911 matches
-
Iași, 2006), Descoperă-mi ceea ce eu am pierdut (Editura Cronica, Iași, 2007), Această moarte care mă învie (Editura Cronica, Iași, 2008) și Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012), chiar dacă tonul emițătorului de discurs erotic variază constant, de la incantația imnică pe care o naște devotata ori Sfânta la resemnarea amară sau apostrofa indignă pe care o stârnește uscata, frigida sau târfa. Am selectat, aici, doar unele dintre cele șapte femei adăpostite în cele șapte poeme care compun ultimul ciclu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și Hugh James, un profesor de la Oxford, insur gent vînător, la rîndu-i, al "mortului viu", de multe decenii. Vlad Dracul (ori "Drakul", cum îi spune, la un moment dat, înspăimîntat, unul dintre personaje) este finalmente distrus cu ritualuri voodoo și incantații teurgice. Ultimul nivel cronologic este cel al anului 2008, cînd naratoarea maturizată participă la o conferință internațională (ca istoric ea însăși) și are surpriza să primească o carte cu dragon, identică celor avute de tatăl ei (mort între timp) și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zadarnici dansând hoola-hop". (Glumă). Limbajul ludic, poate fi, însă, un alt mijloc de redescoperire a frumuseții primordiale, resuscitată prin incantații de tipul : "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumina./ Eu în joc stropesc cu soare/ Coala, zărilor, velină// Ce-am făcut? Cum o s-ascund// Pata galbenă, arsura? este tenta de lumină/ Peste zări mă dau de-a dura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ȘI DEGLOBALIZARE Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă (globalization), sinonim cu franțuzescul mondialisation, și se găsește astăzi pe buzele tuturor. Este un termen superuzitat, căruia îi putem atribui numeroase semnificații. Cum arată Zygmunt Bauman, "el a devenit rapid lozincă, incantație magică, paspartu capabil să deschidă porțile tuturor misterelor prezente și viitoare"1. Ca orice marotă, se opacizează, este utilizat de multe ori fără înțelegerea unei semnificații anume, transformînd în canoane sau în tabuuri o sumă de predicții elementare, astfel încît
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de meserie. Prin urmare, iată-l pe românul nostru pribegind cu dezin voltură prin limbi și teritorii ce-i erau cu totul străine înainte de Revoluție, savurîndu-și succesul cu senină distanță și sfredelind cuvîntul cu pătrunzătoarea-i privire cenușie, într-o incantație obsesională, agasantă și jubilatorie. Redăm, în continuare, cîteva fragmente dintr-un interviu acordat recent lui Abeline Majorel: Este doliul un punct de plecare? Da și nu! Romanul Culorile rîndunicii vine ca o continuare a Simfo niei lupului ; păstrez aceleași personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vadă", să-l "fac să vibreze" pe cititor! Întotdeauna cititorul e cel care decide dacă diavolul sau Dumnezeu sunt prezenți! Am putea considera fraza dvs. ca fiind repetitivă, ca la Péguy, cum vă construiți vocea? Repetiția este un fel de incantație, cuvintele sunt aceleași sau aproape aceleași, dar spun altceva și altfel în raport cu sensurile pe care se presupune că le transmit. Îl faceți pe cititor să muncească, să se lase traversat de carte. Vi-l închipuiți ca pe o voce suplimentară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
practicilor magice ale moldovenilor. Informațiile lui se sprijină pe cele relatate de misionarul Bandinus, care a locuit În Moldova Între 1644 1650, fiind administratorul Bisericii catolice din această provincie. Acesta amintește despre așa-numiții „incantatores” și „incantatrices”, inițiați În arta incantațiilor magice și a vrăjilor, despre care spune că era considerată o profesie onorabilă, În continuare explicând anumite rituri la care a luat parte. Claude Lėvi-Strauss constată că „eficacitatea magiei implică credința În magie și că această credință se prezintă sub
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
unii cercetători au observat motive ale riturilor șamanice. Bolile sunt provocate de demoni theriomorfi și antropomorfi, magicienii, la rândul lor folosindu-se de aceste spirite cărora uneori le aduc sacrificii. Nu putem nega că un anumit număr de formule de incantație utilizate de români ar putea avea paralele asiatice sau siberiene, dar fondul central al practicilor magice și al formulelor de descântece Își au corespondentul În Europa sud-Orientală și Orientul apropiat, departe de zonele predilecte ale practicilor șamanice clasice. Totuși, tradițiile
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
