688 matches
-
de către locutor în construirea mesajului) și, într-o anumită măsură, celei de interpretare a acestuia în accepțiunea clasică; NOTĂ. Pot apărea, în această etapă, disfuncții generate de: (a) tema prea comună/banală sau, dimpotrivă, prea complicată/ greoaie a mesajului/discursului (inadecvarea acestuia la interesele și la particularitățile de decodare ale interlocutorului) de exemplu, o prezentare cu idei simpliste la facultate sau una cu idei greoaie, cu multe neologisme etc. la ciclul primar sau la grădiniță; efectul: interlocutorul nu mai ascultă/nu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
voinței infinite, care generează libertate infinită. Subiectul își poate manifesta capacitatea de deliberare fără nicio restricție, grația divină permițând nu doar manifestarea libertății, ci și consolidarea ei prin cunoaștere. Cauza erorilor este identificată de Descartes în libertatea umană, imperfectă, datorată inadecvării dintre voința infinită și intelectul limitat, libertatea de alegere determină erori și imperfecțiuni pentru că nu se adecvează permanent facultății de cunoaștere. Libertatea umană justifică inclusiv existența răului, a imperfecțiunii și a erorii. Pentru a nu recădea în aporie și a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
1990), Nelson&Winter (1982)). Totuși, chiar În aceste condiții de limitare cognitivă, maximizarea subiectiv posibilă, presiunea relativă către eficiență, explică arhitectura instituțională și structurală a organizării. Autori precum North (1990), dar și Alchian (1950), Nelson sau Winter (1982) vorbesc despre inadecvarea modelelor mentale subiective la realitate și, În consecință, imposibilitatea luării deciziilor optime. În aceste condiții, instituții ineficiente ar persista datorită asumpțiilor false pe care se bazează adeseori acțiunea actorilor sociali. În același timp Însă, puterea de care dispun anumiți actori
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
arta ar trebui să fie un fel de "condiment", o "muzică de fundal", un decor, un simbol al stării". Matei Călinescu are un studiu extensiv în care analizează nivelele kitsch-ului și legăturile acestuia cu romantismul, considerîndu-l în esență o "inadecvare estetică"" (V.N.). Deși inadecvate estetic, aceste forme neoromantice sînt foarte răspîndite, asigurînd o hrană narativă larg degustată de o mare parte a populației, bun surogat de substituire a nevoii de basm sau a altor forme literare tradiționale. Toate acestea lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
știe cum, sunt distribuite ca obiecte de consum de masă, susținute de campanii publicitare masive, pline de substanțe misterioase și neliniștitoare (coloranți, conservanți, aditivi diverșiă. Pe lângă problema siguranței alimentare și a riscurilor toxicologice, se pune și cea a riscului nutrițional. Inadecvarea practicilor alimentare este incriminată În creșterea obezității și În etiologia bolilor situate, În țările cele mai prospere, pe primele locuri ale cauzelor mortalității: patologiile cardiovasculare și cancerele. Indiscutabil, alimentația țărilor bogate este săracă În alimente-aliați. Omul modern și-a modificat
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
chiar la vârste presupuse ale cumpătării și echilibrului, nu se sfia să-și bucure retina și să-și încălzească, omenește, sufletul cu accese de pasiune juvenilă. Cred că Ioan Petru Culianu are cuvinte șfichiuitoare la adresa lui Cioran, din această perspectivă a inadecvării dintre scrisul său polisat și sclipitor și onestitatea intelectuală de a-și trăi ideile în același chip, oricât de nefiresc ar fi fost un astfel de gest. Deși nu poate fi substanța unui reproș, această discontinuitate i-a tulburat pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a unei "istorii sacre", Biblia se prevalează de virtuțile limbajului simbolic din cel puțin trei motive și anume: a) este imposibil să sugerezi altminteri decît simbolic existența lui Dumnezeu și a lumilor ierarhizate pe care el le-a creat; această inadecvare a limbajului finit la o realitate infinită este una din principalele cauze ale ambiguității limbajului uman; b) nivelul de înțelegere al celor lipsiți de inițiere, la care Cuvîntul Domnului trebuie să ajungă implicit, este atît de scăzut încît numai utilizarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prima virtute a puterii politice, acordându-i acest statut - în mod eronat - dreptății 16; 9) teoriile moraliste au o "încărcătură ideologică", din cauza faptului că sunt construite pe intuiții morale 17; 10) "concepția despre politică sprijinită de moralismul liberal suferă de inadecvare descriptivă" (i.e., o persoană "și-ar forma o opinie mai curând excentrică despre ce este în realitate politica, chiar și în societățile care se află cel mai aproape de satisfacerea condițiilor moralismului liberal, dacă și-ar lua drept ghid în această
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
