1,035 matches
-
exemple de teoretizare contemporană. Un autor neomarxist care încearcă să extindă teoria clasică potrivit căreia conflictul apare în funcție de deținerea mijloacelor de producție este Ralf Dahrendorf. Acesta se raliază "tradiției elitiste de tip Pareto sau Mosca, teorie ce insistă asupra diviziunii imuabile dintre conducători și conduși, și care ar regla distribuția puterii în toate societățile, indiferent de formula lor politică sau de sistemul lor ideologic. [...] Sistemul politic democratic și pluralist ce asigură o rotație pașnică a elitelor și o reprezentare până și
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
subiectele tratate propune analiza unui termen ce impune cunoaștere profundă, intuiție, dar și credință. Întrucât este pus în discuție un domeniu spiritual greu de descris prin mijloace convenționale, greu de definit prin argumentele actuale ale științelor exacte, un concept abstract, imuabil și imanent, prezentarea acestui subiect comun și particular presupune mult curaj și inspirație, o dorință sinceră de comunicare. În urma unei munci de cercetare de durată, a unei implicări afective și intelectuale totale, studiul de față se întemeiază pe o serie
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
le-am aruncat între timp, împreună cu multe altele, dar fără nici cea mai mică idee despre ce se petrecea în literatura actuală. Erau vremurile acelea aproape fabuloase, de care ne povestesc "bătrînii" întru viața literară, începînd cu formula sacră și imuabilă de introducere: "Asta se întîmpla pe când criticul cutare era încă foarte pozitiv și îndrăzneț, pe când 63 poetul cutare era încă o mare promisiune" (ceea ce echivala pentru noi cu "pe când era lupul oier și ursul cimpoier"). Dar eu eram cu cincizeci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vină o au provincialismul nostru incorigibil, lipsa conștiinței relativității, dar mai ales tribalismul, nevoia noastră de idoli. Iar ideea de idol este opusul ideii de valoare. Valorile nu pot, de fapt, exista decât în sisteme dinamice, care nu cunosc poziții imuabile. Există, firește, scriitori mari (și Nichita Stănescu este unul dintre ei), există și genii, dar atunci când golim complet de conținut opera lor concretă, plină de o substanță prin forța lucrurilor diversă, contradictorie și imperfectă, ca să păstrăm numai masca mortuară a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
albe” ar putea arunca o privire mai atentă asupra căii taoiste, ce oferă o abordare preventivă către sănătate și longevitate care poate fi urmată cu ușurință de orice persoană ce are suficient respect pentru Mama Natură în respectarea legilor sale imuabile. Calea cu cinci cărări spre îngrijirea naturală a sănătății Modelul taoist de îngrijire a sănătății utilizează cinci metode terapeutice fundamentale pentru prevenirea și combaterea bolilor, menținerea echilibrului energetic, reglarea organelor vitale și armonizarea celor Trei Comori ale vieții. Aceste terapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
al imortalității în timpul meditației profunde. După cum scrie Maestrul Chao Pi-chen în Yoga taoistă: Forța generativă se transformă în vitalitate când corpul este nemișcat; vitalitatea se transformă în spirit când inima este liniștită; iar spiritul se întoarce în neant din cauza gândului imuabil. Sunt trei etape de bază în cadrul alchimiei interne a meditației taoiste. Fiecare etapă este asociată cu unul dintre cei trei centri ai energiei vitale, cunoscuți sub numele de „Câmpuri ale Elixirelor” (dan-tien). Maestrul Chao Pi-chen descrie acestea în Yoga taoistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
atunci când profețiile se dovedesc a fi false. Într-un amplu studiu dedicat divinației, Jeannie Carlier afirma: "Mantica nu este decât o imitație, o reflexie a cunoașterii veritabile al cărui organ este sufletul rațional, acel nous al cărui obiect este realitatea imuabilă și eternă. Ea nu este decât o reflexie, așa cum lumea sensibilă este o reflexie a inteligibilului, cum timpul nu este decât o "imagine mobilă a eternității""200. Or, acest fapt nu diminuiază cu nimic din valoarea socială a practicilor divinatorii
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
alt context că: Dintotdeauna a fost Cuvîntul, Cuvîntul era Dumnezeu, iar Dumnezeu era cerul și pămîntul" [Stănciulescu, 1991:16]; sau, altfel spus: dintotdeauna Dumnezeu a avut, în subsidiarul existenței absolute, eterne, a Cuvîntului său echivalat cu existența legilor esențiale și imuabile ale creației însăși și forme ale creației manifeste, efemere, supuse apariției și dispariției. În această perspectivă, ar trebui poate să acredităm și punctul de vedere dualist, construit în termenii dialectici ai logicii "și/și"4. O atare logică pune în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
