KorAP: Find »[drukola/base=inchiziție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...30 >

745 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

în care, solemn și public, să-ți repudiezi părerile pentru ca, astfel, nimeni să nu fie ispitit să se ia după tine. De asta aveau nevoie. Nu să te educe, ci să te umilească. ― Am rămas cu ce gândeam. ― Galilei, orice inchiziție urmărește să creeze două realități. Una la vedere. Alta ascunsă. Controlând realitatea aflată la vedere, Inchiziția o controlează și pe cea ascunsă. În felul acesta, oamenii se obișnuiesc că nu contează ce crezi. Contează ce spui. Și fiecare spune ceea ce

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
fi sincer într-o lume în care doar ipocrizia e răsplătită ajunge să pară o nebunie, o prostie. ― Nu e normal ca oamenii să se apere? Nu toți ne naștem cu vocația de martiri. ― Așa e. Acceptă, totuși, că atotputernicia Inchiziției nu se bazează doar pe frică. Se bazează și pe zelul celor înfricoșați de a se arăta nepericuloși. Înfricoșați, ne grăbim să-i asigurăm pe inchizitori că gândim cum ne cer ei, nu e nici un motiv să fim bănuiți, chemați

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
ai fost acolo și ai fost silit să abjuri ceva de care nu te îndoiai. ― Sunt lucruri care s-au petrecut demult. ― Dar ele te urmăresc. Și istoria ta nu-ți mai aparține. IX ― Dacă nu m-ar fi silit Inchiziția să abjur n-ar fi fost nimic din toate astea. Nu m-ar fi învinuit nimeni că mă bucur să trăiesc. ― Bineînțeles. ― Și nimeni n-ar mai fi văzut în asta un semn de slăbiciune. Alții pot declara cu trufie

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
numai un imbecil ar putea să creadă că mi se învîrtește capul." Ultimele cuvinte i s-au înecat în scuipat și în hohote deșucheate... ― Și nu te dezgustă faptul că în fiecare noapte trebuie s-o iei de la capăt? ― La Inchiziție, după multe ceasuri de zbucium, mi se făcuse somn. Voiam să mă lase în pace, să dorm. ― Încă nu intraseră șerpii în visele tale. Inchiziția ți-a schimbat viața. ― Într-adevăr, a existat o vreme când râdeam sau plângeam fără

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
m-au întrebat cum le modelasem, după care s-au apucat și ei să modeleze păpuși. S-au strâns atât de mulți copii acolo încît cenușa s-a terminat. Ne-am dus atunci cu toții pe strada unde se găsea palatul Inchiziției. Așteptam să mai fie judecat cineva. Spre seară, a fost scoasă o femeie cu hainele sfâșiate și cu mâinile legate, la spate, cu o frânghie. Le-am mulțumit inchizitorilor, iar ei ne-au binecuvântat, îndemnîndu-ne să facem păpuși vesele... XII

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Nu zic respect. Puțină înțelegere. Nu mi-a fost deloc ușor, să știi. Și nu e imoral, oare, ca oameni care n-au fost niciodată la un pas de rug, care nu s-au văzut târâți, ca mine, în fața tribunalului Inchiziției, interogați, amenințați, să mă judece pe mine că m-am temut? ― Frica, zicea Leonardo, se naște mai iute ca orice. ― Ca să nu mai spun că nu cei care îndură frica sunt marea problemă, ci cei care produc frica. Nu există

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea ușor. ― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate și cu un fel de sfială. Motivul ți-l voi explica mai târziu. Dar trebuie să consimți că frica e necesară Inchiziției mai mult decât orice instrument de tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără țipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziția nu e doar o instituție. Sau e mai mult decât o instituție. E ca o boală, ca o molimă, care

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
instituție. Sau e mai mult decât o instituție. E ca o boală, ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea își are sediul în fiecare dintre noi. ― Ciudată exactitate e în cuvintele tale. ― Toți sau aproape toți lucrăm pentru Inchiziție prin spaimele noastre, chiar dacă nu ne place s-o recunoaștem. Lăsîndu-ne înspăimîntați, am încurajat-o să îndrăznească și mai mult. ― Dar cum poți să ții în frâu frica? Poți? ― Unii au putut, Galilei. Trebuie să-ți aduc aminte din nou

