2,126 matches
-
-ți imagina că obiceiul proprietății și muncii „la comun” nu are cum să genereze din sine o practică individualistă în adevăratul sens al cuvîntului. În această privință, imaginarul nostru public combină două mari confuzii, a asocierii cu colectivismul și a individualismului cu egoismul. Țăranul român nu este individualist, cum se spune adesea, ci firesc egoist și puțin invidios ca tot omu’ ; iar înver șunarea împotriva mult recomandatelor aso cieri nu vine din amintirea sumbră a cooperativelor comuniste, ci din lipsa unui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
relativitatea și limitele cunoștiințelor din imanent. Spre deosebire de planul existenței consumate sub spectrul dominant al corporalității și cel al disoluției temporale, transcendența presupune o constantă raportare la unitatea ce poartă și adună întru sine fragmentațiile diversității. În paradigmele imanentului, dimpotrivă, pluralitatea individualismelor încearcă să-și mențină continuu dinamica multiformă. Din perspectiva acestei descoperiri de început dar relevantă pentru sublimul transcendenței, cel pătruns în vârtejul revelațiilor ultime își deschide sufletul avid de împliniri supreme spre strălucirea spiritualității ce se ascunde dincoace de el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe calcule și alegeri raționale și limitate la cultura vestică de tip individualist. Născute din paradigma neoclasică, teoriile motivației au în centru individul care este văzut ca o ființă rațională ce își maximizează câștigul. Dacă teoriile centrate pe nevoi afirmă "individualismul expresiv", cele de proces se întemeiază pe un "individualism utilitar", însă ambele vizează satisfacția individuală (Shamir, 1991, p. 406). Principalele slăbiciuni ale teoriilor motivației dezvoltate de gândirea psihologistă sunt: excluderea valorilor și a obligației morale, imposibilitatea aplicării postulatelor în situații
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
vestică de tip individualist. Născute din paradigma neoclasică, teoriile motivației au în centru individul care este văzut ca o ființă rațională ce își maximizează câștigul. Dacă teoriile centrate pe nevoi afirmă "individualismul expresiv", cele de proces se întemeiază pe un "individualism utilitar", însă ambele vizează satisfacția individuală (Shamir, 1991, p. 406). Principalele slăbiciuni ale teoriilor motivației dezvoltate de gândirea psihologistă sunt: excluderea valorilor și a obligației morale, imposibilitatea aplicării postulatelor în situații de slabă definire a variabilelor (cum ar fi contextele
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
alți cercetători (Robie, Ryan, Schmieder, Parra și Smith, 1998). Huang și Van De Vliert (2003) atrag atenția asupra specificului național ca mediator între caracteristicile postului (intrinseci și extrinseci) și nivelul satisfacției. Dezvoltarea economică, exprimată prin sistemul bunăstării și securitatea socială, individualismul ca și caracteristică culturală precum și distanța față de putere sunt variabile care influențează nivelul satisfacției. Cei doi autori au realizat un studiul pe bază de chestionar ce a inclus 107292 angajați din 2000 de companii multinaționale aflate în 49 de țări
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
motivare inferate din modelele teoretice au un caracter preponderent reparatoriu, curativ. Deși teoria motivației s-a dezvoltat în spațiul cultural american, considerat pragmatic prin excelență, cercetarea motivației a înregistrat mai puțin această caracteristică. Alte caracteristici ale culturii americane, cum sunt individualismul și hedonismul, sunt mult mai evidente. Modelele de măsurare întemeiate pe o schemă aditivă sau multi-teoretică permit în mică măsură depășirea acestei limite. Această constatare a fost întărită și de rezultatele evaluării motivației staff-ului managerial din șase organizații brașovene
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
deducted from theoretical models have a predominantly reparatory, curative character. Although motivation theory has been developed within the American cultural space, considered as essentially pragmatic, the motivation research showed less this feature. Other features of the American culture, such as individualism and hedonism are much more obvious. The appropriate question in this context regards the direction of development of the research based on the concept of motivation. The idea that motivation is a managerial fiction or that motivation has "died" as
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
