772 matches
-
patru ani. Aș avea treizeci și doi de ani. Aș fi o băbăciune! — Treizeci și doi de ani o să împlinești oricum, mi-a atras ea atenția cu mult calm. Și ce-aș face? am întrebat eu, dându-mi seama că imposibilul, acel „nici nu se pune problema“, nu mi se mai părea așa de ridicol, ba chiar putea fi posibil. Nu știu, mi-a răspuns Jeanie. Ce-ți place? M-am gândit. — Păi, îmi plac toate astea, am zis eu timidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
variante se dovediseră a fi piste false. Ce mai rămânea? Dar dacă o luase prin partea cealaltă, adică prin dreapta, urcând în loc să coboare? Zâmbi în sinea lui, gândindu-se din nou la Pohoață. Desigur, metoda lui Sherlock Holmes. Dacă elimini imposibilul, ceea ce rămâne, oricât de absurd ar părea, este adevărul. Asta în ideea că nimeni nu îi pusese gând rău lui Costi și el pur și simplu plecase pe picioarele lui spre casă. Dar dacă Toma era cel ce avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici între limitele lui, nici în lumea propriilor sale concepții. Aceasta se întâmpla fiindcă lucrurile pe care le reușise până în acel moment nu se realizaseră urmând calea rațiunii oamenilor obișnuiți; mai degrabă, o apucase pe drumul de a face posibil imposibilul. În acea dimineață, la hotarul dintre lumea visurilor și trupul lui muritor, unde beția din seara trecută poate că încă îi mai circula, aromată, prin vene, în minte îi apărură imagini: convoaie de corăbii enorme navigând spre insulele din miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de Shizugatake până la Muntele Tagami, lanțul de tabere întinzându-se de-a lungul drumului, spre provinciile din miazănoapte și alte câteva poziții militare. Toate erau reprezentate clar, iar relieful regiunii - cu lacurile, munții, câmpiile și văile sale - era conturată amănunțit. Imposibilul devenise posibil. În mod vădit, se umfla în pene Katsuie, era un enorm dezavantaj pentru Hideyoshi că o asemenea hartă secretă fusese întinsă în cartierul general al inamicului, înaintea bătăliei. Așa că fie și numai acest fapt îi producea lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
izbutise să-mi dea de urmă, iar la sfârșit mi-a dictat adresa Ioanei și numărul ei de telefon. Am pus în furcă receptorul, cu urechile vâjâind de emoție. Ioana să trimită după mine? Să-și dorească să mă vadă? Imposibilul părea să-și deschidă porțile. Am stat câteva zile în cumpănă, neștiind ce să fac. Mi-a venit mai întâi să-i scriu, dar m-a paralizat formula introductivă: „Stimată doamnă Ioana Celibidache“ îmi suna prea protocolar. Mi-ar fi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să născocească ceva. Cât va mai dura până se va găsi cineva care să disece descântecul și să creeze altă variantă, și alta, și alta? Din ce în ce mai noi și mai performante. Până să inventeze Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai departe pe aceeași idee. Suntem aruncați într-o nouă paradigmă a groazei. În cazul în care Duncan e mort, a fost o victimă necesară. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ochii tăi până și infinitul e verde port embrioni în cutia craniană sarcini nedorite din iubiri interzise știu că nu e creștinesc dar mi-aș chiureta visele până la sânge să nu mai fac dragoste cu iluziile să nu mai iubesc imposibilul chiar așa cine mă pune să iubesc pentru ce port adânc durerile cu un zâmbet de copil nu știu nimic din nimic asta nu înseamnă că sunt prost doar că nu mă abțin să trăiesc nu pot aduce nicio dovadă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu ești cea mai frumoasă de pe pământ... ba nu, din univers!” Apoi am devenit cei mai buni prieteni, și într-o seară, pe când mama mea era grav bolnavă, el a știut să mă liniștească, să mă facă să cred că imposibilul e posibil. Atunci m-a sărutat și pur și simplu am simțit că e sufletul meu pereche, că vreau, chiar vreau să-mi petrec restul vieții alături de el, am simțit ceva ce nu am mai simțit pentru nimeni altcineva, am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Tularecito, nu-ți ajunge? Corect! Dar trebuie să-mi mai spui încă un nume, ăsta nu e suficient, pentru că te-ai gândit deja la el acum mulți ani, e foarte