960 matches
-
autobuzul anterior, ați continuat să așteptați. Cam nervoasă, dar sperând că va apărea din clipă în clipă. A și venit. Noi l-am reținut ! Atât cât consideram necesar. — Mă bucur că nu căscați ochii de uimire și nu vă lăsați impresionată. M-ar fi obosit. N-aș mai avea răbdare, nici chef. Așa însă capăt încredere, sper să ne înțelegem. Se apropiase dintr-odată cu scaunul. Un aer dezarmat, nenorocit. Ca și cum cerea ajutor. Gata să cedeze, să se confeseze, ca unui prieten
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
frivolă. Îl invitase, într-adevăr, în prima seară la ea. Dimineața, înainte de-a se despărți, femeia s-a plâns de modesta existență pe care o ducea, de tot soiul de greutăți. Nu lucra nicăieri, o ducea prost. Așa că el, impresionat, reuși să-i găsească la șantier un post. Când s-a dus, în sfârșit, să-i comunice vestea, femeia păru căzută din lună. Uitase cu totul ce-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
distracția celor din fața ecranului. Protestele opiniei publice n-au servit niciodată la nimic, pentru că singurul indicator de care aceste canale țin seama este audiența. Dar parcă niciodată, în acest ocean de abrutizare și lipsă de umanitate, n-am fost mai impresionat decât privind, de curând, câteva secvențe în care se filma dezmembrarea unei comunități țigănești de la o margine a Bucureștiului. Peisaj industrial dezolant, castele de apă în ruină, scheletul unei hale, mormane de țevi ruginite și robineți. în mijlocul bălăriilor înalte cât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a mea. Casa lui Hector. — De la șoseaua spre oraș până acolo În spate, se oprește el și Își flutură brațul liber spre movilele alea maronii și mohorâte care se Înalță deasupra noastră, până la baza dealurilor ălora. Claire scoate un zâmbet impresionat și apreciativ. Gagica o să ajungă până-n cel mai Înalt vârf al carierei sale. Are simțul ăla meseriaș de apreciere instinctivă a valorilor, caracteristic curvelor. Hector fluieră și din senin un collie vine spre noi ca din pușcă. Exact când credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cântând din flaut la Palais-Royal?" "Care Dupont?" "E adevărat, se îndoia bolnavul, care Dupont ? Uite, un Dupont oarecare... Stai să mă gândesc... Știi ce ? Nu-l cheamă Dupont." "Și a cântat acest Dupont al tău din flaut la Palais-Royal?" îngâna impresionată doamna Dubois. "Cine ți-a spus că era la Palais-Royal? Cred că ți-am spus că trecea pe Ponts des Arts." "Nu ziseși tu acum, că Dupont cânta la Palais-Royal?" Soția mai avea candoarea naturală să-l întoarcă la bunul-simț
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afacerile noastre sunt internaționale. —Desigur. Cu toate acestea, nu prea contează pentru mine. Nu mai am decât patru săptămâni de stat aici. Vrem să îți oferim o perioadă de acomodare de șase luni ca angajat permanent, spuse Cormac. Toată lumea e impresionată de cât de bine cunoști produsele noastre financiare și de aptitudinile tale matematice. Suntem la fel de impresionați și de factorul limbi străine. Credem că ar putea fi foarte util pe piața europeană. Serios? se miră ea privindu-l gânditoare. Credem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
decât patru săptămâni de stat aici. Vrem să îți oferim o perioadă de acomodare de șase luni ca angajat permanent, spuse Cormac. Toată lumea e impresionată de cât de bine cunoști produsele noastre financiare și de aptitudinile tale matematice. Suntem la fel de impresionați și de factorul limbi străine. Credem că ar putea fi foarte util pe piața europeană. Serios? se miră ea privindu-l gânditoare. Credem că ai lucra foarte bine cu clienții noștri europeni. Înseamnă foarte mult ca un partener să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era net superioară când venea vorba de distracție pur și simplu. Se distrase cel mai bine în Barcelona. Fusese ultimul oraș pe care îl vizitase cu prietenele sale în anul lor de făcut turul Europei, la terminarea școlii; fuseseră extrem de impresionate. Era de asemenea și singurul loc unde nu se putuse înțelege cu localnicii și datorită acestui fapt, dat fiind că fetele nu mai apelau la ea una-două ca să rezolve situația, cum făcuseră în Franța, Germania și Italia, simțise că aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ori zărindu-se în oglindă. Dacă ar fi arătat așa cu câteva luni în urmă, se