35,972 matches
-
ironia așa-zis istorică, esențială în literatura celei de-a treia Europe, obsesia autodefinirii-culturale și politice (un bun exemplu ar fi Europa natală al lui Czeslaw Milosz), dezavantajul de a fi fost ultimele națiuni formate pe continent, pe urmele unui imperiu germanic. De altfel, în Europa iluziilor apare și un articol despre Austria, din 1996, având ca subiect spectaculoasa creștere în alegeri a partidului lui Jörg Haider, F.P.Ö., căruia nu-i dădea prea multe șanse de participare la guvernare, desi
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
un tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un peisaj al începutului la fel de terifiant: "Privirea ce unește inițialele cosmosului cu sfîrșitul timpurilor" (Aproapele meu, Heraclit). S-ar zice că Universul a fost proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului originar din care ar fi rezultat Răul, investit cu rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Thomas Bernhardt, în regia lui Alexandru Dabija, un rol care îl pune într-o lumină cu totul nouă, intuibilă poate în Trei surori, în acel fascinant Verșinin. Pînă la urmă este vorba despre condiția artistului, delirantă, despre existența într-un imperiu al dezolării și neputințelor. O carieră strălucită, solidă de care Marcel Iureș a avut grijă. Poate chiar de atunci, de la nouă ani cînd, în camera bunicului de la țară, într-o liniște totală, și-a descoperit chipul într-o oglindă ovală
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
nici de Sobiețki, care, la finele secolului XVII, a salvat, practic, Europa de turci, când cu asediul Vienei... Ce ghinion pe noi, alături cum stăm de Bizanț. Dacă turcii ar fi ajuns atunci la Atlantic, Bucureștiul ar fi condus externele Imperiului Otoman, iar Occidentul s-ar fi rugat de noi, buni la suflet cum suntem, să mai intervenim la Poartă... Ce vis! Ce soartă pe noi! Invers decât Soarta Poloniei - Soarta României!... Dar dacă visul s-ar fi împlinit, măcar să fi
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
preda după manuale alese de profesori și elevi și, pe de alta, ca, în anumite condiții (de pildă, la limbi străine sau la calculatoare) să se poată folosi chiar manuale editate în străinătate. Se urmărea, astfel, scoaterea învățământului românesc de sub imperiul dictaturii gândirii unice și, în egală măsură, diminuarea influenței inevitabilelor "grupuri de influență". Dacă primul deziderat a fost îndeplinit, al doilea se află încă în suferință: elevii n-au scăpat, nici în ziua de azi, de eterna d-nă Bărbulescu și
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
stilul lui paradoxal care, în faza sa franceză, îi va deveni caracterizant: "Trebuie să te gîndești zi și noapte la Dumnezeu, pentru a-l uza, a-l termina în tine. Atîta vreme cît el va rezista la banalitate, trăiești în imperiul lui fără putință de scăpare. Nu ne putem elibera de el decît chemîndu-i cu insistență prezența, pentru a ne obosi și a-l face superfluu". Și, în sfîrșit, această meditație plină de sensuri pentru convingerile sale, de atunci, din 1937
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
care l-au apucat la un moment dat pe Dumnezeu de picior, și dl Vîntu a simțit că acest picior e lunecos în România. Indiscutabil că așa-numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulți bani și că a avut un imperiu personal din a cărui visterie s-au scurs bani cu larghețe în stînga și în dreapta. La proporțiile României însă, oricît de mare ar fi un asemenea imperiu speculativ, el rămîne la fel de nesigur cum a fost și faimosul Caritas al astăzi
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulți bani și că a avut un imperiu personal din a cărui visterie s-au scurs bani cu larghețe în stînga și în dreapta. La proporțiile României însă, oricît de mare ar fi un asemenea imperiu speculativ, el rămîne la fel de nesigur cum a fost și faimosul Caritas al astăzi aproape uitatului Ioan Stoica. Ca și Ioan Stoica, dar la alt nivel, dl Vîntu a ajuns la o anvergură care îl va fi făcut să se simtă
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
Dar de aproape doi ani încoace, dl Vîntu se remarcă doar prin abilitatea cu care s-a despărțit la timp de afaceri care s-au terminat prost. Spre deosebire de Stoica, enigmaticul SOV și-a pus mai multe corzi la arc, iar imperiul clădit de el avea o complexitate remarcabilă. Investiții de tot felul, plus un cuvînt de spus în presă, unde dl Vîntu a băgat masiv fonduri. Să mai amintesc și că cel mai substanțial premiu pe care l-a cunoscut cultura