particulièrement réparateur et curatif. Bien que la théorie de la motivation a été développée dans l'espace culturel américain, considéré comme éminemment pragmatique, la recherche de la motivation a montré moins de cette caractéristique. Des autres caracté-ristiques de la culture américaine comme l'individualisme et l'hédonisme, sont plus évidentes. La question qu'il convient à ce contexte est celle sur l'orientation du développement de la recherche fondée sur le concept de motivation. L'idée que la motivation est une fiction managériale ou que
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
și director al revistei internaționale Sociétés. Este autor, între altele, al următoarelor cărți: La conquête du présent. Pour une sociologie de la vie quotidienne (1979), La connaissance ordinaire. Précis de sociologie compréhensive (1985), Le temps des tribus. Le déclin de l'individualisme dans les sociétés de masse (1988), Le rythme de vie. Variations sur l'imaginaire postmoderne (2002). Revrăjirea lumii. O etică pentru timpurile noastre este prima traducere în limba română din opera autorului. Michel Maffesoli, Le Réenchantement du monde (c) 2007
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
noul modus operandi al unei lumi pe care nu o mai dominăm, ci de care, de bine, de rău, vrem să ne bucurăm. O astfel de propunere poate părea paradoxală, căci analizele diverse ale gândirii corecte oficiale subliniază din contră individualismul dominant, supremația societății de consum, drama pe care o reprezintă șomajul și alte povești de același fel, care nu sunt de fapt decât proiecția valorilor celor care au monopolul cuvântului. Orbiți cum sunt de ideologia economică, le este greu să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un mic canton al lumii, ca fiind universale și intangibile, devenim capabili să percepem energia specifică ce animă creativitatea acestor mici "colegii" postmoderne. "Conventicule" sexuale, religioase, muzicale, sportive, culturale, sunt cu sutele în a arăta, in actu, că individul și individualismul teoretic care îi servește ca justificare sunt lucruri puțin cam depășite. "Participând" la comunitate, persoana își amintește de un pre-subiectiv care îi servește ca substrat. În acest sens, mimetismul ambiant pe care îl regăsim în orice domeniu, până și la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ideile dogmatice 59. În acest sens trebuie să continuăm. Să continuăm să ironizăm doxa intelectuală, această jumătate de măsură a teoriei. Să rezistăm la ordine. Să refuzăm supunerea față de gândirea corectă intelectuală. În acest domeniu, să continuăm să defrișăm în jurul individualismului modern: acela al unui individ rațional care se domină și domină lumea, logică "economică", dacă despre asta este vorba, persoana pluralistă se hrănește tocmai din diversitatea sa, din preconștientul profund și chiar din presentimentul colectiv. Acest lucru este ceea ce permite
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din diversitatea sa, din preconștientul profund și chiar din presentimentul colectiv. Acest lucru este ceea ce permite înțelegerea mimetismului misterios sau a ciudatei "participări mistice" despre care a fost vorba. Într-adevăr, este urgent să depășim evidențele acestei faimoase "întoarceri la individualism", incantație indolentă a unei intelighenția în pană de idei. Aș propune pentru aceasta un nou argument. Ceea ce poate permite, dacă nu justificarea, cel puțin înțelegerea indolenței despre care este vorba, este că saturarea subiectului activ, a acestui subiectivism care a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
experți" care, din vârful buzelor, admit că, într-adevăr, noțiunea de identitate nu mai este ceea ce era, că, bineînțeles, individul se pluralizează. Frumoasă treabă! Dacă se operează o schimbare de fond, aceasta este. Acest declin al individului logic și al individualismului epistemologic care îi servește drept suport este desigur levierul metodologic cel mai eficient pentru a percepe ceea ce este în joc în majoritatea situațiilor contemporane. O repet: acest lucru este constatat, dar este, paradoxal, negat. Și totuși faptul este acolo. Subiectul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Gephart, Voyages sociologiques. France-Allemagne, L'Harmattan, 2005, pp. 5, 75, 76. 64 Cf. de exemplu H.G. Gadamer, Les Chemins de Heidegger, Vrin, 2002, p. 81. 65 Cf. bineînțeles cartea mea, M. Maffesoli, Le Temps des tribus. Le déclin de l'individualisme dans les sociétés de masse (1988), La Table Ronde, 2000, dar și La Conquête du présent, 1979, sau Aux creux des apparences, 1990. 66 C. Castaneda, Histoires de pouvoir, Gallimard, p. 239. 67 Cf. Gadamer, op. cit., p. 54. 68 G.
