719 matches
-
metafore cu structuri tinzând spre static, spre permanență monumentală, într-un limbaj formal fluent, convenabil acuarelei. În schimb ca interpret al vieții de toate zilele, Ignat Bednarik s-a afirmat ca un cronicar cu vervă exploatând cu măiestrie resursele tehnice impresioniste, specifice acuarelei.Virgil Vătășianu „Dacă vreodată ideea transformării în simbol a putut găsi un slujitor sau mai bine zis un interpretator de talent pe tărâmul artei, apoi acesta este incontestabil în țară la noi pictorul Bednarik. În toate manifestările sale
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
Pippo Rizzo și cercurile artistice din Palermo. În capitala Siciliei studiază Dreptul și Filologia clasică. În 1931 se mută la Roma și se dedică exclusiv picturii. Participă la prima "Quadrienală" din Roma (1931). Începuturile picturii sale poartă pecetea unui realism impresionist și descriptiv. Influențat inițial de Carlo Levi, este atras de expresionism. În anii următori face parte din "Școala de la Roma" ("Scuola romana"), împreună cu Gino Bonichi (zis "Scipione"), Mario Mafai, Antonietta Raphaël, Corado Cagli, Pericle Fazzini, cu care se manifestă împotriva
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
de ex.: tehnica dodecafonică). În timp ce mulți compozitori, ca Charles Ives, George Enescu, Carl Nielsen, Ralph Vaughan Williams, Serghei Prokofiev și Dmitri Șostakovici sunt încă strâns legați de forma tradițională, în simfoniile lui Albert Roussel sau Arthur Honegger se recunosc motive impresioniste, unii recurg la forme comprimate, ca Max Reger, Darius Milhaud, Paul Hindemith, Anton Webern, alții adoptă stilul liniar polifonic, ca Arnold Schönberg, Karl Amadeus Hartmann. După 1950, se constată o diminuare a interesului pentru compoziția de simfonii. Totuși, o serie
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
în juriu. În 1877 s-au mutat cu ea și părinții împreună cu sora Lydia.. În același an îl întâlnește pe Edgar Degas ce o introduce într-un cerc de artiști noi, care va fi mai târziu cunoscut sub numele de „impresioniști”. După insuccesul de la Saloane, Degas a invitat-o să expună împreună cu grupul lui: „Majoritatea femeilor pictează ca și cum ar aranja pălării. Însă nu e cazul tău.” După scurt timp, cei doi au început o relație ce a durat aproape patruzeci de
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
negative. Revista "Revue des Deux Mondes" a scris că „Domnul Degas și domnișoara Cassatt, fără îndoială singurii artiști ce se disting... și care oferă puțină atracție și puțină scuză pretențioasei prezentării de mâzgălituri infantile”. A participat și la următoarele expoziții impresioniste, fiind un membru activ al grupului până în 1886. Cassatt a intrat apoi in afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cârei galerie a expus singură pentru prima dată. Amica ei, Louisine Elder s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883 și
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
in afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cârei galerie a expus singură pentru prima dată. Amica ei, Louisine Elder s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883 și, având-o pe Cassatt ca sfătuitoare, cuplul a început să achiziționeze picturi impresioniste la o scală mare, o mare parte din colecția lor fiind acum expusă la Muzeul Metropolitan de Arte din New York. Artista a început să realizeze numeroase portrete ale membrilor familiei sale în această perioadă, "Portretul lui Alexander Cassatt și al
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
a fost întreruptă de grija pe care o purta familiei sale. Mama ei era grav bolnavă, iar în 1822, sora ei (Lydia) a decedat; din acest motiv Cassatt nu a mai expus numic până la "Expoziția Impresioniștilor" din 1866. Sfârșitul perioadei impresioniste nu a fost un impediment pentru artista plastică, aceasta începând să experimenteze gravurile, inspirată fiind de o expoziție organizată la "Beaux Arts", Paris, unde erau prezentate 725 de gravuri japoneze semnate de Utamaro, Hiroshige și alții. Gravurile lui Cassatt ilustrează
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
un an, reușește să se înscrie la Academie. La absolvire obține cu lucrarea de diplomă Medalia de Aur și o bursă de șase ani, dintre care trei în străinătate. Călătorește prin Europa și se stabilește la Paris unde întâlnește pictura impresionistă franceză. Aceasta îi influențează mult opera, mai ales în privința culorilor și a luminii. Cu toate acestea, stilul lui a rămas mai apropiat de acela al vechilor artiști europeni, în special Rembrandt. De-a lungul carierei sale, el a fost atras
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
