1,295 matches
-
din carcasă și încearcă să se reîncarneze într-un nou vehicul, antrenându-se într-o cursă-urmărire pe străzile orașului. Astfel de scenarii se fixează mai ușor în memorie pentru că suntem obișnuiți să auzim povești care aduc în scenă personaje umane. Imitarea fețelor merge chiar mai departe: creierul uman este înzestrat cu zone special consacrate recunoașterii chipurilor care sunt activate atunci când vedem motive vizuale prezentând o geometrie similară cu cea a feței. Ba mai mult, neurobiologul Edouard Gentaz a arătat că creierul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
se poate vorbi de o "via mimesis" în postmodernism, datorită în special faptului că arta contemporană ia în vizor cotidianul ca obiect de studiu, această reîntoarcere la mimesis este cel puțin o deturnare, căci artistul postmodern nu ia în considerare imitarea unui adevăr preexistent, ci imitarea unei imitări care aduce drept mărturie intuiția inexistenței vreunui model original dincolo de ea, creând senzația dispariției sensului și a realității în sine. Arta prefigurează acest viraj înspre viața cotidiană, confundându-se, la limită, cu derularea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
via mimesis" în postmodernism, datorită în special faptului că arta contemporană ia în vizor cotidianul ca obiect de studiu, această reîntoarcere la mimesis este cel puțin o deturnare, căci artistul postmodern nu ia în considerare imitarea unui adevăr preexistent, ci imitarea unei imitări care aduce drept mărturie intuiția inexistenței vreunui model original dincolo de ea, creând senzația dispariției sensului și a realității în sine. Arta prefigurează acest viraj înspre viața cotidiană, confundându-se, la limită, cu derularea filmului nostru zilnic lipsit de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în postmodernism, datorită în special faptului că arta contemporană ia în vizor cotidianul ca obiect de studiu, această reîntoarcere la mimesis este cel puțin o deturnare, căci artistul postmodern nu ia în considerare imitarea unui adevăr preexistent, ci imitarea unei imitări care aduce drept mărturie intuiția inexistenței vreunui model original dincolo de ea, creând senzația dispariției sensului și a realității în sine. Arta prefigurează acest viraj înspre viața cotidiană, confundându-se, la limită, cu derularea filmului nostru zilnic lipsit de iluzie. Scena
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a semnelor sale artificiale, față de care nu mai există însă indicii diferențiatoare. Prin urmare, nu doar că realul nu mai este "dat", ci reprodus în mod artificial, dar rezultatul nu este nici de ordinul irealului, nici de cel al suprarealului, imitării sau parodiei, ci reprezintă "halucinatoria asemănare" a realului cu sine însuși. 5.1.1. Hiperreal și imaginar Pentru a contura cât mai bine conceptul de hiperrealitate, Baudrillard face o distincție clară între hiperreal și imaginar: "realul nu se retrage în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
probe și norme pentru selecția În gimnastică", editat de Federația Română de Gimnastică. Vom sublinia câteva aspecte și detalii, pentru a sugera modalități de apreciere și gândire asupra unor particularități la care să ne oprim. De exemplu, capacitatea de reproducere (imitare) a unei mișcări noi, cu toate detaliile, cât mai fidel, demonstrează un cumul bogat de Însușiri pozitive. Dacă aceste mișcări prezintă și dificultăți reale privind calitățile motrice specifice, solicitând și curajul, cantitatea de informații pentru noi crește În mod deosebit
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
membre. Ea nu este o putere supranațională exterioară statelor, dar nici nu se reduce la o simplă alianță fără substanță. Deși relațiile juridice dintre state și cetățeni sînt mult mai complexe decît și-a imaginat Kant, ele nu sînt nici o imitare a principiilor federale. Este adevărat că dreptul comunitar este superior legislațiilor na-ționale, dar el emană din decizii interguvernamentale, aplicate de administrațiile și jurisdicțiile naționale. Este adevărat că cetățeanul european are drepturi opozabile Uniunii, dar nu are dreptul de recurs direct
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cerute de conceperea unor proiecte și acțiuni potrivite, atât cu situația noastră, cât și cu noile norme paneuropene. Așa s-a ajuns ca noua europenizare a țării să oscileze între paseismul revenirii la realitățile politice ale deceniilor interbelice și confuzele imitări. După 23 de ani de democrație, realizările par inferioare eforturilor. Idealurile parvenirilor vulgare ale unor inși care s-au trezit peste noapte demnitari, funcționari de stat (deși mulți voiau "statul minimal", "mâna invizibilă în economie" și în celelalte domenii), generează