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
se pare, să observ doar latura luminată a îndoielilor. Și, deodată, am văzut numai latura lor acoperită de umbră. Totul se zdruncinase, îmi pierdusem siguranța, nu mai știam pe ce mă puteam bizui și pe ce nu. Umilințele trăite la Inchiziție mă lăsaseră cu sufletul gol încrederea în mine, de care am fost totdeauna mândru, până la trufie, se ruinase, amenințând să mă lase ca un stâlp putred în marginea drumului. Atunci, ca să nu mă prăbușesc, am hotărât să-mi ascult inima

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
pe care mi l-ai făcut pe baza celor auzite e real. Mai bine zis, a fost real. N-am suportat să fiu contrazis și mi-am înmulțit dușmanii cu o mare ușurință. Am supraevaluat și posibilitățile mele și răbdarea Inchiziției. M-am bizuit prea mult pe steaua mea norocoasă și pe faima mea. Poate, și în oameni am avut o încredere exagerată. În orice caz, mi-am calculat rău mișcările. În polemica mea cu iezuiții, destul de lungă, eu am fost

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
lumânarea. Și a trebuit să suport consecințele ca să mă pot lepăda de orice trufie. E drept că mă săturasem de mofturile lor și îmi era din ce în ce mai greu să mă prefac. Or, așa ceva e foarte primejdios într-o societate speriată de Inchiziție. Câtă vreme ești ipocrit, Inchiziția îți dă pace. Nu-i pasă ce crezi. Totul e să nu spui, să nu te dai de gol. Asta nu suportă ea, sinceritatea. De aceea, cum vede că ai depășit o limită până la care

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă menajez, să fiu foarte mulțumit de mine, să nu pun preț decât pe ceea ce mă interesa... ― Galilei, dar dacă eu sunt un spion al Inchiziției? Dacă am fost trimis anume ca să te trag de limbă, să aflu ce ascunzi? ― La asta nu m-am gândit, recunosc ― Și nu te temi de o asemenea posibilitate, tu care ești atât de prudent? ― La urma urmei, ce ai

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Nu-i o taină nici că îmi e silă și teamă de el Singurul lucru nou pe care ai putea să li-l spui e că am coșmaruri, noapte de noapte. ― Fii liniștit, Galilei Nu-ți face griji. Am cunoscut Inchiziția, dar n-am motive să-i aduc servicii. Din contră. ― Te porți misterios, oricum. ― Toate la timpul lor, Galilei. Deocamdată, aș vrea să-ți spun că în dragostea ta de viață nu prea înflorește nimic sigur. Și nu e nevoie

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
punct? ― Ce e, după părerea ta, un eretic? ― Un om singur... Ca mine... Unul care trebuie stârpit din societate sau silit să stea printre chiparoși, deoarece își folosește mintea pentru a avea păreri personale, diferite de cele obligatorii. Or, așa ceva Inchiziția nu poate tolera. ― Dacă ar face-o, și-ar pregăti singură sfârșitul. ― Te mirai cât de mult preț pun pe instinctul meu vital. Ei bine, dacă mă înșel, Inchiziția e de vină, deoarece ea a luat locul morții, făcîndu-mă să

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
chiar atunci când nu sunt altceva decât un om urmărit de un rug, cum zicea Ana. Uneori, găsesc în iarbă urme negre de foc. În prima clipă, mi se face greață, apoi îmi spun că nu toate focurile sunt aprinse de Inchiziție și nu toate te silesc să abjuri. Nimeni nu-mi cere, pe aceste coline, să înfrunt altceva decât ploaia, vântul și amintirile. Iar când mă simt prea singur, amân amintirile pentru mai târziu și încerc să mă culc. Ziua n-

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
poate, cruzimea, dar nu găsesc alte vorbe decât cele pe care le-am gândit ascultîndu-te. Rugul și-a îndeplinit rolul, Galilei, iar Inchiziția și-a atins scopul, dacă singurătatea ta seamănă, într-adevăr, cu a plantelor. ― Fii mai clar. ― Scopul Inchiziției nu era, neapărat, acela de a te omorî, ci de a stârni în tine o teamă care să te aducă în situația de a te compara cu plantele. Scopul Inchiziției era să te prefacă în plantă, Galilei. Cenușa lasă urme

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
seamănă, într-adevăr, cu a plantelor. ― Fii mai clar. ― Scopul Inchiziției nu era, neapărat, acela de a te omorî, ci de a stârni în tine o teamă care să te aducă în situația de a te compara cu plantele. Scopul Inchiziției era să te prefacă în plantă, Galilei. Cenușa lasă urme și compromite, în vreme ce planta trece neobservată. Și nu ești prea departe de acest destin. Deocamdată, ceea ce te împiedică e memoria ta. Roagă-te să nu uiți ce s-a întîmplat