important să-mi ghicești numele. Gândește-te, nu-ți cer imposibilul, trebuie să-mi spui și un alt nume al meu pe care-l cunoști. Ea holba ochii la el și încerca să protesteze că n-o interesează numele lui și că avea deja destule motive să fie tulburată, că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spune Gulie. Ce credeai, că o să ne-o pună nouă pe tavă? întreabă Tîrnăcop înviorat după cîteva înghițituri de ceai, c-o să se dea la o parte din calea noastră? — Prostia mea, recunoaște Bătrînul, am crezut că se poate face imposibilul, n-ar fi trebuit să vă încurajez, mai ales pe Roja. — încă nu e prea tîrziu, se aude vocea lui Roja, s-ar mai putea face ceva dacă i-am convinge cumva să nu se dea bătuți, să rămînă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar să-mi fac un ceai ca să-mi liniștesc stomacul. Și luam mereu aceleași gânduri de la capăt. Sigur, o iubeam pe Laura, dar de ce-mi cerea imposibilul? De ce-mi cerea să renunț la ceea ce nu mai puteam și nici nu doream să renunț? Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a descătușat involuntar din strânsoarea imaterială a ființei sale și cu o mișcare rapidă s-a detașat de Marinița lăsând-o pe aceasta șoptind pe un ton imperativ: Mai stai! Mai stai! Mai stai! Oleacă, măcar oleacă! Îi cerea imposibilul! Și În timp ce mâna continua să mângâie cea mai sensibilă zonă erogenă a băiatului, mișcările ei ce-și măreau ritmul și intensitatea s-au stins Într-o cutremurare de final, fata a rămas așa un timp, apoi s-a Întors supărată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
polițist sau dacă eu n-aș fi fost un flutură-vânt boem, am fi putut să luăm idila noastră un pic mai în serios, dar eu înclinam să cred în teoria conform căreia singura ei rațiune de a fi era fiorul imposibilului. Vorba ceea, nu prea avusesem multe relații serioase, pe termen lung („Shades of the prison house close/ around the growing girl“1) În plus, Hawkins avea și o prietenă pe care o chema Daphne. Îi eram chiar recunoscătoare lui Daphne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
datorat lui Epictet, cu privire la conținutul Dominatorului, Diodor Cronos pretindea că a descoperit trei propoziții în mod definitiv incompatibile una cu alta din punctul de vedere al sensului pe care îl poartă: a) Orice propoziție adevărată privind trecutul este necesară. b) Imposibilul nu urmează din punct de vedere logic posibilului. c) Este posibil ceea ce acum nu este adevărat și nu va fi. * Cu cât suntem mai responsabili, mai aserviți așadar conștiinței, cu atât lumea proiectată spiritual devine mai vâscoasă, până la înec. Când
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
căsuța din vale, dar nu știu cum am rătăcit drumul și am nimerit prin locuri râpoase și împădurite, de unde nu mai puteam să ies. Gândul că sunt așteptat de bătrân și că nu voi putea ajunge la timp mă făcea să încerc imposibilul... Urcam în câte un copac până în vârful lui, încercând să-l aplec peste vreo râpă pe care altfel nu o puteam trece, dar de fiecare dată eram aruncat în cine știe ce prăpastie... În timp ce mă cățăram pe o stâncă, am lunecat și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
evoluție, o transformare, o schimbare de un fel sau altul. Etapele evoluției sînt la rîndul lor drumuri: mai există călătoriile interstelare, cele spirituale, cele între dimensiuni paralele ale universului, cele în subconștient, cele în trecut, cele în viitor, cele înspre imposibilul devenit posibil, mai sînt și cele care înseamnă plonjarea în abisul privirii cuiva și înălțarea interioară a sufletului, în același fel... Orice fel de deplasare e destul de importantă, în felul său. Chiar numai o deplasare de aici pînă acolo. Fiecare
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
intensă a ochilor... Este fenomenul care dovedește cît de relativă este această lume și cît de puternică și esențială este prezența iubirii, certitudinea acestui sentiment care înseamnă viața însăși, care are capacitatea de a răsturna orice delimitări ale realului sau imposibilului... prezența ei care îmi dă încredere este un miracol... Am văzut la ea primăvara... * Aș fi vrut să-i schimb numele lui macky în Angela. Doar pentru că mi-am dat seama că dincolo de insensibilitatea ei aparentă, dincolo de indiferență, răceală și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