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
a revenit Yolandei Mîntulescu, care are pe lîngă o impunătoare filmografie, și meritul de a fi îndrumat generații și generații în tainele foarfecelui poetic. Etapă inerentă în finisarea operei cinematografice, erta montajului cunoaște în prezent o substanțială metamorfoză pe teritoriul imperiului digitalității promovate de catedra Multimedia, condusă de entuziastul și inventivul conf.univ. Radu Igaszag, care a avut ideea implantării unui computer furnizor de date, autoreferențiale în chiar expoziția fotografică. Pe Eugen Demeterca - premiul întîi la fotografie - l-am reîntîlnit și pe
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
Mecu în eseul lor), identificabilă nu numai în toposurile discursului contemporan, ci de la începuturile statului românesc modern. Una din cauzele acestei "collective insecurity" (Monica Spiridon), ar putea fi tocmai originea etnică (colonie a Romei) și poziția geografică (la granița dintre imperii, "borderland position"). Pledoaria autorilor este pentru managementul cultural, relaxarea instituțională, și recuperarea memoriei ("memory is interested in continuity, in how identity is preserved over time", Daniela Koleva) care să creeze, dacă nu o identitate regională, cel puțin o creștere a
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
și la Cluj, unde și-a luat examenele cu distincție. A venit primul război mondial, devenind ofițer în armata austro-ungară. A fost pe front, rănit greu, n-a scăpat nici de frontul galițian, unde a ajuns și la Cernăuți. Cum imperiul se clătina rău de tot, a contribuit substanțial la alungarea trupelor răzlețite de ucrainieni și la instalarea autorităților românești. ("Entuziasmul românilor la vederea tricolorului fîlfîind pe primărie, era de nedescris"). Și ajungînd în Maramureșul natal, a făcut parte din delegația
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
ego al lui Breban, scriitor celebru (sau de carieră, cum l-ar taxa Goma); Marchievici, avocatul rafinat, plin de relații din Amfitrion nu este, nici el, altceva. K. e un tip plimbat prin lume, care a avut putere, autoritate în imperiul cultural, sub comunism, dar a pierdut-o ca urmare a unor declarații imprudente, cred unii - eroice, crede el, apărute în anumite publicații occidentale. Dincolo de asta, nimic nu se schimbă. Individul e un consumator de dame, teoretizează diferența de tipologie dintre
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
donei juana în patruzeci de părți perfect egale (...) după ce o așez pe genunchi pe dona juana și încep să mușc din ea ca dintr-o felie de pepene roșu/ după ce o sărut pe părul ei lung și încep ca un imperiu de furnici să-i mănînc părul și unghiile/ după ce mă sui pe cocoașa lui dumnezeu și-ncep în loc s-alerg călare pe el ca pe-o cămilă infatigabilă nemuritoare să mănînc tăbăcita cocoașa-a lui dumnezeu/ mă așez în fața oglinzii
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
și netrebniciei cât și al adevărului"... (E ceea ce i se potrivește perfect și Massmediei noastre: Tam ficti pravique tenax quam nuntia veri... Crainic tenace, repet, - al minciunii și netrebniciei, cât și al adevărului...) Este de presupus stricăciunea rafinată a unui Imperiu vechi clădit mai întâi pe severa virtute romană statuară, despre care scrie în versurile sale, ca săpate în bronz, Horațiu, poetul de curte, însă tot atât de mare cel puțin precum Cântărețul iubirilor ușoare, cel dintâi liric important al Europei, libertin în
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
fiind reală, ar putea fi speculată. * Cu o asemenea mărturie, scrisă pe teritoriul țării noastre de astăzi, reprezentată de cele două opere Tristia și Ponticele, documentele istorice ale vremii, ne-am fi legitimat în cultură probabil cu totul altfel, dacă imperiul de la răsărit, Bizanțul de mai târziu, nu avea să cadă sub influența islamică, străină complet de tradițiile ținutului. Un alt stat, liber și independent pe teritoriul nostru, suferind numai influența elenă și, prin acesta, și pe cea străveche, romană, ar
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
