1,115 matches
-
necesar pe care trebuie să încercăm să îl clarificăm, adică nu doar valoarea - cum se spune - dar și sensul limitei și a regulii. Dereglementarea ne-a făcut să le pierdem pe ambele, chiar și în semnificația practică a concepției noastre individualiste asupra libertății. Dar nu este de ajuns. Toate cercetările se termină cu o dublă considerație. Pe de o parte, ajunsă la un anumit punct al saturației, societatea civilă poate ieși din schemă, ieșind în stradă, ne mai dând votul partidelor
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
18,9), însușite emblematic și de Papa Francisc, ca referințe despre corupția politică, economică și eclezială. E clar că întoarcerea la paradigma originală implică eliberarea „convertirii” de tradiționala „penitență”, care este o consecință, ce s-a dezvoltat în cadrul unei religiozități individualiste și al unei asceze moraliste. Nu este așa în tradiția profetică și nici în Evanghelia Împărăției lui Isus, unde, împreună cu noi dispoziții interioare, convertirea constă într-o nouă orientare pe planul vieții sociale. Așa cum viața coruptă denaturează profund atât inima
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
apărător al autonomiei și libertății individului. Învăluit de curentele concepțiilor deterministe și fataliste ale istoriei sau redus, nici mai mult nici mai puțin, la un dispărut în holismul structuralist, individul, sau persoana umană, rămâne, de fapt, unica realitate în teoriile individualiste ale societății. Pentru susținătorii individualismului propunerile colectiviste - unde se nasc și devin res, adică lucruri, concepte colective ca „stat”, „societate”, „umanitate”, „partide”, „clase”, „sindicat”, etc. - sunt mitologie din punct de vedere teoretic și, din acest motiv, deseori, se transformă în
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
partide”, „clase”, „sindicat”, etc. - sunt mitologie din punct de vedere teoretic și, din acest motiv, deseori, se transformă în instrumente ale opresiunii politice. „Individualismul” nu se opune „altruismului”, ci se opune „colectivismului”. „Egoismul” este acela care se opune „altruismului”. Filosofia individualistă este o tradiție de gândire care merge - așa ca să dăm un exemplu -, de la Școala moraliștilor scoțieni la Școala austriacă de economie, sau la gânditori precum Georg Simmel, Max Weber, dar și mai aproape de noi, la Karl Popper, Norberto Bobbio și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
căror orizont este mereu în așteptare. Cu alte cuvinte, sociologia nu poate porni decât de la acțiuni ale unui singur individ, ale câtorva indivizi, sau ale unei mulțimi de indivizi. Acesta este motivul pentru care ea trebuie să adopte metode strict „individualiste”». L. von Mises: «Doar individul gândește. Doar individul raționează. Doar individul acționează». Ideea unei societăți care ar acționa sau s-ar manifesta independent de acțiunea indivizilor este absurdă. Orice fenomen social trebuie să fie recunoscut plecând de la acțiunea individului». K.
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
crezi că un lucru abstract poate fi concret». N. Bobbio: Nu se cuvine să ne încredem în cel ce susține o concepție anti-individualistă a societății». Și asta din motiv că «prin intermediul anti-individualismului au trecut aproape toate doctrinele reacționare [...]. Eliminați concepția individualistă a societății și nu veți mai reuși să justificați democrația ca formă de guvernare. Ce definiție mai bună de democrație există dacă nu aceea conform căreia în ea indivizii, toți indivizii, dețin o parte a suveranității? [...] Mi s-a întâmplat
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
întâmplat deseori să spun că ar fi mai corect să se vorbească, când ne referim la o democrație, de suveranitatea cetățenilor decât de suveranitatea poporului. „Popor” este un concept ambiguu, de care s-a folosit și toate dictaturile moderne [...]. Concepția individualistă și concepția organică a societății sunt iremediabil în conflict». Luigi Sturzo: «Poziția mea este categorică: împotriva „sociologiștilor” de felul lui Durkheim, care fac din societate o entitate ce subzistă în sine, împotriva „instituționaliștilor” de felul lui Hauriou, care fac din
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nici societatea, nici instituțiile sau organismele sale nu sunt un quid tertium, o ipostază vie, o realitate diferită de realitatea indivizilor asociați și implicați într-un scop comun [...]. Cei care acționează și suferă sunt indivizii asociați». Opoziția dintre colectiviști și individualiști este categorică, fie pe plan ontologic (pentru colectiviști realitatea socială substanțială este asigurată de State, partide, clase, națiuni, etc.; pentru individualiști, în schimb, există doar indivizii), fie pe plan metodologic (colectiviștii caută să descopere legi care ar trebui să explice
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
