2,415 matches
-
depășit practic perioadă de manifestare a sindromului de abstinenta și este liber de opioide, iar prin blocarea receptorilor de opioizi o eventuală readministrare a drogului nu va produce efectul dorit, aceasta fiind de natură să inhibe teoretic utilizarea să. Pentru inducerea anesteziei generale se utilizează drogurile anestezice uzuale: benzodiazepime (midazolamă, propofol, barbiturice, curare. Pacientul este intubat orotraheal și ventilat mecanic, o mare atenție fiind necesară pentru prevenirea apariției infecțiilor nosocomiale. Este de asemenea esențială o monitorizare adecvată a funcțiilor vitale , inclusiv
DETOXIFIEREA ULTRARAPIDA DE OPIOIDE. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Dorel Săndesc () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1043]
-
nu vrei să îi împrumuți bani și e mai puternic decât tine, poți face astfel încât să schimbi conflictul dintr-o confruntare fizică în una psihică, implicând poliția sau altă autoritate legală. Alte strategii în conflictele cu sumă zero, implică păcălirea, inducerea în eroare, seducerea, șantajarea, manipularea etc. (ibidem). 2.2. Tipologii particular-organizaționale Aceste tipologii recurg la clasificarea conflictelor în funcție de caracteristicile proprii și specifice organizațiilor, în general, sau a diferitelor tipuri de organizații, în particular. Specialiștii în comportamentul organizațional (Burke, 1970; Luthans
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
slabe; se soldează cu învingerea uneia dintre părți); 2) strategii indirecte/ocolitoare (se folosesc când adversarul este mai puternic; recurg la tactici și tehnici de învățare, de uzură, de aplicare a loviturilor sub centură în punctele sensibile ale adversarului, de inducere în eroare care limitează libertatea de decizie a adversarului); 3) strategii conflictuale (urmăresc obținerea avantajelor fără a face concesii, în schimbul lor; presupun recurgerea la forță, la dezechilibrarea puterii părților); 4) strategii cooperative (vizează realizarea echilibrului între avantaje și concesii; se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
neereditar, netransmisibile la urmași, sau poate avea loc în linia germinală și, în acest caz, neoplazia dobândește caracter ereditar; ea se poate transmite în descendență sub forma susceptibilității, adică a predispunerii la malignizare. O mutație singulară este însă insuficientă pentru inducerea transformării maligne, dar, odată produsă în linia germinală, ea va fi transmisă, ca atare, la descendenți și odată cu ea și starea de susceptibilitate. Dacă în cursul vieții individuale apare o mutație somatică într-o celulă sau și o a doua
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
malignă, înainte de introducerea oncogenei active. Proprietatea de tumorigeneză poate fi conferită unei celule normale numai dacă sunt introduse simultan două oncogene activate. Oncogenele singulare nu induc transformarea malignă a unei celule normale. Numai anumite combinații de oncogene sunt eficiente în inducerea stării de transformare malignă a unei celule normale, ca de exemplu, oncogenele ras și myc, sau ras și E1A, din adenovirus. În volumul 409, din anul 2001, al revistei Nature, destinat în exclusivitate prezentării schiței secvenței de nucleotide a genomului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ȘI CARCINOGEN, DAR ORICE CARCINOGEN ESTE ȘI MUTAGEN. Carcinogenii chimici ca N-nitrozo-N-metilureea, N-nitrozo-N-metil-guanidina (NTG), nitrozoetilureea și 7-12-dimetilbenzen(α)-antracenul, acționează specific asupra protooncogenei ras, transformând-o în oncogenă celulară activă ras. O singură oncogenă ras nu este însă suficientă pentru inducerea stării de malignizare a celulei, fiind necesară cooperarea cu alte oncogene precum myc sau myb, situație în care transformarea malignă este indusă rapid. Dacă genele care codifică sinteza enzimelor implicate în procesul reparator sunt afectate de mutații, procesul de reparare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ale secvenței de nucleotide a genei p53, genă cu rol esențial în transformarea malignă, consecutiv alterărilor în anumite regiuni ale sale ce reprezintă veritabile „pete fierbinți” mutaționale. BPDE acționează specific asupra zonelor „fierbinți” ale secvenței de nucleotide a genei p53. Inducerea neoplaziilor experimentale sub acțiunea carcinogenilor chimici a permis să se tragă concluzia că procesul carcinogenezei are două etape: inițierea și promovarea tumorii. Inducerea tumorilor tegumentare la șobolan, sub acțiunea unui carcinogen chimic, se poate realiza prin badijonarea tegumentului cu substanța
