7,197 matches
-
numai aceste episoade. În Bijuterii de familie, episodul răscoalei (în descrierea căreia scriitorul preia sugestii din scrierea omonimă a lui Liviu Rebreanu) e gândit ca timp-limită, ca menghină în care deruta și instinctele tenebroase, care mustesc încă din copilărie în imaginarul celor două surori, explodează. În chip ambiguu este prins în retorta Cronicii momentul 1933, anul grevei de la Grivița. Acest fapt nu a trecut nesesizat în comentariile din epocă (microromanul apare și separat, în 1956) și probabil că scriitorul s-a
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
se curăță cu instrumentele aflate în dotarea unui cabinet stomatologic, tartorul ("substanță reziduală malefică, provenită din arderea incompletă a ideilor și sentimentelor") necesită un tratament special. Acesta este - revelația lui Noimann - "jurământul tăcerii", practicat în antichitate de adepții lui Pitagora. Imaginarul lui Noimann este unul fundamental tulburat. Realitatea din jurul său pare atinsă de procesul de fluidizare din pânzele lui Salvador Dali. Totul dă senzația de scurgere, de inconsistență materială, de pierdere definitivă a tuturor reperelor solide. Viziunea surparealistă se confundă cu
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
din pânzele lui Salvador Dali. Totul dă senzația de scurgere, de inconsistență materială, de pierdere definitivă a tuturor reperelor solide. Viziunea surparealistă se confundă cu realitatea însăși, sentimentul de înstrăinare este total, angoasa pune stăpânire pe mintea personajului. În propriul imaginar, stomatologul se autoproiectează în mijlocul unui coșmar: " În costum alb și cu ochelarii fumurii, Noimann înaintează pe stradă. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereții se ondulează. Acoperișurile lunecă într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
inovațiile limbajului său, născut din metabolismul unei hipersensibilități unice în poezia modernă. Poetul e Ťo corabie beatăť în periplu continuu pe fluviile, mările și oceanele sinestezice ale metaforei, oglindind priveliști, senzații, culori, sonuri, mituri, dimensiuni temporale într-o beție a imaginarului trăit cu fervoare. Desigur, așezarea operelor analizate în ordinea alfabetică a titlurilor lor, în limba română, este justificată, facilitând consultarea Dicționarului. Dar cred că ar fi fost util și un indice de nume ale autorilor acestor opere, ținând seama de
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
ai nici tu, nici împăratul / Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, / Pleacă, pleacă!" și-a plecat." Coșbuc se servește aici de unele arhetipuri psihice puse în lumină de C.G. Jung (1875-1961), care bântuie dintotdeauna imaginarul uman și par înnăscute: frica de fiarele sălbatice, de pădure, de spațiul închis, și nespusa dorință de a fi iubit și ocrotit. Splendidă este pomenirea concretă a amenințării - decalată ușor în timp: ieri sau cândva -, urmată de anihilarea ei imediată
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
traseul convertirii spontane a cititorului în actualul caz al Mistificțiunilor publicate de Mircea Anghelescu. Iar faptul nu are de ce să ne mire. Așa se întâmplă de obicei când un istoric literar cu adevărat competent se decide să se joace cu imaginarul amorf al publicului său virtual și să speculeze ingenios ceea ce acesta așteaptă în mod pasiv de câteva decenii. Adică forma de snobism înalt la care se raportează, cel mai frecvent, cei mai mulți dintre cititori. Adică, dacă este să fim corecți, măcar
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
Fiecare dintre aceste popoare are propria sa viziune asupra istoriei locului care, de cele mai multe ori, proclamă întâietăți și drepturi istorice făcând abstracție sau minimalizând agresiv istoriile celorlalți. Interesele politice, cursul contorsionat al istoriei, strategiile de propagandă au produs mituri ale imaginarului etnic care s-au sfârșit de multe ori tragic pentru comunitățile de români sau de maghiari. Géza Szávai vorbește, firește, în numele minorității maghiare din Transilvania, căreia îi aparține. Venite din această sursă, unele afirmații pot fi dificil de digerat pentru
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
pesemne cu plantarea într-o asemenea zonă cvasigenerală a modernismului, Aurel Pantea recurge la o ingenioasă manevră de regrupare. La granița poeziei, adoptă pana eseistului pentru a proclama independența ființei-limbaj de exterioritatea la care se referă, de regulă, susținînd că imaginarul poartă-n propriul marsupiu "germenii negației". Pentru a-și spori ponderea eului, înțelege a renunța la dialectica interioritate-exterioritate, din care derivă diversitatea, fragmentarea, dispersia. Asumîndu-și statutul viziunii poetice ca parte integrantă a intimității sale, subiectul își asumă implicit relația de
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
