739 matches
-
el va recomanda utilizarea forței prin maximele sale: „compelle intrare“ și „temperata severitas”, care va deveni treptat mai severă utilizând biciuirea și în cazurile extreme pedeapsa cu moartea. Aceste metode ale teologului din perioada antică târzie vor fi preluate de inchiziție. Dintre ele, două argumente ale lui Augustin vor fi mai frecvent utilizate: Inchiziția a trecut însă cu vederea o precizare a lui Augustin și anume „Corrigi eos volumus, non necari, nec disciplinam circa eos negligi volumus, nec suppliciis quibus digni
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
obține informațiile necesare s-a recurs la încurajarea denunțurilor secrete. Motivul însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicat prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235, inchiziția este considerată oficială de către papă. Printre metodele de investigație a inchiziției era „chestionarea penibilă” care consta de fapt din diferite metode de tortură a acuzatului, prin care se căuta îndepărtarea influenței viciilor lumești și obținerea unei mărturisiri. Împăratul Frederic al
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
însărcinării dominicanilor cu combaterea ereziei este explicat prin faptul că erezia apare mai ales în rândul populației sărace, unde dominicanii aveau cele mai bune contacte. Astfel, în anul 1235, inchiziția este considerată oficială de către papă. Printre metodele de investigație a inchiziției era „chestionarea penibilă” care consta de fapt din diferite metode de tortură a acuzatului, prin care se căuta îndepărtarea influenței viciilor lumești și obținerea unei mărturisiri. Împăratul Frederic al II-lea ordonă în 1238 pedeapsa cu moartea prin arderea pe
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Împăratul Frederic al II-lea ordonă în 1238 pedeapsa cu moartea prin arderea pe rug a ereticilor, iar în anul 1252 interogarea prin schingiuire pentru aflarea adevărului, metodă uzuală a justiției din aceea vreme. La sfârșitul secolului al XIII-lea, inchiziția funcționa ca instituție deja în mai multe regiuni din Europa apuseană. Teologul italian Toma de Aquino (Tommaso d'Aquino) (1225-1274) a stabilit teoretic prin fraza „"Accipere fidem est voluntatis, sed tenere fidem iam acceptam est necessitatis"” - „pentru acceptarea și păstrarea
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
italian Toma de Aquino (Tommaso d'Aquino) (1225-1274) a stabilit teoretic prin fraza „"Accipere fidem est voluntatis, sed tenere fidem iam acceptam est necessitatis"” - „pentru acceptarea și păstrarea credinței este necesară o hotărâre liberă și voluntară”, piatra de temelie a inchiziției din Evul Mediu. Pedeapsa aplicată pentru erezie cere teologul să fie excomunicarea sau pedeapsa cu moartea. În anul 1231, papa Grigore al IX-lea (1167-1241) formează o comisie permanentă pentru combaterea ereziei, formată mai ales din călugări ai ordinului dominican
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
Grigore al IX-lea (1167-1241) formează o comisie permanentă pentru combaterea ereziei, formată mai ales din călugări ai ordinului dominican. Pedeapsa pe care o cere papa Grigore al IX-lea este închisoarea pe viață a ereticilor recidiviști. Procesele intentate de inchiziție s-au extins și asupra vrăjitoarelor. Un acuzat avea, de exemplu, libertatea de a-și acuza la rândul lui unii dușmani, și dacă acuzarea lui se dovedea reală avea șanse de grațiere. Majoritatea cazurilor de erezie nu erau pedepsite cu
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
și dacă acuzarea lui se dovedea reală avea șanse de grațiere. Majoritatea cazurilor de erezie nu erau pedepsite cu moartea, ci prin pedepse ca: obligația de a lua parte la slujbe, pelerinaje, cruciade, pedepse financiare, sau legarea de stâlpul infamiei. Inchiziția din evul mediu s-a limitat geografic la Europa centrală și sud-vestică, în Anglia sau peninsula Scandinavă fiind numai cazuri izolate. Istoricii deosebesc patru manifestări diferite ale i creștine:
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
catolică; aristocrații, suportați de către mulți oameni din motive religioase și economice, au cerut autonomie pentru provincii, ca recompensă pentru înlăturarea oficialilor spanioli. Încercarea lui Filip, prima oară prin cardinalul Granvelle și după aceea prin ducele de Alba, de a introduce Inchiziția spaniolă și de a readuce Țările de Jos la statut de provincie a avut parte de opoziția mai multor clase sociale, mai ales a catolicilor și a protestanților. Lupta de independență pentru Țările de Jos (1562-1566) a început în Flandra
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
a lui Harris se numește "Gypsy's Kiss". Mai târziu se alătură trupei "Smiler" pe care o părăsește pentru a forma Iron Maiden. El numește astfel trupa fiind inspirat de numele unui instrument de tortură medieval (folosit în special de Inchiziția spaniolă) pe care îl vede în filmul " Omul cu mască de fier".
