1,880 matches
-
Cinci. Ce caut pe această străină lume, într-un ocean de durere și suferință? De unde acea premoniție, că ceva straniu, nemaivăzut se va întâmpla, fără să știu cu exactitate c e? Ca și cum aș fi atras ca un magnet de cursul implacabil al propriului destin... Și al altcuiva. De ce atâtea întrebări rămase fără răspuns? Alerg. Către mine. Către ea. Către propria soartă. Visul nu mi s-a mai repetat, dar îmi aminteam, deseori, ca prin ceață, de acel coșmar cu logodnica ce
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
se face nevăzut, iar în jurul meu încep să danseze siluete stranii, imateriale... Mă văd în labirint, urmărit de Minotaur... Alerg tot mai repede pentru a scăpa, pentru a nu fi ajuns din urmă de o fiară cu o atingere la fel de implacabilă ca și destinul... Apoi mă regăsesc în propriul apartament, cu Andrei, iubitul Silviei... Acum Andrei are o pereche de coarne care i-au crescut și doi ochi negri ca tăciunele... Iau de pe noptieră un revolver pentru a-mi împușca ucenicul
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului MOTTO : E necesar să fie împărtășite și gândurile nesemnificative. Altfel n-ar putea fi desprinse cele esențiale. *** Se zice că somnul - cel care alternează cu starea de veghe - e pregătirea graduală pentru trecerea la implacabilul „somn de veci”. Eu, având mereu somnul întrerupt de insomnii, aspir la o eventuală amânare a trecerii dincolo, ca să-mi recuperez exercițiul pregătitor. *** Insomniile limitează câmpul viselor și-l extind pe cel al visurilor. *** Când râvnești doar la zona marginală
GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362015_a_363344]
-
credinței“, astfel încât cel mai recent volum al său de poezie, Capcanele destinului, se constituie în sinteza unei filosofii de viață. Aflat în al nouălea deceniu de existență - o existență rodnică și frumoasă, în pofida nenumăratelor piedici pe care destinul și istoria implacabilă i le au pus în cale -, poetul se află la ceasul bilanțurilor. Știe că nu se poate sustrage vârstei biologice, însă, spre a compensa mulții ani din documentele de stare civilă, își păstrează spiritul tânăr. Iubește cu aceeași pasiune și
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
etc. Toate acestea, inclusiv o sărăcie lucie, generalizată, asaltează zi de zi, ceas de ceas, ca o caracatiță uriașă, existența omului de rând. Întrebați ce este de făcut, aproape invariabil oamenii, și nu doar cei simpli, răspund marcați de-o implacabilă apatie și-o deznădejde iremediabilă: „Ce să mai faci? Nu mai este nimic de făcut”. Doar oamenii încă întregi la minte, nemarcați de psihologia criminală, bolșevică, ce încă funcționează, sunt conștienți că mai sunt soluții, că se mai poate face
DESPRE TÂMPENII ABERANTE, NEADEVĂRATE ŞI TENDENŢIOASE de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365981_a_367310]
-
cu iscusință le îndepărtezi unul câte unul... cu fiecare zbor reluat... Indiferent în ce domeniu am lucra, indiferent ce poziție socială am avea ori cât aur am strânge în propriul seif, la un moment dat ne va purta pe brațe implacabila moarte. Numai că, pentru îmbrățișarea ei de gheață nimeni nu este vreodată pregătit. Așa că, chiar dacă aviatorii își atârnă de peretele interior adesea un tablou gol, preferă să îl mențină așa, la fiecare zbor, decât să-nrămeze în el chipul Doamnei
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea.Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... XVIII. ION IANCU-VALE - PRIVIND LA FOTOGRAFIA
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
Își merită chinul. Și-a închipuit că iubirea există pur și simplu, că nu mai este nevoie de nimic altceva ca ea să dăinuiască. Și-a închipuit că, atunci când există semne de slăbiciune, există începutul sfârșitului, că acest sfârșit este implacabil. A procedat exact cum își dorea Toloșica. Și-a găsit scuza că trebuie să se concentreze asupra examenelor și nu doar atât. De la o vreme, dorul de Erica și l-a astâmpărat cu neastâmpăr, la fel cum procedase cândva dedemult
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
al eticii protestante a muncii, imposibil de a-l inplementa în ortodoxie. Și întrucât normele și organizațiile greco-ortodoxe s-au consolidat în 2 milenii, e greu de presupus că vor fi în stare să se adapteze mobilității, productivității, raționalității cerute implacabil de Capital (Karl Marx). De aceea ortodoxo-comuniștii luptau pentru o piață mondială, înpotriva religiilor, opiu pentru popor, dar în mod sigur redutabile bastioane de rezistență împotriva logicii Capitalului fără frontiere, imperialismului și globalizării. Dacă defunctul Lagăr ortodoxo-comunist moscovit, Cortina de