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
veritabile „pete fierbinți” mutaționale. BPDE acționează specific asupra zonelor „fierbinți” ale secvenței de nucleotide a genei p53. Inducerea neoplaziilor experimentale sub acțiunea carcinogenilor chimici a permis să se tragă concluzia că procesul carcinogenezei are două etape: inițierea și promovarea tumorii. Inducerea tumorilor tegumentare la șobolan, sub acțiunea unui carcinogen chimic, se poate realiza prin badijonarea tegumentului cu substanța respectivă. S-a constatat că N-nitrometilureea este un puternic carcinogen, inductor al neoplaziilor mamare. O singură injecție a acestei substanțe nu induce tumori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genom nu se află oncogene, induce o dereglare a activității genelor celulare, prin interferența reglatorilor diviziunii celulare cu proteine specific virale, perturbarea acțiunii reglatoare a acestora și stimularea proliferării anarhice a celulei gazdă. Infecția cu virusuri nu este eficientă pentru inducerea transformării maligne, fiind necesară intervenția și a altor factori de inducție tumorală. Este astfel binecunoscută asocierea, pentru inducerea transformării maligne hepatice, a infecției cronice cu virusul hepatitei B, sau cu consumul de alimente contaminate cu aflatoxina B, un carcinogen puternic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
proteine specific virale, perturbarea acțiunii reglatoare a acestora și stimularea proliferării anarhice a celulei gazdă. Infecția cu virusuri nu este eficientă pentru inducerea transformării maligne, fiind necesară intervenția și a altor factori de inducție tumorală. Este astfel binecunoscută asocierea, pentru inducerea transformării maligne hepatice, a infecției cronice cu virusul hepatitei B, sau cu consumul de alimente contaminate cu aflatoxina B, un carcinogen puternic, cu tropism hepatic. Procesul de inducție carcinogenică este de lungă durată, acțiunea factorilor transformanți sinergici fiind lentă. Neoplaziile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a tuturor membrilor familiei Cdk, ceea ce denotă că p21 este un reglator negativ al Cdk. Se admite că inhibitorii progresiei ciclului celular ar putea funcționa și ca supresori tumorali. Proteina P53 joacă rol central în blocarea ciclului celular și în inducerea apoptozei, consecutivă lezării ADN. Toate celulele posedă o varietate de mecanisme pentru repararea leziunilor din ADN, induse de mutageni chimici sau iradiere. În majoritatea celulelor, o parte din răspunsul la iradiere este întârzierea progresiei celulelor iradiate în stadiile G1 și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
al creșterii tumorale sunt implicate într-o varietate de neoplazii umane, pe când, în condiții normale ele acționează prin reglarea negativă a desfășurării ciclului celular. De remarcat este faptul că proteina P53 este necesară pentru blocarea ciclului celular în G1 și inducerea apoptozei celulelor ale căror leziuni din ADN produse prin iradiere sau prin acțiunea unor agenți chimici nu au putut fi reparate. Celulele deficiente în P53 eșuează în adoptarea apoptozei provocată de asemenea agenți și prezintă o instabilitate genomică crescută, contribuind
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
diferite cancere umane. Studiul retrovirusurilor a permis identificarea celor mai multe dintre oncogenele celulare. Se pare că în condiții naturale retrovirusurile joacă un rol relativ limitat în dezvoltarea cancerului. Singurul caz cunoscut la om în care infecția cu un retrovirus contribuie la inducerea tumorigenezei este descris la limfoamele asociate cu infecții cu HTLV-1 din Japonia. Există și deoxiribovirusuri care sunt înzestrate cu potențial tumorigen. Printre acestea sunt cunoscute virusul papilloma, virusul Epstein-Barr și un tip de virus herpetic. Unele tipuri de virus papilloma
