1,421 matches
-
o mare mișcare țărănească, el preconizeză alianța proletariatului cu țăranii săraci, sub forma unei ,dictaturi revoluționare a muncitorilor și a țăranilor”. în 1914, războiul european îl face să-și înăsprească poziția: el recuză orice patriotism și cheamă la ,transformarea războiului imperialist în război civil”. în sfârșit, revoluția din februarie 1917 îl face să adopte teoria revoluției permanente a lui Troțki*: instaurarea dictaturii proletariatului și trecerea de la revoluția burghezo-democratică direct la revoluția socialistă. Dar această concepție presupune ca Rusia, țară în care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împotriva căruia s-au declarat până la o dată recentă. O anumită clarificare se schițează în etapa inaugurată în august-septembrie 1939 prin încheierea pactelor germane-sovietice*. URSS și IC îi denunță la unison pe „ațâțătorii la război” anglo-saxoni, în vreme ce Molotov înfierează imaginare ambiții imperialiste ascunse sub masca antifascismului occidental. După înfrângerea Franței, în iunie 1940, cadrul genral rămâne neschimbat: nici vorbă să fie salutată rezistența britanică a unui Churchil (pentru comuniști, el rămâne animat de intenții „imperialiste”), iar PCF îi denunță pe francezii care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
război” anglo-saxoni, în vreme ce Molotov înfierează imaginare ambiții imperialiste ascunse sub masca antifascismului occidental. După înfrângerea Franței, în iunie 1940, cadrul genral rămâne neschimbat: nici vorbă să fie salutată rezistența britanică a unui Churchil (pentru comuniști, el rămâne animat de intenții „imperialiste”), iar PCF îi denunță pe francezii care, la Vichy ca și la Londra, ar vrea să vadă Franța reintrând în război. Numai că degradarea relațiilor germano-sovietice devine perceptibilă când, pe 26 aprilie 1941, IC abandonează prioritatea acordată până atunci luptei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Intrarea în scena diplomatică a URSS în Orientul Mijlociu, cu începere din 1943 nu va favoriza câtuși de puțin dezvoltarea lor. Obiectivul principal al Moscovei este în acel moment să slăbească Marea Britanie și, conform principiului leninist, să „exacerbeze contradicțiile dintre puterile imperialiste”. Neputându-se sprijini pe partide comuniste puternice și înregistrând eșecuri, în 1945-1946, în Iran și în Turcia, URSS are de ales între susținerea a două mișcări de eliberare națională burgheze: ori sionismul, ori naționalismul arab. După ce ezită o vreme, Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
german, le impune cu iscusință grupuri conducătoare; în strânsă legătură cu Stalin, joacă un rol preponderent în procesul decizional și determină aplicarea liniei „clasă contra clasă”, apoi, după 1934, a liniei de Front Popular*, pentru ca apoi să propună denunțarea războiului imperialist și, în sfârșit, crearea Fronturilor* naționale. După dizolvarea IC, în 1943, organizează Departamentul 205, care îndeplinește, în cadrul CC al PCUS, funcții analoge celor ale CEIC, dar neapărând public. Funcții ale bolșevizării și stalinizării înainte de 1914, partidele socialiste sunt organizate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dixit Troțki* - nutresc revendicări teritoriale în urma tratatului de la Versailles din 1919. încă din 1937, Hitler i-a îndepărtat pe aceia care pledau pentru o revizuire pacifistă a tratatului. Cât despre Stalin, el consideră încă din 1938 că „al doilea război imperialist a început în fapte” și că politica de „securitate colectivă” care l-a condus, din 1932 începând, la o apropiere de democrații este învechită, mai ales după acordul de la München din septembrie 1938. La 15 martie 1939, prin invadarea Cehoslovaciei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1939, PCF* îi cere guvernului francez încheierea unei păci imediate cu Germania, ceea ce atrage asupră-i o puternică represiune și rapida prăbușire. După înfrângerea Franței și ocuparea Europei Occidentale de Germania în vara lui 1940, războiul continuă să fie numit „imperialist”, iar propaganda comunistă, inclusiv în țările aflate sub ocupație germană, menajează nazismul. în Statele Unite, comuniștii rămân pe poziții izolaționiste până la 22 iunie 1941. în țările cotropite de Reich, după ce au încercat să joace cartea legalității, comuniștii ridică treptat glasul împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vota în mod comunist nu mai ține doar de un moment de intensă emoție, de o alegere politică rațională sau de o opțiune ideologică gândită; adeziunea* ține și de o alegere existențială, dacă nu chiar de o credință. De la „războiul imperialist” la Rezistență Semnarea pactului germano-sovietic* la 23 august 1939 aruncă PCF în cea mai gravă criză a existenței sale. într-o primă perioadă, el continuă să denunțe belicismul hitlerist și votează în Parlament, la 2 septembrie, creditele de război. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
