113,729 matches
-
echilibru, uneori de o mare fragilitate, între tentația descriptivă și somațiile irepresibile ale tonului cromatic. Peisagistica lui din această perioadă, interioarele și naturile statice, cu toate că sînt protejate în absolut ca niște repere cu o anumită identitate, în economia strictă a imaginii ele par mai curînd o virtualitate pe care materia cromatică o poartă în sine, decît o structură preexistentă pe care culoarea o identifică și o comentează. Din această pricină, nimic nu este aici exterior, nimic nu există în sine, ci
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
care pictorul le impune fără cruțare și totul se supune unui regim optic și moral în vecinătatea căruia calificativul imperativ este mult prea blînd. Prin violența tușei și prin distribuția tonurilor, a căror consecință este un fel de prăbușire a imaginii în sine, toate componentele previzibile ale spațiului sînt reformulate: pămîntul și cerul au aceeași densitate, aceeași dinamică a gestului le unifică fizic și simbolic, iar lumina care sparge violent crepusculul colorat al atmosferei este o lumină a substanței, a materiei
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
motivele coboară către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. îndepărtarea de sursa ,,realistă" nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de adîncime. Acum pictorul creează, prin imagine, adevărate propoziții logice și construiește, cu gravitate și, în același timp, cu un anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
realistă" nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de adîncime. Acum pictorul creează, prin imagine, adevărate propoziții logice și construiește, cu gravitate și, în același timp, cu un anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie plastică. Motivul ochiului, de pildă, este exploatat în regim decorativ prin motivul penei de păun, în
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
nu mai afirmă prețuirea omului ca pe-o valoare, cu cine să polemizez?" - pag. 9; "Eu sunt scriitor, nu filozof" - pag. 280; " Ce rost are acest jurnal? Mă ridică la puterea întregului, a lumii..." - pag. 157. În acest sens, o imagine din copilărie i-a rămas imprimată. "Mă văd copil în pridvorul podului, cu praștia în mână. Adevărul este că m-am jucat până târziu. Port (...) ținuta din luptele cu copiii: sabie de lemn și pieptar de carton. Da, da și
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
ochi trebuie să se trateze dl. Răsvan Popescu. Însă și asta e altă mistificare. Autorul lasă voit această impresie pentru ca noi să-l compătimim și să-l lăsăm în grija doctorilor. Victimizându-se pe el, cere clemență pentru deformarea și mistificarea imaginii celorlalți, celor cu care își reglează conturile. Procedeul abil, asemănător unei scamatorii, este mistificarea la vedere. "Eu pretind că reglez conturi cu mine, de fapt le reglez cu ceilalți și păcălesc pe toată lumea." Autorul nu se sfiește să calce în
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
felul cum își sabota colegii, sabotând implicit și instituția unde lucra. "Jurnalul" e departe de a fi... complet. De fapt, ca să scurtăm, cu acest "jurnal" ne aflăm în prezența unei încercări frauduloase de a smulge bani și publicitate prin exploatarea imaginii publice - deformate și mistificate de către autor - a unor personalități politice, culturale, jurnalistice etc. Forma folosită: delațiunea. Dacă acest "jurnal" n-ar conține cancanuri asociate unor personalități ale vieții publice, ar zăcea pe tarabe. Curățit de afirmațiile imunde la aderesa acestor
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
mă privește, nu dau o ceapă degerată pe astfel de declarații, simple răspunsuri-tip clocite de multă vreme în incubatoarele unor vechi mentalități. Și e păcat că un personaj ce ambiționează la o îndelungată carieră politică în România își compromite imaginea în mod copilăresc. Pentru că, indiferent de ce "adevăruri" preambalate livrează dl. Geoană în interior, străinătatea, și mai ales Statele Unite, au o extremă sensibilitate la chestiunea securiștilor. Își imaginează cineva că, după 11 Septembrie, când dosarele teroriștilor de pe mapamond sunt purecate până în
