669 matches
-
să tezaurizeze ceva din realitatea „obiectivă”, exterioară! Proba auto-recunoașterii subiective conduce, așadar, la ideea ficțiunii involuntare. Derularea temporală a scrierii scoate de sub autoritatea scriitorului materia textuală pe care acesta Își Închipuie că o domină până În cele mai mici amănunte. Zona incontrolabilă, aceea dintre eul privitor și eul privit, devine tocmai un spațiu al literaturii. Al ficțiunii. În interiorul acestuia, scriitorul Își Îngăduie nenumărate și imprevizibile manevre. Constatării aproape stupefiate că imaginea proprie tinde să dobândească o existență independentă i se opun strategiile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
clară direcționare În sensul prospectării și autoscrutării (pentru Charles du Bos, de pildă, jurnalul Îndeplinește cel puțin trei funcții: „Me mettre au clair, me délivrer et finalement me rendre a moi-même”9), efortul eșuează În aproximații și Într-un proteism incontrolabil. Percepția imediată de către un eu privitor, identic sau nu celui auctorial, e singura care poate confirma sau infirma iluziile nutrite de scriitor În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și, prin derivație, structura lumii percepută prin lentilele subiectivității auctoriale. Jurnalul intim conține sâmburele discursului narativ al persoanei Întâi, dar și reflecția acesteia despre sine. Autobiografia este, așadar, organizarea narativă a țesăturii tensionale care fixează Într-o ordine logică fluctuațiile incontrolabile ale eului. Pe de altă parte, autobiografia e și punctul final al unei investigații de natură enciclopedică, executată cu minuție de către eu. O enciclopedie derizorie, desigur, iscată de cercetarea sistematică a microuniversului biografic și mental al scriitorului. Autoportretul În jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conotație naționalistă? Există, într-adevăr, un conflict între sincronizarea inevitabilă și tendințele locale și inițiativele personale, totdeauna foarte necesare ? Cum se rezolvă această dilemă fundamentală? Textele care urmează se referă nu la aspectul intrinsec al culturii prin definiție spontan, autonom, incontrolabil și neplanificabil ci la formele sale strict organizate și, mai ales, la motivarea lor ideologică. Doar acestea pot și trebuie să fie puse în discuție. Ideea directoare centrală: numai personalitatea și originalitatea, în orice domeniu cultural, sunt virtual creatoare. Imitația
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
centralizarea bugetară, fenomen capital. Este aspectul cel mai specific și determinant: întreaga cultură română devine nu numai o problemă de stat, dar și o proprietate de stat. în sensul că statul totalitar este marele patron, gestionar și administrator necontrolat și incontrolabil al culturii. în felul acesta, ea este lipsită de orice bază economică independentă. Singura care-i poate asigura o existență autonomă și o libertate reală. Bineînțeles, în structura de stat socio economică piramidală, cultura oficială este instaurată și condusă exclusiv
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
funcționale ale dopaminei și par a fi în mod special folositoare în tratarea simptomelor de manie psihotică. Ele au multe efecte secundare de tip neurologic, totuși, dintre care cea mai cunoscută este dischinezia tardivă. Oamenii cu dischinezie tardivă au ticuri incontrolabile și mișcări ale feței și membrelor. Antidepresivele triciclice Medicamentele antidepresive triciclice ajută la reducerea simptomeleor depresiei prin prevenirea asimilării transmițătorilor de monoamine și nonepinefrină în sinapsă ori prin schimbarea numărului de receptori pentru acești transmițători. Aceste medicamente sunt eficiente: între
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a căror control sau anticipare nu poate fi monitorizat de către persoană duce la învățarea neajutorării care se exprimă prin deficite ale imboldului motivațional, deficite emoționale (anxietate, depresie) cu implicații psihosomatice, deficite de gândire. Cercetările actuale relevă că în cazul situațiilor incontrolabile oamenii nu cedează devenind apatici ori neinteresați, ci se comportă ca niște oameni de știință în abordarea realității, depun rezistență, testează ipoteze, se implică cognitiv sau încearcă un control secundar al evenimentelor, fără să învețe neajutorarea. Teoria neajutorării reformulată atribuțional
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Autorii susțin că neajutorarea generată de perceperea noncontingenței dintre comportamentul persoanei și rezultat se datorează atribuirii de către persoana unor cauze interne sau externe, stabile ori instabile, globale sau specifice. Abramson și colaboratorii (1978) explică depresia prin atribuirile cauzale pentru evenimentele incontrolabile, stilul depresiv de atribuire fiind caracterizat de dimensiunile intern-stabil-global. Dimensiuni ale stilului de atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de sine scăzută și pierderea motivației; neajutorarea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
