699 matches
-
că are talent ca să nu-i spui că e prost. Îi spui că e subtil ca să nu-i spui că e lipsit de profunzime. Îi spui că e profund ca să nu-i spui că e incult. Îi spui că e incult ca să nu-i spui că e plin de forță. Îi spui că e incult ca să nu-i spui că e plin de forță vitală. Și îi spui că e vital ca să nu-i spui că e cam tâlhar. Și îi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
subtil ca să nu-i spui că e lipsit de profunzime. Îi spui că e profund ca să nu-i spui că e incult. Îi spui că e incult ca să nu-i spui că e plin de forță. Îi spui că e incult ca să nu-i spui că e plin de forță vitală. Și îi spui că e vital ca să nu-i spui că e cam tâlhar. Și îi spui că e cam tâlhar ca să nu recunoști că e inteligent. Asta e prima
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de ce, îl înveselește teribil. Pe el, care rareori râde și e cvasiautist. Încerc o discuție pe marginea acestei plăceri aiuritoare. Pentru prima dată, chiar capăt un răspuns: — Aștept să-l aud spunând „muncipile“... Îți vine să crezi cât este de incult... Ha, ha, ha... Peste câteva ore, apare și Mircea. Direct de la Sala Palatului. Pe blocnotesul cu coperți roșii de pânză și hârtie lucioasă a desenat cefele, uneori profilurile activiștilor care notau conștiincios, pe același tip de blocnotes, indicațiile de la tribună
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
adică cea ,,mai evoluată ființă” care are dreptul să conducă, să ,,supună natura”, să ,,exploateze bogățiile subsolului”. Singura realitate era lumea pe care o vedem, o auzim, o pipăim, iar religia, și alte manifestări ,,supranaturale” erau invenții ale unor oameni inculți care nici pe departe nu erau așa de deștepți ca și comuniștii. Că nu degeaba conduceau ei țara! Pe când eram la Tehnoton, apare așa o ciudățenie, o experiență ciudată prin care doi oameni puteau ridica cu un singur deget pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu o înaltă cultură, creatori într un domeniu sau altul dar care nu și-au însușit aproape nimic din școala vieții, sunt conduși în problemele traiului familial și în labirintul vieții, în general, de soții puțin instruite, dacă nu chiar inculte, dar cu un puternic spirit practic și de orientare în viață. Soții dominatoare, care le-au subjugat personalitatea și i-au transformat în ființe docile. Economia de piață a făcut ca în peisajul social-economic postdecembrist să apară în țara noastră
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
servicii sau bunuri de la elevi și părinți, utilizarea unui comportament dezonorant. Greșeli cu urmări grave se fac la angajarea în învățământ a maiștrilor instructori, cei ce des fășoară lucrările practice cu elevii. Lipsiți de o minimă pregătire psihopedagogică și metodică, inculți și fără o educație elementară, mulți dintre ei folosesc în relațiile cu copiii atitudini și expresii greu de imaginat. Am cunoscut un asemenea „profesor”, cum pretindea să i se spună, care venea beat la școală, fuma și mânca semințe în timpul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Totul Îi deosebea [pe evrei] de români, și totul Îi făcea pe aceștia să se revolte sau să se Îngrijească. Portul atât la evrei, cât și la evreice era deosebit ; bonetele acelea de catifea garnite cu blană, antereele lungi, barbele inculte și prolixe și perciunii cei interminabili, iar la femei perucele mari și păroase de pe cap cu cărarea lor lată (femeile la măritare Își tăiau părul) care se vedea de la o poștă că-i artificială, toate acestea te izbeau ca ceva
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ce-o aveam din vara trecută s-a accentuat puțin, după intoxicație, așa că îți dai seama că trebuie să devin mai metafizic, și mai puțin agitat. Și e greu să fii mai metafizic aici, în urbea culturii, unde sunt mulți inculți și impostori, atmosfera fiind de continuă încordare și luptă. Eu, care voiam să mă retrag pentru o vreme din publicistică, trebuie să constat că numai lupta ne-a rămas, de vreme ce alții care ar putea să lupte și ei sau măcar să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
trecut, Direcția Presei mi-a făcut destule greutăți, ultima dată la sfîrșitul lui noiembrie. La Iași, revista condusă de fostul activist sindical și descendent de arendaș grec are dreptul să defăimeze în dreapta și în stînga, să atace prin ciomăgașii primitivi, inculți și de rea credință, dar nouă nu ni se dă voie să spunem că au greșit. Doar Herivan e și el critic și chiar colaborator la convorbiri laterale! Ultimul număr, care a ajuns, cred, la Bacău, nu se dezminte. Calomniile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
