2,195 matches
-
fapt, ești nu numai client, ci și „proprietar”. Interiorul are trăsături feminine, în sens general și în sensul tipului de sistem de valori. În sens general, există o preocupare feminină pentru amănunt, curățenie și claritate, manifestate chiar la un nivel impersonal, cum este cel concretizat în decorațiunile interioare. Culorile sunt asortate și designul interior e confortabil, fără a fi împins într-o direcție care să marcheze o ruptură între formă și fond, ori să fie strident printr-un futurism de tip
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
demenței proprii întreținută de ceilalți, ci este simultan un coșmar în regie proprie. De aceea, preluând libertatea celorlalți în sistemul libertății sale, tiranul nu este, cum credea de pildă Hegel, singurul om liber. Platon pune tiranul în robie față de principiul impersonal și omogen al vidului din el însuși. Iar dacă, pentru Hegel, opoziția greacă față de tiranie marchează începutul istoriei, pentru Platon, grecul, poziția tiraniei înseamnă sfârșitul ei ca morfologie a politicului. Aspectul sufletului aflat la conducere Clasa socială conducătoare Omul reprezentativ
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Socrate nici nu ar fi fost condamnat, viața lui nefiind nici măcar posibilă. Dar acest raport simbolic al filosofului cu cetatea poate fi citit, chiar în Apărarea lui Socrate, din perspectiva unei substituții intenționate a lui Socrate față de tradiția și educația impersonală a cetății. Într-un scurt fragment al dialogului lui Socrate cu Meletos, când Socrate îl întreabă pe Meletos cine trebuie să educe cetățenii, Meletos răspunde indicând diverse instanțe impersonale, de fapt tot atâtea nume globale ale cetății: toți cetățenii, legile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
perspectiva unei substituții intenționate a lui Socrate față de tradiția și educația impersonală a cetății. Într-un scurt fragment al dialogului lui Socrate cu Meletos, când Socrate îl întreabă pe Meletos cine trebuie să educe cetățenii, Meletos răspunde indicând diverse instanțe impersonale, de fapt tot atâtea nume globale ale cetății: toți cetățenii, legile, impersonalul, tradiția. Deturnând oarecum ilegitim discursul, Socrate întreabă: „Dar nu asta te întreb, o preabunule, ci care om îi face mai buni ...”. Cu această schimbare a subiectului, Socrate a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a cetății. Într-un scurt fragment al dialogului lui Socrate cu Meletos, când Socrate îl întreabă pe Meletos cine trebuie să educe cetățenii, Meletos răspunde indicând diverse instanțe impersonale, de fapt tot atâtea nume globale ale cetății: toți cetățenii, legile, impersonalul, tradiția. Deturnând oarecum ilegitim discursul, Socrate întreabă: „Dar nu asta te întreb, o preabunule, ci care om îi face mai buni ...”. Cu această schimbare a subiectului, Socrate a introdus o presupoziție neargumentată în text, și anume faptul că cineva determinat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
modern a dobândit o conștiință a persoanei pe care omul antic nu o avea decât în maniere mult mai relative. Cu toate acestea, principiul reflexivității incomplete pare ilustrabil în domeniul psihologiei sociale la fel de limpede, poate, ca și pentru Platon. Problema impersonalului și a maselor care gândesc prin delegație este un fenomen cunoscut și care pare inerent lumii noastre, nu neapărat moderne. De exemplu, E.R. Dodds își construiește ultimul capitol al celebrei sale analize Grecii și iraționalul pe conceptul fricii de libertate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reușita școlară. Este evident și probabil că știți din proprie experiență că e mult mai probabil ca elevii să răspundă cu atenție unui profesor ce creează în clasă o atmosferă destinsă și pozitivă, decât unuia ce predă într-un mod impersonal. Și acest deziderat se poate realiza folosind mesajele personale de tipul „Eu..” și tehnicile lui Gordon de depistare unde și cine deține problema. Cu toate acestea, majoritatea psihologilor umaniști avertizează că nu trebuie să cădem în extrema cealaltă și să
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și eficiența lor progresivă au condus, într-un final, la consecințe extreme, imprevizibile și involuntare. Multă lume era îngijorată de relocarea rapidă a populației de fermieri și agricultori din zonele rurale în orașele poluate aflate în continuă dezvoltare și înregimentarea impersonală în fabrici. În mod curios, în paralel cu eforturile științei de confirmare a forței rațiunii umane, s-a conturat interesul crescând față de consecințele fundamentale ale acestor rezultate, în special în termenii stabilității sociale și politice. Nu cu mult înainte, un
