1,199 matches
-
o perioadă dureroasă, marcată de lipsa rezultatelor și a recunoașterii. Este, prin urmare, posibil ca cel ce visează să aibă un sentiment de abandon (termenul «deșert» vine de la verbul latin deserere, „a abandona”), de eșec, de penibil, sentiment sporit de imensitatea (asemenea deșertului) a sarcinii ce trebuie îndeplinite. Dar deșertul are și o semnificație spirituală de purificare și înălțare. Loc suprem al confruntării cu forțele răului, omul sfânt iese victorios, în timp ce omul slab este învins. De aici, deșertul este, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
alt element, expresia emoțiilor. Când staționară, când agitată de valuri uriașe, marea exprimă atât calmul, cât și furia, bucuria, dar și tristețea. Ea se nuanțează, își schimbă culoarea, aspectul, ritmul. Variațiile ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției dorului și neliniștii în imensitatea spațiilor, ca și versul curgător, muzical, nu mai pot fi atribuite doar acestei influențe, constituind semnele unei vădite individualități poetice. Rugăciune încearcă formula originală a rugii animate de iubirea țării, de visul unui viitor de glorie și dreptate, cu inflexiuni
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
devenea din ce în mai puternic. Mă atrăgea și mă amenința să mă copleșească, să mă pierd în el, să devină într-atât de puternic, încât propria mea ființă să fie nimic mai mult decât un grăunte de nisip în imensitatea oceanului. Încercam, pe măsură ce mă concentram la activitatea celor de afară, să mă sustrag puterii cu care vârtejul de emoții mă domina. Devenea din ce în mai puternic, din ce în mai aproape cu fiecare secundă. Mă cuprinsese. Mă simțeam azvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
devenea înainte, iar sus devenea dreapta. Oblic se transforma în perpendicular în aceeași măsură în care albastru începea să reprezinte o mâncare cu gust de azimut. Negru era o floare, iar eternitatea devenea claustrofobă, în timp ce un milimetru pătrat reprezenta o imensitate incredibilă și o risipă nerușinată de spațiu dacă nu reușeam s-o acopăr cu mobila de la groapa de gunoi. Apa era deopotrivă și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și care vor fi! Eu sunt cel care va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu. Nebunia fu ștearsă de acea maree. Îmi conservase esența și obiectivele, căci ce ar fi o frunză fără o ramură pe care să o servească și pe care să stea? Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ajuns la ea exact în momentul în care eram gata să renunț. O insulă într-un ocean al Timpului... oare asta cum mai vine, dacă e s-o iau logic? Imediat ce am pășit pe ea și am ieșit din acea imensitate, n-am mai simțit nimic. Timpul nu mă mai încerca pentru că nu mai eram în el ca să mă roadă, să mă erodeze. Eram în afara sa! Un sanctuar. Sub tălpile mele, insula părea tare și de nestrămutat, dar într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru că eu încă simțeam cum izvorul ce pornește din mine se scurge în oceanul dimprejur și cândva mă va dovedi. Trebuia să fac în așa fel încât să-l țin și să-l acumulez, să nu se verse în acea imensitate nesfârșită. Dar cum? Un rezervor! Îmi trebuie un rezervor! Și vrând acest lucru, piatra se ridică și se modelă în jurul meu devenind ce îmi trebuia. Timpul meu nu trebuie să ajungă în ocean. El trebuie să fie menținut în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie menținut în această incintă și dat drumul puțin câte puțin în ocean. Am modelat insula în așa fel încât prin mijlocul ei să treacă un mic torent care să înconjoare rezervorul meu și să se scurgă înapoi în acea imensitate de care eu încercam să mă protejez. Am aranjat în așa fel încât, din când în când, câteva picături să se scurgă în șuvoiul de Timp, care tăia insula în două părți, și apoi să ajungă înapoi în ocean pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Lumina cerului începea să se zărească! Panta era lină, dar tot perceptibilă. Ieșind din tunel, am