1,274 matches
-
1939, PCF* îi cere guvernului francez încheierea unei păci imediate cu Germania, ceea ce atrage asupră-i o puternică represiune și rapida prăbușire. După înfrângerea Franței și ocuparea Europei Occidentale de Germania în vara lui 1940, războiul continuă să fie numit „imperialist”, iar propaganda comunistă, inclusiv în țările aflate sub ocupație germană, menajează nazismul. în Statele Unite, comuniștii rămân pe poziții izolaționiste până la 22 iunie 1941. în țările cotropite de Reich, după ce au încercat să joace cartea legalității, comuniștii ridică treptat glasul împotriva
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vota în mod comunist nu mai ține doar de un moment de intensă emoție, de o alegere politică rațională sau de o opțiune ideologică gândită; adeziunea* ține și de o alegere existențială, dacă nu chiar de o credință. De la „războiul imperialist” la Rezistență Semnarea pactului germano-sovietic* la 23 august 1939 aruncă PCF în cea mai gravă criză a existenței sale. într-o primă perioadă, el continuă să denunțe belicismul hitlerist și votează în Parlament, la 2 septembrie, creditele de război. Dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
criză a existenței sale. într-o primă perioadă, el continuă să denunțe belicismul hitlerist și votează în Parlament, la 2 septembrie, creditele de război. Dar, constrâns să se alinieze la pozițiile lui Stalin și IC, va considera că războiul e imperialist, va cere o pace imediată și va critica cu asprime burgheziile britanică și franceză. La 26 septembrie, guvernul dizolvă PCF și organizațiile sale de masă. Tulburarea militanților, dezorganizarea datorată mobilizării și represiunii declanșează o hemoragie a efectivelor care scad de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și socială, democrat-creștinul Alcide De Gasperi formează un guvern fără comuniști sau socialiști. în cadrul ședinței constitutive a Kominform*, în septembrie 1947, PCI este ținta unei critici violente care-i marchează intrarea în Războiul Rece*. Din acest moment, îi denunță pe „imperialiști”, pe democrat-creștini și aliații lor și se întoarce la o strictă ortodoxie*: susținere totală a URSS și a regimurilor comuniste, disciplină de fier, interdicție a celei mai insignifiante divergențe și excludere a opozanților. Beneficiază de sprijinul majorității PSI, singurul partid
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parte, discursul comunist înregistrează o clară inflexiune anti-germană, dar nu încă patriotică, fără să se poată totuși vorbi despre o raliere la Rezistență, deoarece acesta stigmatizează Rezistența noncomunistă - Churchill, de Gaulle, Bînès. Obiectivul general rămâne cel al luptei împotriva războiului imperialist și al revoluției socialiste fixat de către Stalin lui Dimitrov* și Internaționalei Comuniste la 7 septembrie 1939. Dincolo de diversele inițiative personale ale militanților, ba chiar ale unor responsabili intermediari, partidele comuniste nu intră în rezistență decât de la 22 iunie 1941, ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
istoriei și a concretiza promisiunea de fericire comună. în 1902, în Ce e de făcut?, Lenin amintește că „numai un partid călăuzit de o avangardă poate să îndeplinească rolul de combatant de avangardă”. Cu ideea sa de căpătâi „transformarea războiului imperialist în război civil”, el respinge lecția lui Marx referitoare la etapele obligatorii dintre capitalism și comunism și implică Rusia într-o ruptură totală față de trecut. Privilegiind războiul civil, dictatura partidului* și teroarea*, bolșevicii aprind în toată Europa pasiunea revoluționară și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este favorabilă și cere ofensiva, trebuie aleasă, în lanțul situațiilor, veriga cea mai slabă și concentrate asupra ei toate forțele cu putință, până când aceasta cedează. Astfel, încă din 1914, Lenin estimează că Rusia este veriga cea mai slabă a sistemului imperialist. Din martie 1917, el recunoaște aici o situație revoluționară și își conduce partidul în consecință, utilizând cu un succes fulgerător toate contradicțiile țării, către toamna lui 1917. O dată ajuns la putere, el pune la punct, după aceleași principii, o strategie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o miză esențială pentru URSS, China și mișcarea comunistă internațională. A fost un spațiu de expansiune teritorială a comunismului și de hibridare a modelului sovietic cu cel chinez. Războaiele din Vietnam au adus lovituri severe pentru două dintre principalele „puteri imperialiste” și au permis întreținerea mitului revoluției*, în timp ce „socialismul real” dădea serioase semne de poticnire în Europa de Est. Ele au și pus, însă, în lumină toate contradicțiile comunismului internațional. Mize și consecințe ale războaielor din Vietnam Contradicții între dimensiunile globale și cele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