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau rivalitățile (Jackson și Padgett, 1982; Price, 1965; Simonton, 1984a, 1992b, 1992c). La un nivel mult mai înalt, interacțiunile sunt forțe sociale care stabilesc conținutul sau nivelul creativității manifestate de generații întregi de creatori (Simonton, 1984c). Aceste influențe considerabile și impersonale care provin din Zeitgeist sau Ortgeist se divid în aproximativ patru categorii: factorii culturali, precum mediul predominant disciplinar sau estetic (Hasenfus, Martindale și Birnbaum, 1983; Martindale, 1975; Schneider, 1937; Simonton, 1975b, 1975c, 1976d, 1976f, 1992a, 1992b, 1996). Un subiect aparte
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și capătă puțin câte puțin caracteristicile unei puteri substanțialiste. Unii istorici pun în legătură apariția progresivă a unei elite a puterii specifice, în ordinea politicului, de procesul istoric al edificării statului-națiune. La origine, în secolul al XVIII-lea, „noțiunea abstractă, impersonală de stat” nu există decât într-un mod foarte limitat, „serviciul adus statului” identificându-se pe atunci, cel mai adesea, cu „servirea unei dinastii”. Personalitățile conducătoare care susțineau dinastiile în timpul unor crize politice „făceau din creșterea puterii statale cauza lor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
N Iorga) Pentru că tot ce reprezintă trăire individuală dobîndește, prin unicitatea ei, un caracter de universalitate (ex: fiecare vibrează afectiv În raport cu un moment de sinceritate deosebită a conștiinței cuiva, simțind nevoia realizării unui proces autoevaluativ asemănător). * „Se laudă că sînt impersonali de cele mai multe ori oamenii care nu pot avea o personalitate.” (N. Iorga) Desigur, e ușor să te arăți imparțial atunci cînd nu ai curajul să-ți asumi responsabilitatea unor convingeri proprii. * „Tăind spicul, moartea răspîndește adesea sămînța viitorului.” (N. Iorga
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
născocit mitul cerului. CÎnd acest mit va fi uitat, omul va cădea iarăși În patru labe” (Lucian Blaga). * „Nu am aflat adevărul decît prin trădători.” (Napoleon Bonaparte) Pentru că În lumea umană sînt, de regulă, două categorii de adevăruri: unul general, impersonal, și altul individual, subiectiv - mult mai puternic decît primul - legat de interese și scopuri personale egoiste. * „Dreptatea și vina nu se pot despărți niciodată atît de exact Încît fiecare parte să aibă numai din una sau din alta.” (Al. Manzoni
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
astfel că funcționarea birocrației este guvernată de un sistem consistent de „reguli privind mijloacele coercitive, fizice, sacerdotale sau de alt gen, care se află la dispoziția funcționarilor” și de aplicarea acestor reguli la cazuri specifice. Impersonalitate și imparțialitate. Autoritatea este impersonală, ea fiind dependentă de regulile organizaționale și corespunzătoare nivelului ierarhic al funcției unei persoane. Promovarea în carieră se face fie în funcție de vechime, fie de competența dovedită în realizarea activităților, fie printr-o combinație a celor două criterii. Eficiența organizațiilor birocratice
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
fi încercat. Pentru o dată mă aflu, pe un punct, în dezacord cu Valeriu Cristea care în foarte frumoasa lui cronică despre volumul recent al Ilenei Mălăncioiu scrie că poeta nu-și elaborează versurile, ci ele ar porni dintr-o țâșnire impersonală, cu o ușurință și o fluiditate aeriană. Dimpotrivă, ceea ce îmi pare încântător (incantare = a fermeca) în poezia Ilenei Mălăncioiu e tocmai marea ei aplicație, răbdătoarea ei lucrare. Poezia Ilenei Mălăncioiu are ceva de lucru manual, pe care ea îl desăvârșește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ștergere din memorie care e de altfel cealaltă față a unei Îmbogățiri, iar Montaigne se grăbește să uite ce a citit tocmai pentru că și l-a făcut al său, ca și cum cartea nu ar fi decât suportul tranzitoriu al unei Înțelepciuni impersonale și nu i-ar mai rămâne, odată sarcina ei Încheiată, decât să dispară după ce și-a transmis mesajul. Însă faptul că uitarea nu are numai părți negative nu rezolvă toate problemele, mai ales pe cele psihologice, care Îi sunt asociate
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cea medicală, nu există atât boli, cât mai ales bolnavi, adică tot atâtea reacții psihofiziologice la boală câți bolnavi sunt. Dacă terapeutica psihică sau cea medicală nu este adaptată la specificitatea cazului (la biografia particulară a acestuia), atunci ea devine impersonală, rigidă și ineficientă. Μ Cine nu se poate angaja Într-un sentiment de iubire, din incapacitatea de a-l trăi pe deplin sau din teama de patosul lui, este condamnat să se amăgească doar cu iluziile lui. Μ Fiecare câștigă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de dragoste dintre Salvatore Di Giacomo 2 și Elisa Avigliano, viitoarea lui soție. Enzo Siciliano 3, ajuns în posesia acestui manuscris voluminos, l-a publicat - precedându-l de o introducere meticulos alcătuită, în care dezacordul dintre teza filologică (un pic impersonală) și un real interes, deloc nepersonalizat, față de erotismul lui Di Giacomo produce poticniri aproape stridente, în ciuda eleganței rafinate. Cantitatea de lucruri pe care nu le știm este imensă, practic nelimitată. Din ea obișnuim să decupăm o cantitate redusă de cunoștințe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un teritoriu istorico-literar, se formulează, de fapt, un program critic, o idee despre critică impregnată de sentimentul implicării personale, nu fără orgoliu abil deghizat în exprimarea printr-un „noi” care nu e aici un plural al maiestății, ci o marcă impersonală; propozițiile programatice sunt risipite înșelător în contexte descriptive și analitice, dar nu sunt îndeajuns de ascunse pentru a nu fi, până la urmă, depistate. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Poezia criticilor, București, 1971; Literatura SF, București, 1980; Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
ale cărnii, în ritualuri ale jertfei. Perspectiva nu e una feminin-înduioșată, ci mai degrabă masculină, rece, s-ar putea vorbi chiar de un realism al percepției, de o despuiere a emoției de afect, atipice pentru poezia anilor ‘60. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei cerebralități viscerale sau poate invers, a unei visceralități cerebrale. De aici și lipsa patetismului, a retoricii suferinței; eul vede, și văzând nu compătimește pur și simplu, ci trupul însuși se transformă, printr-o empatie neagră, într-
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
afirmă. Prin urmare, Maiorescu nu propune o nouă cultură decât după ce denunță viciul radical al celei vechi. În planul expresiei, opoziția între polemic și religios se manifestă paradoxal, căci textele polemice ale lui Maiorescu sunt riguros argumentative, voit demonstrative și impersonale, pe când discursurile sale sunt cele care tind către polemică. Dincolo de cazul Maiorescu, cartea lui M. vizează articularea unei opere cu fundalul epocii sale și, în același timp, capacitatea lui de a accede la exemplaritate în orizontul culturii române. Micul eseu
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
și a suprafețelor. În plus, din punct de vedere administrativ era incredibil de simplă. Un teren putea fi Înregistrat de la distanță, de către cineva care nu știa nimic despre situația de la fața locului. O dată introdus, acest sistem avea ceva din logica impersonală și mecanică a tabelelor din silvicultură, Însă, În practică, titlurile de proprietate funciară nu erau Întotdeauna acordate conform planului lui Jefferson (care fusese modificat de Congres astfel Încât parcelele orașelor aveau treizeci și șase de mile pătrate). Sistemul Torrens de acordate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de familie ce fuseseră cândva simple fantezii birocratice, au devenit o realitate socială În sine. Mult timp, supușii englezi trebuie să fi avut de fapt două nume - cel local și cel „oficial”, adică patronimul fix. Cum contactele cu structurile administrative impersonale au devenit tot mai frecvente, numele oficial a ajuns să fie dominant În toate circumstanțele, cu excepția cercului intim al persoanei respective. Cei care trăiau la mai mare distanță (atât geografic, cât și social) de organele puterii statale au dobândit patronime
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al doilea rând, simplificările sunt aproape Întotdeauna fapte documentare scrise (cuvinte sau cifre). În al treilea rând, sunt, În general, fapte statice. În al patrulea rând, cele mai abstracte acțiuni ale statului sunt, de asemenea, fapte agregate care pot fi impersonale (densitatea rețelelor de transport) sau o simplă serie de date privitoare la indivizi (rata șomajului, rata de alfabetizare, caracteristici ale locuințelor). În sfârșit, În majoritatea cazurilor, funcționarii statului trebuie să grupeze cetățenii astfel Încât să Îi poată evalua colectiv. Faptele care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fruct la un anumit parazit. Izolarea unui număr foarte mic de variabile - ideal două, restul fiind controlate - este un aspect-cheie al științei experimentale. Această procedură este atât utilă, cât și necesară muncii de cercetare. Nu se pot garanta rezultate universale, impersonale, verificabile și exacte decât prin simplificarea radicală a situației experimentale. După cum spunea un pionier al teoriei haosului: „În fizică, există o premisă fundamentală, conform căreia modul În care putem pricepe lumea este izolarea continuă a elementelor ce o alcătuiesc, până când
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
tehne să poată fi transmisă mai mult sau puțin complet ca și disciplină formală. Regulile pe care le presupune tehne-ul definesc o cunoaștere teoretică ce poate să aibă sau nu aplicații practice. În sfârșit, tehne-ul se caracterizează printr-o precizie impersonală, adesea cantitativă, și printr-o preocupare pentru explicare și verificare, În vreme ce mētis-ul vizează competența personală, „simțul”, și rezultatele practice. Nu Întâmplător, descrierea conceptului de tehne ca sistem ideal sau tipic de cunoaștere se aseamănă cu imaginea pe care și-o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]