putut vedea în jurul nostru numai apă! Șinele erau suspendate deasupra unui lac imens, iar tunelul era lăsat în urmă, ascuns de oglinda argintie a imensității lichide! Toți erau vrăjiți de priveliște. Trecurăm în câteva momente pe uscat și după ceva timp s-au putut vedea clădirile înalte ale unui oraș. Trenul se opri după vreun sfert de oră și din el începură să coboare sutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și dispar sau numai se întrevăd, ca un înotător pe valuri... Folosind, ca și înotătorul, doar ca un detaliu de curiozitate și de variație în decorul multiplu... Căci, sub soarele voalat, marea s-a unit perfect cu cerul. Și în fața imensității auguste, bietele mele gânduri sunt minuscule și nepotrivite. Totuși, aventura mea va fi legată de mine, orice s-ar întîmpla. Mi-a luat o serie de prejudecăți și mi-a dat altele. O voi uita-o deseori, dar și în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aflat o ieșire. Într-adevăr, a venit vremea când stăpânul din Babilonia a fost învins în luptă chiar de cel care-i fusese oaspete. Făcut prizonier, este dus cât mai departe în adâncul deșertului, unde nu are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aflat o ieșire. Într-adevăr, a venit vremea când stăpânul din Babilonia a fost învins în luptă chiar de cel care-i fusese oaspete. Făcut prizonier, este dus cât mai departe în adâncul deșertului, unde nu are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
că locuiește în Cer și se înfățișează prin fenomene meteorologice: tunet, trăsnet, furtună, meteoriți etc. Unele structuri privilegiate ale Cosmosului - Cerul, atmosfera - alcătuiesc așadar epifaniile favorite ale Ființei supreme, care-și dezvăluie prezența prin ceea ce-i este propriu: măreția (majestas) imensității cerești, vuietul înfricoșător (tremendum) al furtunii. Zeul de departe Istoria Ființelor supreme de structură cerească are o importanță capitală pentru cine dorește să înțeleagă istoria religioasă a omenirii. Departe de noi intenția de a o relata aici, în câteva pagini
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acum erau niște ipotetice blocuri de întuneric masiv, profilate pe întunericul universal diluat în puțina lucoare a stelelor. Departe, la picioarele munților, ici și colo, se stingea și se aprindea mereu câte un foc singuratic. Iar deasupra Văraticului, în tristețea imensității, punctul strălucitor al unui luceafăr stătea să cadă dincolo de munte. Când căzu, în curând, tristețea nopții crescu deodată. Dar Adela era lângă mine, cu viața ei tânără, concentrată în glasul ei încet, fierbinte parcă în singurătatea tot mai rece a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de sub care se răzvrătea părul, umezit parcă de lumina lunii. Căutând să evităm prundul drumului, ne înde-părtam adesea unul de altul. Atunci ea mă chema lângă dânsa făcîndu-mi loc pe îngusta fâșie fără pietriș. Nu se auzea nimic în toată imensitatea decât nota misterioasă, naiv frântă, a bu-hailor-de-baltă de prin șanțurile drumului, geamăt al nopții și al pământului. Fusta de mătase suna aspru sub rochia groasă și strânsă pe picioare a femeii de lângă mine. Dar când am ieșit în câmp... o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nevoie (90), suntem supuși deteriorării organice și rușinii prin boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor ameliorative, Ibrăileanu avansează o idee
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mâinile deosebit de lungi, În timp ce fiecare mișcare a lor era făcută cu Încetinitorul...! În ce privește figurile lor, Tony Pavone se cutremură. Luaseră forme unele mai hidoase, mai Înfricoșetoare și mai diforme decât celelalte, Într-o așa manieră Încât, se socoti pierdut În imensitatea nebuloasă, aparținând unei alte lumi...!!! Închise ochii și-i deschise. Oamenii erau aceeași cum Îi știa din todeauna, iar halucinația dispăruse! Auzi o voce care i se adresa și care părea a fi a șefului de echipă. „Nu vă simțiți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încercă În continuare să țină ochii deschiși privind fix la peretele din fața lui. Deodată opservă, peretele Începu să se miște pe verticală Într-un tempo din ce În ce mai amețitor...! Imaginile se suprapuneau una după cealaltă În așa fel Încât, În locul lor apăru imensitatea unei ape În care o diversitate de animale și reptile din trecutul Îndepărtat al pământului, dansau În acordurile aceleași muzici stranii ce parcă răzbea din adâncul oceanului...!! Închise și deschise ochii. Peretele se afla la locul lui nemișcat, așa cum Îl