care le are la dispoziție interpretul. 2. Rațiunile individualismului lui Ockham și cele ale voluntarismului lui Scotus «Marea parte a emancipărilor spiritului, ca și a progreselor în recunoașterea demnității oamenilor care au urmat istoria civilizației occidentale, se bazează pe postulatul individualist implicit nominalismului lui Ockham (1280-1349). De la simplul adevăr enunțat de acesta - cum că doar ființa singulară este ontologic reală și nici o entitate colectivă (lipsită de existență) nu are dreptul să o subordoneze - urmează că fiecare individ se prezintă ca ființă
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
În acest sens, Danièle Hervieu-Léger295 dă următoarea listă de caracteristici pentru ambele tipuri de religiozitate: religia populară este trăită, emotivă, irealistă, specifică claselor inferioare, civilă, populistă, comunitaristă, tradițională, orală; religia savantă este regulată, intelectualistă, realistă, specifică claselor superioare, elitistă, salvatoare, individualistă, modernă. În acest context descris de opoziția popular savant, divinația s-ar apropia mai curând de religiozitatea populară. În practica divinatorie, Dumnezeu își dezvăluie voința oamenilor și îi atenționează prin semne. Există, desigur, și o variantă mai cultă a sa
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
strălucește cu adevarat. Este primul care a deținut un cont oficial de LinkedIn 58, un site de socializare și comunicare pentru oameni de diferite profesii. Mesajul său de uniune în spatele "bunului-simț" nu se pliază pe mediul digital, un mediu elitist, individualist și polarizat în această perioadă electorală. Contul de Twitter 59 a fost lansat pe 27 august și numără 32 de mesaje și 513 abonați, surprinzător de puține pentru un candidat care, în mod normal, ar fi avut cel mai mare
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
reciproc. Lansîndu-se în ceea ce astăzi ar putea părea o rectificare nejustificată, el spune: Formele organizatorice tensionate care par să fie adevărații constructori ai societății sau să structureze societatea în sine, trebuie să fie permanent subminate, dezechilibrate și detașate de forțe individualiste neregulate, pentru ca reacția și dezvoltarea lor să prindă vitalitate prin alternarea concesiei cu rezistența. Relațiile cu caracter intim, vehicolul formal a ceea ce este intimitatea psiho-fizică, își pierd farmecul și chiar conținutul dacă apropierea nu este alternativ înlocuită cu distanța și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
totuși efecte reale, concrete (1992b: 133). Structurile produc efecte concrete deoarece oamenii acționează ca și cum ele ar fi reale (Cox 1986: 242). Această viziune ontologică subîntinde încercările lui Cox și ale teoriei critice internaționale de a înțelege ordinea existentă. În contrast cu ontologiile individualiste care percep statele ca atomistice, raționale și posesive și ca și cum identitățile acestora au existat înainte de, sau independent de, interacțiunea socială (Reus-Smit 1996: 100), teoria critică internațională este mai interesată de a explica modul în care atât actorii individuali, cât și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să-l semnificăm"18. Fără a merge atât de departe ca antropologul care conchide că arta "a pierdut contactul cu funcția ei semnificativă în statuarul grec și îl pierde din nou în pictura italiană o dată cu Renașterea", este sigur că secesiunea individualistă a fabricanților de imagini, atât manuale cât și industriale, și-a atins în modernitatea târzie punctul culminant. Fără îndoială, se va putea vorbi în continuare de "limbajul culorilor", așa cum se vorbește de limbajul florilor din convenție și delicatețe. Sau așa cum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Peisajul este o Creație care și-a pierdut majuscula, retrasă în sine, reînvestită de o privire nevizionară, sobră și modestă, eliberată pe cât posibil de moștenirile platoniciene ale Ideii, creștine ale grației, estetizante ale Ideii. Acest gen nou, specific Europei septentrionale, individualistă și nenobilă să nu uităm asta -, era foarte prost văzut de elitele care dădeau tonul în Europa: vulgar, ilegitim și în secret profanator. În paysage era paysan [țăran], care este josnic și rău. Și mai ales païen [păgân], derivat de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
percepția publică că aceia care locuiesc acolo nu s-au îmbogățit prin "bune practici" (H. Lefebvre spunea în 1968 că expansiunea urbanizării necontrolate "produce mult rău solidarității tradiționale"). Cei ce locuiesc în periurban fug de oraș, refuză orașul, deprind manifestări individualiste (vor dreptul de a trage cu pușca în cei care le încalcă proprietatea...). Deocamdată vederile științifice asupra acestor fenomene la noi se rezumă la unele descrieri sumare și la superficiale statistici. 259 În Franța este vorba de Legea Voinet (privind
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
dobândirea nepătimirii. Căci ea e credința în Treimea ca structură supremă a iubirii în Fiul lui Dumnezeu care din iubire Se smerește, întrupându-Se și răstignindu-Se; e credința care are, de aceea, ca rod, sobornicitatea, străină atât de pasiunea individualistă, cât și de pasiunea dictatorială a unei singure persoane, ambele rodul mândriei. (n.s. 1009, p. 455) footnote>, și a dogmelor binecredincioase, ca să călăuzești la Domnul nu numai pe fii, ci și pe nepoți, pe calea dreptei-credințe (a ortodoxiei n.tr