o retrospectivă a lucrărilor de critică, eseistică, istorie literară, estetică și beletristică ale lui George Călinescu (1899-1965). Monumentala sa lucrare, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), măsurând exact 948 de pagini "in quarto", urmărește, într-o viziune declarat impresionistă, apropiată de ideile programatice din "Estetica" lui Benedetto Croce, care nu exclude însă studiul sistematic, academizant, erudit, evoluția fenomenului literar românesc, integrat în fiecare clipă într-un context ceva mai larg, cel al literaturii universale, cu scăpărătoare caracterizări de autori
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
nici la linie și a fost incapabil să picteze altceva decât ceea ce a văzut, astfel el nu și-a putut însuși o rețetă anume. Ca urmare, chiar dacă în lucrările pe care le-a realizat se poate vedea o puternică influență impresionistă prin strălucirea luminii redate, prin cromatica desfășurată sau prin folosirea tuturor elementelor derivate din avantajele picturii de "plein-air" pe care a agreat-o cu predilecție, el nu a rămas istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
nici la linie și a fost incapabil să picteze altceva decât ceea ce a văzut, astfel el nu și-a putut însuși o rețetă anume. Ca urmare, chiar dacă în lucrările pe care le-a realizat se poate vedea o puternică influență impresionistă prin strălucirea luminii redate, prin cromatica desfășurată sau prin folosirea tuturor elementelor derivate din avantajele picturii de "plein-air" pe care a agreat-o cu predilecție, el nu a rămas istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
cimitirul din Meudon. La 4 august 1919 "Muzeul Rodin" din Paris își deschide porțile pentru accesul publicului. Într-o epocă în care interesul pentru mișcare, pentru instantaneu, pentru înregistrarea fidelă a senzațiilor de spectacolul realității a dus la apariția picturii impresioniste, Rodin și-a propus să revoluționeze limbajul sculpturii, făcându-l capabil să expună adevărul uman dincolo de clișeele academiste. Există o filiație directă între Rodin și Michelangelo, a cărui opera o studiase la Florența și Romă, împreună cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
în varianta sa germană și îl practică o perioadă, dar se eliberează curând de această influență. Tematica de care se simte cu predilecție atras - peisajul orașului și imaginea solidității acestuia - se află în incompatibilitate cu modul în care atmosfera tratată impresionist se interpune clarității subiectului. Debutează în 1911, la Salonul Oficial din București, cu cinci lucrări pe care le și vinde, iar prima expoziție personală o deschide în 1919, la librăria Minerva. Un an mai târziu, își începe lunga carieră administrativă
Marius Bunescu () [Corola-website/Science/304723_a_306052]
-
de tineri în port caracteristic pentru zona Matyóföld, Dansul fetelor, Femei la pârâu) și nuanțele de verde odihnitor al dealurilor cărășene vibrând în luminile verii (Peisaj la Ferdinandsberg, Dealuri cărășene etc.). Lucrările din perioada 1906-1924 completează cu imagini neașteptate, aproape impresioniste creația „obișnuită” a artistului de formație clasică. Mai retras, fără să se alăture marilor mișcări artistice, Stevan Aleksić continua activitatea de portretist realist transmițând generațiilor viitoare trăsăturile unor personaje (Slavko, muzicantul șchiop din Modoș, Clopotarul) aflate în zona satelor liniștite
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
pictura maghiară, care la începutul secolului al XX-lea dobândește un caracter profund național. Prin diferite modalități de expresie, alături de filonul realist prezent în lucrarea lui Agghàzy Gyula, „Executorul”, sau a lui Maradàsz Victor, „Gheorghe Doja”, coexistă influențe de factură impresionistă, evidente în creația pictorilor Komàromi Katz Éndre sau Ivány Grünwald Béla din pinacoteca timișoreană. Colecția de pictură franceză a muzeului aparține secolelor XIX și XX, când Parisul, devenit centru al vieții cultural-artistice europene, cunoaște cele mai violente confruntări între noile
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
din Paris. Programul a inclus lucrările lui Gershwin "Rhapsody în Blue" și premieră europeană a "Concertului pentru pian în Fă major". Însuși Gershwin a fost în public. După întoarcerea în Statele Unite Tiomkin a lansat un turneu concertistic național, interpretând lucrări impresioniste franceze plus câteva numere de jazz. Acesta avea să fie ultimul său turneu deoarece în 1929 a avut loc căderea Bursei de pe Wall Street ceea ce a limitat posibilitățile de lucru pentru Albertina și Dimitri. O invitație pentru a interpreta la
Dimitri Tiomkin () [Corola-website/Science/314361_a_315690]
-
