833 matches
-
combatantsăOf the fighters/Care nu s-au mai întors,ăQui ne sont jamais revenus.ăWho didn't come back." (pp. 14, 82, 136) Micile greșeli de traducere (Din/în Tine nu se poate traduce în franceză prin chez Toi, iar imperfectul exista este transpus în versiunile franceză și engleză la timpul prezent) nu schimbă mare lucru în economia poemului. Întrebarea care se pune este alta: cât de valoroase sunt aceste poeme, indiferent de limba în care sunt citite. Poezia lui Ioan-Petru
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
accentueze efemeritatea vieții). De la aliterația din titlu, continuînd cu aliterațiile din versuri și pînă la bizara compoziție general-recurentă a textului, totul arată dominația muzicalului. Cele doar 12 versuri cuprind 8 versuri repetate. Atent la detalii, poetul utilizează timpul durativ al imperfectului, cu o singură excepție, cea a versului decisiv și repetat, aflat la perfectul compus și destinat să marcheze dispariția punctuală ( S-au dus în umbră zîmbitori): generațiile trec, inconștiente, în decorul mirific al naturii mereu reînviate, dar trecerea dincolo de Styx
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
personajelor. Cerința numărul 4 - perspectiva narativă obiectivă, relevată de relatarea la persoana a treia. Cerința numărul 5 - motivul orașului, motivul fotografiei. Cerința numărul 6 - Calea Victoriei, București, vitrina (elemente din text care fixează dimensiunea spațială). Cerința numărul 7 - valoarea expresivă a imperfectului: evocare, povestire. Cerința numărul 8 - două trăsături ale textului epic: naratorul și să dea exemple din text. Nu era suficient să precizeze că naratorul este prezent, ci să ilustreze. Cine nu a dat exemple, probabil că va primi jumătate din
Barem Limba romană - Bacalaureat 2013. La orizont, un nou scandal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78162_a_79487]
-
suficient să precizeze că naratorul este prezent, ci să ilustreze. Cine nu a dat exemple, probabil că va primi jumătate din punctaj. Cerința numărul 9 - un fragment din text din care trebuiau să extragă ideea principală și câteva mijloace artistice: imperfectul evocator, cu valoare descriptivă sau epitete cum ar fi "surâsul descurajate". Descarca AICI baremul de la profilul Real La primul subiect a fost un fragment din romanul "Scrinul Negru" de George Călinescu. Prima cerință se referă la sinonime pentru mormane - grămadă
Barem Limba romană - Bacalaureat 2013. La orizont, un nou scandal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78162_a_79487]
-
La cerința numărul 5 - două motive literare: motivul străzii și motivul vestimentației. La cerința numărul 6 - două secvențe care fixează dimensiunea spațială puteau să scoată din text "Strada Rahmaninov", "drumul de țară". La numărul 7 - rolul verbelor la timpul imperfect - imperfectul are valoare evocatoare, descriptivă. La numărul 8 - ilustrarea cu exemple din text două trăsături ale genului epic - prezența naratorului prin verbele la persoana a III-a și prezența personajelor, prin identificarea acestora.
