3,533 matches
-
întrebări. ― De ce ar trebui să mă las prins? ― întrebă el morocănos. ― Este esențial ― veni răspunsul ― ca ei să poată examina de aproape un om pe care îl știu deja mort. Se produse o zdruncinătură, apoi câteva sărituri și aparatul se imobiliză. ― Ieșiți ― zise vocea. Nu pot să întârzii nici o clipă. Ieșiți! IMEDIAT! Tonul îl impresionă pe Gosseyn. N-avea nici un chef să fie gazat. Se opri în pragul ușii și întoarse capul. ― Grăbiți-vă, insistă roboplanul. Este vital ca nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de al doilea. Și mai ales, reflecta purul adevăr. X își agita brațul de plastic într-un gest de nerăbdare și vorbele fură în deplină concordanță cu gestul. ― Hai să terminăm cu comedia. Aduceți-o pe soția lui Prescott și imobilizați-l pe Gosseyn. Patru bărbați îl înșfăcară, în timp ce trei gardieni solizi o aduseră pe femeie. Se părea că aceasta le opusese o oarecare rezistență. Coafura Ameliei Prescott era desfăcută, iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
iadul creștin al primelor veacuri, este locul vostru, pentru că ați îndrăznit să imaginați un asemenea asasinat în masă. ― Thorson ― zise X cu calm ― ucide-o. ― Ce? ― exclamă Gosseyn cu vocea albă. Mai apucă să facă doi pași. dar gardienii îl imobilizară. Când reuși să privească din nou, Amelia continua să surâdă. Nu se împotrivi când Thorson îi înfipse acul unei seringi în braț, deasupra cotului, dar se nărui ca o piatră. Gigantul o prinse cu ușurință în cădere. X continuă: ― Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cine?... Ce obosit sunt!... TREBUIE SĂ MĂ SINUCID! Toată lumea mă urăște, Sunt ruinat. De ce să mai trăiesc? Trebuie să mor..." 23 Primul efort conștient al lui Gosseyn fu de a-și mișca mâinile. Îi fu imposibil. Părea că-i sunt imobilizate sub greutatea corpului. "Ciudată poziție" ― gândi el. Resimțea o supărare nelămurită, precum și sentimentul necesității de a ieși, de a se elibera din starea hipnotică. Trebuia să facă efortul necesar ― își zise, când reveni amintirea motivelor pentru care se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
avansase. Conform unei ciudate legi psihologice, cei care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel mai important era de a nu stârni reacții de adversitate. La un moment dat, în timp ce se găseau imobilizați de o coloană aparent interminabilă de camioane dezlănțuite, Gosseyn urlă pentru a se face auzit: ― Noi venim acum dinspre oraș. Cred că în partea dinspre munți, deci de partea cealaltă nu-i aproape nimeni. Când vom pleca, o vom lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
astfel că se mărgini să-l fixeze cu privirea. Celălalt înălță nepăsător din umeri, dar tonul vocii îi era plin de subânțelesuri când, după ce-și privi ceasul, continuă, cu un zâmbet rău pe buze: ― Avem intenția, Gosseyn, să te imobilizăm cu toate mijloacele de care dispunem. Și, în acest sens, ți-am pregătit o mică surpriză. Câteva minute mai târziu, în timp ce aprindea luminile din living-room, Gosseyn încă se mai întreba la ce surpriză trebuia să se mai aștepte Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mă ocup decît de nouă din ele. Vă supărați dacă vă fac o sugestie? ― Spune, răspunse ea, dar pe un ton care n-o angaja cu nimic. ― Gîndul meu ar fi să mă duc sus și să încerc să-l imobilizez pe Greer. S-ar putea să-l iau prin surprindere. ― Da, spuse ea cu ceva ciudat în glas. Da, ai putea. Șovăi, apoi continuă pe un ton mai ferm: Neelan, poate n-ar fi rău să-ți spun că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și toate condițiile absurde pe care ni le-a pus. Să mă exprim în felul următor, zise ea cu răceală. În acest ceas hotărîtor nu mai vrem să riscăm. Ai permisiunea noastră de a urca la etaj pentru a-l imobiliza pe Greer. De fapt, îți ordon să-ți faci datoria de soldat și să-l împiedici să lanseze nava scoțînd-o din hangar. Dar, întrucît s-ar putea ca totuși vagile noastre suspiciuni împotriva dumitale să fie întemeiate, eu ordon atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am ordonat să scoată mâinile pe geam printre drugii din tocul ferestrei, iar lucrătorilor care erau în misiune la geam, să-l prindă de mâini. Ceilalți au forțat ușa care era încuiată și asigurată, am pătruns în interior, l-am imobilizat și i-am pus cătușile, după care l-am percheziționat pe el și apoi în cameră gășind două grenade, o armă de vânătoare cu cartușe pe țeavă, un pistol, un binoclu, un cuțit de vânătoare și alte obiecte. Acțiunea fiind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