întrebă, oare Aidan ar mai fi părăsit-o pentru Nieve Stapleton? Jackie, Helena și Gill erau toate încântate de cum arăta. Și fură și mai impresionate când Darcey trase pe ea rochia de seară - lungă, de catifea verde, cu decolteu adânc în formă de V și spatele gol. —Mamă... Helena făcu ochii mari. Ar fi trebuit să-mi iau niște pantofi mai de Doamne-ajută, zise Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zâmbească sincer. Așa că ne vedem acolo. Și ar trebui să păstrăm legătura. — Da, ar trebui, fu de-acord Darcey. Scoase o carte de vizită din geantă și i-o oferi lui Carol. —Manager de dezvoltare a afacerilor, citi Carol. Sunt impresionată. —A, termină! N-ai de ce să fii impresionată. Pe scurt, sunt o femeie divorțată, obsedată de muncă și cu viața distrusă. Carol izbucni în râs. —N-ai tu grijă, spuse terminându-și ceaiul de mentă. Viața ta ți-o rezolv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trebui să păstrăm legătura. — Da, ar trebui, fu de-acord Darcey. Scoase o carte de vizită din geantă și i-o oferi lui Carol. —Manager de dezvoltare a afacerilor, citi Carol. Sunt impresionată. —A, termină! N-ai de ce să fii impresionată. Pe scurt, sunt o femeie divorțată, obsedată de muncă și cu viața distrusă. Carol izbucni în râs. —N-ai tu grijă, spuse terminându-și ceaiul de mentă. Viața ta ți-o rezolv eu, și încă în fața a milioane de cititori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acest drept? Și pentru ce? Nu prea cred, le-am spus. La urma urmei, mai erau și alte lucruri de valoare În seiful ăla, care nu aveau nimic de-a face cu familia Six, nu-i așa? Jost nu păru impresionat. — Nu, comisare, cred că oamenii tăi erau mult prea ocupați să-și facă griji În legătură cu hârtiile care-i aparțineau lui Von Greis, ca să se mai ostenească să afle și ce altceva ar mai fi putut exista În seiful lui Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi avut mustață, iar întregul arsenal de păr blond era prins cu agrafe în formă de fluturași micuți și sclipitori, așezați ordonat. Probabil că s-a trezit cu trei ore mai devreme pentru a face chestia asta, se gândi Ashling impresionată. —Bună, spuse Trix cu o voce care suna de parcă ar fi fumat patruzeci de țigări pe zi, ceea ce se întâmpla să fie adevărat. Am un interviu la nouă și jumă..., scânci Ashling la sunetul unui strigăt ascuțit care venea din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de femei. — Dar nici una dintre ele nu stă aici, cu noi, să ne înnebunească de cap, explică Jack. Nu m-aș supăra dacă acea Lisa ar sta aici cu noi, spuse Kelvin. Dumnezeule, ce frumoasă e! —Superbă, aprobă Gerry, destul de impresionat încât să vorbească. Și ați observat că, deși ochii îi rămân nemișcați, sfârcurile ei te urmăresc prin cameră? remarcă Kelvin. Gerry și Jack păreau surprinși în mod neplăcut de remarca asta. Și Mercedes e destul de drăguță, spuse Kelvin. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se certau cel mai rău. Sex incredibil. Părea să fie un fel de a epuiza emoțiile în exces. Absentă, își plimba mâinile peste onduleurile pectoralilor lui. Încă te antrenezi, văd. Câte mai faci la bancă acum? O sută treizeci. —Sunt impresionată! După miezul nopții, conversația a încetinit din ce în ce mai mult, până când el începu să caște. — Hai să ne culcăm, iubita. Bine, spuse ea somnoroasă. Nu se punea problema ca ea să plece, amândoi știau asta. — Mă duc doar până la baie. După ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spartă. — Așa că o Înfășoară În bandă adezivă, o Îndeasă Într-un sac menajer și o scoate pentru a fi dusă de gunoieri. Poate că În Londra se numeau operatori ai reziduurilor menajere, dar În Aberdeen erau gunoieri. Procurorul părea sincer impresionat. — Foarte bine, spuse el. E foarte posibil să ai dreptate. Se Întoarse către asistentul lui Isobel, Brian, care era ocupat să așeze zgârciurile Într-un tub mic de plastic. — Ai grijă să fie trimis pentru analiza ADN. Ignorându-i, Isobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cine se ocupa de cazul cu rotulele lipsă. — De ce? Întrebă Insch. — Am câteva piste pentru ei. Serios? Logan Încuviință din cap, iar zâmbetul Îi reveni pe față În timp ce repeta ce Îi spusese Colin Miller la masă. Când termină, Insch părea impresionat. — Cine dracu’ ți-a spus toate astea? Întrebă. — Colin Miller. Ziaristul de la Press and Journal. Cel pe care mi-ați spus