Barem Limba romană - Bacalaureat 2013. La orizont, un nou scandal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78162_a_79487]
-
mai arid Observând structura morfologică a cuvintelor care compun acest vers, nu se poate să nu fii izbit de caracterul absolut arid, non-poetic, al acestui început de poem. Expresie devenită celebră, acest vers cuprinde trei verbe și un adverb: un imperfect al indicativului (nu credeam), un prezent al subjonctivului (să-nvăț), un infinit scurt (a muri) și un adverb de timp (vreodată). Nici o figură de stil, nici o imagine, nici o eufonie. O asemenea textură verbală poate fi numită - fără riscul de a
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
am scris și nu am de gînd să scriu filozofie. Știu că romanul dumneavoastră a intrat la balotaj alături de Peste & Cholera al lui Patrick Deville. Literatura dumneavoastră e în multe privințe foarte diferită de cea a fostului romancier minimalist: iubiți imperfectul, durata, emoțiile și exploziile afective, desfășurați o sintaxă a iminenței, și apoi romanele dumneavoastră numără o mulțime de personaje, distribuite în familii complexe. Putem vorbi despre o literatură mediteraneană? Deși nu am conștientizat niciodată asta, acum, că mă gîndesc, cred
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
ce?" (libertatea.ro) -, dar mai ales prin existența unei paradigme modale și temporale complete. În internet, verbul se poate găsi folosit la mai mult ca perfect - "ce cauți, bă, pe-aici (iar), că parcă te banasem?" (blog.scrie.ro) -, la imperfect - "Dacă banau ip-ul, mai puteai intra pe adresa sitului" (forum.torrents.ro); " Dacă scriam adevărul... ori mă avertizau, ori mă banau..." (121.ro/forum) - și chiar - supremă dovadă de adaptare - la perfectul simplu: "Da ce s-a întâmplat de îl
A bana by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7828_a_9153]
-
când nu se urmărește evitarea unei cacofonii. Iată un exemplu: “Mă bucur că te am ca și prietenă”. 2. O altă eroare frecvent întâlnită este cuvântul “vroiam”. Greșeala vine din “amestecarea” formelor verbelor “a vrea” și a “voi”. Puse la imperfect, verbele se conjugă astfel. “A vrea” are formele “eu vream”, “tu vreai”, “el/ea vrea”, “noi vream”, “voi vreați”, “ei vreau”, iar “a voi” - “eu voiam”, “tu voiai”, “el/ea voia, “noi voiam”, “voi voiați”, “ei/ele voiau”. Așadar, nici
Top greșeli gramaticale făcute de români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62941_a_64266]
-
Știe multă literatură engleză, are contribuții originale în această privință, dar e un teoretician aiurit, iar comparatismul lui nu-l ia nimeni în seamă. Acum să privim lucrurile și pe un plan mai general. Orice Ťcanonť este provizoriu în timp, imperfect în spațiu. Orice canon vrednic de acest nume este, cum l-am numit eu odată, Ťospitalierť. Orice canon e construit în Ťtrepteť. Sunt destui scriitori români care-și pot avea locul acolo." Și opinia lui Spăriosu: "Teoria lui Bloom (care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului, tendința de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise") și de perfectul compus. Visul e tratat metatextual ("Visul are aici neclarități"), dar în interiorul relatării e adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era de fapt"; "eram căutat", "apoi", "mi s-a părut că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
un singur cal, dar cu patru roți. Cacealca nu e nici bihuncă. Bihunca este și ea o trăsură pe patru roți, pentru un cal, dar pe bihuncă stai călare ca pe o săniuță." îți vine să muți toate verbele la imperfect și să exclami: Ubi sunt? în ce muzeu etnografic s-ar mai putea vedea astăzi o cacealcă, o șaretă, o americană ori o bihuncă? Le-a supraviețuit doar sulkiul, folosit în continuare la cursele de trap. Un puternic accent afectiv
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
să- mi fac ochii încet, încet,/ așa cum aș număra/ ca să nu urlu de durere/ și tu liniștită mi-ai spus:/ îți stă mult mai bine așa.” (M-ai privit îndelung). Perfectul compus încadrează secvențele intensificate de prezent. În altă poezie, imperfectul pare și mai apăsător, iar cu mai mult ca perfectul, „pînă și tristețea se dusese”: „Ce vesele cîntece cîntau/ cele zece femei din spital/ în acea duminică de lăsata secului,/ ce carnaval// cu măștile lipite de obrajii supți/ și tu
