737 matches
-
este îngropat Ali al-Ridha , considerat de șiiți ca fiind al optulea imam. Tot aici se află și mormântul lui Harun al-Rashid, celebrul calif din Bagdad ce apare în multe povești din O mie și una de nopți. În anul 818 imamul Ridha a fost otrăvit de către califul Al-Ma'mun și îngropat în lângă mormântul lui Harun al-Rashid din orașul Mashhad. După acest eveniment, musulmanii, mai ales cei șiiți, au început să meargă în pelerinaj la mormântul său. La sfârșitul secolului
Moscheea Imamului Ridha () [Corola-website/Science/331978_a_333307]
-
două minarete de lângă el au fost acoperite cu aur. În prezent, sanctuarul cuprinde 8 curți, 3 fântâni, 4 săli de rugăciune și de citit și 8 minarete. are o importanță semnificativă pentru musulmanii șiiți. Este un important loc de pelerinaj, imamul Ridha fiind singurul imam șiit înhumat pe teritoriul Iranului. Cu toate că aici se află și mormântul califului Harun al-Rashid, el nu este considerat a fi sacru.
Moscheea Imamului Ridha () [Corola-website/Science/331978_a_333307]
-
au fost acoperite cu aur. În prezent, sanctuarul cuprinde 8 curți, 3 fântâni, 4 săli de rugăciune și de citit și 8 minarete. are o importanță semnificativă pentru musulmanii șiiți. Este un important loc de pelerinaj, imamul Ridha fiind singurul imam șiit înhumat pe teritoriul Iranului. Cu toate că aici se află și mormântul califului Harun al-Rashid, el nu este considerat a fi sacru.
Moscheea Imamului Ridha () [Corola-website/Science/331978_a_333307]
-
analogice și rațiunii pure. Școala ja῾farită este asociată lui Ja῾far as-Sadiq. Legile legate de timp și spațiu ale juriștilor timpurii sunt luate mult mai în serios în această școală datorită structurii pronunțat ierarhizate a islamului șiit dominat de imami șiiți. Această școală este de asemenea mai flexibilă asupra faptului că un jurist are o putere considerabilă de a lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite fatimide. Jurisprudența zaidită urmează învățăturile lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite fatimide. Jurisprudența zaidită urmează învățăturile lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită este asemănătoare cu cea hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
era că opiniile acestuia erau blasfemii și echivalau cu apostazia, iar Ahmad trebuie pedepsit prin încarcerare sau, dacă este necesar, prin execuție. După ce a anunțat că este Mahdi și Mesia, oponeții i-au cerut semnul divin detaliat în tradiția atribuită imam-ului din secolul VI, cunoscut ca Muhammad bin Ali, în care este specificată apariția lui Mahdi: Ahmadiții susțin că această profeție a fost împlinită în 1894-1895, la aproape trei ani după ce Ghulam Ahmad s-a proclamat Mahdi și Mesia. Întâmplarea
Mirza Ghulam Ahmad () [Corola-website/Science/331932_a_333261]
-
reprezentanții Masmudei din sudul Marocului. Într-un gest ostentativ de sfidare, în 1132, Abd al-Mu’min a condus o operațiune nocturnă curajoasă care a ocupat fortăreața Tasghimout și a dezarmat-o. Abd al-Mu’min va veni ca un locotenent al imamului ascuns, Ibn Tumart. Între 1130 și 1163 când va muri, Abd al-Mu’min nu doar că a pus bazele murabiților, dar și-a extins puterea peste tot nordul Africii, până în Egipt, devenind emirul Marrakesh-ului în 1149. Andalusia a avut aceeași
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
ibn Muslim ibn Ward ibn al-Kawshădh Qushayrī un-Naysăbūrī (limba arabă: أبو الحسين عساكر الدين مسلم بن الحجاج بن مسلم بن ورد بن كوشاذ القشيري النيسابوري; după 815 - mai 875) sau Muslim Nīshăpūrī ([limba persana]: مسلم نیشاپوری), cunoscut sub numele de Imam Muslim, a fost un om de stiinta Hadis, mai ales cunoscut că muhaddith (savant de Hadis). Culegerea să de hadisuri, cunoscută sub numele de "Sahih Muslim", este una dintre cele șase colecții de hadisuri majore în literatura islamică și este
Muslim ibn al-Hajjaj () [Corola-website/Science/331940_a_333269]
-
în rândul diasporei. Organizația încearcă să dețină monopolul absolut asupra comunității, trezind nemulțumirea grupurilor de arabi suniți sau șiiți, kurzi, islamiști etc. Timp de câteva decenii, Uniunea Turco-Islamică pentru Afaceri Religioase s-a ocupat de aspecte practice precum acordarea vizelor imamilor, autorizații de construcție pentru moschei, autorizații pentru profesorii care intenționau să activeze în școlile publice cu educație religioasă. Structura centrală a uniunii de la Ankara controlează activitatea a aproximativ jumătate (1,100) dintre moscheile turcești din Europa. Prima ramură germană a