satelitului "Veac Nou" îndeplinesc formalitățile funcționarilor din România comunistă care pleacă în delegație, utilizează aceeași limbă de lemn administrativă și cotidiană, au aceleași deprinderi comportamentale ca muncitorii dintr-o întreprindere de stat. Umorul se naște din contradicția existentă între nesfârșitul imaginar SF și realitatea foarte limitată pe care o oferea oamenilor "politica înțeleaptă" a diverselor autorități din timpul regimului comunist. Apoi din ambiguitatea roboților care, având toate caracteristicile unor oameni obișnuiți din deceniul ubuesc al regimului Ceaușescu, pot trimite cu gândul
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
oameni obișnuiți din deceniul ubuesc al regimului Ceaușescu, pot trimite cu gândul și la robotizarea generalizată a societății. Există apoi un umor al denumirilor de localități și de instituții care parodiază în chip evident localități și instituții din România comunistă. Imaginarul exploziv și aluziile ironice la unele locuri comune culturale sunt, de asemenea, în măsură să stârnească râsul. Ioan Groșan stăpânește toate ambiguitățile limbajului, fapt ce îi permite, spre satisfacția admiratorilor lui, să se joace cu cenzorii și activiștii de partid
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
Ion Pop, Ioan Es. Pop sau Bogdan Ghiu, Mariana Marin sau Marta Petreu (alegeți dumneavoastră, din fiecare binom, postura poetică forte), Dan Cristea procedează în același fel. Urmărește temele și motivele, metaforele recurente, constantele, stările de spirit, pentru ca, la final, imaginarul discursului poetic să-și fi arătat osatura, "trăsăturile de bază ale modului cum se structurează universul personal". (Sub)structura nu e însă totul și, pentru a nu-și pierde relevanța critică, tematismul se cere orientat și chiar cenzurat axiologic. Semnificative
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
unor scrieri inițiatice și de cult, dar și zmei, căpcăuni, monștri luciferieni deghizați în fitecine, devin ulterior personajele unor basme, care basme, preluate de scriitori profesioniști, devin prin secularizare, proza noastră cea de toate zilele.Este o posibilă evoluție a imaginarului colectiv primordial, de la magie la realismul cel mai pur și dur. Începând însă din 1997 trăim cu toții resurecția și confruntarea miraculosului și a magiei albe vs. magia neagră. Ne referim la acea saga literară fantasy, scrisă de Joanne Kathleen Rowling
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
volumul Poesii, al lui Mihai Eminescu, așa cum foarte lucid probează Iulian Costache în excelenta sa carte, Eminescu. Negocierea unei imagini. Singurul element de luat în considerare în selecția poemelor pentru alcătuirea unui astfel de volum este puterea de adaptare a imaginarului poetic la viziunea tematică proiectată de antologator. Cronologia creației, experimentele formale (specifice, poate, unei anumite perioade din producția artistică a celui în cauză) sunt ignorate sau utilizate, doar în măsura în care servesc "tabloul" imaginat de criticul care alcătuiește volumul. Deși pare lipsit
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
stoarce însă toata vlaga unei societăți". Era, de fapt, exact ceea ce-și dorea - ca orice regim uzurpator, căruia nu-i priește starea de normalitate - conducerea comunistă. Pînă și aspectele cele mai domestice ale vieții cotidiene vor fi impregnate de imaginarul războinic. Că e vorba de "mulsul vacilor sau culesul cartofilor, nu auzi vorbindu-se decît de fronturi, bătălii, atacuri, rezistență, strategie și tactică...", observa Françoise Thom. Inflația lexicului militarist nu e apanajul regimului comunist. "Regăsim, de altfel - completa cercetătoarea -, această
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
Mircea Florian. Folosind mijloace și media contemporane, spectacolul este o re-înscenare (New Media Live-Action Role-Playing) a relației dintre Maria Tănase și etnomuzicologul Hary Brauner. Cu ajutorul tehnologiilor actuale vocea Mariei Tănase a dialogat cu noi, imaginea ei s-a topit în imaginarul zilei de azi. Spectatorii au văzut proiecții multiple și interactive și au auzit voci digitalizate, instrumente acustice și electronice în încercarea de a reinventă un concept: Musical Historical Reenactment. Grupul FloriMan este: MC Tatăl Nostru (Mircea Florian), DJ Vasile (Lucian
Concerte by Gabi MATEI () [Corola-journal/Journalistic/83962_a_85287]
-
deschidem și să ne imaginăm cum ar fi cântat-o Enescu însuși: nimic lăutăresc, nimic îngroșat ci nobil, totul alcătuit din imagini fugitive, mai mult sau deloc conturate, asemenea întregii muzici pe care a scris-o și care se adresează imaginarului. Prima sugestie în acest sens ne-a dat-o mai demult interpretarea violonistului Jean Jacques Kantorow. Deși este natura lui este cu totul alta, provine cumva dintr-o cultură diferită, Dmitri Sitkovetski a gândit în același fel această scriere care
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
