720 matches
-
să fie stânjenitor pentru memorialist și să ofere oarece consolare familiei Du Maurier - și ce m-a surprins cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor lui Du Maurier, afirma că succesul lui Trilby constituia un caz interesant prin unicitatea sa: „Farmecul este una, iar succesul alta, iar numărul de conexiuni lipsă Între cele două este mai mare decât ar fi putut construi spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
teama de a o ține pe loc, de a o face să rămână În urmă și totul din vina mea. Și cursa Începe În fiecare an din ce În ce mai devreme: există chiar o grădiniță În cartierul nostru unde au un perete dedicat impresioniștilor. Mamele s-au obișnuit de voie, de nevoie cu ideea că banii nu pot cumpăra dragostea, dar cred că-l pot cumpăra pe Monet, și asta e suficient pentru ele. Mame epuizate care merg la serviciu și care-și Înscriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi urmărit cu prea multă Încântare frazarea critică, exegeza sa, nu lipsită de observații pătrunzătoare, dar nu Îndeajuns exploatate, ar fi Îndreptat luminile ei clarificatoare către zonele lăsate În umbră de critica românească. Din nefericire, datorită grabei demonstrative și caracterului impresionist al celor două articole dedicate lui Mateiu I. Caragiale, lectura critică propusă de Vladimir Streinu nu este lipsită de inadvertențe și inexactități, pe care vom avea prilejul nedorit de a le semnala În decursul exegezei noastre. În portretul lui Barbey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
muzica noastră”, a mai adăugat, revoltată, persoana. „Dar a cui ?”, m-am interesat eu, naiv. „A țiganilor parveniți !”, a venit prompt răspunsul. Deci așa, nici măcar a „țiganilor” în general, ci doar a unei categorii de țigani care, după socotelile mele impresioniste, nu poate fi, numeric, prea mare. Atunci de ce auzi manele dintr-un capăt în celălalt al țării, iar Google îți oferă în 0,07 secunde mult peste 3 milioane de intrări ? Manelele se vînd bine, sînt (și) o marfă, de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aici, mai ales în combinație cu scandarea, subtilitatea intelectuală își dă mîna cu sensibilitatea, cu exaltarea, cu arta. Argumentația este convingătoare și la îndemîna oricui. Ea atrage atenția asupra unui aspect care a impresionat pe mulți, generînd însă doar reflecții impresioniste : creativitatea acestei revolte, în speță a „aripii tinere” a acesteia. Se poate vorbi astfel, cu suficientă rigoare, de prima revoltă creativă din România, în sensul în care se vorbește despre „orașe creative” și despre diferitele lor forme de intervenție militant-artistică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bine, vizite la castel, despărțiri, tristețe, dar cu un ochi care râde, fiindcă probabilitatea revederii e foarte mare, frați care te ajută să treci peste momentele grele cu jocuri amuzante de societate, frați care se ciondănesc râzând, pianul, Debussy, picturi impresioniste, un lac, oi, cărăbuși de pădure, nori aurii, drumeții cu rucsacul în spate. Mici rendez‑vous‑uri la care se fac planuri mari, orchestra de la Hofburg, cluburile de jazz, limonada, ștrandul, să pornești pe o pășune alpină de la marginea satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Fără a adera la nihilismul lui E. Ionescu, din volumul Nu, de pildă, mi-am dorit întotdeauna să nu cad în păcatul criticii literare, identificat la unii contemporani ai săi, dar reprezentând o trăsătură constantă a domeniului, de a fi „impresionistă din insuficiență și lipsită prin definiție de cât de îndepărtată acuitate sau discernământ critic”, ceea ce „face imposibilă o selectare” a valorilor, deși „acesta este singurul rol al criticii”. De aceea, încerc să mă raportez cât pot de obiectiv la textele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de fotbal din anuarul vreunui colegiu. Acum zăceau În iarbă, cocoșați și umflați. Cărți poștale de propagandă Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În comun cu violul adevărat, În care fusta femeii Îi este trasă peste cap ca să o Înăbușe, În timp ce, câteodată, un camarad i se așază pe cap. Erau o grămadă de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stop și se ridică ușor În aer Îndreptîndu-se spre lună, acolo unde știm din alt film că locuiesc toți cei pe care i-am pierdut. Și totuși, la ziua de naștere a lui Faye, pe muzica lichefiată a unui grup impresionist de muzicanți mexicani grași sub pălării cu boruri uriașe, Johnny, Vincent, Faye și Lili Își imaginează pe rînd felul cum vor muri. Singura care se răzgîndește și nu mai vrea să participe la joc e Lili, care, două secvențe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Horn, 1968, 3). Majoritatea formelor și efectelor hainelor occidentale în 1815, 1865 și 1915 par a fi la fel de diferite ca și picturile pe pânză în maniera clasică în 1700, diferite de cele romantice din 1840 și de cele din curentul impresionist al anilor 1890 și de realismul din 1940, diferența principală este că obișnuim să considerăm expozițiile de pictură și artă ca fiind serioase și distincte, în timp ce hainele și moda sunt frivole. Dar manifestarea comportamentelor acestor două tipuri de fenomene este