său ar iradia forța unei alte civilizații. Punctul de apogeu al acestei explorări ce evocă parcursul profesorului Challenger din The lost world a lui Doyle este contemplarea priveliștii ce pare să confirme cele mai extravagante ipoteze. În jungla îndepărtată sunt imobilizate navele spațiale ce au purtat către Pământ misiunea științifică trimisă de pe îndepărtată planetă Terango. Luc Orient consemnează emoția unei întâlniri de gradul III. Umanitatea terestră și supraviețuitorii de pe Terango comunică, reconstituind istoria uitată a primei întâlniri dintre Pământul preistoric și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se mișcară în ceea ce s-ar fi vrut a fi o lovitură. Produse ceva mișcare în dreapta, dar fu din nou prinsă de altă pereche de mâini. Se întrebă de ce nu îi legaseră gleznele. Înțelese repede. Imediat ce îi învinseră împotrivirea, bărbații imobilizându-i fiecare membru, simți cum cineva îi depărta picioarele câțiva centimetri unul de celălalt. Asta făcu posibilă următoarea mișcare. Cele două mâini se plimbau acum pe interiorul coapselor sale, chiar sub fese, și, cu o mișcare fermă, îi desfăcură picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pleoape. Apoi își aminti de glonț și se întrebă, la modul serios, dacă nu cumva experimenta starea de conștiință a morților. Simțurile îi reveneau încet, ca într-o succesiune. După ochi, urmară brațele, care îi dădură de știre că erau imobilizate. Se strădui să-și amintească: fusese împușcat și acolo? Era posibil să fie paralizat? Încercă să nu intre în panică. În schimb, își simți inima încetinindu-și ritmul până la bătăile acelea slabe, care anunță de regulă momentul morții. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
probabil analiza sângelui, pentru moment. Nu vreau să o mai văd. Cred și eu. Săracul de tine! Ce-ai mai făcut în ultimul timp, Ignatius? Ai tot stat și ai lâncezit la tine în cameră? — Da. Săptămâni întregi. Am fost imobilizat de o apatie nervoasă. Îți aduci aminte de scrisoarea aceea fantezistă despre arestare și accident? Am scris-o când mama mea l-a întâlnit pentru prima dată pe bătrânul acela detracat. Atunci am început să-mi pierd echilibrul. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
față cu unghiile. Porfiri privea îngrozit cum sângele îi țâșnea prin obraji, iar după o vreme se clinti și se aplecă înainte ca să o oprească. Ea era mai puternică decât se așteptase. Însă el își folosi greutatea pentru a o imobiliza, îndepărtându-i mâinile de lângă față. Vedea în ochii ei că de fapt înțelesese, iar vinovăția pe care o așteptase veni în sfârșit. ă Osip Maximovici trebuia să ne fie ginere, continua Lebediev. Eram înțeleși. Totul era pus la cale. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
el ar fi spus c-am fost toată noaptea, fără să fi știut unde-am fost. Deci, era un alibiu. Dar nu mă gândeam că se va ajunge la crimă. Eu m-am dus cu gândul să fur. S-o imobilizez, cum se spune... Păi, eu am stat în gazdă la ea... Femeia vindea vin, țuică. Deci avea bani. Am ajuns pe la vreo 5 după-amiaza, m-am mai plimbat pe-acolo, m-am mai dus la un bar ca să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