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins, tocmai datorită unei puteri de apărare pe care el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare fată ce abea a deschis ochii către lume, se putea rătăci În „Imensitatea hidoasă a ciulinilor!!”. Amândoi de mână, străbătură o porțiune de drum pe jos, iar În dreptul vitrinelor puternic luminate Își alese fiecare obiectul dorit cu condiția ca În zilele imediat următoare să intre neapărat În posesia lui. Continuară să meargă pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fete „Virgine”, pentru prima dată În viața lui. Îi șopti stăpânindu-și vizibil emoția. „Dragă Atena, visez cu ochii deschiși, un vis minunat. Această „Idilă”, a luat naștere atunci când sufletul meu rătăcea pendulând În singurătate, fără speranță, pierdut În teribila imensitate a timpului...!! Orice clipă pierdută, poate o vom regreta mai târziu.Vino...!” Docilă, Atena se supuse fără alte comentarii. Intrară În hotelul unde Tony Pavone - spre surprinderea lui - avea să constate bucuros: pasiunea fetei se deslănțui cu toată vigoarea de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Franța a apreciat la adevărata valoare impotența ei, preferând rușinea, În schimbul unui dezastru total, a unei inutile vărsări de sânge...!!” Tony Pavone insistă. „În legătură cu rușii...?” „Rușii...? - silabisi strâmbând din nas fermierul. Aici e o altă poveste...” „Oare Hitler a subapreciat imensitatea pustiului, a iernilor rusești...? Dacă se avea În vedere mărețele Înfrângeri a unor temerari comandanți de oști, se impunea să acționeze cu mai multă prudență. Dece n’a făcut’o...?!” „Ehei...oftă prelung fermierul - Dv. credeți, nu s’a avut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferi să ducă el florile Însă, sărbătorita i le luă din brațe. „Sunt oferite mie, deci sunt ale mele...Te rog, nu aprecia greșit...!” Atena le strânse În brațe, savurând cu aviditate parfumul lor, În timp ce figura ei se cufundă În imensitatea lor multicoloră. Luară un taximetru, iar fata se lipi de el căutându-i oarecum timorată privirea. Îi șopti cu vocea puțin auzită. „Promiți, vei avea grijă de mine și nu mă vei părăsi curând...??” Drept răspuns Tony Pavone Îi cuprinse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai avea importanță iar În momentul când nu mai aștepta nimic dela viață, se pomeni Într’o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat de sunetele melodiei binecunoscute ce ajungeau până la el parcă venind din adâncul de necuprins al lacului, ori din imensitatea de necupris a spațiului cosmic, avu ideia să se apropie, așezându-se pe un scaun fantomatic, În aplauzele altor specii de reptile cu capete diforme care valsau În jurul său În acordurile unei alte melodii plăcute și totuși iritante...! Apoi, programul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a ameliora razele ucigătoare ale soarelui ce cădeau perpendiculare asupra capului său. Situația devenise disperată. Trebuia să găsească neapărat un adăpost În caz contrar, risca să moară În chinuri groaznice suferind de sete În timp ce arsurile se propagau vertiginos În toată imensitatea organismului său, făcându-i tot mai anevoiasă Înaintarea. Deodată, șansa de supraviețuire Îi surâse simțind o adiere binefăcătoare a vântului, Încercând să iuțească mersul către presupusa, salvatoare oază a deșertului...! Fu nevoit Însă să suporte o totală decepție În momentul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]