anarhic. Într-o critică renumită a acestor abordări, Alexander Wendt (1992), susținea că "anarhia este ceea ce statele o fac să fie". Ideea era că anarhia este construită social, că este modelată de credințele și atitudinile statelor; nu este o structură imuabilă care impune anumite constrângeri asupra statelor și le obligă să participe la o luptă nesfârșită pentru putere și securitate. Constructivismul, care s-a concentrat în special pe relația între interese și identități, cuprinde câteva abordări concurente. Unele sunt influențate de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Remarca lui Troțki privind faptul că el va rosti doar proclamații revoluționare în calitate de Comisar al Rusiei pentru Afaceri Externe, înainte de "a închide cu totul prăvălia", a fost adesea citată în sprijinul naivității de care au dat dovadă marxiștii în legătură cu realitățile imuabile din sfera problemelor internaționale. Rapiditatea cu care regimul sovietic a recurs la metode diplomatice tradiționale pentru a-și perpetua existența și securitatea pare să confirme punctul de vedere realist. Lenin a subliniat în 1919 că "trăim nu doar într-un
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
A patra temă, care a apărut mai întâi în critica adusă de Marx economiei politice liberale, este că explicațiile vieții sociale nu sunt niciodată la fel de obiective și inocente pe cât par. Aplicat politicii internaționale, argumentul spune că analiza realităților fundamentale și imuabile poate ignora mult prea ușor relațiile de putere și inegalitate nu între state, ci între indivizi. Curentele marxiste dominante au adoptat opinia că una dintre pricipalele funcții ale cercetării este să înțeleagă principalele forme de dominație și să imagineze o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
critice internaționale despre modul cum statul modern a ajuns să structureze comunitatea politică. Dimensiunea sociologică: state, forțe sociale și ordini mondiale în schimbare Respingând afirmațiile realiste conform cărora starea de anarhie și acțiunile egoiste ale statelor sunt fie naturale, fie imuabile, teoria critică internațională a fost întotdeauna o formă de constructivism cu "c" mic. De aceea, una dintre sarcinile ei esențiale este de a analiza producția istorică și socială a agenților și a structurilor luate ca atare de teoriile tradiționale. Împotriva
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea antică) și polemică: una vizează semnificația etimologică, deci "referința războinică", cealaltă "conotația negativă atașată conceptului de polemică"21. Prima are un caracter static, imuabil și presupune existența unui conflict acut, iar cea de-a doua, mereu susceptibilă de a intra sub incidența eticii, e corelată modului de a aborda conflictul. Din orice unghi ar fi privite, consubstanțialitatea polemicii și a retoricii e de netăgăduit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu imuabil al principialității. Aici, dubla semnificație a discursului, pe de o parte, aforistică, deseori cu accentele unei omiletici personalizate un melanj între componenta sentențioasă și/sau sapiențială, sprijinită pe morala creștină, exemplul biblic pilduitor sau referința autobiografică susceptibilă de a fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În plan ontic, principiile călăuzitoare au ca sursă forma practică, țărănească și nealterată a credinței religioase, ceea ce face din poetul cu vocație de moralist un susținător al familiei tradiționale în care rolurile, clar distribuite, nu sunt doar complementare, ci și imuabile. Dacă mutăm discuția în plan dialogic, eul polifonic (în care se suprapun indisociabil sau, dimpotrivă, se instituie ocurențial fie vocea eului uman, fie vocea artistului, a unui personaj, ca dedublare auctorială, sau vocea aparent neutră a moralistului) relevă modul combativ
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aceste alegorii încă abstracte? Triumful credinței asupra morții, învierea lui Christos, supraviețuirea martirilor. Primele imagini ale acestei credințe noi care afirma că refuză imaginea au fost stimulate de miturile biblice ale nemuririi sufletului. Ideea de nemurire nu este un dat imuabil, nici cea de suflet, iar cele două nu merg întotdeauna împreună (supraviețuirea, înainte de revoluția creștină, ținea în primul rând de trup). Să nu-i confundăm pe nomazii care-și incinerează morții pentru a-i încredința vântului, stelelor sau oceanului cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în memorie). Oprire pe imagine așadar, oprire a timpului valabil pentru toate timpurile. Există o cronică a stilurilor și procedeelor, a etniilor și a filiațiilor, explicând cum procedează fiecare cultură pentru oprirea fluxului. Sau secretele de