atribuire fiind caracterizat de dimensiunile intern-stabil-global. Dimensiuni ale stilului de atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de sine scăzută și pierderea motivației; neajutorarea învățată pentru evenimente incontrolabile este atribuită altor oameni sau circumstanțe. b) Stabil versus instabil: caracterul stabil al atribuirilor duce la generalizarea și cronicizarea expectanței în viitor, fapt care duce la evaluarea inutilității și la reacții cronice de neajutorare. c) Global versus specific: atribuirile globale
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cazul acestei teorii accentul nu cade pe perceperea incontrolabilității evenimentelor, ci mai degrabă pe posibilitatea apariției evenimentelor aversive. Acest fapt rezolvă contradicția apărută în cadrul teoriei neajutorării învățate, contradicție legată de faptul că persoanele depresive se învinovățesc pentru evenimente percepute ca incontrolabile. Aspectele critice ale unui eveniment constau în: 1) cauza percepută a evenimentului; 2) consecințele judecate ale evenimentului; 3) statutul eului dat de evenimentul perceput. Unii autori susțin că cu cât persoanele percep mai stabil și mai global consecințele negative ale
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ignorând alte posibile explicații; 4) minimalizarea și maximizarea evenimentele și experiențele personale sunt văzute mai semnificative sau mai puțin semnificative decât sunt în realitate; 5) personalizarea evenimentele negative sunt atribuite eronat propriei persoane, ducând la autoblamare chiar și pentru evenimentele incontrolabile sau în care nu este implicat în mod direct; 6) suprageneralizarea persoana extrage reguli generale sau emite judecăți globale din 1-2 evenimente izolate. În privința teoriei lui Aaron Beck putem concluziona faptul că modelul explică cum în cazul depresiei sunt deteriorate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
activ în situațiile de odihnă, când conservarea energiei este predominantă. Aceste două sisteme funcționează pentru a se echilibra unul pe celălalt. La oamenii cu tulburare de panică acest echilibru poate fi puțin pierdut, corpul lor declanșând o reacție plină și incontrolabilă de luptă-sau-fugă. O altă teorie care încearcă să explice de ce oamenii au atac de panică când sunt hiperventilați, inhalează oxigen sau respiră într-o pungă de hârtie este teoria alarmei false de sufocare (Klein, 1993)233. Fiecare din aceste experimente
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
silico mai degrabă decît in vitro. Grupul de la Santa Fe face acest lucru formulînd teorii despre modele imunitare, genomi, evoluția ecologică, relațiile economice, funcționarea Bursei, modul haotic de a funcționa al unei manifestații și diversele sale pervertiri cînd aceasta devine incontrolabilă. Acestea sînt semne pe baza cărora calculatorul, permițînd complexității să funcționeze și plecînd de la un anumit număr de reguli simple, face să emeargă e termenul actual consacrat un anumit număr de legi, de auto-organizări din care ne putem inspira pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dirijată, care a dus la colapsul lor, dar și la explozia și expansiunea întâlnite la toate nivelurile civilizațiilor moderne, aflate sub semnul universalizării pieței, legilor și a valorilor economice și filosofice. În schimb, acest proces exploziv al modernității a devenit incontrolabil, astfel încât implozia care caracterizează societatea actuală este o consecință a acestuia: "implozia nu poate fi, pentru noi și astăzi, decât violentă și catastrofică, deoarece ea rezultă din eșecul sistemului de explozie și expansiune care a caracterizat Occidentul de câteva secole
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care Întotdeauna mi-au fost supărătoare Și pricini felurite de lungă Întristare?” Întrebare, totuși, retorică. Îngrijorare puțin jucată. Poetul cunoaște remediul: tehnica de a versifica bine „stilul deslușit”. Pentru a evita o tiranie incontrolabilă, acceptă cu bucurie o tiranie controlată de legi. Este Împăcat, de altfel, cu ideea că literatura lui reprezintă un factor de tranziție. Primește, ca Alecsandri mai tîrziu, ideea de a fi depășit de un talent mai puternic: „Dar o scriere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
le sugrumă. În Conrad ruinele sacre sînt acoperite de o vegetație nebună, țărmurile Greciei se pierd Într-o ceață azuree, peste statuile vechilor zei plutește un aer Îngreuiat de „prefumuri” de roze și ambrozie. „Simțualismul” Îl duce către aceste zone incontrolabile În care imaginația Își inventează propriu-i univers. Un univers artificial, cu multe elemente de pitoresc, luate În cea mai mare parte din literatură („reverii neputincioase, turci de carnaval”... zice, mînios, N. Iorga). Poezia lui Bolintineanu este, Într-adevăr, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Deșteaptă-te, omenire, din visui ce te orbește Și, cunoscînd ce-i amoriul și pe cît te osîndește, Izgonește-l din sîmțîre Și spune spre pomenire Vacurilor depărtate Nenorocirile toate Ce vin dintr-o nălucire”. Este imaginea unui rău abstract, incontrolabil, de origine divină, acționînd ca o lege aspră Într-o lume pregătită s-o primească. Nici o idee mai profundă nu putem afla la acest prim nivel al poeziei. Conachi n-are imaginația necesară pentru a Însufleți liric niște concepte convenționalizate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lingă senzația de clătire a sufletului, de cufundare În neant există, și la Conachi, un sentiment stăruitor de plăcere, de tandrețe. Căderea este dulce pentru că ea este o probă de dragoste. Cufundarea este Întăritoare pentru că ea ilustrează existența unei pasiuni incontrolabile. Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o abilă răsturnare de perspectivă, Într-o figură a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor de tip Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și creând o breșă în interiorul Cortinei de Fier. Nimic mai neadevărat. Washingtonul a sprijinit moral lupta maghiarilor, neimplicându-se însă dincolo de acest nivel. Conjunctura geopolitică existentă, cea a Războiului Rece, făcea posibil riscul ca orice conflict între superputeri să escaladeze incontrolabil către un deznodământ nuclear, poate chiar un al treilea război mondial, fapt mai mult decât dezavantajos pentru ambele părți (Békés: 2006, 322). Președintele Dwight Eisenhower era explicit în această privință, declarând public: "" Nimic n-a tulburat atât de mult poporul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
proasp? ț unificat era esen? ial?. Dar, dup? tradi? ie, finan? ele erau controlate de Partidul Liberal. De ceea ce avea nevoie ? ara era un expert �n finan? e de �nalt? clas? , un tehnocrat. Ceea ce Vlad nu era. Personalitatea lui era incontrolabil? , gesturile lui atunci c�nd lua cuv�ntul �n Adunare frizau ridicolul �n loc s? inspire respect. Cea mai puternic? voce din Adunarea Na? ional? apar? inea deputa? ilor noului fondat Partid ?? r? nesc, constituit �n 1919, ? i liderului acestuia, profesorul de liceu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
g? obligativitatea men? ionat? mai sus, Iorga este extraordinar de ne�nzestrat pentru politic?. ?i această datorit? personalit?? îi sale, principialit?? îi sale apolitice sus? inut? cu o �nc? p?? �nare inflexibil? , naivit?? îi sale dublat? de un temperament vulcanic ? i incontrolabil ? i egoului s? u, ca ? i lipsei stranii a renumitului instinct politic al na? iunii sale din partea unui istoric rom�n: inflexibilitatea nu ajut? la supravie? uire. Toat? m?re? ia să ca istoric ? i intelectual, dragostea lui pentru Rom�nia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
religios, tot mai mult cercetat în ultimii ani. Urmând cercetarea lui Pargament și a colaboratorilor săi (2000), autorul prezintă cele cinci funcții ale strategiilor de coping religios. Aceste funcții sunt: găsirea unui sens; construirea unei iluzii de control asupra evenimentelor incontrolabile; facilitarea unui sentiment de ușurare și pace chiar în mijlocul unor evenimente extrem de stresante; stimularea sentimentului de înfrățire cu ceilalți; schimbarea existenței individului prin forța mântuitoare a religiei. coping-ul diadic sau colectiv, având ca fundament ideea că o situație intens stresantă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
asta, de aceste sărbători, ceva rău prevestitor și-a făcut apariția în și așa imprevizibila societate în care ne mișcăm, trebuie să vedem că, în mic, isteria petardelor reface (deocamdată doar așa) imensa poftă de agresivitate a unei mase din ce în ce mai incontrolabilă, trăind la limita subdezvoltării. Ce-i de înțeles, deci? Unde trebuie căutată explicația? Cu o oră înaintea Revelionului, pe fondul bombardamentului general la care era supus orașul, am deschis fereastra, să văd ce-i cu urletele ce veneau de-afară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginat este o replică dată realului, fantezistă, amplificată retoric tocmai pentru a proiecta la un nivel suprauman calitățile personajului, atunci și această lume ireală, mereu cucerită, devine imaginea ludică a unei existențe percepute ca fiind insuficientă, limitată și, în final, incontrolabilă. Medievalitatea românească, în parcurgerea treptelor către maturitate și a etapelor de formare a unei culturi înalte, nu a ajuns - se poate spune - la varietatea artelor sau a manifestărilor imaginarului occidental; dat fiind, cred, tipul de credință canonică și sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o văd deopotrivă Emmanuel Levinas și Paul Ricœur). Imaginea surprinde atât "chipul" Sinelui, cât și pe cel al alterității sale; uneori, ea este doar o interogație metafizică, alteori este chiar răspunsul căutat. Instinctul de apărare al ființei în fața imaginilor multiplicate (incontrolabil și amenințător) ale celuilalt și ale propriului sine a provocat adesea mișcări de contestare violentă a iconoduliei. Ființa proiectează/se proiectează în imagine și tot ea își distruge oglindirea, pe care o resimte ca fiind imperfectă, dar mai ales periculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]