4.1.6.1. Tulburările de claritate ale conștiinței Nivele de tulburare a dimensiunii conștiinței: 1) Obtuzia: reprezintă creșterea pragurilor senzoriale (aude greu, imprecis, vede greu), ceea ce are ca rezultat o scădere a penetrabilității psihice, fiind asociată concomitent cu imprecizie, inadecvare, inclusiv în gândire și înțelegere. Bolnavul apare ca un om ce răspunde somnoros, dintr-o depărtare psihică, dar aflat totuși într-o relație de continuitate cu realitatea. 2) Hebetitudinea: bolnavul se află în realitate instabil și intermitent, el pare că
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de a face ceva bine. Simțeam ca și cum gândirea mea a încetinit și a ajuns în punctul în care era practic inutilă.Nefericirea, incapacitatea, toate adunate nu au făcut decât să mă aducă într-o stare manifestată într-un fel de inadecvare iar defectele mele caracteriale m-au făcut să conștientizez situația disperată în care mă aflam. Depresia pune stăpânire pe întreaga persoană, emoții, funcționarea organismului, comportament și gânduri. Cea mai frecventă emoție în depresie este tristețea. Această tristețe nu este de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în cazul oamenilor, în special pentru explicarea tulburării depresive la aceștia. Astfel, simpla observație asupra persoanelor depresive remarcă tendința acestora de a generaliza din înregistrarea unui singur eșec într-o situație specifică la mai multe situații, eșecul determinând sentimente de inadecvare și neajutorare. Seligman consideră că neajutorarea este generată de credința potrivit căreia nu este important ce vom face pentru că rezultatele vor fi aceleași, adică rezultatul nu este contingent cu răspunsul. Autorul acestei teorii compară expunerea la șocuri inevitabile cu pierderile
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
15-21 ianuarie 2015. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Democrație și prosperitate", Revista Dilema Veche, nr. 447/6-12 septembrie, 2012. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Despre prostia de a fi rasist", în Revista Dilema Veche, nr. 612/ 5-11 noiembrie, 2015. Chirițescu, Dorel Dumitru, "Grecia sau inadecvarea la capitalism", în Revista Dilema Veche, nr. 594/ 2-8 iulie 2015 Chirițescu, Dorel Dumitru, " Mașina de fabricat bani", în Revista Dilema Veche, nr. 481/ 3-8 mai 2013 Chirițescu, Dorel Dumitru, "Miei și păsări de pradă", în Revista Dilema Veche, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
Același cinism ar trebui resimțit și în ceea ce privește anunțurile despre "sfârșitul filosofiei", care înseamnă în mod tipic ceva de genul "sfârșitul construcției de sistem metafizic", sau "sfârșitul empirismului", sau "sfârșitul cartezianismului""324. Accentul cade pe depășirea unui gen de filosofie, pe inadecvarea unui stil de filosofie sau a unei doctrine la condițiile unei societăți într-un anumit moment dat, sau pe mișcarea benefică a schimbării vocabularelor dintr-un domeniu. Cu toate acestea, în situația actuală, Rorty consideră că ar fi mai profitabilă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
televizorul este acela care vă privește (trăiește)". [...] Acesta este stadiul ulterior al relației sociale, al nostru, care nu mai este acela al persuasiunii (era clasică a propagandei, ideologiei, publicității etc.), ci al deturnării (dissuasion)"449. În acest context, Baudrillard declară inadecvarea ideilor situaționiștilor la noile condiții; nu mai poate fi vorba de spectacol, ci de epoca în care formula lui McLuhan "the medium is the message" este un principiu de bază. Faptul că medium-ul nu mai poate fi sesizat și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce poate încă deschide noi căi și principii de cercetare. O critică interesantă a conceptului de hiperrealitate a fost întreprinsă de Anthony King, atât din perspectivă sociologică 481, cât și din perspectivă filosofică. Primul tip de critică urmărește să demonstreze inadecvarea sociologică a conceptului de hiperrealitate, și se concentrează pe respingerea ideii că nu mai există realitate în afara celei transmise și fabricate de către mass-media. Din punctul de vedere al acestui cercetător (punct de vedere larg răspândit în special în rândul sociologilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se mai adaugă și cele binecunoscute ale receptării imaginilor de către public, eliminarea pasivității acestuia, precum și considerarea lor doar ca una dintre multiplele surse de informare cu care subiectul intră în contact etc. Incitantă este, în schimb, încercarea de demonstare a inadecvării filosofice a conceptului de hiperrealitate, care se bazează pe o schemă argumentativă care trece de la susținerea ideii că noțiunea de hiperrealitate este de factură carteziană și, în consecință, suferă de punctele sale slabe, până la integrarea acesteia într-o teorie dialectică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să vină la Rădeana de Paști, să le arunce împreună bucăți de pâine crapilor", chiar dacă, pe moment, el refuză s-o ia de braț și o conduce tăcut, gândindu-se la cealaltă femeie, care-l aștepta, doritoare. Descumpănită nițel din pricina inadecvării dintre "vis" și "realitate" (altfel își imaginase ea scena reîntâlnirii), Mili începe să se teamă de oglinzi, în care "se zărea lividă, dizlocată sau turtită ca prin panopticuri [...] ce deformau liniile, subliniau defectele". Privindu-se cu un ochi critic, se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