capul/ Apoi trupul este satul/ Și ce fel de Însoțire/ Dacă nu e și unire!>>”. Fără a ne face criticii tardivi ai acestei Însăilări penibile, fără rimă și fără haz sau har, aceasta este o mostră de ceea ce plăcea urechilor inculților cu cel mult patru clase primare care, tragic, conduceau destinele unei țări cu fostă vocație europeană, iar cenzorii avuseseră grijă să nu le zgârie timpanele cu astfel de bolmojeli greu descifrabile. Se pare că bolșevici români nu agreau nici Îngerii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cultural, ba chiar și inconfortul localului care nu se mai recunoaște, cu continuitatea sa închegată pe relații personale, în neologisme cel mai adesea stâlcite. Tot ce vrea să arate Caragiale este că depărtarea de centru implică o deformare, o cultură incultă. Deformatorii lui Caragiale nu sunt nici pretențioși, nici «falși» ; ei așa sunt, asta e starea lor culturală. Deformarea, la ei, este efectul depărtării ce creează limbajul unei stări intermediare ; nici ignari, nici culți, ci cu o cultură provincială pentru care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era vorba de ruși inculți și bădărani, specie de oameni de care nu duc lipsă nici alte nații. Mi-am dat seama însă, ascultând-o, că, în situația evocată, aș fi avut, în mod cert, exact reacția ei. De indignare. În orice țară există, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doua capitală”, dar și pe aceea de a fi fost capitală pur și simplu. Era o societate mai europeană într-un sens decât cea bucureșteană, prin non-balcanism și prin faptul că la Iași nu existau șanse de parvenire pentru indivizii inculți și grosolani. Elita ieșeană era una curat intelectuală, fără sau doar cu minime imixtiuni plutocratice și avea timp suficient atât pentru lectură și studiu, cât și pentru conversație, nu simplă „șuetă”, ci artă a conversației, trăsătură caracteristică a ceea ce s-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vicepreședintele sfatului popular tovarășul Gheorghe Stănescu, de loc din satul Victoria, cu teren agricol de cca.două hectare, intră ca goard la primărie, se înscrie în P.M.R. și cu timpul ajunge „viciu”, după cum se lăuda el. Pe lângă faptul că era incult, natura l-a înzestrat și cu o bâlbăială pronunțată, mai ales, când se supăra și din cauza defectului stâlcea cuvintele, sau le boteza după cum îi venea la gură. Odată, stând de vorbă cu chiaburii, le explica importanța achitării cotelor și le
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vicepreședintele sfatului popular tovarășul Gheorghe Stănescu, de loc din satul Victoria, cu teren agricol de cca.două hectare, intră ca goard la primărie, se înscrie în P.M.R. și cu timpul ajunge „viciu”, după cum se lăuda el. Pe lângă faptul că era incult, natura l-a înzestrat și cu o bâlbăială pronunțată, mai ales, când se supăra și din cauza defectului stâlcea cuvintele, sau le boteza după cum îi venea la gură. Odată, stând de vorbă cu chiaburii, le explica importanța achitării cotelor și le
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se rugau să nu fie lăsați repetenți, căci se fac... ofițeri, explicând și ura ofițerilor activi împotriva teteriștilor, intelectuali prin definiție, care le amintesc permanent inferioritatea culturii lor. Când te gândești că ani de zile am fost conduși de oameni inculți, cu abia 6-8 clase de liceu și o școală militară, nu e de mirare că am ajuns unde suntem! Căci nu mai e un secret pentru nimeni că nu există administrație mai haotică decât aceea a unităților militare, în care
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
doilea răspunde la problema: cum ar trebui să stea dacă am dori să respectăm statul de drept, drepturile individuale și drepturile minorităților. Iată care sunt principalele „teze” ale unuia dintre cei mai cunoscuți politologi ai României: Un grupuscul de „proști, inculți sau dogmatici” care se pronunță „în numele unei minorități inventate” au sprijinit „aberanta recomandare” a CNCD pentru utilizarea însemnelor religioase în școlile publice exclusiv la orele de religie. Întreaga acțiune este „o conspirație a proștilor”. De ce oare sunt acești oameni proști