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
și locuiește de câțiva ani, că duce o viață discretă, că a plecat definitiv din Columbia, unde ar fi fost amenințat cu moartea. Teatrul care ne găzduiește singura reprezentație, pe 15 octombrie, se numește Teatro Mexicano del Seguro Social. Regăsim imaginea finală, cu chioșcul cald luminat și cei nouă protagoniști cehovieni, într-un afiș înalt într-o piațetă liniștită, în fața Templului Santa Cruz, la intrarea în teatru. Biletele se vând cu o oră înainte de începerea spectacolului. Oamenii au o energie debordantă
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
niște ouă fierte"; ""aproape orice fel de publicitate ar fi bună pentru Bulgaria. Cea mai mare frică a bulgarilor era ca nu cumva să fie uitați"; "ca și în România, aici se urma un model oriental și medieval de dezvoltare"; "imaginea femeilor" cu mult mai modernă decât a bărbaților"; "era un alt nivel de existență". Dar poate doar dintr-o asemenea lume, cu puterea, magia și tezaurul neprețuit al tradițiilor naționale, ar putea fi creată o societate mai bună". Cât despre
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
pe vicele său care șI în ceasul al 13-lea crede că șI-a făcut datoria de părinte bătîndu-l sălbatic pe nefericitul care șI-a permis să-I supere odrasla. Dacă partidul lui Adrian Năstase ține cît de cît la imaginea sa ar trebui ca Lazăr Maior să fie lăsat șI fără sprijin politic, deoarece se știe cum e cu retragerea plîngerilor penale venite de jos în sus, la noi în țară. După ce s-au făcut comandamente peste comandamente șI toată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
sunt simple, în sensul că ele dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu sunt în nici un caz simplificante. Naivitatea" este una mimată, pe alocuri confundându-se chiar cu "ideea", cu problema în sine, pentru că ea reflectă imaginea inadaptatului într-o lume beckettiană, marcată de indiferență, blazare și nepăsare. "Marginalul" este chiar Omul, în sensul de ultim luptător al rezistenței, pe bastionul umanității, afectat de o amnezie temporară. El poate fi eroul cuceritor, de a cărui forță profită
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
bistro are dinamismul din scenele lui Toulouse-Lautrec, iar mama bătrână și cicălitoare nu poate fi decât mama lui... Whistler. Naratoarea spune la un moment dat: "M-am înstrăinat de realitate. N-o mai percep decât printr-o transparență mișcătoare; este imaginea unei boli amânate [...] mi-am cam terminat cuvintele"(p.77). Sunt câteva momente în roman de o încremenire melancolică tristă care te duc cu gândul la atmosfera apăsătoare a tăcerilor din Moderato Cantabile a Marqueritei Duras. Interesant, căci, în fond
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
dirijat fără menajamente, că actorii au fost înghițiți de o altă regie, palpabilă, de dimensiuni uriașe, în care riscul ruletei rusești pulsa în tîmplele tuturor. Că orice nesupunere la noile reguli însemna sfîrșitul. Fără trucaje, fără trucuri. Îngrozitor și imediat. Imagini care nu-mi dau pace: capul întors al unui actor care nu pricepea ce se joacă, umilința și șuturile în fund administrate protagonistului, azvîrlit ca un paria fricos, murmurul spectatorilor care habar n-aveau că, în cîteva secunde, au devenit
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
este majoră. Astfel energiile circulă firesc și încarcă. P.S.: Felicitări Aurei Gaidarji pentru realizarea caietului-program. Trebuie remarcat faptul că aici se încearcă o modalitate nouă - nu doar din punct de vedere grafic - de gîndire și de asamblare a textelor și imaginilor care vorbesc despre un spectacol.