78 4. Lupta pentru putere: politica de menținere a statu-quoului 86 5. Lupta pentru putere: imperialismul 91 Ce nu este imperialismul 91 Teoriile economice ale imperialismului 94 Tipuri diferite de imperialism 99 Cum poate fi detectată și contracarată o politică imperialistă 108 6. Lupta pentru putere: politica de prestigiu 116 Protocolul diplomatic 117 Exhibarea puterii militare 121 Două obiective ale politicii de prestigiu 122 Trei defecte ale politicii de prestigiu 125 7. Ideologia în politicile internaționale 129 Natura ideologiilor politice 129
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
până la stat. La nivel familial, conflictul tipic dintre soacră și noră este, în esența sa, o luptă pentru putere, apărarea unei puteri instituite în fața tentativei de a impune una nouă. Așa se prefigurează rivalitatea internațională dintre politicile statu-quo și cele imperialiste. Cluburile mondene, frățiile, facultățile și organizațiile profesionale sunt scenele unor continue lupte pentru putere între grupuri care fie vor să păstreze ceea ce au deja, fie vor să obțină o putere mai mare. Se organizează adesea competiții între companii și apar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
insuficiența puterii de cumpărare internaționale au atras națiunile în război, conform acestui argument. Deci hai să găsim o formulă pentru acorduri comerciale reciproce, pentru redistribuirea resurselor materiale și acordarea de împrumuturi internaționale - și va fi pace. Având în vedere aspirațiile imperialiste ale anilor ’30, era logic că de câte ori națiunile nu-și pot schimba statu-quo-ul în mod pașnic, ele vor încerca să-l schimbe prin război; deci schimbarea pașnică, precizată științific, va face războiul inutil. Deoarece îngrijorările bancherilor pentru investițiile lor au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sa aplică politica statu-quo-ului. O națiune a cărei politică externă vizează dobândirea unei puteri mai mari decât cea pe care o deține - cu alte cuvinte, a cărei politică externă țintește spre o schimbare favorabilă a statutului de putere - implementează politica imperialistă. O națiune a cărei politică externă este destinată demonstrării puterii pe care o are, fie pentru a o menține, fie pentru a o spori, duce o politică de prestigiu 2. Trebuie menționat că formulările de mai sus sunt temporare și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
achiziționării Insulelor Virgine de către Statele Unite ne arată că operația făcea parte din politica statu-quoului în regiune. Cu toate acestea, acțiunea - precum și altele similare care tindeau spre întărirea poziției Statelor Unite în Marea Caraibilor - a fost descrisă de mulți observatori ca fiind imperialistă. Aceștia au utilizat termenul imperialist nu pentru a caracteriza obiectiv un anumit tip de politică externă, ci ca pe un termen de discreditare a politicii căreia ei i se opuneau. Folosirea arbitrară a termenului a devenit atât de răspândită, încât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ne arată că operația făcea parte din politica statu-quoului în regiune. Cu toate acestea, acțiunea - precum și altele similare care tindeau spre întărirea poziției Statelor Unite în Marea Caraibilor - a fost descrisă de mulți observatori ca fiind imperialistă. Aceștia au utilizat termenul imperialist nu pentru a caracteriza obiectiv un anumit tip de politică externă, ci ca pe un termen de discreditare a politicii căreia ei i se opuneau. Folosirea arbitrară a termenului a devenit atât de răspândită, încât astăzi noțiunile imperialism și imperialist
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la o realitate în 1980, așa cum o făceau în 1940 sau în 1914. Rusofobii vor numi imperialism orice ar face Rusia în politica sa externă. Uniunea Sovietică a considerat că toți participanții la al doilea război mondial purtau un război imperialist, până când a fost atacată de Germania, în 1941; atunci războiul pe care îl purta a devenit, prin definiție, antiimperialist. Imperialismul american este un termen standard. Pentru a spori confuzia, unele sisteme politice și economice, grupuri economice, precum bancherii și industriașii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1941; atunci războiul pe care îl purta a devenit, prin definiție, antiimperialist. Imperialismul american este un termen standard. Pentru a spori confuzia, unele sisteme politice și economice, grupuri economice, precum bancherii și industriașii, sunt identificate fără discriminare cu politicile externe imperialiste. În acest proces de utilizare fără distincții, termenul imperialist și-a pierdut orice sens concret. Imperialist poate fi orice stat dacă cineva se opune politicii sale externe. În asemenea circumstanțe, este de datoria analizei teoretice să se distanțeze de utilizarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prin definiție, antiimperialist. Imperialismul american este un termen standard. Pentru a spori confuzia, unele sisteme politice și economice, grupuri economice, precum bancherii și industriașii, sunt identificate fără discriminare cu politicile externe imperialiste. În acest proces de utilizare fără distincții, termenul imperialist și-a pierdut orice sens concret. Imperialist poate fi orice stat dacă cineva se opune politicii sale externe. În asemenea circumstanțe, este de datoria analizei teoretice să se distanțeze de utilizarea populară pentru a-i da termenului un sens neutru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