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
ea se grefează pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de expresii figurate argotice (las-o jos că măcăne! ), poate fi amintită formula ironică "uite-așa o barbă-avea, și-uite-așa și-o pieptăna", în care apar imperfectul narativ și tonul de basm. Enunțul publicitar a intrat în acest tipar, căruia i-a adăugat exotismul situației și al lexicului: marmota și staniolul au puține în comun cu universul tradițional al poveștilor autohtone, dar tocmai de aceea alăturarea lor
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
tmeza și hiperbatul, - adică "tăietură" și "trecere dincolo, ieșire (din cadru), depășire". Ceea ce presupune un, dacă vreți, "sadism" față de sintaxa unanimă și de obștescul material verbal. În care el, poetul, tăia ca-n carne vie. Verbul din urmă e la imperfect pentru că, azi, Adrian Bodnaru, fără să fie mai blajin, mai molcom, mai netăios, mai puțin... tmezo-hiperbatic în ceea ce privește scriitura, va fi trecut din geometrismul cutărui stil cvasi-cubist, constând în angularități, în colțuri, muchii, unghiuri (ba chiar unghii!), într-o Kugelgeometrie mai
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
de însuflețirea discipolilor. Erau momente cînd osmoza simpatiei devenea atît de puternică încît continuarea monologului se dovedea cu neputință. Profesorul lansa atunci o întrebare legată de progresul expunerii, căreia cei din sală se întreceau să-i răspundă. Mă surprind utilizînd imperfectul în evocarea acestor împrejurări; pentru mine, ele se integrează capitolului, teoretic încheiat, al studenției. De fapt, ar fi fost mai potrivit să utilizez prezentul. în locul nostru, al celor de acum cîțiva ani, alți studenți iau astăzi cu asalt Amfiteatrul Odobescu
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
totuși făcută din lucruri mici. Prin clasa a cincea sau a șasea, obligatoriul toc cu peniță, însoțit de nelipsita călimară școlară care se vărsa când ți-era lumea mai dragă, îndeobște peste manuale și maculatoare, făcură loc primelor și foarte imperfectelor stilouri FLARO. Se considera că la clasele mici stiloul compromitea îndemânarea la scris a tinerelor vlăstare, așa că era interzis. Trebuia deci să-ți câștigi în băncile școlii, cu trudă și sudoarea frunții, dreptul la stilou. Era încă o minirevoluție câștigată
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
însă, seama că cele trei puncte din sursele prime atrăgeau atenția tocmai asupra timpului verbal: se'ntunecă este perfect simplu iar concordanța timpurilor (respectiv, prezentul care urmează) se rezolvă prin cele trei puncte. Scena este, astfel, dinamică: sultanul privește îndelung (imperfect, acțiune continuă) și dintr-o dată ea se'ntunecă (perfect simplu) și dispare. Ei bine, după ediția a treia Titu Maiorescu revine 5) asupra versului: ea se'ntunecă, dispare. Micșorează, așadar, spațiul - dar elimină în continuare punctele de suspensie; nu ne
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
-i permite libertate de mișcare: "Literatura poate avea o acțiune determinantă asupra spiritului public"; Problema supraviețuirii este neliniștitoare pentru orice scriitor, sau "Mari zguduiri revoluționare ne-au dat "drepturile omului"".Îl ajută să convingă, uneori, chiar și timpul verbelor. Bunăoară, imperfectul unor amintiri care de mult s-au dus, despre profesorul Iorga, pasional imprevizibil, străbătînd trasee ideologice întortocheate. Lovinescu ne-a rămas, ca "referință" critică, un model mai curînd de moderație decît de exaltare. A fost, dominînd, în felul lui poate
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
electorale, mereu uzând de aceleași mijloace vexatorii și falsificatoare, ar reieși absența dimensiunii democrației în România. Ar fi, de s-ar trage această încheiere, o judecată pripită și neadevărata. Democrația și libertățile individuale erau realități indubitabile, dar, aș spune relativizant, imperfecte. Pentru că dacă excludem din ecuație modalitatea consultării electorale (dar e posibilă o astfel de eliminare integrală?), democrația a fost o realitate înfăptuita. Parlamentul funcționa după toate standardele internaționale, legile erau dezbătute, interpelările guvernului (evident, si răspunsurile acestuia) se produceau în
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]