834 matches
-
pentru ideea de lege umană, în înțeles de convenție. Cetatea este așezarea supusă vicisitudinilor omului, controlabilă de omul legiferator 26. Legitimarea unei stări de lucruri (cea prezentă sau cea viitoare) se face prin apelul la nomos (legile și convențiile umane, imperfecte și schimbătoare) și la încercarea de a prezenta nomos-ul drept physis (legile naturii, independente de om și de voința lui): Norme juridce sau imperative morale, legile normative, afirmă Popper, pot fi considerate bune sau rele, drepte sau nedrepte, acceptabile sau
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
în acea perioadă era în plină ascensiune și era împărtășită de majoritatea oamenilor de știință, susținută de progresele tehnice pe care descoperirile științifice le-au permis, ceea ce crea impresia că totul se reduce la materie și proprietățile ei. Ori materia, imperfect definită și astăzi în esența ei, ca substanță inertă nu dispune decât de 2 proprietăți principale: masă (greutate) și întindere (delimitare în spațiu sub formă de corpuri), la care se adaugă cea de-a treia proprietate și anume: energia potențială
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
plăcere: "Zeiță!... Curvo!... Dezmiardă-mi coaiele!... Oh! oh! ce delicii!... Cățea!... Târfă!... Divinitate!... Sperma... vine!...". Auzind asta, i-am luat cu totul pula mare în gură, mângâind-o cu limba și cu cerul gurii". L'Anti-Justine, pp. 175-176. Enunțurile la imperfect și perfect simplu atribuite naratoarei, plasate la începutul și sfârșitul pasajului, descriu o serie de operațiuni. Ele încadrează discursul direct al unui personaj care își exprimă violent emoțiile. Discontinuitatea dintre cele două planuri de enunțare este totuși ușor atenuată de
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
totuși exclusiv de responsabilitatea autorului. Oricare ar fi epoca în care scrie, un autor de narațiune pornografică nu dezvoltă tehnici narative deosebite: se mulțumește să urmeze uzanțele dominante în acel moment. Iată de ce Anti-Justine face perfectul simplu să alterneze cu imperfectul, la fel cum Dialogul dintre Giulia și Madalena face preteritul să alterneze cu imperfectul. În același mod, dacă prezentul narațiunii a invadat povestirile pornografice recente, acest lucru se întâmplă pentru că a invadat, totodată, ansamblul producției romanești. Nu putem analiza toate
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de narațiune pornografică nu dezvoltă tehnici narative deosebite: se mulțumește să urmeze uzanțele dominante în acel moment. Iată de ce Anti-Justine face perfectul simplu să alterneze cu imperfectul, la fel cum Dialogul dintre Giulia și Madalena face preteritul să alterneze cu imperfectul. În același mod, dacă prezentul narațiunii a invadat povestirile pornografice recente, acest lucru se întâmplă pentru că a invadat, totodată, ansamblul producției romanești. Nu putem analiza toate cazurile posibile; vom evoca rapid numai câteva exemple semnificative. Seriile de fantasme, ca în
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
care și-a strecurat vârful în gură și și-a strâns buzele în jurul lui. L-a simțit tremurând"*. Vénus erotica, p. 75. Avantajul unui asemenea tip de povestire, care adoptă un mod de narațiune clasic (persoana a treia, perfect compus/imperfect), este că-i permite cititorului să se deplaseze între punctul de vedere al unui spectator exterior și cel al unui participant sau altul. Desigur, simpla evocare a unor acte sexuale este potențial excitantă, dar naratorul trebuie să trezească dorința chiar
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
GH Traumatismele craniene pot determina deficit de GH, izolat sau asociat cu alte deficite trope hipofizare. Dovada impactului traumatic asupra axei somatotrope e dată de incidența crescută de nașteri traumatice (prezentare transversă, utilizarea forcepsului, naștere prelungită) cu un scor Apgar imperfect la copiii care ulterior vor fi diagnosticați cu deficit de GH . Deficitul de GH poate apărea și la vârste mai avansate, în urma unui traumatism cranian. în condiții de traumatism la baza craniului sau în urma căderii de la înălțimi mari poate duce
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