din eseul cu pricina. Un pic altfel al domnului Iorgulescu este o mostră de căutat nod în papură: toate observațiile pe care le conține sînt așa-zicînd de mîna a doua. De pildă: Moldova nu e provincia natală a președintelui Iliescu, Imperiul Austro-Ungar a stăpînit Ardealul după cel Habsburgic, Cadrilaterul n-a devenit parte a României după 1920, ci după 1913 ș.a.m.d. În schimb nici una din informațiile esențiale din eseu nu este însă infirmată. Surprinde (oare chiar surprinde?) absența oricărei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
Mihai Stoian Cîtă dreptate se cuprinde în spusele lui N. Iorga, reproduse în titlul de mai sus! Tema l-a preocupat pe savant în permanență, din totdeauna, printre altele și în articolul intitulat Țară, Patrie, Imperiu. El reamintește că, avînd în vedere originea latină a cuvîntului Țară, să nu se uite accepția latină a acestuia, însemnînd o bucată de pămînt; căci - dincolo de înfățișarea propriu-zisă - materială, a solului, există într-însul și - mai cu seamă - o valoare
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
în clipa în care a încetat vraja ideologiei lui. Nu adversarii din afară, nu democrațiile europene, nu vreo invazie militară, nu carențele economice sau represiunile sociale au condus regimurile sovietice la groapă, ci "bătălia ideilor" și, mai exact, eroarea fruntașilor imperiului ideocratic de a-și supraaprecia "puterea lor de a schimba natura umană prin violență și minciună". Cîteva texte literare merită a fi consemnate în același număr din L.I. Unul are valoare de document și anume raportul pe care Isaiah Berlin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
singurătatea funciară și o irepresibilă dorință de comunicare, materializată rar, cu greutate. Legende de demult se întrețes cu povestiri dintr-un prezent, care sub ochii cititorului - alt martor! - se transformă, treptat, în propria-i legendă. Întîmplări din China secolelor de imperiu se amestecă, firesc, cu altele, din timpul revoluției culturale și al lagărelor de reeducare (timp și loc despre care aflăm că au revelat "omul mai înspăimântător decît natura dezlănțuită și decît jivinele cele mai crunte") sau din prezentul imediat al
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
și pustietatea holurilor, funcționari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai în șoaptă, așteptarea. Cu ochii pironiți pe geam, cu mîna încordată, gata să apuce telefonul care nu mai sună. E superb. Margine de imperiu în așteptarea tătarilor sau veștilor de la Roma. Nici tătarii, nici veștile". Asociere liberă și comunitate organică Numărul pe mai al revistei bilingve PROVINCIA pune în discuție Proiectul de lege privind maghiarii din țările vecine (așa-numita Lege a statutului) aprobat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
sau ceva ca să nu mă simt gol și fără rost, ca un bostan uscat, uitat într-o porumbiște. Așa sînt eu croit". A ajuns la Damasc, care i s-a părut cel mai prăfuit, urît și murdar oraș din tot imperiul turcesc. După ce și-a lăsat calabalîcul la un han unde se vorbea grecește (și el știa această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Aflăm, din același volum, că, inițial, filmul "era să-l facă" Stere Gulea. În viziunea lui Stere Gulea "învingea patima cărnii sau a simțurilor (...). Ar fi trebuit să iasă un film în genul Poștașul sună întotdeauna de două ori sau Imperiul simțurilor"... A ieșit un film "în genul" Războiului în bucătărie: un film de dragoste ratat, bruiat - insistent - de o melodie politic corectă.
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
comentatorilor de renume pentru a se creea o bună imagine unei anumite țări, cum fac și politicienii români cu musca pe căciulă. Așa și Rusia. Jignită, profund în urma mărturisirilor marchizului de Custine, a cărui vervă aruncase o pată neagră asupra Imperiului de la răsărit. De unde, aflînd de călătoria lui , - ideea "însărcinatului cu afaceri" P.D. Kisselev de a-l momi pe scriitorul francez și de a-l convinge - nu se știe cum, probabil așa cum și sovieticii încercaseră să-l cumpere pe Gide, dacă
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
acestui autor, care se mai bucură încă de o oarecare popularitate aici, ca în general în Europa, spre a scrie o infirmare a cărții calomnioase a domnului de Custine." O imbecilitate mai mare nu se poate închipui din partea reprezentantului unui imperiu, și, în general, sînt greu de înțeles neghiobia, ticăloșia unei autorități puse în slujba unui popor din care se născură, totuși, Tolstoi, Dostoievski, Pușkin... Cred că Balzac, dacă i s-ar fi propus așa ceva, nici n-ar fi înțeles; sau
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]