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sale declarate azi monumente protejate de către UNESCO, în societatea contemporană crește rolul artificiului și al derizoriului, al spiritului dominator și înfumurat al tot mai multor oameni față de tot ceea ce este viu, ca și față de mineralele exploatate nemilos și poluant. Totodată, imitările lucrurilor naturale sunt tot mai îndrăzneț așezate lângă Demiurg. Deviza " Se poate orice!" devine tot mai amenințătoare. Relațiile crizelor cu natura sunt amendate cu deturnările noilor gnostici prin revelațiile lor, ale neo-frenologilor, ale magnetofililor mesmeriști resorbiți de "naturism" ori ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
întreprinderi, instituții, din școli și universități au impus schimbările politico-economice și reformele. Treptat, s-a ajuns la societatea tot mai permisivă de astăzi, concretizată în documentele UE cu alte prevederi, uneori greu de îndeplinit. Această societate, deși se oferă spre imitare tuturor țărilor europene ieșite de sub blestemul comunist, va trebui să ia forme proprii condițiilor și împrejurărilor, tot mai afectate de globalizarea prin circulația capitalurilor, a oamenilor și a informațiilor bulversante. Din relatările lui Bloom a rezultat că, în școli și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ci îl constituie, îi salvează memoria și îi resemnifică traseele. Ultimul pas al lecturii recompune imaginea dialectică a Berlinului din Copilărie berlineză... Descoperirea orașului de către copil trimite, pentru Benjamin, la paradigma pierdută a unei experiențe magice: cea a identificării prin imitare cu lumea înconjurătoare, cu ritmurile cerești sau cu obiectele. Con ceptul de „experiență“ pe care îl construiește Benjamin este, prin actele sale (deconstrucție, colportaj, re memorare), o secularizare“ mul tiplă și succesivă a acestei experiențe ma gice; privirea copilului, apoi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
-și găsește o justificare în cazul lui Paciurea și prin faptul că acesta era profesor la secția de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București. "De aceea toată sforțarea lor se epuizează într-o inteligentă servilitate tehnică, într-o imitare pur exterioară și superficială a maestrului Rodin și maestrului lor imediat, Paciurea"310. Totuși, Șirato face și câteva concesii: G. Tudor, figurile d-lui Leonida, remarcat pentru "tehnica impresionistă", și un nud de Olteanu. Șirato remarca manierismul acestor sculptori, notele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În lup. Aceștia acționau sub impulsul brutal al unei firi carnasiere ce mai poate fi numită și „furor lycantropicus”. O asemena transformare poate fi legată fie de lycantropia propriu-zisă, fenomen foarte răspândit mai ales În zona balcanică, fie de o imitare rituală a comportamentului și aspectului exterior al lupului. Imitarea aceasta rituală a lupului caracterizează inițierile militare pentru care există un sistem de credințe și ritualuri proprii tinerilor războinici. Esențialul acestei inițieri constă În transformarea rituală a tânărului războinic În fiară
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
firi carnasiere ce mai poate fi numită și „furor lycantropicus”. O asemena transformare poate fi legată fie de lycantropia propriu-zisă, fenomen foarte răspândit mai ales În zona balcanică, fie de o imitare rituală a comportamentului și aspectului exterior al lupului. Imitarea aceasta rituală a lupului caracterizează inițierile militare pentru care există un sistem de credințe și ritualuri proprii tinerilor războinici. Esențialul acestei inițieri constă În transformarea rituală a tânărului războinic În fiară. Nu este vorba de curaj sau de putere, ci
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
sau de Waele 1999), ce oferă legitimitate democratică primilor actori politici. Partidele politice poartă, la rândul lor, amprenta tranziției postcomuniste și, prin participarea la guvernare, definesc conținutul și ritmul reformelor. Spre deosebire de construcția instituțională și elaborarea politicilor publice, bazate masiv pe imitarea modelelor din democrațiile consolidate, nașterea partidelor politice a trebuit să se desfășoare mult mai "organic". În consecință, ea traversează un proces mult mai dificil, cu implicații directe asupra activității parlamentare și guvernamentale (Lewis 2001). În ultimă instanță, acestea sunt afectate
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
alocuri chiar sarcastic, de scriitorii citați. La sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea se manifestă în cultura română două tendințe, două curente divergente: pe de o parte dorința de modernizare, de promovare a noului, de imitare a unor modele străine în încercarea de sincronizare a literaturii române cu ceea ce se desfășura pe plan european, pe de altă parte surprinderea pericolului înstrăinării de ceea ce reprezenta cu adevărat autentic, specific spiritualității noastre: cultura rurală, valoarea credinței ortodoxe, păstrarea