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trebuia lăsată să se dezvolte normal; constituționalismul, formele de viață noi n-au fost necesare; din contra, au fost dăunătoare. Schimbările le-au făcut cei de la 1848, nu pentru că erau trebuitoare, ci ca să-și satisfacă visurile lor de utopiști ieftini, inculți, și ambițiile lor personale - pentru ca să creeze o formă socială, în care ei și ai lor să poată exploata, prin buget, avuția națională. 2 Tesauru de Monumente istorice, II, p. 193. ne zugrăvește cu durere starea țărănimii din vremea sa (1826
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
rămas 1 Opere complete, Teatru, I, p. VII. la Paris, o ! fericitule între fericiți!, iar eu m-am întors la Iași"... pe care (în Iașii în 18441) îl descrie cu dispreț ca pe un oraș "semi-oriental", fără arhitectură, fără splendoare, incult și plin de glod2, în care meritul bonjuriștilor nu e recunoscut și unde, cum zice aiurea: " Noi ă bonjuriștii î nu mai avem lege, suntem eretici, provocăm boierii la duel, mâncăm oamenii, criticăm abuzurile" etc... și, ceva mai departe: " Ce
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
moralicește - ca un furt, pentru că plagiatorii n-au conștiință că sunt vinovați că fură. Scriitorii de la începutul veacului spun adesea: "luat din alte limbi" și adesea nu spun nici atâta, pentru că cine e autorul nu prezintă nici o importanță. Pentru omul incult, cine e autorul e o întrebare fără interes; în mahala se citesc cu entuziasm Dramele Parisului, dar nimeni nu știe că sunt de Ponson du Terrail, deși numele acestuia e scris pe copertă; pe mahalagioaică o interesează cartea, subiectul, și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Franța din copilăria noastră, ne-am despărțit de un an, lung cât un secol; tu ai mai rămas la Paris, o ! fericitul între fericiți ! iar eu m-am întors la Iași", în acel Iași "semioriental", fără arhitectură, fără nici o splendoare, incult și plin de glod, unde meritul bonjuriștilor nu e recunoscut (zice el în articolul Iașii în 1844 - tot în 1844, ca și Iorgu de la Sadagura), în acel Iași unde, cum zice în alt loc, citat mai înainte: " Noi ă bonjuriștii
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de meseriaș (nu de țăran) - dintr-o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără atingerea lui Anteu. Replica lui Popovici-Bănățeanu, la noi, și deci în sens invers, e dată de Creangă, care (personalitate puternică; incult; preot; institutor; trăind în vremuri mai vechi decât ceilalți și deci mai ușoare, și păstrând viu în suflet imaginea vieții din Humulești dinainte de formele noi; trăind o viață de tîrgovăț fără pretenții etc.) a putut rămânea țăran, ca Slavici și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
între Biserică și societate. Se căuta o singură societate, cu un singur scop: mântuirea oamenilor după Evanghelie. Princi pele era unsul lui Dumnezeu pe pământ. Cu timpul, conlucrarea senior-preot s-a diminuat. Episcopii devin ei înșiși seniori. Rezultă un cler incult și concubin. Începând cu Grigore al VII-lea, mai precis cu secolul al XI lea, Papa devine Principele Principilor. Împăratul este excomunicat. De-a lungul istoriei, puterea Bisericii catolice a crescut și s-a manifestat prin multe evenimente. Dintre acestea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
texte din periodice, situate între povestire și reportaj, păstrează aceeași atitudine de compasiune resemnată față de cei sărmani. În lucrarea Ioan Creangă (1933; Premiul Academiei Române) Ț. încearcă să reabiliteze, poate și din sentimente familiale, imaginea omului Creangă, descris de mulți ca incult, grosolan, robit pântecului, deformat de boli. Portretul lui G. Călinescu îl va revolta și mai mult, făcându-l să adauge în 1941, la ediția a doua, un capitol nou (Figura lui Creangă), în care se străduiește să infirme pas cu
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
definesc acest personaj. Farfuridi și Brânzovenescu este un cuplu de imbecilitate, întruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este coleric, prost, fudul, infatuat, iar Brânzovenescu este, dimpotrivă, placid, moale, fricos, o umbră a celuilalt. Inculți peste măsură, se feresc de trădare, cu care, de altfel, sunt de acord "dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi". Ei trimit la "centru" o depeșă prin care semnalează faptul că "Prefectul și oamenii lui trădează
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]