criză a existenței sale. într-o primă perioadă, el continuă să denunțe belicismul hitlerist și votează în Parlament, la 2 septembrie, creditele de război. Dar, constrâns să se alinieze la pozițiile lui Stalin și IC, va considera că războiul e imperialist, va cere o pace imediată și va critica cu asprime burgheziile britanică și franceză. La 26 septembrie, guvernul dizolvă PCF și organizațiile sale de masă. Tulburarea militanților, dezorganizarea datorată mobilizării și represiunii declanșează o hemoragie a efectivelor care scad de la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și socială, democrat-creștinul Alcide De Gasperi formează un guvern fără comuniști sau socialiști. în cadrul ședinței constitutive a Kominform*, în septembrie 1947, PCI este ținta unei critici violente care-i marchează intrarea în Războiul Rece*. Din acest moment, îi denunță pe „imperialiști”, pe democrat-creștini și aliații lor și se întoarce la o strictă ortodoxie*: susținere totală a URSS și a regimurilor comuniste, disciplină de fier, interdicție a celei mai insignifiante divergențe și excludere a opozanților. Beneficiază de sprijinul majorității PSI, singurul partid
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parte, discursul comunist înregistrează o clară inflexiune anti-germană, dar nu încă patriotică, fără să se poată totuși vorbi despre o raliere la Rezistență, deoarece acesta stigmatizează Rezistența noncomunistă - Churchill, de Gaulle, Bînès. Obiectivul general rămâne cel al luptei împotriva războiului imperialist și al revoluției socialiste fixat de către Stalin lui Dimitrov* și Internaționalei Comuniste la 7 septembrie 1939. Dincolo de diversele inițiative personale ale militanților, ba chiar ale unor responsabili intermediari, partidele comuniste nu intră în rezistență decât de la 22 iunie 1941, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
istoriei și a concretiza promisiunea de fericire comună. în 1902, în Ce e de făcut?, Lenin amintește că „numai un partid călăuzit de o avangardă poate să îndeplinească rolul de combatant de avangardă”. Cu ideea sa de căpătâi „transformarea războiului imperialist în război civil”, el respinge lecția lui Marx referitoare la etapele obligatorii dintre capitalism și comunism și implică Rusia într-o ruptură totală față de trecut. Privilegiind războiul civil, dictatura partidului* și teroarea*, bolșevicii aprind în toată Europa pasiunea revoluționară și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este favorabilă și cere ofensiva, trebuie aleasă, în lanțul situațiilor, veriga cea mai slabă și concentrate asupra ei toate forțele cu putință, până când aceasta cedează. Astfel, încă din 1914, Lenin estimează că Rusia este veriga cea mai slabă a sistemului imperialist. Din martie 1917, el recunoaște aici o situație revoluționară și își conduce partidul în consecință, utilizând cu un succes fulgerător toate contradicțiile țării, către toamna lui 1917. O dată ajuns la putere, el pune la punct, după aceleași principii, o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o miză esențială pentru URSS, China și mișcarea comunistă internațională. A fost un spațiu de expansiune teritorială a comunismului și de hibridare a modelului sovietic cu cel chinez. Războaiele din Vietnam au adus lovituri severe pentru două dintre principalele „puteri imperialiste” și au permis întreținerea mitului revoluției*, în timp ce „socialismul real” dădea serioase semne de poticnire în Europa de Est. Ele au și pus, însă, în lumină toate contradicțiile comunismului internațional. Mize și consecințe ale războaielor din Vietnam Contradicții între dimensiunile globale și cele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
expusă de Jdanov în raportul său despre situația internațională, în care ideologul sovietic, care de altfel nu a mai apucat să trăiască decât un an după consfătuire, aprecia că „în lume s-au format două grupuri: de o parte tabăra imperialistă, antidemocratică, ce are ca scop esențial instaurarea dominației mondiale, de altă parte, tabăra antiimperialistă și democratică, al cărui scop esențial constă în a submina imperialismul, în a întări democrația, în a lichida urmele fascismului”10. Putem conchide că avem de-
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
1948, a unui tratat de prietenie, colaborare și ajutor reciproc sovieto-român. Tratatul era îndreptat împotriva Germaniei sau vreunui aliat al acesteia și avea ca principiu apărarea comună, mai ales că în concepția lui Molotov „instigatorii unui nou război din lagărul imperialist se străduiesc să creeze blocuri politice și militare îndreptate împotriva statelor democrate”. În timpul războiului Stalin avea relații foarte bune cu Roosvelt și o relație de neîncredere cu Churchill. Acest lucru s-a datorat faptului că Roosvelt nu părea a avea
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
importante baze economice ale expansiunii americane în Europa, fără a ține cont de interesul național al țărilor care au suferit agresiunea germană”. Doctrina Jdanov explica cel mai bine concepția sovietică despre viitorul Europei: aceasta se va împărți în două - tabăra imperialistă, antidemocratică, ce are ca scop instaurarea dominației mondiale și tabăra antiimperialistă, democratică, ce urmărește subminarea imperialismului, întărirea democrației și lichidarea urmelor fascismului. Desigur prima tabără era reprezentată de Statele Unite, în vreme ce cea de-a doua de Uniunea Sovietică. Mai târziu, între