Steve Harris () [Corola-website/Science/303191_a_304520]
-
hârtiei în Spania. Musulmani fiind, religia le interzicea maurilor crearea de simboluri religioase. Dar, aceștia au folosit plierea hârtiei în studierea geometriei și astronomiei. După ce maurii au fost alungați din Spania, în anul 1492, tradiția plierii hârtiei a supraviețuit. În timpul Inchiziției, spaniolii au realizat mai mult decât forme geometrice din hârtie, ei punând bazele unei arte numite papiroflexia, artă populară în Spania și Argentina chiar și în zilele noastre. De exemplu, poetul și filosoful Miguel de Unamuno (1864-1936) a creat modele
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
rege, fiind debil mintal, s-ar fi ajuns la o criză de stat. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, între Spania și Anglia situația politică devine tot mai încordată. Dușmănia dintre ele se datorează în mare parte inchiziției catolice spaniole. În anul 1559 se încheie pacea de la Cateau-Cambresis între Spania și Franța, după un război ce a durat 60 de ani. O condiție a păcii încheiate a fost căsătoria lui Filip cu fiica regelui francez Henric II, Elisabeta
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
complex, ce împletește arhaicul cu modernul și reprezintă o revenire la ce a fost, nu o înnoire absolută, ci o epocă de mare înflorire, de eliberare spirituală și, mai ales, este caracterizată ca fiind în opoziție cu ideile și practicile Inchiziției, dar mai apropiată de ideile lui Nostradamus. Omul are conștiința individualității sale. Este o autonomie a sferei pământeștii în raport cu sfera cerească, societatea și istoria își capătă o relativă independență față de Biserică, oamenii au ideea că viața lor terestră nu ține
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Roy Ladurie a scris "Țăranii din Languedoc", "Istoria climatului după anul 1000", "Teritoriul istoricului", "Montaillou, sat occitan de la 1294 și 1324" și "Istoria Franței urbane". În "Mountaillou" descrie satul în perioada ereziei catare, și s-a bazat pe înregistrările tribunalului Inchiziției. Cartea cuprinde viața cotidiană medievală, iar figura centrală este preotul Pierre Clergue. Pierre Chaunu - istoric specializat în istoria Atlanticului, în istoria Europei și istoria revoluției franceze, a fondat Centrul de cercetări în istoria cantitativă la Caen și a scris "Sevilla
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de hughenoți și reconstruită de Henric al IV-lea) o impresionantă statuie de bronz glorifică vitejia Fecioarei din Orlèans, chiar dacă destinul ei a fost apoi atât de ingrat (prizonieră la englezi, vândută francezilor, a fost acuzată de vrăjitorie de Tribunalul Inchiziției și arsă pe rug, în 1431). Reabilitarea morală a eroinei s-a făcut abia în ultimele decenii. La sud-est de Paris, într-o zonă împădurită, se află frumosul castel Fontainbleau, reședința regilor francezi. Vechiul palat medieval (secolul al XIII-lea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Thomas de Torquemada (n. 1420 - d. 16 septembrie 1498, Ávila) a fost un cleric spaniol, cunoscut pentru faptul de a fi instaurat și condus Inchiziția spaniolă. A fost unul dintre nepoții cardinalului Juan de Torquemada, care l-a crescut în mănăstirea reformată San Pablo din Valladolid. Inițial un umil frate în acest așezământ monahal, Thomas a devenit un dominican auster și zelos. După un popas
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
sale de familie și a numeroaselor călătorii la Curtea din Segovia, Torquemada exercită o influență considerabilă asupra celor doi suverani. El devine confesorul reginei Isabela de Castilia și apoi al soțului acesteia, Ferdinand de Aragon. Aceștia îl numesc în fruntea Inchiziției, instituție creată în 1478 și plasată sub autoritatea directă a suveranilor (nu a episcopilor - fapt nemaiîntâlnit până atunci). Începând cu 1483, Thomas de Torquemada este inchizitor general pentru Castilia și Aragon, poziție care îi permite să pună în practică un
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
lor de vii pe rug constituit dintr-o grămadă de lemne. Această metodă de execuție la moarte a fost aplicată din Evul Mediu timpuriu până în ultima perioadă a acestei ere (secolul al XV-lea-secolul al XVI-lea). Sentința era dată de inchiziție, fiind astfel executați cei învinuiți de vrăjitorie sau erezie. Dacă osânditul recunoștea vinovăția faptei sale, atunci călăul îl strangula înainte de aprinderea rugului sau i se legau saci cu praf de pușcă pentru a simula focul Sodomei care, după Biblie, ar
Ardere pe rug () [Corola-website/Science/311796_a_313125]
-