întotdeauna de IGF-I circulant. Toate acestea limitează sever importanța IGF-I ca factor de predicție a integrității axei somatotrope, cu excepția rarelor cazuri când nivelul de IGF-I este extrem de scăzut . Este posibil ca până la 20% dintre copiii care răspund imperfect la teste de stimulare ale GH să aibă un IGF-I normal . Celălalt factor insulin-like, IGF-II, chiar dacă nu are aceleași efecte ca IGF-I asupra cartilagiului de creștere, este și el dependent, într-o mai mică măsură, de secreția de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Prin multe puncte cerești se întîlnesc firele gîndirii și creației unor ființe rare precum Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Emil Cioran. Din acest noian de sugestii și revelații am ales să schițez o posibilă axă (cu totul imperfect și reductor exploatată aici): Sacru-luminălună-sacrificiu-coexistența contrariilor. Relația lui Mircea Eliade cu sacrul, contribuțiile și viziunea originală a istoricului religiilor, definițiile și analizele sale nuanțate au fost îndelung disecate, elogiate sau contestate. Epistemologic vorbind, judecat la rece, subiectul a fost aproape
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
aici reciproc: Forma alegorică i-a permis lui Cantemir să folosească diverse procedee stilistice pentru a satiriza personaje și situații, pentru a puncta contrastele care izbeau, fiind și cazul prozei ritmate și versificate, de sorginte populară, în care rima în imperfect creează o muzicalitate celebrând vesela prostie a personajului. Redăm spre exemplificare fragmentul de după burlesca scenă a încoronării/înzorzonării Struțocămilei, fragment făcut cu mijloacele batjocorii burlești: Oscilarea lui Cantemir între detașare și participare, între amuzament și indignare, poate fi rezultatul fascinației
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
la prezentul deictic care ar putea indica faptul că evenimentul evocat are loc în momentul enunțării; dimpotrivă, găsim verbe la perfectul simplu, care situează evenimentele fără a le raporta la momentul enunțării și servesc ca punct de sprijin verbelor la imperfect. Această "dezambreiere" este frecventă în textele literare povestite la perfectul simplu, în textele științifice, în articolele de dicționar etc. Generalizările sînt un bun exemplu de enunțuri rupte de situația de enunțare: așa se întîmplă în generalizările din proverbe sau banalități
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
adevărat, în toate situațiile de enunțare și pentru orice enunțiator. 2. Perfect simplu, perfect compus, imperfect Paradigmele celor două planuri ale enunțării În gramatica școlară numim "timp" atît timpul cronologic (prezent, trecut, viitor), cît și paradigmele de conjugare (perfect compus, imperfect etc.) Aceasta constituie o sursă de confuzii, căci aceluiași timp cronologic pot să-i corespundă mai multe paradigme: astfel, în franceză, viitorul este marcat prin viitorul simplu ("Paul dormira") și viitorul perifrastic ("Paul va dormir"). Pentru a lămuri lucrurile, vom
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și viitorul perifrastic. Paradigma de bază a planului deictic este în mod necesar prezentul deictic, care permite să situăm trecutul (anterior acestui prezent) și viitorul (posterior acestui prezent). Planul deictic face apel pentru trecut la două paradigme: perfectul compus și imperfectul; la fel și pentru viitor: viitorul simplu și viitorul perifrastic. Resursele planului non-deictic sînt mult mai limitate în materie de paradigme: el utilizează mai ales prezentul, dar folosit cu o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile) și în textele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
viitorul simplu și viitorul perifrastic. Resursele planului non-deictic sînt mult mai limitate în materie de paradigme: el utilizează mai ales prezentul, dar folosit cu o valoare non-deictică (de exemplu, proverbele sau definițiile) și în textele narative perfectul simplu, asociat cu imperfectul. În aceste narațiuni non-deictice nu poate fi vorba de un viitor adevărat, pentru că viitorul implică incertitudinea, se proiectează plecînd de la prezent; atunci cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge la un pseudo-viitor (pe care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cînd naratorul trebuie să arate că un fapt este posterior altuia, el recurge la un pseudo-viitor (pe care Benveniste îl numește prospectiv), în care enunțiatorul anticipă o înlănțuire ineluctabilă deja cunoscută ("Paul avea să reușească mult mai tîrziu."). Observăm că imperfectul (și mai mult ca perfectul) este comun celor două planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite evocarea unor fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
planuri, deictic și non-deictic. Această paradigmă este într-adevăr complementară atît perfectului compus, cît și perfectului simplu; ea permite evocarea unor fapte care nu contribuie la progresul acțiunii din care fac parte (detalii, descrieri, comentarii). În franceză, o frază la imperfect nu poate fi utilizată în mod izolat; ea trebuie să se sprijine pe un enunț la perfectul compus sau la perfectul simplu, sau chiar la prezent dacă este vorba de un prezent non-deictic (vezi infra 3). Două texte narative În