îndoieli... să te bucuri oricum, în orice fel ar fi această vară... A simți vara înseamnă și să încerci ceva nou, să depășești obstacolele, să-ți depășești astfel propriile limite prin a fi mai mult și a ajunge la îndeplinirea imposibilului... atunci soarele va fi posibil și va corespunde cu infinitul... așa e vara... acea vară care ar corespunde cu tine... Adică în ce fel ar corespunde? Așa, cu tot dinadinsul... Dacă e vară, această corespondență este pretutindeni în jurul nostru... căldura
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
avea? atunci cînd vara ca fel de a fi, ca stare esențială a sufletului, ca adevăr al fiecărei secunde, devine certitudinea ta, atunci întrebările devin răspuns și îndoiala devine siguranță... așa că alege vara, simte lumina intensă și o să vezi că imposibilul ajunge să fie posibil, mai ales așa... într-o clipă. Cum e cînd te îndrăgostești, știi? Și cum știi dacă îți place întradevăr cineva? Atunci cînd vrei să-i dai telefon? Cînd ai impresia că ți se intensifică simțurile ca
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că nu prea sînt de folos. — Dă-mi o jumătate de duzină de săpători, și-o să vezi ce treabă fac... Maiorul Stone aruncă o privire melancolică spre insulița din mijlocul iazului, apoi spuse: Dar n-are nici un rost să ceri imposibilul. Facem și noi ce putem. Ne-am fi descurcat dacă n-ar fi fost la mijloc trădarea asta! Și-l privi În ochi pe Digby, ca și cum ar fi vrut să-l cîntărească. Te-am văzut adesea pe-aici, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-l slăbească din ochi. — Draga mea... spuse el. Glasul ei, cînd deschise din nou gura, era uscat, ca un tablou vechi de pe care vopseaua conveniențelor Începea să se scorojească. — Mi-ai spus nu o dată că pentru mine ai face și imposibilul! — Așa ți-am spus? — Nu-ți cer imposibilul, ci cîteva lucruri foarte posibile. Stai liniștit. Mai rămîi aici cîteva săptămîni, pînă-ți recapeți memoria... Dacă promiți să vii să mă vezi mai des... — Voi veni. Digby Își lipi buzele de ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Glasul ei, cînd deschise din nou gura, era uscat, ca un tablou vechi de pe care vopseaua conveniențelor Începea să se scorojească. — Mi-ai spus nu o dată că pentru mine ai face și imposibilul! — Așa ți-am spus? — Nu-ți cer imposibilul, ci cîteva lucruri foarte posibile. Stai liniștit. Mai rămîi aici cîteva săptămîni, pînă-ți recapeți memoria... Dacă promiți să vii să mă vezi mai des... — Voi veni. Digby Își lipi buzele de ale ei, cu stîngăcia unui adolescent. Iubita mea... iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un ton sentimental în felul în care e pronunțat numele Sophiei și chestia asta nu‑i place deloc. Ce rahat și legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și‑ar dori și Anna să fie, imposibilul în persoană, numai că Sophie și‑a adjudecat deja acest statut. Rahat. Rahat. Din partea ei, Sophie n‑are decât să crape. Sophie simte ceva și se încruntă. Rainer o întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
numele Sophiei și chestia asta nu‑i place deloc. Ce rahat și legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are și să caute imposibilul - ceea ce și‑ar dori și Anna să fie, imposibilul în persoană, numai că Sophie și‑a adjudecat deja acest statut. Rahat. Rahat. Din partea ei, Sophie n‑are decât să crape. Sophie simte ceva și se încruntă. Rainer o întreabă pe Sophie dacă nu‑i de părere că, dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se ocupă în continuare de destinele acestei întreceri. Motivul invocat de bătrâna doamnă a fost: tânăra nouă „Miss Franța” pozase anterior în poziții cu conotații erotice și religioase. Tot ce se poate. în zilele noastre, totul e posibil. Chiar și imposibilul. Vezi România. Nu „Miss România”, vreau să spun, ci pe toate celelalte... Unii francezi zic că ar fi și ei de acord cu protestul, dacă acesta s-ar opri în acest punct. El nu se oprește, însă, aici, ci merge
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]