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
esență (Aristotel); omul este o creatură a lui Dumnezeu, singura lui menire fiind slujirea divinității, cetatea oamenilor fiind mai puțin importantă decât împărăția divină (Sfântul Augustin). Acest mod de a tranșa comparația societate tradițională/societate modernă a avut ecouri ample,individualismul poete fi rezultat al formelor, pe care le ia solidaritatea socială în diviziunea muncii (E. Durkheim). Egoismul are o importantă semnificație morală definind autonomia eului în luarea de decizii, în alegerea strategiilor de acțiune și a credințelor. Acest fapt, deși
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
mentalități este considerat fundamentul moral al societăților moderne. Oamenii devin individualități ce îndeplinesc sarcini specifice, coeziunea socială provenind din complementaritatea funcțiilor generate de diviziunea socială a muncii și noul sistem de valori, care se structurează în jurul noțiunii de persoană. Patologia individualismului este egoismul, când conștiința colectivă nu mai poate integra indivizii separați, considerând că, în cele din urmă, dezvoltarea individualismului fiind incompatibilă cu dezvoltare armonioasă a individului și societății, circulația monetară influențează relațiile interpersonale datorită banului care este un simbol neutru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
complementaritatea funcțiilor generate de diviziunea socială a muncii și noul sistem de valori, care se structurează în jurul noțiunii de persoană. Patologia individualismului este egoismul, când conștiința colectivă nu mai poate integra indivizii separați, considerând că, în cele din urmă, dezvoltarea individualismului fiind incompatibilă cu dezvoltare armonioasă a individului și societății, circulația monetară influențează relațiile interpersonale datorită banului care este un simbol neutru și abstract, prin sport, în societatea modernă persistă forme de solidaritate, mituri, credințe colective și alte elemente care erau
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
unui muzeu, a colecțiilor sale, reprezintă rezultatul unei munci îndelungate, desfășurate pe parcursul mai multor generații de specialiști și cuprinzînd momente istorice și culturale specifice, contexte economice și politice diferite, toți acești factori punîndu-și amprenta asupra modalităților de constituire a patrimoniului. Individualismul, moda, gustul epocii, etnocentrismul, fenomene specifice de aculturație, idealuri, contestări, invenții și inovații, toate au reprezentat și încă mai reprezintă momente ale fluxului continuu de formare și dezvoltare patrimonială. O colecție reprezintă o investiție culturală și economică de durată, un
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Pius al XII-lea afirmase că „păcatul secolului este pierderea simțului păcatului”. 3.2.3 Pierderea sentimentului de vinovăție Crearea unei confuzii cu privire la ideea de păcat face ca lumea să ajungă la pierderea sentimentului de vinovăție. Dezvoltarea unei atitudini de individualism narcisic influențează această pierdere a sentimentului de vinovăție; persoana dorește să se protejeze de orice gen de vină. Accentul exagerat așezat asupra unui tip de „libertate individuală” conduce la o îndepărtare categorică de sacramentul reconcilierii și de modul de mărturisire
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pot duce la deformarea diagnosticului, cauzând neajunsuri semnificative pacientului, în ciuda bunelor intenții ale cadrului medical. Florin Tudose (2007) amintește câteva dintre ele: vanitatea și orgoliul, amorul propriu, teama de a nu greși și de a fi responsabil, lipsa simțului autocritic, individualismul și refuzul de a cere ajutor. Specializarea cadrelor medicale și tehnologia modernă în continuă dezvoltare crează situații în care specialiști foarte buni nu au competență pe aparatura care poate face diferența dintre un diagnostic sigur și o bănuială. Medicii în
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
dracului să citez, pentru a subscrie cu lacrima-n gât, din cartea lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, pasaje precum acestea: „Românii de azi n-au în comun decât ceea ce exclude comunul și comuni tarul: mitocănia lor, ura lor, individualismul, indiferența lor [...]. Câteva decenii de sărăcie ne-au topit orice urmă de virtute. Vorba nu știu cui: un sac gol nu poate sta în picioare [...]. Îmi iubesc țara ca pe un revers al ei, o iubesc pentru ce ar fi putut fi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scară continentală pe care le-au generat. Ea se ciocnește la noi acum, pe de o parte, de insipidul ri di col al figurilor gen Ponta-Antonescu, dar pe de alta: de străvechea, nenorocita energie autodizolvantă a Dreptei, cea plină de individualism și impulsuri centrifuge. „De ce dvs. - și oamenii ca dvs. - nu ați intrat impetuos în politică în 1990? Și de ce refuzați s-o faceți și acum, când oroarea este cu atât mai mare? De ce v-ați deresponsabilizat singuri și lăsați totul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ei, în flagrant sau nonșalant dezinteres față de ființa națională. Știu, știu... și mă grăbesc s-o spun: de cealaltă parte a existat, subțiratică, e drept, dar intens patriotică, și boierimea autohtonă, cea care a știut, la limită, să treacă peste individualismul beton și dezbinarea cumplită care-o carac terizează și să-l accepte, după valuri de furie și redute pam fletare, pe Carol I. Odată aluvionate circumstanțele istoric agravante și ate nuante, diabolizarea persistentă a înseși ideii de bogăție ni se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să-i faci pe ceilalți să se simtă privilegiați dacă accepți să-ți dea ce au ei de dat. Fără ca tu să trebuiască să le ceri ceva vreodată. Ca și cum le-ai face o favoare. — Culmea cinismului. — Și a capitalismului. — Alaindebotton-ism. — Individualism la pachet. Conversația asta n-am avut-o niciodată cu nimeni, din fericire. Alain de Botton e un scriitor de tot respectul. Unora. Înaintează cu mâinile în buzunare și cu umerii drepți. Pași egali, care-mi amintesc de metronomul de
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]