sunt formule diferite: „ Mătrăgună, Doamnă bună, / Mărită mă-n astă lună,/ De nu-n asta-n hăilalaltă,/ Să nu fiu nemăritată”, ori alta aparținând zonei Apuseni: „Mătrăgună, Doamnă bună,/ Nu te iau de bolunzit,/ Ci te iau de Îndrăgit.” Aceste incantații sunt Însoțite de dansuri rituale, dar, câteodată și de gesturi dezacordate cu brațele, picioarele ori cu capul. Pe lângă toate acestea, planta are și proprietăți terapeutice, vindecând „lipitura”, adică depresia, durerile de dinți, sub forme de catapalasme, abcesele și hidropizia. Mătrăguna
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
credințe și datini străvechi, cele mai multe din aceste practici fiind mai vechi decât creștinismul. Devenind principala sursă de alimentație prin holdele sale, pământului Îi erau necesare ploi timpurii. În anumite perioade, oamenii au asociat fenomenele meteo unor făpturi mitice, personificându-le. Incantațiile de amenințare a stihiilor sunt depozitare ale unor străvechi concepții mitice sau obiceiuri rituale. O practică foarte veche este legată de Înfingerea unor obiecte de fier, secure sau cuțit, În pământ, folosind atât pentru atragerea ploii, cât și pentru Îndepărtarea
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Henri Bergson, Teoria rîsului Leon Bloy, Mîntuirea prin evrei. Sîngele săracului Dan Botta, Unduire și moarte Thomas Carlyle, Cultul Eroilor Thomas Carlyle, Filosofia vestimentației Emile Durkheim, Despre sinucidere Jules de Gaultier, Bovarismul Hermann Keyserling, Analiza spectrală a Europei Vasile Lovinescu, Incantația sîngelui Vasile Lovinescu, Mitul sfîșiat Vasile Lovinescu, Monarhul ascuns Marcel Mauss, Eseu despre dar Marian Papahagi, Fața și reversul Marcel Petrișor, Gogol Luca Pițu, Eros, Doxa & Logos Luca Pițu, Sentimentul românesc al urii de sine Vassili Rozanov, Apocalipsa timpurilor noastre
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor, descântecelor, formulelor magice, incantațiilor, rugăciunilor, satirelor). În aceste trei cazuri, doar textele monogerate sunt luate în considerare, pe când dialogul este exclus de la sine. Confruntat fiind cu eterogenitatea oricărui discurs și ținând cont de stadiul actual al cunoștințelor din acest domeniu, nu am intenția să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
7 Nu dau aici exemple concrete, capitolele 2 și 6 ilustrând cazuri reprezentative, privite aici dintr-un punct de vedere teoretic general. 8 Cu privire la acest aspect, Mortara Garavelli (1988:165) vorbește despre texte "primitive": rugăminți, dorințe, blesteme, descântece, imprecații și incantații, care par a fi caracterizate de o puternică încărcătură conativă și de o valoare de act de limbaj primitiv. Textul scurt din Desnos citat mai sus (1) intră parțial într-o astfel de categorie ilocuționară. 9 Pentru o prezentare mai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de piper alb, negru, verde și roziu, un soare roșu din neprețuit șofran, sirocco amețitor de kamoun; galanga, karvi, ras-ehanout, scorțișoară: condimentele. Inspirați aromele lor nemaiîntîlnite. Rostiți numele lor, literă cu literă, rotunjindu-le pe buze, ca pe o stranie incantație, o invitație către Oriunde. Emois, 1986 Soluție Cele două secvențe prezintă particularitatea de a nu prezenta, pentru început, tema-titlu. În A, se află mai întîi caracterizarea, apoi obiectul descrierii este numit (= "o canapea"). Aici enigma este de scurtă durată. În
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o speriam, trecea nepăsătoare peste piciorul meu desculț și se ducea în treaba ei. Cosașii și greieri își făceau de cap în ierburile, de multe ori necosite. Ici, colo, pe pantă, pășteau caii de la droagă, pe când în sinagogă, rabinii îngânau incantații cu gâlgâituri din gât și tremolouri, cu glasuri plângărețe, invocând divinitatea să primească sufletul celui dus în altă lume. Totul era calm, frumos, liniștit, cu aerul acela îmbălsămat. Aici era raiul nostru, aici ne jucam de-a ascunselea sau de-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a constituit într-un lung proces istoric. La fel cu limbajul vorbit, limbajul muzical este o creație a omului, care și-a făurit formulele melodice pentru a fi interpretate cu glasul sau instrumentele muzicale, cunoscând o continuă perfecționare și diversificare. Incantațiile religioase, imnurile eroice sau cântecele de muncă din Antichitate, precum și cântecele de curte au evoluat treptat în contextul religios al Evului Mediu. Astfel în arta muzicală religioasă se vor impune două stiluri: cel bizantin (în răsăritul Europei) și cel gregorian
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