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
și consum au început să se omogenizeze, mai ales după 1950. Această tendință este efectul constituirii unor mari corporații, trusturi, carteluri, concerne financiar-bancare sau comerciale, cu activități extinse la nivel internațional. Inițial, aceste activități exprimau politici monopoliste naționale cu tendințe imperialiste, dar au dobândit rapid un caracter multinațional, prin fuzionare sau absorbție, ca efect al concurenței acerbe pentru dominarea parțială sau totală a pieței mondiale. Pe această cale se creează premizele unor dezechilibre -chiar cu aspect de criză ale piețelor de
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
se modernizeze, să se reformeze, politic, economic, social și chiar religios, ecartul va crește și resentimentele vor fi tot mai vii; dacă va ajuta lumea musulmană să iasă din cercul vicios al islamismului, politicile sale actuale pot fi percepute ca imperialiste, sau neocolonialiste, ceea ce iarăși va exacerba resentimentele. E clar că ceva trebuie schimbat. De cîte ori religia a furnizat criteriile de bază ale politicii, aceasta a degenerat în tot soiul de fundamentalisme. Și în conflictul actual se confruntă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
astfel comunitatea națională. Democrația americană, arată autorul, a devenit tot mai puțin reprezentativă, establishment-ul american, public și privat, cosmopolit și antireligios, s-a separat tot mai mult de poporul american, politica externă nu mai este americană, ci internaționalistă sau imperialistă. America s-a apucat să facă "ordine" în lume, să facă pe jandarmul universal. Este aceasta menirea sa? Această evoluție intră oarecum într-o logică de dezvoltare imperială a marilor civilizații. Dar, în acest fel, identitatea americană este periclitată. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
lui Panait Istrati, acuzat vehement de aderarea la curentele de dreapta. Eugen Ichim asigură cronica cinematografică, fără a comenta vreo producție, ci doar sancționând imaginea falsă a fericirii indigenilor din filmele exotice, unde se deghizează „mincinos viața din coloniile țărilor imperialiste”. Cu poezie e prezent Virgil Teodorescu, sub pseudonimul Matei Ciunia: Singurul loc („Pe un avion aș putea să cânt materialismul istoric / În carlinga lui aș fi poetul vremii”), Tramvaiul care mă duce seara de-a lungul orașului, Cum se deschid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290047_a_291376]
-
alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este plină de confuzii. În afară de faptul că se contrazice singur știe că termeni ca societate civilă sînt totdeauna specifici unor anumite contexte relativismul prezintă o atitudine imperialistă față de "Vest", de parcă aceia care trăiesc acolo ar fi de acord în mod unanim asupra sensului termenului de "societate civilă", ceea ce, cu siguranță, nu este adevărat. Relativiștii mai ignoră și diferitele modalități prin care definițiile (inițial europene) ale societății civile
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
unde apare. În plus, naționalismul contemporan în variantă sîrbă, franceză, engleză sau georgiană nu poate fi înțeles, în primul rînd, în termeni neomarxiști, ca un răspuns politic al unei burghezii rănite sau expansioniste (austromarxismul) sau al claselor exploatate de capitalismul imperialist (Tom Nairn) sau ca urmare a distrugerii creatoare, dar nesăbuite, a economiei globale capitaliste (Slavoj Žižek). Dominația de clasă, dezindustrializarea, șomajul și formarea unei subclase noi de cetățeni neliniștiți, toate acestea sînt, într-adevăr, consecințele contemporane ale economiilor structurate de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fără să clipească, Secretariatul IC traduce ordinele lui Stalin și instrucțiuni pentru diferitele partide. La ora actuală, singurul text cunoscut este cel transmis în germană prin radio partidului cehoslovac, fără îndoială pe 8 septembrie 6. Războiul actual este un război imperialist (...) În nici o țară, clasa muncitoare și, încă și mai mult, partidul comunist nu trebuie să sprijine acest război (...) deputații comuniști trebuie să voteze împotriva creditelor de război... Partidele comuniste trebuie să treacă pretutindeni la o ofensivă decisivă împotriva politicii de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
contradicție cu această poziție, trebuie imediat să-și rectifice linia politică... Realinierea nu s-a făcut fără dificultate. Pentru partidul comunist belgian, comitetul central marchează schimbarea pe 13 septembrie, deși încă de pe 11, noi accente răzbătuseră în realitatea imediată: țelurile imperialiste ale războiului, și nu antifasciste, raliere demnă la neutralitatea Belgiei, chemare la pace imediată și ...la victoria socialismului. Căci o altă caracteristică a schimbării de atitudine ce a avut loc este următoarea: cu cît analiza se îndepărtează de realitate și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]