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
100) dintre moscheile turcești din Europa. Prima ramură germană a organizației apare în 1982, la Berlin. În următorii doi ani alte cca 250 de organizații ale uniunii apar. Un acord bilateral din 1984 va acorda unui număr de 700 de imami drept de rezidență temporară (3-4 ani) în Germania. Uniunea controlează cca 300 de asociații și circa 900 locuri de rugăciune. Imamii sunt trimiși pentru a încuraja “coexistența pașnică” și a răspândi “informație religioasă sănătoasă”. Pretinde că reprezintă toți musulmanii din
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
cca 250 de organizații ale uniunii apar. Un acord bilateral din 1984 va acorda unui număr de 700 de imami drept de rezidență temporară (3-4 ani) în Germania. Uniunea controlează cca 300 de asociații și circa 900 locuri de rugăciune. Imamii sunt trimiși pentru a încuraja “coexistența pașnică” și a răspândi “informație religioasă sănătoasă”. Pretinde că reprezintă toți musulmanii din Germania, dar sunt voci care afirmă că această structură are conexiuni strânse cu statul turc. Organizația nu reușește să integreze kurzii
Turcii din Germania () [Corola-website/Science/331981_a_333310]
-
manifeste mai mult în formațiunile creștine decât în cele musulmane, acest fenomen fiind influențat de prezența instituțională a Bisericii, ce favorizează de fapt sensul literal și pe cel istoric. Având în vedere acest context particularitatea esoterismului șiit rezultă din ocultarea imamului ascuns dând naștere unei "dimensio mystica". Noțiunea de "javăn mardī" recurentă în textele mistice și adaptată de Corbin cu sensul de „cavalerie spirituală”, stă la baza spiritualității mistice persane și este echivalentul noțiunii de "futuwaat" din arabă. Termenul arab "fată
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
se regăsește în ipostaza unei morți spirituale și implicit în imposibilitatea de a părăsi lumea prezentă. Așadar inițierea asigură în ismailism intrarea într-un "paradis potențial" ( "jinnat fi’l qowat"). Un alt aspect important în spiritualitatea interpretată de Corbin este imam-ul ( fără de care, Coranul ar fi doar un imam tăcut ( "șămit" )), un imam care are rolul maestrului hermeneuticii ( "șăḥib al-tă´wīl"). Conștiința eliberată de istoricitatea materială acceptă hermeneutica profetică ce depășește istoria reală și transcende orice sferă a universului. Corbin
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
în imposibilitatea de a părăsi lumea prezentă. Așadar inițierea asigură în ismailism intrarea într-un "paradis potențial" ( "jinnat fi’l qowat"). Un alt aspect important în spiritualitatea interpretată de Corbin este imam-ul ( fără de care, Coranul ar fi doar un imam tăcut ( "șămit" )), un imam care are rolul maestrului hermeneuticii ( "șăḥib al-tă´wīl"). Conștiința eliberată de istoricitatea materială acceptă hermeneutica profetică ce depășește istoria reală și transcende orice sferă a universului. Corbin semnalează o dualitate prezentă în cele două conștiințe: un
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
părăsi lumea prezentă. Așadar inițierea asigură în ismailism intrarea într-un "paradis potențial" ( "jinnat fi’l qowat"). Un alt aspect important în spiritualitatea interpretată de Corbin este imam-ul ( fără de care, Coranul ar fi doar un imam tăcut ( "șămit" )), un imam care are rolul maestrului hermeneuticii ( "șăḥib al-tă´wīl"). Conștiința eliberată de istoricitatea materială acceptă hermeneutica profetică ce depășește istoria reală și transcende orice sferă a universului. Corbin semnalează o dualitate prezentă în cele două conștiințe: un adevăr istoric și unul
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
și-a consacrat 10 ani din viață creației literare. M. Akif este albanez din partea tatălui și uzbec din partea de mamei. El s-a născut la 27 decembrie 1873 în cartierul Karagumruk mahalaua Sariguzel, dar din cauza profesiei tatălui său, care era imam acesta a fost înregistrat în orașul Bayramic din provincia Canakkale. Mama este fiica unor emigranți din Buhara stabiliți în Anatolia, tatăl care era profesor la Madrasaul Fatih s-a născut în orașul Peć din Kosovo. Tatăl i-a dat numele
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