să Îl las În pace. Expresia de pe fața lui Insch deveni indescifrabilă. — Ți-am spus să Îl lași În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Geordie Îi plăceau caii. Numai că Doamna Noroc nu e prietenă cu el. Și avea treabă cu pariorii locali pentru o sumă frumușică. Doamna inspector Steel se lăsă din pe spate, scobindu-se Între dinți cu o unghie ciobită. — Sunt impresionată, zise ea În cele din urmă. De unde-ai auzit? — De la Colin Miller. E reporter la P & J. Trase adânc din țigară, până când vârful străluci Într-un portocaliu fierbinte. Fumul i se strecura afară din nas În vreme ce Îl examina tăcută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
craniu fracturat. Imaginea avea mai puțin de patru picioare În Înălțime. Înghenunchiind, Logan ținu imaginea scheletului astfel ca picioarele să atingă podeaua. — Priviți coastele, spuse el, priviți ce departe sunt de pământ. Detectivul Insch și Isobel priviră. Nici unul nu părea impresionat. — Și? — Dar dacă leziunile nu au apărut ca urmare a bătăii? Hai, termină odată! spuse Isobel. E jalnic. A fost omorâtă În bătaie! — Uite ce departe sunt costele rupte de pământ, spuse din nou Logan. Nimic. — Mașina, zise Logan, mișcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
privire spre Kara, s-a prins de mișcarea mea. M-a amenințat că mă omoară. Ba nu, m-a amenințat că mă orbește dacă încerc să chem ajutor. L-am crezut. Dar, într-un mod foarte dubios, părea mai degrabă impresionat. Chiar m-a complimentat pentru distragerea atenției... Vocea i se stinse pe măsură ce îi dispăreau amintirile. - Cum a reușit să intre? - A intrat o dată cu agentul de poliție care ne-a adus cutiile cu probe de la biroul lui Grady. - La naiba, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oamenii de pe acolo au cam luat-o razna. - Cine? Barnes? Stemple? - Nu am intrat în amănunte. Tot ce știu e că nu i-a picat prea bine. Continua să repete „Iuda, Iuda, Iuda”. Doar atât. Grady nu se arătă prea impresionat. Cum îți așterni... Îi spuse avocatului: - N-o să-l las să iasă cu fața curată. - Înțelege și singur asta, Charles. - Știi că Weir e mort? - Da... Și îți pot spune că Andrew a fost încântat să audă asta. Chiar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
venit în umila mea locuință. Leigh privi în jur. Măsură cu privirea podelele care scârțâiau, masa rustică imensă și veche, cuvertura croșetată aruncată la întâmplare pe sofa și, deși se îndrăgostise deja de toată casă doar văzând prima cameră, suspină impresionată și spuse: — Jesse, Jesse, Jesse...chiar ai cheltuit tot ce-ai câștigat pe cocaină și curve cum scriu ziarele? El clătină din cap. — Cocaină, băutură și curve. — Accept corectura. — În regulă, atunci, putem începe? De obicei lucrez afară, în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vor femeile să știe? N-o să fie ușor și eu, una, nu cred că ar fi putut să găsească o persoană mai potrivită decât mine pentru chestia asta. — Nici eu nu cred, murmură Leigh. Părea nu doar sinceră, dar și impresionată, iar Adriana nu se putu abține să nu zâmbească. Adriana, scumpo, nu cred că e prea devreme s-o spun, dar în viața mea n-am fost mai sigură de un lucru: s-a născut o stea. Emmy oftă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și suflă tare, ca să le aprindă. Le făcu vînt cărbunilor pînă cînd brichetele se aprinseră din nou. O jumătate de oră mai tîrziu, cu aprobarea soldatului japonez, Jim fu răsplătit cu prima lui rație corectă. Basie fu satisfăcut, dar nu impresionat. După ce termină masa, se sprijini În coate. Se uită la tovarășii lui, unii prea extenuați ca să-și mănînce rațiile, și Își rupse ultimele bandaje de hîrtie de pe tăieturile de deasupra ochilor. Orice i s-ar fi Întîmplat În Închisoarea Centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aripile lui, aproape invadînd cabina, dar Însemnele escadrilei erau Încă lizibile. — E un Nakajima, Îi spuse el doamnei Hug, bucuros de acest interes Împărtășit În descoperirea avioanelor. Are doar două mitraliere. — Doar două? Dar asta e foarte mult... Olandeza părea impresionată, dar Jim Își abătu atenția de la avion. În capătul Îndepărtat al orezăriei, ascuns de urzici, era taluzul unei linii ferate. Un pluton de soldați japonezi se odihneau pe platforma de ciment a unei stații, la marginea drumului, pregătindu-și mîncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]