s-a redus considerabil, locul ei fiind luat, în Israel, de ebraica modernă, iar în diaspora de către limbile vorbite de popoarele lângă care trăiesc. Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de cult: În urma presiunilor inchiziției spaniole, fondată în 1478 de monarhii catolici Ferdinand și Isabela (și care a fost abolită în 1834, în timpul domniei Isabelei a II-a), s-a decretat, în 1492, exilul evreilor din Spania. Ei s-au refugiat în Africa de Nord, în Imperiul
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
de la ardere pe rug de către papă Bonifaciu al VIII-lea, care îi fusese pacient. În 1309 este din nou închis la Paris, datorită reputației proaste de alchimist, iar Universitatea de la Sorbona dispune arderea cărților sale filozofice. Pentru a scăpa de Inchiziție, se refugiază în Sicilia, la curtea lui Frederic al II-lea. Mai tarziu este chemat la Avignon ca medic al papei Clement al V-lea, dar moare naufragiat în largul golfului genovez. Printre scrierile sale, care s-au păstrat până
Arnaldus de Villanova () [Corola-website/Science/312460_a_313789]
-
datorată preocupărilor curților medievale că producerea și circulația lor ar putea slăbi credința indivizilor creștini, și amenința bazele creștine ale societății, protejarea lor fiind o datorie a tuturor monarhilor creștini. Pe lângă legislația împotriva evreilor și camătăi, Ludovic a extins atribuțiile Inchiziției în Franța. Aria cea mai afectată de această expansiune a fost sudul Franței, unde erezia catară fusese cea mai puternică. Ritmul acestor confiscări a atins cele mai ridicate nivele în anii de dinaintea primei lui cruciade, încetinindu-se în urma reîntoarcerii sale
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
vechi spital european pentru bolnavi psihici, care a funcționat până în anul 1948. Bolnavii agitați sau agresivi mai erau închiși în colivii de lemn sau erau duși în afara porților orașului. În perioada târzie a Evului Mediu (secolele XV - XVII), sub influența Inchiziției, bolnavii psihici sunt considerați „posedați de diavoli”, se practică exorcismul, sunt torturați, femeile alienate sunt urmărite ca vrăjitoare, multe sfârșesc arse pe rug. În această epocă se înmulțesc "casele" pentru bolnavii mintali, de ex. în Paris ""l'Hôpital Général"", în
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
Brazilia. În Europa, a îmbunătățit relațiile Portugaliei cu regiunea baltică și Rhinelandul, sperând că va stimula astfel comerțul țării. Ioan a fost responsabil pentru evanghelizarea Orientului Îndepărtat și Braziliei, parțial prin trimiterea acolo a misionarilor iezuiți. Atât iezuiții, cât și Inchiziția portugheză, introdusă în 1536, aveau să devină instituții cheie în Portugalia și pe cuprinsul imperiului. Iezuiții au avut un rol important în medierea relațiilor dintre portughezi și nativi, iar Inchiziția a scutit Portugalia de conflictele civile și războaiele religioase din
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
Henrique de Meneses, Pedro Mascaranhas, Lopo Vaz de Sampaio, Nuno da Cunha, Estêvăo da Gama, Martim Afonso de Sousa și Joăo de Castro. Fondarea Societății lui Isus în 1534 (aprobată de Papa Paul al III-lea în 1540), și introducerea Inchiziției portugheze în 1536 (rezultatul fundamentalismului religios al lui Ioan), au fost printre cauzele problemelor economice. Ioan a fost atât de determinat să întărească Inchiziția, încât s-a folosit de cantități significative de aur pentru a trimite ambasadori la Papă. Deși
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
Societății lui Isus în 1534 (aprobată de Papa Paul al III-lea în 1540), și introducerea Inchiziției portugheze în 1536 (rezultatul fundamentalismului religios al lui Ioan), au fost printre cauzele problemelor economice. Ioan a fost atât de determinat să întărească Inchiziția, încât s-a folosit de cantități significative de aur pentru a trimite ambasadori la Papă. Deși Societatea lui Isus a avut un rol important în evanghelizarea populațiilor de peste mări, în Portugalia a avut un impact dezastruos, folosind aurul Imperiului - oferit
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
nord-africană Ceuta Spaniei, a fost o palidă consolare pentru pierderea Portugaliei și a coloniilor portugheze de către Filip al IV-lea, în urma revoltei reușite a ducelui de Braganza. Carol a prezidat de asemenea cel mai mare "auto de fe" din istoria Inchiziției spaniole, în 1680, în care 120 de prizonieri au fost judecați și 21 condamnați la moarte prin ardere. O carte mare, bogat decorată, a fost publicată pentru a celebra evenimentul. Către sfârșitul vieții sale, în ceea ce a fost unul dintre
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]