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
Balotă, "fiind total nesigure, și nimic nu ne garantează că vom dispune de altele mai sigure în viitor". Însă nu ne interesează raportul cu credința al omului, ci al poetului Arghezi, și datele lui pot fi excerptate din creația sa. Imaginea lui Dumnezeu pe care o putem obține din paginile argheziene, cu toate că fluctuantă, purtată prin derutante meandre, înclină spre desacralizare, spre o umanizare ironică, iremediabil depreciativă. Ștefan Melancu citează începutul tabletei 84, din Tablete din Țara de Kuty, conturînd un Dumnezeu
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
ei ce ia ochii: "Înscris în spațiul mai amplu al discursului contestatar, spiritul agresiv arghezian se desfășoară, din cîte s-a putut observa, pe toate planurile (social și politic, religios și spiritual, cultural și artistic), într-o așa măsură încît imaginea cea mai frecventă pe care o oferă aici Arghezi este cea a unui revoltat incurabil, situat într-o atare poziție de la debutul și pînă în finalul carierei sale de pamfletar. O revoltă - trebuie subliniat încă acest lucru - care, departe de
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
Pavel Șușară Cînd în spațiul unei profesii hibride, marcate de o indecizie ontică între locvacitatea literară și muțenia profundă a imaginii, așa cum este aceea de critic și de istoric al artei, faptul de a-i avea alături pe cîțiva clasici ai genului, adică pe Barbu Brezianu, Radu Bogdan, Mircea Popescu și Amelia Pavel, este mai mult decît un privilegiu, este o
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
Self e realizat chiar după o serie de celebre benzi desenate), deși e cu actori uriași (Paul Newman, Tom Hanks), filmul, ciudat, nu s-a bucurat de succesul de public scontat. Deși e de o plasticitate ieșită din comun (autorul imaginii e același legendar Conrad L. Hall, de două ori "oscarizat", pentru Butch Cassidy și Sundance Kid și pentru American Beauty), deși totul trădează ochiul unui regizor artist - filmul, ciudat, nu s-a bucurat nici de succesul de critică scontat. Acest
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
parte... Sînt multe lucruri absolut memorabile în Drumul spre pierzanie - văzut ca un drum inițiatic, "inițierea în infern" a unui puști care își trăiește viața conectat la condiția de "animal mafiot" a tatălui... În finalul splendid (chiar dacă previzibil), într-o imagine paradisiacă, ieșirea din infern nu poate trece decît prin vama morții. E interesant cum distilează regizorul "misterul morții", din diverse unghiuri, în diverse registre, începînd cu imaginea copilului privind fascinat picăturile de apă care alunecă dintr-un sicriu ("Gheața ajută
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
condiția de "animal mafiot" a tatălui... În finalul splendid (chiar dacă previzibil), într-o imagine paradisiacă, ieșirea din infern nu poate trece decît prin vama morții. E interesant cum distilează regizorul "misterul morții", din diverse unghiuri, în diverse registre, începînd cu imaginea copilului privind fascinat picăturile de apă care alunecă dintr-un sicriu ("Gheața ajută la conservarea corpului", îi șoptește tatăl), trecînd prin măcelul cu cadavre în serie, perceput de același copil, înnebunit de frică, și ajungînd pînă la personajul unui "fotograf
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
elementele de intertextualitate sunt destul de frecvente, ele potențând în mod cert farmecul cărții. Șirul de experiențe (de viață sau pur spirituale) ale autoarei se suprapune peste un altul de "experiențe livrești": pagini întregi de comentarii sau compilații menite să întregească imaginea subiectului abordat. Scenariul seamănă, uneori, izbitor de mult cu cel din Pendulul lui Foucault și cei care au gustat fascinația cărții lui Eco vor găsi în cartea Heminei Pocaliu o continuare destul de reușită. Legăturile nebănuite, coincidențele și revelațiile se dezvăluie
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
de "policier savant" al Numelui trandafirului sau al Pendulului� (firește, motivațiile diferă în cele două cazuri, cartea Heminei Pocaliu neavând pretenții de literatură de mare clasă, ci fiind o mărturie netrucată a unor aventuri cu totul și cu totul speciale). Imaginea de ansamblu e una năucitoare din care nu lipsesc, legați între ei prin diverse elemente, Cavalerii Templieri, catharii, Iisus Hristos, Francmasoneria, O.Z.N.-urile, alături de contemporanii Ken Campbell, Oberto Airaudi, Jeff Merrifield, aceștia din urmă oameni deosebiți pe care Hemina Pocaliu
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
Astfel, se face transferul din autoritatea paternă în cea capitalistă și reacționară (stăpânul era preot). Ana crescuse astfel privată de afecțiunea paternă, rezolvându-și complexul Oedip ulterior prin aderarea la Partid, pe care îl va iubi și sluji. Partidul, ca imagine paternă, vine tot pe filieră Freud: Partidul este mascat, înlocuirea lui Dumnezeu cu autoritatea lumească. După cum americanii iubesc să se autointituleze "God's own country", într-un delir de identificare, tot astfel, comunistul este fiu iubit Partidului cu autoritate metafizică
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
forță arhetipală. Ion Caramitru compune un cocktail dramatic, în care combină semne din codul teatrului oriental și al teatrului folcloric românesc, elemente naturaliste cu cele stilizate. Acest mixtum compositum, un eclectism elevat, un amestec de stiluri făcut cu stil, sugerează imaginea unui haos existențial, impuritatea timpului în care trăim, sufocat de surogate, sfâșiat de fragmentarism și incongruență, amenințat de depersonalizare. El exprimă, în același timp, deriziunea, ironia ionesciană "o viziune apocaliptică a istoriei în spatele căreia există ideea că lumea nu e
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]