci mai rece, mai distantă, mai sceptică, mai dură. Într-un cuvânt, pregătită să înfrunte lumea reală, lumea de care se ascundea în lumea ei imaginară. Și totuși în adâncul inimii se ascundea atât de multă iubire care aștepta să evadeze, să fie împărțită celor care aveau atâta nevoie de iubirea ei. Da, ea credea cu tărie că iubirea poate fi dăruită prin gesturi, prin cuvinte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
II) Introducere în Metafizică, Henri Bergson Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria colectivă, Maurice Halbwachs Omul dezrădăcinat, Tzvetan Todorov Paradisuri artificiale, Charles Baudelaire Partea blestemată, Georges Bataille Prin țările unei utopii apuse. Pledoarie pentru Europa Centrală, Rose-Marie Lagrave Revelațiile morții, Lev Șestov Scrisoare despre Insule, Costache Olăreanu Semnele Timpului
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cel puțin o băiță a copilului său? Emoție pură... Emoțiile se definesc ca stări afective, de scurtă durată, care exprimă comportamentul unui individ în legătură cu o situație sau un obiect. Emoțiile pot fi declanșate de o împrejurare reală sau de una imaginară. Poți să fii emoționat când ții în mână o carte care îți aduce aminte de anii tăi de la liceu, poți să fii emoționat când reasculți o piesă din tinerețe, poți să fii emoționat când vezi o persoană în dificultate sau
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
alinarea. M.Eminescu a cultivat sub forma unei intui?îi arhetipul naturii materne că resacralizare a mitului antic: c? imagistică să este o reprezentare a Paradisului pierdut va fi demonstrat? În paginile de fă??. Întreaga să crea?ie realizeaz? ipostaze imaginare ale unui Paradis pierdut, aflat subcon?tient sau că tem? literară reperat? În contextul romantic. O Întreag? literatur? critic? Îl propune ca model de universalitate a cunoa?terii pe Eminescu, „omul deplin al culturii române?ți". M?rturie stau cele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]