CONDUCEREA LUMII. de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365346_a_366675]
-
individualismului, acest principiu oarecum fatalist este controversat pentru că omul modern crede că totul depinde de el. Fundamentul cultural al normelor și valoriilor, al organizațiilor este codul religios al societății, după cum se poate oberva folosind modelul americană și principiile germane. Adevăr implacabil cu care s-au luptat imperialiștii din sec. 19, comuniștii din sec. 20 și se confruntă în zilele noastre teoreticienii și practicienii globalizării, ai integrării în UE. Pentru că fără o armonizare a valorilor ortodoxiei cu cele ale occidentului integrarea social-economică
CONDUCEREA LUMII. de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365346_a_366675]
-
Autorului NEW LOOK Din nou ici și colo alegeri iarăși pe colo pe ici alte mărunte cutremure doar potaia lumii se răsucește cu un vag mârâit de nemulțumire pe cealaltă parte privind cu ochii împăienjeniți cum soarele de veacuri alunecă implacabil pe cer și-și scarpină cu o nervoasă înverșunare blana încâlcită de praf și scaieți până când vântul apucă și duce spre zări smocurile de păr ca semn al schimbării de look pe sub antica zgardă și pentru că puricii tot îi rămân
NEW LOOK de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365199_a_366528]
-
târziu va înțelege situația de acum. Duruma era un produs al societății. Aveau destule puncte comune. Amândoi avuseseră îndârjirea de a se ridica prin propriile forțe, de a depăși ceea ce le fusese ursit. Amândoi refuzaseră să creadă că destinul este implacabil, se crezuseră titani și acționaseră în consecință. Îi deosebea vârsta și mai ales felul cum își priveau, cum își acceptau trecutul, acest fapt determinându-le comportamentul. Albert se simțea legat de trecutul său, amintirile, fie dureroase fie înălțătoare, îi erau
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
și Italia, o atitudine neutră, sau cum afirma N. Iorga, cu arma la picior. Dorința lui Slavici de a câștiga bani pentru a face față greutăților materiale datorate unei familii numeroase a făcut ca acesta să fie prins în angrenajul implacabil al acțiunii spionajului puterilor centrale. De fapt, opțiunile politice ale scriitorului nu puteau fi altele decât realizarea idealului național, dar în anumite conjuncturi. Diplomații puterilor centrale au trecut la crearea unei rețele de presaiune prin presă în favoarea intererselor lor. Primul
LEGĂTURILE LUI IOAN SLAVICI CU PRAHOVA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364750_a_366079]
-
se răsfață și ne răsfață căci, în ultimă instanță, picturile domniei-sale sunt, de fapt, vrăjitorii coloristice, unde harul liniei și al culorii, în mod misterios, nu-l părăsesc niciodată. Pictorul a știut să îmbine realul cu fantasticul, absurdul cu logica implacabilă, printr-un rafinament și o finețe a stilului, inconfundabile, puse, foarte bine, în valoare de către autoare. Și mai este un fel de mister pe care puțini îl bănuiesc. Un mister ce depășește cu mult problema formei perfecte, a coloritului generos
FLOAREA CĂRBUNE-ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI MIHAI CĂTRUNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364879_a_366208]
-
se înalță constant înspre Dumnezeu. Cine nu se preocupă de sufletul său, se îndepărtează în fiecare clipă de Dumnezeu. Veți întreba probabil: și ce se întâmplă mai departe? Concluzia este tăioasă și nu are alternativă: orice îndepărtare de Dumnezeu duce implacabil la suferință și la moarte. Și la cea fizică dar și la cea veșnică. Viața seamănă cu un munte de cucerit și omul are în față numai două drumuri: unul care urcă în permanență spre pisc și nu este tocmai
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
extinde periferic. Într-un cuvînt, creierul e știința (dacă nu chiar arta) involuției! De atunci îmi tot caut genealogia ancestrală intangibilă („mi-e prieten Cuvîntul, dar răspundem// la nume și sorți diferite” (Circumstanțe ateniene), conștient fiind de un Adevăr karmic implacabil: „condamnat deja să port dintotdeauna,/ în trupul// meu trecător, funcțiile// estetice și// valoarea structuratoare// a cezurii...” (Curriculum Vitae Prosodic). Discreditarea asumată a oricărei „deveniri” încremenite a unui ego corporalizat, rezultă, genealogic vorbind, într-o galerie de pseudo-biografii imposibile: Curriculum Vitae
TAINA SCRISULUI (4): PATRU IPOSTAZE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366574_a_367903]