limbajului muzical specific și miezul fierbinte al înțelesurilor profunde, s-au căutat și s-au completat în mod original. Ca și în alte lucrări ale sale, compozitorul Dan Dediu s-a prezentat în ipostaza de maestru neîntrecut al ficțiunii, al imaginarului și al invenției. Duo-ul pianistic a prezentat apoi cele Șase epigrafe antice pentru pian la patru mâini de Claude Debussy, creație datând din anul 1914, apreciată pentru calitățile expresive și bogăția semantică. Lucrarea deosebit de originală - care evocă personaje și
Recital-eveniment la Ateneul Român by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
și, de asemenea, reluat în volumul Scriitori moderni. Soluțiile lui I. Negoițescu de înnoire a literaturii române nu au aproape nimic lovinescian. Specificul literaturii române nu trebuie limitat și absolutizat în folclorism, ci merită căutat și exploatat în alte direcții: imaginarul eminescian rezonant cu romantismul german, vicleniile de ispitire a divinității din psalmii arghezieni, "jalea metafizică" petrarchistă din poezia lui Timotei Cipariu, mirajele macedonskiene, bogatul filon balcanic, concretizat estetic de Arghezi, Ion Barbu, Mateiu Caragiale și Panait Istrati, spiritul burghez din
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
de martie și Fuga. Dacă orientăm vârful compasului spre Vântul de martie, tendențiozitatea romanului e frapantă; dacă îl așezăm pe Fuga, Cronica de familie este un recviem. Viziunea asupra aristocrației din Fuga se sprijină pe câțiva dintre pilonii centrali ai imaginarului scriitorului. Morbul autodistructiv al acestei lumi este asemănător cu una dintre spaimele profunde ale autorului: tendința spre exces și, ca revers, sentimentul spleen-ului. O formă de manifestare a complexului pielei de sagri. În Fuga, atmosfera de crepuscul a lumii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
Vârsta de aur e întreaga lume a aristocrației și Vârsta de fier începe tocmai cu ghilotina istoriei? Întrebarea nu e retorică. Petru Dumitriu și-a construit o mitologie personală în jurul simbolisticii Vârstei de Aur, concepută ca atopie și utopie. În imaginarul scriitorului, Vârsta de Aur e reprezentată, fără îndoială, de aristocrația românească. Odată vede un conac și priveliștea funcționează ca declic pentru rememorarea și reinventarea unei lumi și atmosfere aflate dincolo de granițele timpului și a realității obiective. Faptul e, de altfel
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
depărtat se produce cu distanțarea marcată a naratorului față de lumea pusă în scenă. Există chiar și o scrisoare-nuvelă, în care prozatorul, fără să renunțe la principiul său -, adică la evocarea unui episod semnificativ din trecut -, oferă cititorului o aură de imaginar asumat. Băltărețu, capodoperă între capodopere, posedă toate ingredientele bine dozate ale scriiturii lui Ghica: descrierea Bucureștilor la începutul secolului al XIX-lea, surprinderea unui moment crucial din istoria națională (apelul boierilor români către Napoleon Bonaparte), schițarea cîtorva portrete memorabile (domnitorul
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
celei mai înalte arte a secolului XIX. O semnificație neașteptată a operei lui Ghica apare doar astăzi, la mai mult de un secol de la scrierea ei, după ce timpul a sedimentat și selectat informația adusă de autor. Observăm cu surprindere că imaginarul nostru privitor la prima jumătate a secolului romantic a ajuns condiționat direct de Scrisorile lui Ghica și pare a descinde direct din ele. Cînd reconstituim mintal o scenă petrecută în Principate înainte de Revoluția de la 1848, o facem apelînd la urmele
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
fresce acoperite cu var alb de către ocupantul sovietic; o icoană tulbură tocmai pentru că figura centrală a dispărut, din ea mai văzându-se doar câteva pete răzlețe. Absențele acestea dau întreaga măsură a masacrului și, în același timp, dezvăluie proporțiile unui imaginar rănit. Astfel, dincolo de orice discurs, trăiești experiența concretă a dezastrului, experiență a distrugerilor provocate nu de ravagiile timpului, ci de cruzimea și de violența omului. Dureros este aici nu sentimentul poetic al ruinei, încercat în fața atâtor vechi mănăstiri, ci proiectul
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
cuvînt-lamă care le taie tendoanele mîinilor, spaima se vinde azi la metru precum diftina, umbra autorului are dinți de fierăstrău, duhovnicii sunt asemenea albului putred al prapurilor, pe marginea drumului fumează o orchestră. Refuzînd realul, poetul îl înlocuiește cu un imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
marginea drumului fumează o orchestră. Refuzînd realul, poetul îl înlocuiește cu un imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație dincolo de care nu mai e nimic: "Mîncăm sfințișori de post / și bem L'âme
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]