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
cu lumea. ― Cu lumea, Galilei, dar nu cu cei a căror gândire ucide. ― După ce omenirea l-a descoperit pe Dumnezeu, a răstignit un om ca să-i dea o morală cerului. ― Nu la cer mă gândeam, ci la faptul că orice inchiziție reprezintă o anomalie căreia trebuie să-i opunem o idee, un adevăr, nu numai singurătatea. ― Nu pot să cred că adevărul ne învață, exclusiv, să suferim. Câtă vreme trăiesc și sunt în stare să urăsc rugurile, voi socoti că am

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Pămîntul nu se învîrtește, Pământul nu se învîrtește"... Apoi au tăcut. "Gata, Galilei, am auzit vocea ascuțită a inchizitorului, acum zidul a fost închis. De-acum nu te va mai tulbura nimeni în deșertul tău"... ― Am avut dreptate, deci, scopul Inchiziției nu era neapărat acela de a te omorî, ci să rămâi singur... XXIII ― Pe același inchizitor l-am visat, mai târziu, în Roma, înveșmîntat în toga lui Nero. Stătea în fața unei oglinzi și vorbea La început, am crezut că discuta

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
nebună..." XXVI ― Și, dacă chiar vrei să ai o imagine exactă a ceea ce colcăie în subconștientul meu, mai pot să-ți povestesc... Poate, te vei convinge că nu mi-a fost simplu să abjur... Parcă nu-mi dăduseră drumul de la Inchiziție și eram azvârlit într-o carceră unde așteptam să mi se comunice în timpul nopții sentința. Auzeam pașii care se apropiau de celula mea și care puteau aduce viața sau rugul. Stam la pândă în spatele ușii ca o fiară, pașii sunau

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
e protestul unui om aproape orb. Totul e foarte simplu. La fel ca dezgustul pe care mi-l provoacă inchizitorii. ― Galilei, pot să te rog să-mi explici ceva? ― Ce anume? ― Ai avea motive să mă crezi un spion al Inchiziției. Sau ai putea să nutrești alte bănuieli, câtă vreme eu sunt pentru tine un străin. Într-o anumită împrejurare, aproape te-ai ciocnit de mine, dar erai prea tulburat ca să-mi reții figura. Cum de ai încredere să-mi destăinui

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Când mă plimb aici, printre chiparoși, nu-mi trezește nici o amărăciune porunca: "Iubește pe aproapele tău". Văd numai iarba, pietrele calde, un cer curat, plin de promisiuni și uit restul. Toate furiile mă părăsesc Melancoliile se calmează. ― Dar amintirile de la Inchiziție, nu. ― Când nu mă mai gândesc la procurori, până și aceste amintiri ațipesc, toropite de soare. Ca șopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate. ― Îți atrag atenția că asta e o soluție pentru sfinți și

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
care cer lumii să producă martiri pentru ca ei să-și poată satisface, prin alții, nevoia de eroism. ― În cazul meu, nu e vorba de asta. Te vei convinge. ― Dar sunt destui care asta vor. Spune, e vina mea că există Inchiziție pe lume? ― Nu. ― Atunci, scutiți-mă de mila voastră disprețuitoare. XXXV ― Poate, ar trebui să renunț, Galilei, să-ți spun mai departe ce cred. Încep să te irit, îmi dau seama. Și n-aș vrea să mă așezi printre "procurorii

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
de la tine mai mult decât au cerut de la ei. Trebuie să înțelegi asta. Voiau să faci tu ceea ce nu îndrăznesc ei. Și nu-ți ascund că eu însumi sunt în aceeași situație. N-am cutezat niciodată să mă ridic împotriva Inchiziției. Dimpotrivă, într-un fel, am slujit-o. ― Cum? ― N-are importanță. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
te judecă au adevărul lor. Le e greu să consimtă că nimic nu poate limita Inchiziția. ― Nu vrei să-mi spui și adevărul tău, dacă ai unul? ― Cumva, ți l-am sugerat. ― Uneori, am sentimentul că mă găsesc între două Inchiziții. Una care mi-a cerut să abjur, alta care-mi cere socoteală de ce am abjurat. Și, crede-mă, am obosit să mă izbesc peste tot de tribunale. ― De aceea fugi de lume. ― Inchiziția n-ar privi cu ochi buni nici

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]