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de l'Ouest, 18 iunie 1997 În acest text distingem clar două niveluri: - acțiunile propriu-zise, ale căror verbe sînt la perfectul compus și care sînt plasate în prim plan; - circumstanțele care nu fac să progreseze acțiunea și care sînt la imperfect, în plan secund. Ele se sprijină pe acțiunile la perfect compus. Această complementaritate între episoade poate fi regăsită și în textele narative non-ambreiate, atunci cînd formele din primul plan sînt la perfectul simplu: În al doilea set, nemțoaica începu să
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
trecea, Huber o masacra în schimb la următoarele. Alain Deflassieux, L'Équipe, 17 februarie 1997 În prezentarea de mai sus a unui meci de tenis distingem acțiunile din prim plan la perfectul simplu ("începu", "acceptă", "cîștigă", "reuși") și fragmentele la imperfect ("avea", "masacra") sau la mai mult ca perfectul ("pierduse"), prezentate ca niște acțiuni care nu fac să progreseze povestirea. Perfectul simplu O caracteristică remarcabilă a limbii franceze este că dispune de un sertar specializat pentru textele non-ambreiate: perfectul simplu. În
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de bază a unei narațiuni non-ambreiate prezintă totuși unele inconveniente: el provoacă un fel de "aplatizare" a textului, pentru că se pun la prezent toate formele, în loc să fie repartizate între forme aparținînd planului principal și planului secundar, așa cum se întîmplă cu imperfectul și perfectul simplu: Isprava lui Weah Este minutul 82 al meciului Milano-AC Bolognia și campionii Italiei conduc cu 1-0. George Weah recuperează mingea la nivelul stîlpului de corner stîng, cu spatele la poartă. Liberianul are doi adversari în spate și linia de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cu exteriorul piciorului drept. Suedezul marchează cu piciorul stîng și Milan cîștigă cu 2-0. L'Équipe, 17 februarie 1997 Dacă acest text ar avea perfectul simplu ca paradigmă de bază, verbele "este", "conduc", "are (doi adversari)" ar fi puse la imperfect, pentru că este vorba de fapte care nu fac să progreseze acțiunea. Imperfectul narativ Putem găsi și exemple de texte narative non-ambreiate la imperfect 25, în special în articolele sportive: Face à une défence madrilène qui jouait très haut et utilisait
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cu 2-0. L'Équipe, 17 februarie 1997 Dacă acest text ar avea perfectul simplu ca paradigmă de bază, verbele "este", "conduc", "are (doi adversari)" ar fi puse la imperfect, pentru că este vorba de fapte care nu fac să progreseze acțiunea. Imperfectul narativ Putem găsi și exemple de texte narative non-ambreiate la imperfect 25, în special în articolele sportive: Face à une défence madrilène qui jouait très haut et utilisait au maximum son arme préférée, le hors-jeu, Finidi, l'ancien attaquant d
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
avea perfectul simplu ca paradigmă de bază, verbele "este", "conduc", "are (doi adversari)" ar fi puse la imperfect, pentru că este vorba de fapte care nu fac să progreseze acțiunea. Imperfectul narativ Putem găsi și exemple de texte narative non-ambreiate la imperfect 25, în special în articolele sportive: Face à une défence madrilène qui jouait très haut et utilisait au maximum son arme préférée, le hors-jeu, Finidi, l'ancien attaquant d'Ajax, trouvait la faille dès la 7e minute en adressant un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
adresser un centre parfait pour le Yougoslave [...]26 a a L'Équipe, 17 februarie 1997 Aici, ca și în textul precedent, este vorba de un text non-ambreiat care "aplatizează" diferența dintre planul principal și cel secundar; toate aceste verbe la imperfect nu ar putea fi transpuse la perfectul simplu: putem presupune astfel că atributiva "care juca foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
non-ambreiat care "aplatizează" diferența dintre planul principal și cel secundar; toate aceste verbe la imperfect nu ar putea fi transpuse la perfectul simplu: putem presupune astfel că atributiva "care juca foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util cînd vrem să creăm un efect de "suspans" căci, din punctul de vedere al aspectului, imperfectul se referă la procese surprinse în curs de desfășurare. Amestecul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
aceste verbe la imperfect nu ar putea fi transpuse la perfectul simplu: putem presupune astfel că atributiva "care juca foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util cînd vrem să creăm un efect de "suspans" căci, din punctul de vedere al aspectului, imperfectul se referă la procese surprinse în curs de desfășurare. Amestecul planurilor Este rar ca un text să se dezvolte pe un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]