vizită bunicului său Atlas sau mamei sale Maia în Arcadia-îi răspunse soția sa Hera. -Nici vorbă, nici vorbă, mama ești tu. Despre subiectul acesta nu vreau să mai discut-ripostă Zeus. Între timp Hermes sta în camera sa aducând libații, făcea incantații nu zeilor, căci el însuși era zeu, acest ritual era destinat altor entități dorind să facă lumină în viața sa. Îl inundase o lumină vie, minunată enormă. Odulce toropeală îl cuprinse, și atunci avu o viziune, i se arătă o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vei asculta va fi a ta, legat de ea pentru vecie, nu căuta să te lovească năpasta în scurta ta ucenicie. Daniel începu să facă mișcări misterioase cu bagheta de diamant, deasupra sipetului strălucitor, spunând cuvinte de neînțeles, formule și incantații folosite în magia albă. Amplifică mișcarea la stânga și la dreapta, când ceața groasă iese din sipet, continuă mișcarea cu mintea amplificând-o mereu, când din sipet se ridică un trandafir. Atunci se auzi din sipet un sunet ca de harpă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
oamenii nu se aleg decât cu dezamăgiri. Aș compara-o cu cei patru sute de profeți ai lui Baal care s-au înfruntat cu Ilie. Cu toții erau mult mai învățați decât acesta, dar n-au putut să aducă ploaia. Formulele și incantațiile lor erau sofisticate, dar sterile. în perioada modernistă, poezia a promis totul: să devină o nouă filozofie, o nouă știință, chiar o nouă religie. Ne-am ales doar cu câteva experiențe halucinatorii adevărate și curajoase (înțelese, vai, de atât de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lumină strălucitoare, oamenii modificau lumea conform cu ele. Pentru ca vraja să fie eficientă, trebuie să crezi în ea fără să te îndoiești. Dar ca să poți crede trebuie să fii un anumit gen de om, deschis către lumea imaginară spre care trimite incantația. Luciditatea și rațiunea nu mai servesc aici la nimic, dimpotrivă, împiedică acțiunea panaceului. Este Homo Balcanicus (după expresia lui Sve-tlozar Igov), un om în stare să creadă în - până la urmă - acțiunea tămăduitoare a culturii? Să creadă atât de mult încît
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ar presupune conlucrarea cu diavolul. În fapt, această clasificare cuprinde în principal diferite forme de divinație, care în mentalitatea medievală (cel puțin pentru început) nu figurau pe lista delictelor sau a păcatelor grave. Această listă cuprindea: geomanția, hidromanția, aeromanția, piromanția, incantațiile, haruspiciile și auguratul. În secolul al XII-lea, preluând scrierile lui Isidor, Hugues de Saint-Victor face o clasificare mai nuanțată a magiei, subscriind totuși provenienței demonice a acesteia. De astă dată tabloul magiei se prezintă astfel: 1) mantica (necromanția, divinația
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
-i semn bun, nu pot vedea semnele bine (...) Da' orice lucru nu-i bun dacă nu faci semnul crucii și nu spui rugăciune" (I., 55 ani, Cristești, Iași). Foarte puțini sunt cei care recunosc că rostesc și alte formule sau incantații. Șoaptele neînțelese de la începutul oricărei ședințe de divinație au ca scop declarat mijlocirea actului de decriptare a semnelor. Se invocă ajutorul divinității dar, în același timp, subiectul este introdus într-o atmosferă misterioasă. Șoapte ascunse și semne ciudate țes o
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fibra cea mai potrivită pentru povestea vieții. Citind poemul fără a-l rupe În două, lăsînd continuitate acestei harnice și fără de sfîrșit preocupări, ne Încîntă felul În care ea se prelungește molipsind motanul pentru care torsul, schimbînd registrul, devine doar incantație trîndavă. Între caier și poala bunicii, mimînd toropeala motanului, nu se poate să nu resimți desfătarea poveștii toarse cu aceeași inepuizabilă răbdare a bunicii și ascultată cu lipsa de griji și fervoarea nedisimulată a copilului care ai fost odată. Dacă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
abordate diferențial, din rațiuni ce țin de organizarea și fluența cercetării, cel al limbajului agresiv și cel al povestirii ficționale. Prin urmare, vom trata separat acest aspect al violenței exacerbate, considerându-l, prin miezul său ritualic, o ficțiune lingvistică, asemeni incantațiilor magice, în care rostirea devine act ce are forța de a transforma realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al comunității. Adversarul său
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aerul închis, face să leșine deputații, primarii, miniștrii, prefecții, profesorii, popii, generalii"304. De aici și până la imaginarul unei agresivități corporalizate nu mai e decât un pas, tonul explodând într-un torent de injurii, iar Cuvântul dobândind forța abreactivă a incantației ritualice. Trebuie semnalat că pamfletarul, recurgând la violența extremă, produce un scurt-circuit, în schimbul polemic, prin ignorarea brutală a codului sinalagmatic. Este, practic, o ieșire spectaculoasă din cadrul normat al confruntării, a cărei miză nu mai este de ordin pragmatic-persuasiv, ci exclusiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]