-
cristalizării, prin trecerea psihologiei de grup care trăiește aventura, pe timp de furtună, pe un râu cu podul plutitor, amintind de trecerea Styx-ului, dar și de Caron, la acela de individ, prin coagularea „sacral-filosofică” a sfâroitului când „destinul este implacabil”. Toate aceste elemente stau sub forma neoplatonismului, al triumfului retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
a rezolvării prin forță a problemelor umanității și ale individului, poeta rezumându-se doar la a lua act de desăvârșirea unui ritual cosmic, și supunându-se cu candoare, dar și majestuoasă relevanță, conștientă de asumarea vocației sale, supunându-se înscrisului implacabil, soartei. Acestă aplecare spre renunțare la lupta din războiul zilnic, nu este decât înțelepciunea prin care, autoarea reușește să se distanțeze de problemele care abundă, să privească de la o oarecare distanță detaliile trinității: Om-Timp-Spațiu. Roua, ca lacrimă celestă, este o
TAINA DE DINCOLO DE CUVINTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366703_a_368032]
-
în lumea largă Să găsesc o rodie pe rod Jinduiam la fructele de fragă Ignorând că s-au născut din glod Mai colind pământuri în pustie Unde crește floarea de amor Din nisip țâșnește apa vie! În Morgana visu-i orbitor. Implacabil se afundă zarea - Nici nu știu când veacul a trecut- Dar admir cu nostalgie marea Copleșit de dorul încă mut Evitând cărările bătute În periplul cu un singur sens Urmez drumul fără servitute Într-o lume cu prezentul dens Virgil
ROD DE RODIE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365658_a_366987]
-
în inventica „basmului în dublet”, văzând prin acesta o formă de nostalgie imanentă a tuturor virtuților ce se recompun în conceptul arhetipal. Ineditul expresiei se bucură de amploarea verbului rostit, virtute pe care proza răpaniană o cultivă,subordonând-o ritmului implacabil al discursului liric: „Cine poate rezista tentației de a ști tot ce gândește lumea? Ce poate fi mai atrăgător decât să fii stăpân pe gândurile oamenilor?” Pictorița Aurora-Speranța Cernitu a transfigurat metaforic lumea cărții, îmbogățind mesajul cuvântului cu cel al
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
mai mult la lectură. Cartea este o lecție de supraviețuire, o lecție de viață și moarte, pe urmele unei maladii care părea incurabilă. Stilul este direct, confesiv, necăutat, despodobit, frazele fiind ca niște anunțuri rostite sotto voce, a unor fapte implacabile. Cartea debutează cu anunțul scurt și fără nici un pic de emoții inutile, a căsătoriei personajului feminin, cu Oscar Heinz Buchter. Tot în cuvinte simple, autoarea descrie succint cum a primit vestea bolii necruțătoare de care suferă. Fără efecte dramatice, patetice
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
în versuri perfecte, armonioase, ce încântă plăcut cititorul. Unitatea volumului este asigurată și de repartizarea riguroasă a poeziilor sub aspectul conținutului lor, culminând cu cea din final (” Când voi veni”), ce emană resemnare, împăcare cu viața și chiar cu destinul implacabil. Regăsind, într-un fel, ceea ce a pierdut, regăsindu-se, poate, pe sine însuși, MARIAN MALCIU oferă un volum de versuri emoționante, cuceritoare, filigranate, izvorâte dintr-o mare iubire. Am uitat demult plânsul ochilor. Acum știu cum se plânge cu inima
PLÂNSUL INIMII, DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352377_a_353706]
-
spre un cogito plasat de la bun început sub semnul unei meditații de un lirism fără echivoc, un cogito care trimite la starea neliniștita mereu ce caracterizează sufletele cu adevarat gânditoare, suflete care percep esență trecerii prin lume. E o trecere implacabila, ce mai este dincolo nu este explicitat. Rămân icoane ale unor secvențe, ale unor clipe, ale unor ani, ale unor lumi. Iar ele se echivalează în poeme: melancolice mai mult sau mai putin, cu o încărcătură afectiva de netăgăduit, cu
CONSTANTIN DRAM [Corola-blog/BlogPost/350777_a_352106]
-
spre un cogito plasat de la bun început sub semnul unei meditații de un lirism fără echivoc, un cogito care trimite la starea neliniștita mereu ce caracterizează sufletele cu adevarat gânditoare, suflete care percep esență trecerii prin lume. E o trecere implacabila, ce mai este dincolo nu este explicitat. Rămân icoane ale unor secvențe, ale unor clipe, ale unor ani, ale unor lumi. Iar ele se echivalează în poeme: melancolice mai mult sau mai putin, cu o încărcătură afectiva de netăgăduit, cu
CONSTANTIN DRAM [Corola-blog/BlogPost/350777_a_352106]