timp, drama geniului romantic. Cu atât mai semnificativă mi se pare, din acest motiv, abandonarea proiectului "eminescian" "gest" interpretabil în fel și chip, dar care subliniază mai cu seamă sfârșitul "crizei", ieșirea "din transă" a scriitorului, conștient de acum de inadecvarea dintre propriul destin (de intelectual lucid și sceptic, incapabil de "nebunie" și lipsit de genialitate) și cel al "eroului" său (poetul genial), în ciuda profilului psihic asemănător. Ca atare, în loc să scrie Luceafărul (așa urma să se intituleze ultima parte a "trilogiei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cireșe și zarzării, zarzăre: pentru că nu pot face altceva"), fără legătură cu lumea din jur, pe care poetul, de cele mai multe ori, nici măcar n-o observă. Lovinescu scoate astfel în evidență analogia dintre un anumit tip de creativitate (cea poetică) și inadecvarea socială a scriitorului cu suflet de copil. Prin urmare, comportamentul nesupravegheat, aspectul neîngrijit al vestimentației ("cărnos", "dinții mari, galbeni", "hainele groase, necălcate, pătate", "urme grase pe guler", "mânca urât, sorbea prelung") sunt prezentate în roman ca niște simptome caracteristice ale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
un Eminescu neverosimil, cu o memorie afectivă controlată rațional, după principiile unei logici elementare, fără nicio legătură cu "metoda" lui Proust, luată implicit ca "model". Trebuie menționat însă că și aici, ca și în Bizu, e vorba despre o aceeași inadecvare (de formă și de viziune) a discursului romanesc lovinescian la "modelul Proust", pe care am încercat să o explic și să o justific într-un capitol anterior (vezi supra, capitolul Memorie involuntară și proustianism). În pofida voinței sale, Lovinescu rămâne de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Din toate aceste observații se desprinde ideea că romanele lovinesciene au fost mai întâi citite ca operă critică (Mite, Bălăuca) sau memorialistică (Viață dublă, ciclul Bizu)228, iar dacă li s-a acceptat statutul literar autonom, au fost desconsiderate din pricina inadecvării lor la modelul acreditat de poetica realismului psihologic și social, de care Lovinescu însuși se prevala pentru a indica literaturii noastre direcția bună, orientând-o de la "subiectiv" la "obiectiv", adică de la romantismul minor al sămănătorismului la modernitate. Cum se explică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
II, traducere de D.D. Roșca, Editura Academiei R.S.R., 1966. 29 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în op. cit., p. 29. Criticul clujean consideră că recursul la tehnica desuet-romantică a "manuscrisului găsit" nu reprezintă o formă de inadecvare candidă, ci reflectă atât dorința de confesiune a lui Lovinescu, cât și tendința de obiectivare și de impersonalizare ambele, elemente constitutiv-modelatoare ale scrisului său. 30 Idei interesante, care m-au ajutat să înțeleg resorturile adânci ale propensiunii lui Lovinescu către
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
următoarele paragrafe: "1. contemplarea fotografiilor poetului; 2. afirmarea postulatului: "Eminescu era un român verde, de tip carpatin"; 3. descrierea vieții afective a poetului, comparată cu cea a poporului său; 4. viața intelectuală intensă, "tradusă" prin puterea de a visa; 5. inadecvarea dintre Eminescu și societatea contemporană lui; 6. dimensiunea etică a caracterului poetului Eminescu e și un model moral; 7. descrierea metaforică a sufletului lui Eminescu; și, în fine: 9. mesianismul și ideea reprezentativității naționale" (op. cit., pp. 94-95). 117 G. Călinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
funcții diferite, ea având rol de susținere (în cazul deficientei mintale ușoare, mai ales), sau rol de suplinire și completare a comunicării verbale. Gesturile sunt doar repetate și nu sunt însoțite de vorbire (în majoritatea situațiilor). Un exemplu caracteristic pentru inadecvarea utilizării comunicării nonverbale îl constatăm în cazul elevului cu deficiență mintală instituționalizat (din centrul de plasament). Se observă la acești copii tendința persistentă de evitare a comunicării verbale, stări de apatie sau, dimpotrivă, de agresivitate, mișcări mai distanțe, rigiditate corporală
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
pentru client, majorând valoarea de utilizare a produsului sau serviciului respectiv. Într-o organizație cu un management defectuos se pot identifica și procese fără valoare adăugată (inutile pentru client) sau cu valoare adăugată negativă, prin care, din diferite motive: incompetență, inadecvare, ignoranța, suficientă etc.), se reduce utilitatea pentru client a produsului / serviciului procesat. Aceste activități consumă resurse fără eficiența economică. Reducerea zgomotului: reducerea zgomotului motoarelor principale și auxiliare, precum și a turbinelor cu gaze, a reductoarelor, a compresoarelor; etanșarea fonica a cabinelor
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3154]