fabricare a miracolului. Dar imuabilul morții nu are, pentru muritori, nici început, nici sfârșit. Punerea în relație a timpului care trece cu timpul care rămâne, a fabricării cu miracolul, a imaginii emise cu imaginea recepționată, aceasta ar fi provocarea pentru istoria eternității pe care ar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trăiască (împreună), nu se deduce de aici că toate sunt la fel de vii. Fiecare artă trebuie să facă ceea ce celelalte nu pot face, în această originalitate rezidă rațiunea ei de a trăi; dar nicio artă, niciun gen de imagini nu sunt imuabile în demnitatea lor. După apariția plăcii fotosensibile, vitraliul nu mai este ce era; iar imaginea fotografică a fost bulversată de imaginea electronică. Capacitatea lirică a unui tip de imagini vizuale, sau intensitatea afectelor pe care este susceptibil a le produce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
evenimentele, personajele "în urcare", deci în vedere, "în coborâre", deci în afara câmpului. Grila de programe înlătură haosul. Este deja o toaletare a dezordinii ambiante. Telejurnalul este și mai securizant pentru enoriași. Liturghie la oră fixă, pastor-vedetă cu chip familiar, ordine imuabilă a rubricilor (politic, economic, social, extern, cultură la sfârșit). Avantajul cinematografiei este timpul pe care-l pierde. Șansa ei sunt lungimile. Lungimile și pauzele. Acești prețioși timpi morți fără de care elipsele sau racursiurile și-ar pierde orice efect, orice sens
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
secolul al XII-lea, care a explicat ce se întâmplă atunci când aduni un număr cu 1 : 0. „Nu are loc nici o modificare, deși se pot introduce sau extrage multe; așa cum nu are loc nici o modificare în infinit și în Dumnezeul imuabil“. Dumnezeu se regăsea în infinitate - și în zero. Cifrele arabe Nu-și amintește oare omul că Noi l-am creat odinioară, pe când era nimic? CORANUL Prin secolul al VII-lea, Apusul s-a ofilit odată cu prăbușirea Romei, însă Orientul se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
schimbă,în care stadiu al devenirii Sale ar trebui deci să se găsească El cândtrebuie să se poată vedea în El Tatăl? Căci, evident, nu totdeauna seva vedea în El Tatăl, de vreme ce Fiul Se schimbă neîntrerupt ... Ta-tăl este neschimbător și imuabil..., este totdeauna Același. Dacă însăFiul este schimbător și nu este totdeauna același..., cum poate El,cel făcut astfel, să fie chipul Tatălui, de vreme ce El nu este asemănător Lui (Tatălui) în neschimbabilitatea Lui?... Totuși, acela care a vă-zut pe Fiul a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu ducă din întâmplare la nici un rezultat satisfăcător; cu toate acestea convingerea existenței unor condiții corporale și materiale pentru limbaj nu va fi nicicum dezmințită”. Legarea limbajului de organele vorbirii înseamnă ruperea acestuia de sensul limbii: sensul devine aprioric și imuabil, pe când forma rămâne ulterioară și fluctuantă. De aici decurge evoluția divergentă a celor două componente ale limbii: gândirea se cizelează în căutarea sensurilor absolute, pe când forma limbii se degradează în uzul vulgar al limbii. Această filozofie a fost formulată de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un marchiz cu perucă pudrată, pe o arie de Lulli.“ Trebuie spus că sarmalele din varză dulce, specifice nunților de vară, sunt de cele mai multe ori fierte în borș, pentru că poporului i s-a părut dintotdeauna că acreala este o valență imuabilă a acestei rețete. Lui Păstorel nici acest obicei nu i se pare acceptabil, el recomandând fierberea „à l ’étouffée [înăbușită, n.n.], în zeamă de carne“, iar la sfârșit, în Cotnari vechi amestecat cu pastă de roșii. Varianta sa este, indiscutabil
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
abia în al doilea rând vine meniul, care nu oferă nici o surpriză: ciorbă de burtă, mămăligă, sarmale, ceafă de porc la grătar, toate preparate fără nici un pic de inventivitate din partea bucătarului, meritul său fiind doar fidelitatea față de rețeta tradițională, considerată imuabilă. Un român care ia masa la Gagnaire se va întoarce la restaurantul lui pentru că știe sigur că nici în douăzeci, nici în două sute de experiențe culinare nu va epuiza creațiile acestui maestru al bucătăriei franceze. De ce nu o poate face
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acești zei concentrând și ilustrând povestea creatoare a lumii într-o epocă, rămasă vie în istorie. Schimbând fața solului și a așezărilor, egiptenii au contemplat și cerul și veșnicia. Efemerul, accidentalul n-a constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul intră în adevărata viață la ale cărei secrete meditase. Ca și arta egipteană, medicina este religioasă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]