le bage în bere sau în băutură, în ce e. Pe urmă, noi ne duceam la apartament și... ne faci semn, ne arunci cheile, intrăm în apartament și e rezolvat. Făcusem rost de bandă adezivă să-l lipim, să-l imobilizăm. Noi tot am așteptat pân’ la două-trei noaptea, stăteam pe străzi acolo, mașinile poliției circulau, noi ne gândeam că batem la ochi, ne mai ascundeam, ne mai plimbam. Până în cele din urmă, a apărut la balcon și ne-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de altfel. Nu am despre ce să discut, nu am nimic de spus, toată energia Îmi e investită În ajutorul pe care-l dau fiului meu și În rugile către Dumnezeu ca el să se vindece. Piciorul i-a fost imobilizat, și e Înconjurat de o chestie uriașă, conectată la diverse mașini și perfuzii. Uneori Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu e conștient, că nu simte, sper, durerea pe care i-ar provoca-o toate aceste bucăți de metal introduse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare. Ochii îi erau vii și inteligenți, dar privirea i se urâțise din cauza trufiei. Trei oameni din patrulă îl păzeau; nu le fusese deloc ușor să-l imobilizeze, dacă mă luam după fețele și mâinile zgâriate și după nerăbdarea lor de a-l vedea fără suflare. Când le-am poruncit să-l dezlege, au tresărit și s-au uitat nedumeriți spre Faroald. Scara a fost culcată pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
postat în spatele regelui, la stânga sa. Ceea ce m-a făcut să intervin a fost insistența și iritarea cu care privea cupa încă goală a lui Arioald. L-am informat pe majordom, și acesta, printr-un semn, a dat ordin să fie imobilizat de doi gardieni. Omul era speriat și, când l-am percheziționat, s-a făcut alb la față. N-a cutezat nici măcar să protesteze. I-am smuls de la gât un săculeț de piele. Am răsturnat pe masă conținutul: o grămăjoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vede ici-colo câte un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn ruinat și găurit, ni s-a alăturat arhidiaconul Pompeianus, oficialul cancelariei papale care-i ținea locul cardinalului Adeodato, imobilizat de o gleznă scrântită și pe care l-am întâlnit la sosirea în palatul papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îngrijorat. Cred că, În fond, ține la dumneata. Îi anunță sosirea lor persoanei care se ocupa cu primirea vizitatorilor și căreia Îi Întrerupsese o convorbire personală la telefon. Responsabilul cu arhivele, un tip care se apropia de șaizeci de ani, imobilizat Într-un scaun cu rotile - accident de mașină - se fălea cu faima de memorie vie a unui ziar pentru care lucra de mai bine de patruzeci de ani. VÎrî În unitatea de lectură CD-rom-ul pe care Marie imprimase extrasele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
paharele dansau În jurul lui; azvârlea cu picioarele În toate direcțiile, repetând cu o voce puternică: „Nu se poate! Nu se poate să mă tratați așa!...” De data asta nu se mai bâlbâia. A fost nevoie de cinci persoane ca să-l imobilizeze. În aceeași seară, era internat În spitalul psihiatric din Angoulême. Bruno se trezi brusc pe la ora trei, ieși din cort; era scăldat În sudoare. Campingul era liniștit, era lună plină; se auzea orăcăitul monoton al broaștelor. Pe malul lacului, Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe televizorul cu circuit Închis, unul dintre filmele sale, făcut cu o lună În urmă; În el, David secționa cu drujba un sex masculin. Excitat la culme, trase lângă el o fetiță de vreo doisprezece ani, prietenă a fiicei proprietarului, imobilizând-o În fața fotoliului său. Fetița se zbătu puțin, apoi Începu să i-o sugă. Pe ecran, David apropia drujba atingând ușor coapsele unui bărbat de vreo patruzeci de ani; insul era legat fedeleș, cu brațele În cruce, și urla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
semne sporadice, undeva, sus, se aud pași. Cineva face efortul de a găsi o intrare în pivniță. Un ciocănit ușor. Test. Un alt test, în alt loc. O apropiere de locul în care se află chepengul. În sfârșit, pașii rămân imobilizați pe zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp până va reuși să deschidă chepengul. Pe fondul acestor eforturi se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unul din ele. Își scosese mănușile, le așezase frumos pe brațul fotoliului. Își eliberase mâinile ca să poată să-și mângâie cățelușul din poală. Câinele era un dachshund care, ținut pe dietă de război, își pierduse tot părul și ajunsese aproape imobilizat de o grăsime hidropică. Câinele arăta ca un animal amfibiu din timpuri străvechi menit să se bălăcească în noroi. În timp ce Resi îl mângâia, ochii lui cafenii se bulbucau orbiți de extaz. Orice reacție cât de mică din partea lui venea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]