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
beneficiul �noii filosofii�?) ?i ca instrument de autoanaliz? a societ??îi (�n profitul istoriei ?i antropologiei). Ea apare f?r? �ndoial? mai tehnicizat? că niciodat? ?i ca urmare mai pu?în clarv?z?toare a sensului. �ntre �eseismul� speculativ sau impresionist (�ntotdeauna viu ?i foarte gratificat social) ?i �expertiză pe por?iuni strict delimitate� (prea descriptiv? ?i rutinizat?, dar curtat? politic), calea de urmat pentru o sociologie explicativ? bine �ntemeiat? teoretic ?i empiric r?m�ne destul de str�mt? [47]. Moartea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
realizarea unei imagini globale asupra grupului familial. Aceasta a fost însă - și în parte mai este - mai mult un deziderat decât o realitate. Dificultatea ce apare aici este că, cu cât imaginea e mai globală (holistică), cu atât este mai „impresionistă”, mai vagă. Mergând la precizie și exactitate, ajungem la parțial și fragmentar. Între global și exact subzistă o tensiune fundamentală (Iluț, 1986). Demersurile actuale din sociologia și antropologia familiei, bazate pe date riguroase și reprezentative, atât pe dimensiunea istorică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și date din surse exterioare familiei (vecini, școală, biserică, unități sanitare și altele), precum și caracteristici generale ale contextului habitațional al cazului studiat (vecinătate, cartier, sat, zonă), năzuiește să ofere o imagine globală asupra unității familiale care să nu fie însă „impresionistă” (de tip jurnalistic), ci saturată de precizie și adevăr verificabil. Lucru care nu este deloc ușor. Se cuvin menționate în acest sens eforturile și rezultatele teoretice și practice ale Școlii monografice de la București. Pornindu-se de la concepția integralistă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
prin limbajul savuros de sorginte caragialiană, ca și printr-o intrigă simbolic-detectivistă, Tablourile e o delicată proză de atmosferă pe tema (mai veche în proza lui P.) a „intrării privitorului în tablou”, de un erotism abia sugerat, scrisă în stil impresionist, proustian, dintr-o perspectivă auctorială aluziv-neutră (ca la Henry James). Se perindă, într-o narațiune evanescentă, momente din timpul interior al unei Lady V., admiratoare a lui James Whistler, fragmente din jurnalul ei, „călătoriile” ei imaginare în tablourile lui Whistler
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
despre gradul de densitate al unei scriituri care se desfășoară În spațiu, Într-libertate fizică care nu are nimic comun cu conceptul filosofic sau cu sentimentul individual omonim, despre provocarea realității mai degrabă decât reprezentarea ei. Ajunge Însă cu critica impresionistă. Echenoz este un excelent reciclator: polarul, romanul negru, de spionaj, comando, toată literatura de consum pentru adulți, mai puțin, desigur, cea à l’eau de rose se regăsește dezarmată, alterată și, literar vorbind, up-gradată. Dar succesul său rezidă probabil și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
credinței în "viața de dincolo a poemului"". Restul poeților sunt tratați succint în limita spațiului. Procedeul folosit este arta portretului poetic realizat prin îmbinarea unor trăsături de idei și estetică a poeziei cu imagini de text reprezentative. Portretele, de factură impresionistă, sunt enunțate cu aplomb, fără trac; ele țin de tehnica crochiului: linia este sentențioasă, șarjată sau energică și grațioasă. De exemplu, poetul Matei Gavril: ""Un copil lovește cerul" conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase". " Actul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cum Spartanii-n ore grave". Pe un astfel de fundal, Labiș mișcă un univers tematic existent în tradiția poeziei noastre de la 1848 încoace, de aceea critica literară va fixa opera poetului ca moment de "resurecție" a poeziei de după 1944. "Simbolist, impresionist" (P. Poantă) sau mai degrabă un expresionist izvorât din impresionism prin dimensionarea cosmică a impresiei atunci când va trăi imaginile războiului prin sentimentul de sfârșit de lume, proiectat într-un peisaj cutremurat