ca musulmanii nu își pot găsi cu adevărat un loc. Al-Banna se naște la data de 14 octombrie 1906 în Mahmoudiyyah, zonă rurală din nordul capitalei egiptene, Cairo. Tatăl său, Shaykh Ahmad Abd al-Rahman al-Banna al-Sa'ati, era un imam de factură hanbalită, destul de influent în zonă pentru a e asigura celor doi fii ai săi, Hassan și Gamal, o bună educație în spiritul islamului, dar și relații în cercurile religioase de influentă din Cairo. La momentul Revoluției din 1919
Hassan al-Banna () [Corola-website/Science/331121_a_332450]
-
The History of the Muslim Brotherhood. Halil, Idu. 2004. Grupările islamice. Cairo. Al-Banna, Hassan. 2007. Discursurile lui Hassan al-Banna. (online la www.hassanalbanna.org) Frăția Musulmană Taha Hussein [http://www.ikhwanonline.com/ Site oficial al Frăției Musulmane [arabă<nowiki>]</nowiki>] Imam Hassan al-Banna
Hassan al-Banna () [Corola-website/Science/331121_a_332450]
-
în care există mai putin de 20 de moschei. Numărul moscheelor din Uzbekistan nu reflectă neapărat un nivel superior al sentimentului religios al cetățenilor săi, în comparație cu cel al populaților turkmene sau kirghize. Cu toate acestea, numărul moscheelor funcționale și al imamilor desemnați de către Consiliul Spiritual din Tashkent, reprezintă un avantaj de care se bucură credincioșii din țară. Ca o consecință a acestui fapt, islamul paralel, reprezentat de maeștrii sufiți și de dervișii călători, nu a avut rolul compensator pe care îl
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
bucură credincioșii din țară. Ca o consecință a acestui fapt, islamul paralel, reprezentat de maeștrii sufiți și de dervișii călători, nu a avut rolul compensator pe care îl deține în celelalte republici turkmene, unde numărul moscheelor funcționale și cel al imamilor este insuficient. În Uzbekistan, moscheea și "imam-khatibii" sunt centrul real al vieții spirituale și religioase a credincioșilor. Totuși, "mazăr"-ul și maestrul sufit au continuat să fie componente importante ale societății din această țară. Oricum, cultul sfinților și al pelerinajelor
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
mână. În 1992, Consiliul Islamic din Uzbekistan și-a asumat aceleași funcții pe care le deținea în timpul Uniunii Sovietice, însă unii musulmani din țară și-au format propriile moschei în afara sferei de influență a guvernului și și-au ales proprii imami. Guvernul Karimov a catalogat aceste acțiuni ca fiind amenințătoare. Ca rezultat al acestor evenimente, guvernul Karimov a luat unele măsuri represive, începând cu eliminarea Partidului Renașterii Islamice în 1992, iar mai apoi printr-o campanie viguroasă împotriva islamului paralel. Evenimentele
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
ʿAbdullăh Muḥammad ibn Idrīs al-Shăfīʿī (Arabă: ابو عبدالله محمد بن إدريس الشافعيّ) a fost un jurist musulman, care a trăit între 767 — 820 (era noastră) / 150 — 204 AH (calendarul islamic). Al-Shafi’i a fost unul dintre cei patru mari Imami, a cărui moștenire juridică și învățături islamice au culminat cu întemeierea uneia dintre principalele școli de jurisprudență islamică sunită, și anume Școala (fiqh sau Madh’hab) Shafi’ită. Școala Shafi’ită a fost predominantă înainte de perioada otomană, astăzi fiind surclasată
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
a fost predominantă înainte de perioada otomană, astăzi fiind surclasată de școala hanefită. Școala Shafi’ită este preponderentă astăzi în Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa Orientală, și prezentă, într-o măsura mai mică în Egipt, Caucaz, Kurdistan, Asia Centrală, Yemen și Palestina. Mormântul Imamului Al-Shafi’i se află la Cairo. Biografia Imamului Al-Shafi’i este dificil de stabilit cu exactitate. Dawud al-Zahiri este considerat drept primul autor al unei astfel de biografii, însă manuscrisul său a fost pierdut. Cea mai veche biografie existentă a
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
surclasată de școala hanefită. Școala Shafi’ită este preponderentă astăzi în Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa Orientală, și prezentă, într-o măsura mai mică în Egipt, Caucaz, Kurdistan, Asia Centrală, Yemen și Palestina. Mormântul Imamului Al-Shafi’i se află la Cairo. Biografia Imamului Al-Shafi’i este dificil de stabilit cu exactitate. Dawud al-Zahiri este considerat drept primul autor al unei astfel de biografii, însă manuscrisul său a fost pierdut. Cea mai veche biografie existentă a Imamului Al-Shafi’i îi este atribuită lui Ibn
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]