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
111 2.1. Ideologia ca figură centrală a imaginarului social / 116 2.1.1. Ideologie, mit și utopie / 121 2.1.2. Critica utopiei și "pozitivarea" ideologiei / 139 2.2. Construcția ideologică a spațiului social / 156 2.2.1. Proiecția individualistă asupra socialului / 158 2.2.2. Proiecția holistă asupra socialului / 170 Capitolul III. IDEOLOGIA CA INSTRUMENT AL CUNOAȘTERII POLITICE / 187 3.1. Analiza epistemologico-politică a ideologiei / 190 3.1.1. Pozitivism și anti-metodologie în analiza ideologiei / 194 3.1.2
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
raportare presupune, așa cum argumentez în cea de-a doua parte a acestui capitol, analiza modului în care este realizată, în discursul filosofic și în cel al teoriei socio-politice, construcția ideologică a spațiului social, atât prin opțiunea pentru proiecțiile de tip individualist, cât și prin opțiunea pentru cele de factură holistă. Dacă, în sens larg, conceptului de ideologie îi pot fi evidențiate valențele epistemologice în procesul cunoașterii sociale grație participării sale nemijlocite, ca formă centrală a imaginarului, la construcția spațiului social -, întrebarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
situare ideologică în raport cu proiecțiile utopice. Partea a doua își propune să ofere o analiză a modului în care se realizează, prin intermediul unei ideologii înțelese ca teorie socială a cunoașterii, construcția conceptuală a realității. În acest cadru, analizez mai întâi proiecția individualistă de construcție a realității sociale, așa cum s-a conturat aceasta încă din zorii modernității, după care propun o abordare a proiecției holiste. Păstrând ideea că ideologia, ca element important al universului simbolic valabil pentru orice societate, constituie și o formă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tradiția gândirii filosofice și teoretico-politice un curent care oferă o perspectivă diferită asupra fundamentelor ideologice ale cunoașterii sociale. Tocmai de aceea, înainte de a analiza felul în care devine posibilă proiecția holistă asupra spațiului social, îmi voi concentra atenția asupra înțelegerii individualiste a construcției societății, dezvoltată îndeosebi de către teoriile filosofice și politice ale modernității. 2.2.1. Proiecția individualistă asupra socialului În termeni relativ simpli, ideea de bază a individualismului ca tipar ideologic de construcție a realității sociale este aceea potrivit căreia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sociale. Tocmai de aceea, înainte de a analiza felul în care devine posibilă proiecția holistă asupra spațiului social, îmi voi concentra atenția asupra înțelegerii individualiste a construcției societății, dezvoltată îndeosebi de către teoriile filosofice și politice ale modernității. 2.2.1. Proiecția individualistă asupra socialului În termeni relativ simpli, ideea de bază a individualismului ca tipar ideologic de construcție a realității sociale este aceea potrivit căreia societatea modernă este rezultatul unui proces de individuație. Acest proces conține două laturi, dintre care una vizează
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
supunere ce introduce relația subordonării guvernaților față de un guvernant sau de o guvernare. Este limpede că, atunci când mă refer la individualism, acord atenție primului tip de contract. Conform perspectivei antropologice discutate de-a lungul acestor rânduri, ceea ce este caracteristic construcției individualiste a realității sociale e faptul că aceasta implică atât egalitatea oamenilor, cât și libertatea lor. În ceea ce privește primul termen, egalitatea, se are aici în vedere, desigur, teoria egalitară a doctrinei filosofico-politice liberale, care recomandă o egalitate ideală, una a drepturilor și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
face să fie egali"295. Într-adevăr, "ideea egalității în fața legii presupune, în mod esențial, ca oamenii să fie tratați la fel, în ciuda faptului că sunt diferiți"296. Diferența este, s-ar putea spune, principala premisă plasată la baza edificiului individualist al societății umane. Fiecare individ membru al societății este diferit de toți ceilalți, este o entitate unică și indivizibilă. Însă regula universală care se aplică tuturor acestor entități și care în limbaj kantian se impune prin necesitatea ei este aceea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
aspecte care îi pot limita propria sferă de acțiune: una este alteritatea, care trebuie respectată exact în condițiile în care se așteaptă același respect de la ea, cealaltă este comuniunea cu ceilalți oameni, ceea ce presupune toleranța. Rezumăm astfel viziunea proprie construcției individualiste a spațiului social, viziune specifică epocii moderne și care subliniază că "ceea ce este bine pentru indivizi este bine și pentru comunitate, ceea ce este rațional pentru indivizi este rațional și pentru comunitate"307. Antecedentul nominalist, de care aminteam mai sus, este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]