deveni soție patru ani mai târziu, pleacă în Italia, după care vizitează Olanda și Belgia. Macke se hotărăște să renunțe la studiile academice și pornește într-o altă călătorie, petrecându-și vara anului 1907 la Paris. Aici studiază operele pictorilor impresioniști, în special Manet, Toulouse-Lautrec și Degas. În toamnă, pleacă la Berlin, unde lucrează timp de șase luni în atelierul lui Lovis Corinth. Se întoarce la Bonn, de unde va pleca în Italia și din nou la Paris, însoțit de Elisabeth Gerhardt
August Macke () [Corola-website/Science/318489_a_319818]
-
aparținând grupului "Les Nabis" (Paul Sérusier, Maurice Denis, Pierre Bonnard, Félix Vallotton, Édouard Vuillard). Istoricul de artă englez John Rewald distinge două perioade: "De la Van Gogh la Gauguin" și "De la Gauguin la Matisse". Nu există o delimitare precisă de pictura impresionistă, termenul indică mai degrabă o perioadă istorică, unii artiști, în special Cézanne, făcând trecerea insesizabilă de la o perioadă la alta. Începând cu anul 1870, operele pictorilor impresioniști au contribuit la formarea unei concepții noi privind creația artistică, un prim pas
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
Gauguin" și "De la Gauguin la Matisse". Nu există o delimitare precisă de pictura impresionistă, termenul indică mai degrabă o perioadă istorică, unii artiști, în special Cézanne, făcând trecerea insesizabilă de la o perioadă la alta. Începând cu anul 1870, operele pictorilor impresioniști au contribuit la formarea unei concepții noi privind creația artistică, un prim pas în direcția artei moderne. Postimpresioniștii au mers în continuare pe acest drum, dezvoltând însă mai departe spontaneitatea și virtuozitatea predecesorilor lor. Tendința predominantă este realizarea unui tablou
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
sînt citiți și comentați cu un ochi critic mai atent: Costache Negruzzi (monografia apare în 1913) și Gheorghe Asachi (1921). În 1910, ține la Universitatea din București o lecție de deschidere privitoare la Critica și istoria literară, unde definește metoda impresionistă (arta de a surprinde, în operă caracteristicul - semnificativul și de a-l reliefa printr-o expresie adecvată) și rigorile istoriei literare, o știință, aceasta, complexă, la îndemîna spiritelor cultivate. Sînt, aici, idei pe care Lovinescu le va abandona mai tîrziu
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
scriere critică</spân> axat pe dezvoltarea unor metodologii și practici de receptare și de scriitura, care au în centru o abordare socio-politică a artei contemporane.</div> În context local, analizele critice se fac, în bună parte, din perspectiva exclusiv estetică, impresionista, non-argumentativă, ambigua sau confuză din punct de vedere politic. De cele mai multe ori, abordările privilegiază rolul componentelor artistice în defavoarea concentrării pe dimensiunea social-politică. În opoziție cu aceste tendințe dominante, atelierul organizat de Gazeta de Artă Politică</spân> își propune să elaboreze
Împreună scriem politic! () [Corola-website/Science/296099_a_297428]
-
pe dezvoltarea unor metodologii și practici de receptare și de scriitura, care au în centru o abordare socio-politică a artei contemporane. Participarea la atelier este gratuită. În context local, analizele critice se fac, în bună parte, din perspectiva exclusiv estetică, impresionista, non-argumentativă, ambigua sau confuză din punct de vedere politic. De cele mai multe ori, abordările privilegiază rolul componentelor artistice în defavoarea concentrării pe dimensiunea social-politică. În opoziție cu aceste tendințe dominante, atelierul organizat de Gazeta de Artă Politică își propune să elaboreze un
ÎMPREUNĂ SCRIEM POLITIC! - sesiunea a doua () [Corola-website/Science/296109_a_297438]
-
putea spune că Sadoveanu reclădește în Moldova zilelor noastre [...] ulcioarele cu vin olandeze și mesele pline cu vânat și pește.” Vianu susține că Sadoveanu nu a folosit descrierea numai pentru rolul ei estetic, ea fiind des prezentată într-o manieră impresionistă, primind un rol specific, chiar discret, în cadrul operelor, servind la elaborarea acțiunii. Tradiționalistul Garabet Ibrăileanu, referindu-se la scrierile lirice despre natură ale lui Sadoveanu, a declarat că scriitorul a reușit să „depășească natura”. La polul opus, modernistul Eugen Lovinescu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
d. 30 noiembrie 1953) a fost un pictor, desenator și poet, spaniol la origine. A studiat la École des Beaux-Arts (Școala de arte frumoase ) și la École des Arts décoratifs ( Școala de arte decorative) din Paris. Prin 1908 pictează tablouri impresioniste în maniera lui Sisley. Îl pasionează abstractul, căci vede în el "o pictură situată în sfera invenției pure care dă naștere unui univers de forme pe măsura propriilor dorințe și plăsmuiri". In 1909 a intrat în contact cu cubismul. Între
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]