însăși existența obiectului fobiei lor ca pe o amenințare la adresa lumii. Când o astfel de țară își sporește puterea, cei care se tem de ea trebuie să vadă acțiunea ca o etapă către cucerirea lumii - adică o manifestare a politicii imperialiste. Pe de altă parte, sunt cei care, în calitate de moștenitori ai filosofiei secolului al XIX-lea, vor condamna orice politică externă vizând creșterea puterii, considerând orice politică externă activă ca un rău ce trebuie să dispară în viitorul apropiat. Ei vor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politică externă activă ca un rău ce trebuie să dispară în viitorul apropiat. Ei vor identifica acea politică externă cu ceea ce pentru ei este paradigma răului, imperialismul. 2. Nu orice politică externă care își propune protejarea unui imperiu existent este imperialistă. Multă lume crede că este imperialism orice face o națiune ca Marea Britanie, China, Uniunea Sovietică sau Statele Unite pentru a-și menține dominația într-o regiune. Astfel, termenul ajunge să fie identificat cu păstrarea, apărarea și stabilizarea unui imperiu deja existent
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Imperiului Britanic. Când Kipling justifica imperialismul britanic drept „povara omului alb”, povara se afla deja pe umeri. Din anii 1870, „imperialismul” - adică politica externă britanică referitoare la posesiunile de peste mări - a fost în principal o politică de statu-quo și deloc imperialistă în sensul exact al termenului. Antiimperialiștii din Marea Britanie și de oriunde s-au opus politicii de exploatare și consolidare, în special în Africa și India, considerându-le „imperialiste”, luând de bune sloganurile lui Disraeli și Chamberlain și confundând consecințele imperialismului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de peste mări - a fost în principal o politică de statu-quo și deloc imperialistă în sensul exact al termenului. Antiimperialiștii din Marea Britanie și de oriunde s-au opus politicii de exploatare și consolidare, în special în Africa și India, considerându-le „imperialiste”, luând de bune sloganurile lui Disraeli și Chamberlain și confundând consecințele imperialismului cu imperialismul ca atare. În realitate, când Churchill refuza în 1942 „să guverneze peste lichidarea Imperiului Britanic”, el vorbea nu ca un imperialist, ci ca un conservator în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru prima dată imperium Romanum. Dar când el le-a acordat Romei și posesiunilor sale constituția unui imperiu, în esență expansiunea se oprise. Politica externă a Republicii, de la războaiele punice până la răsturnarea acesteia de către Iulius Cezar, a fost într-adevăr imperialistă, în sensul exact al termenului. În acea perioadă, înfățișarea politică a lumii a fost schimbată și transformată într-una romană. Politica externă a împăraților și războaiele lor continue au servit scopului major de protejare a ceea ce fusese cucerit înainte. Nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
perioadă, înfățișarea politică a lumii a fost schimbată și transformată într-una romană. Politica externă a împăraților și războaiele lor continue au servit scopului major de protejare a ceea ce fusese cucerit înainte. Nu într-un mod foarte diferit de politicile „imperialiste” ale Marii Britanii, de la Disraeli până la Churchill, politica externă romană a fost una de conservare a statu-quoului. Când s-au produs cuceriri, ca în cazul lui Traian, de exemplu, aceste politici au servit scopului păstrării supremației romane. Același lucru este valabil
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Același lucru este valabil și pentru aspectele teritoriale ale „imperialismului” american, de la începutul secolului XX până la al doilea război mondial. Importanta dezbatere pro sau contra imperialismului american, care s-a purtat în primele decenii ale secolului, a urmat marii expansiuni imperialiste din secolul al XIX-lea. Politica ce făcea obiectul dezbaterii era în esență una de consolidare, de protecție, de explorare - mai precis, una de statu-quo. Când, în 1898, William Graham Sumner vorbea despre politica americană de expansiune teritorială ca despre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Marea Britanie, cât și în Statele Unite, o mare parte a disputei moderne pe tema imperialismului a urmat după procesul expansiunii imperiale, condamnând-o sau justificând-o retrospectiv. În ceea ce privește politicile aplicate în mod real, dezbaterea se ocupă mai ales cu efectele politicilor imperialiste - administrarea și păstrarea imperiului. Explicația nu este prea greu de găsit. Marea dezbatere a început în Anglia odată cu exaltarea de către conservatori a Imperiului Britanic, un fel de contrapartidă la naționalismul european. Imperiul era unul colonial și astfel a devenit prototipul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]