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
au o succesiune identică în decursul evoluției intelectuale a copilului, deși durata lor poate diferi de la un individ la altul. Aceste stadii sunt : 1) Stadiul inteligenței senzorio - motorii (0 - 1 an) - caracterizat de învățarea de mișcări, formarea de deprinderi motorii, imitare. 2) Stadiul gândirii preoperatorii Stadiul simbolic (1-4 ani) în care copilul poate învăța simboluri verbale, grafice, gestuale, își reprezintă succesiuni de evenimente, imagini, obiecte, fenomene, poate face raționamente simple de la particular la particular. Stadiul intuitiv (4-7 ani) în care capacitățile
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
ajunge la adevăruri noi). O ierarhie mai complexă a învățării, formulată de S. Ball, conține șase nivele de învățare: 1. a. - condiționare clasică (reflexe condiționate) b. - învățare prin asociații (prin contiguitate) c. - învățare prin întărire (condiționare instrumentală) d. - învățare prin imitare de modele 2. a. - generalizarea (același răspuns la stimuli diferiți) b. - discriminarea (răspunsuri diferite la stimuli asemănători) 3. Învățarea conceptelor (înțelegerea trăsăturilor unei clase). 4. Învățarea principiilor sau regulilor (relații între concepte). 5. Rezolvarea de probleme (combinarea regulilor cu un
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
de pe prima pagină): "Obiectul acestei lucrări este ceea ce am denumit în altă parte [Introducere în arhitext], "din lipsă de altceva mai bun", paratextualitatea" (1982, p. 7). La G. Genette, paratextualitatea este mai întîi definită prin relațiile de transformare și de imitare pe care le întrețin textele. Vorbind despre relația, evidentă sau ascunsă, pe care un text o poate avea cu alte texte, el precizează: [...] includ aici și alte feluri de relații în esență, cred, de imitație și de transformare, despre care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ocupă într-adevăr de hipertextualitate, termen pe care Genette l-a preferat celui de paratextualitate pentru a desemna această relație care unește un text cu un altul anterior, pe care acesta se grefează, altfel decît prin comentariu (prin transformare și imitare). Astfel, paratextualitatea este analizată ca un tip de relație transtextuală și primește o nouă definiție: [Acest tip] constă în relația, în general mai puțin explicită și mai distantă, pe care, în ansamblul format de o operă literară, de textul propriu-zis
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
generală; ele sînt "GENERAL-adevărate", ca să reluăm o expresie pe care A. Grésillon și D. Maingueneau (1984) o împrumută de la A. Berrendonner (1981) în ceea ce privește proverbul: Putem vorbi aici de o "enunțare-ecou" în măsura în care un enunțător al proverbului își prezintă aserțiunea drept o imitare, ecoul, reluarea unui număr nelimitat de enunțări anterioare acestui proverb. Într-un cadru polifonic, vom remarca faptul că locutorul proverbului este și enunțătorul lui, adică și-l asumă personal, dar nu o face decît în spatele unui alt enunțător, "GENERAL", care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fapt, morala explicită, indicînd clar scopul narațiunii, orientează interpretarea, facilitînd trecerea de ordin secvențial/ evenimențial spre o dimensiune configurațională a discursului. Fie următoarea reprezentare schematică a logicii superstructurale a povestirii: Urmîndu-l pe G. Genette, descriem pastișa drept practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar pastișa, mai
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a discursului. Fie următoarea reprezentare schematică a logicii superstructurale a povestirii: Urmîndu-l pe G. Genette, descriem pastișa drept practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar pastișa, mai mult decît imitare ca practică generică, este o țesătură de imitări. [...] Pastișorul are un anumit stil [...] și textul îi
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
povestirii: Urmîndu-l pe G. Genette, descriem pastișa drept practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar pastișa, mai mult decît imitare ca practică generică, este o țesătură de imitări. [...] Pastișorul are un anumit stil [...] și textul îi este dictat de stil. [...] imitatorul are, prin excelență, de-a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar pastișa, mai mult decît imitare ca practică generică, este o țesătură de imitări. [...] Pastișorul are un anumit stil [...] și textul îi este dictat de stil. [...] imitatorul are, prin excelență, de-a face cu un stil, și implicit cu un text: șablonul lui este un stil
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]