de spaimă și păcat. O natură dantescă, secătuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ea, iubita mea de până ieri,/ Cu cărnuri tari și coapse chiraline,/ Se face acum femeia de mister,/ Femeia ideal, femeia în sine.". Finețea și delicatețea linilor amintesc de tablourile pictoriței Elena Popea prin echilibru și claritate, prin viziunea ușor impresionistă, prin încercarea de comunicare a trăirilor, a impresiilor, concretizată prin culoarea ușor difuză de acuarelă. Se poate vorbi despre "dimensiunea imaginii" mișcată de timp de un anumit sentiment al suspendării în afara trecerii, sau inclus în el. "Ciudat, această toamnă e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat cinci volume de versuri și este o poetă remarcabilă, sensibilă, cu o largă pastă impresionistă în pictura peisajului și în sugerarea i edenului, a tăcerii și a liniștii: "Un verde gras ca pasta se întindea pe dealuri,/ Fluid precum o apă se liniștea pe foi./ Departe, ca o pâclă se subția-n albastru,/ Aproape ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sciției", viziunea este extatică și ne vorbește de rezistența noastră prin timp, chiar dacă viscolul cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini picturale, subiective, cu tendință impresionistă: "Și nu mai ajung în sud niciodată/ Nu mai ajung niciodată". Natura este istorizantă, primitivă. Poetul se întoarce spre lumea lui Ovidiu. "Vin sarmații cu blănuri de urși", sau evocă dimensiunea naturii, care este demnă de figura voievodului ("Stejarii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întrebați probabil ce preferam eu. Îmi era indiferent, pe atunci era de ajuns să fim împreună ca să mă simt fericită. Totuși, am pus pe masa tratativelor un set de contrapropuneri doar așa, pentru frumusețea dezbaterii: studiem un album de pictură impresionistă, mergem la o piesă de teatru sau măcar la un film de artă la mall (concertele la Filarmonică nu intrau în discuție, orchestra era în grevă). Ca de obicei, propunerile mele au căzut una după alta: ce album de artă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a fost mult timp puternic; există numeroase comentarii asupra faptului că tradițiile, de exemplu, au dus la diferențe majore în comportamentul politic al țărilor vest-europene. A apărut un număr imens de scrieri în domeniu (inclusiv genul literar), care, deși puternic impresioniste, au întărit de-a lungul deceniilor și chiar secolelor ideea potrivit căreia comportamentul politic și social (atât național, cât și regional) este profund afectat de împrejurările specifice în care s-au dezvoltat țările. Începând cu secolul al XVIII-lea, diferențele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
1986, pp. 430-431) scriu despre forma „de clepsidră” a raportului pentru studii cantitative. La fel, În etnografie, John Van Maanen (1988) a dezvoltat conceptul de „povești” pentru raportarea rezultatelor de teren. El identifică mai multe tipuri de povești: realiste, confesionale, impresioniste, critice, formale, literare și povești spuse În tandem. Aceste diferite tipuri pot fi folosite În variate combinații În cadrul aceluiași raport. Există alternative și pentru structurarea rapoartelor studiilor de caz. Această secțiune sugerează șase structuri ilustrative (vezi tabelul 6.1), ce
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
scene mitologice, modele istorice, portrete ilustre, naturi moarte). Această deplasare, întinsă pe câteva secole, are drept consecință poziționarea artistului ca autodidact în fața școlilor oficiale și a stilurilor dominante care transmit conținuturile și reproduc valorile tradiției clasice. El părăsește sistemul corporațiilor. Impresioniștii și neoimpresioniștii, ca Édouard Manet, Claude Monet, Paul Signac, simbolizează această trecere. Pictând în aer liber, după tehnici inedite până atunci, ei nu ezită să contrarieze normele de lucru și regularitatea formelor pe care școlile și academiile continuau să le
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de rudenie în societățile tribale de pildă-, iar semiotica utilizează îndeobște metode structurale" (T. Eagleton, 1994: 100). Pentru domeniul culturii clasice semiotica este de fapt "teoria literară transfigurată de lingvistica structurală, transformată într-un demers mai disciplinat și mai puțin impresionist" (T. Eagleton, 1994: 103), demers ce a permis revoluționarea modului de abordare a poeziei și narațiunii în primul rînd (celebra analiză "spectrală" fonologică, lexicală, semantică, ritmică a sonetului baudelairian Les Chats întreprinsă de Roman Jakobson și Claude Lévi-Strauss). Pentru cultura
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]