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la limfoamele asociate cu infecții cu HTLV-1 din Japonia. Există și deoxiribovirusuri care sunt înzestrate cu potențial tumorigen. Printre acestea sunt cunoscute virusul papilloma, virusul Epstein-Barr și un tip de virus herpetic. Unele tipuri de virus papilloma sunt răspunzătoare pentru inducerea cancerului de col uterin, pe când virusul Epstein-Barr este responsabil de apariția unor limfoame de tip Burkitt în populațiile africane, precum și a unor cancere nazofaringiene, în populații asiatice. Dar, în toate aceste cazuri, alături de infecția virală, acționează și alți factori în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cancerului de col uterin, pe când virusul Epstein-Barr este responsabil de apariția unor limfoame de tip Burkitt în populațiile africane, precum și a unor cancere nazofaringiene, în populații asiatice. Dar, în toate aceste cazuri, alături de infecția virală, acționează și alți factori în inducerea tumorigenezei. Clasificarea protooncogenelor s-a realizat având ca reper tipul de proteină pe care acesta îl codifică. Proteinele codificate de protooncogene participă la procese metabolice esențiale, legate de creșterea și diviziunea celulară (proliferare celulară), precum și de citodiferențiere, în dezvoltarea ontogenetică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
eritroleucemii. Receptorii pentru PDGF și pentru EGF, ca și numeroși alți receptori de suprafață celulară sunt protein-tirozinkinaze. Legarea factorului de creștere stimulează activitatea tirozinkinazică, implicând-o în transducția semnalului. Mutațiile în genele acestor receptori, devenind defective în tirozinkinază, eșuează în inducerea proliferării celulare, după stimularea cu factor de creștere, ceea ce denotă că activitatea protein-tirozinkinazică este necesară pentru funcția receptoare. EGF a fost identificat și izolat în anul 1962 de Stanley Cohen. El este un polipeptid de 53 aminoacizi care stimulează proliferarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Rous. După un anumit timp, au fost generați virioni VSR capabili să inducă sarcomul aviar, ceea ce s-a interpretat în termenii realizării unei recombinări între protooncogena c-src normală și oncogena v-src defectivă, cu geneza unei oncogene v-src normale, eficiente în inducerea stării de transformare malignă. Realizarea recombinării intragenice implică existența unei reale omologii de secvență a nucleotidelor între protooncogenă și oncogena virală. Deși la om se cunosc peste 100 tipuri diferite de neoplazii ce afectează diferite organe și țesuturi, până în prezent
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de HER-3 sau HER-4, dar cu o afinitate relativ scăzută. Căile de semnalizare HER-2 implică molecule care conțin domenii SH2 (src homology 2), SH3 (src homology 3) și PTB (phosphotyrosyne binding domain) ce interacționează cu receptorii HER. Dimerizarea receptorilor determină inducerea activității kinazice ce constă în fosforilarea resturilor de tirozină din capătul C-terminal al receptorului, situsurile de fosforilare Y1248 sau Y877 (Bose și colab., 2006). Heterodimerii ce conțin HER-2 activează două căi de semnalizare importante: calea MAPK și PI3K-AKT (Wang
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Pe de altă parte, experiențele de transgeneză cu oncogene au dovedit că numai anumite combinații de oncogene introduse în celulele normale induc transformarea malignă. Dintr-o asemenea constatare se desprinde concluzia că nu toate combinațiile de oncogene sunt eficiente în inducerea transformării maligne, ci doar acelea care includ oncogene cu funcții complementare sau care afectează genomul în două elemente distincte, ceea ce susține ipoteza „dublei lovituri” a lui Knudson. Oncogenele introduse în celulele in vitro induc accelerarea ratei de creștere și diviziune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Proteina P53 este esențială pentru celula eucariotă, deoarece asigură controlul ciclului celular și integritatea genomului. Ea se leagă la anumite secvențe ale ADN celular și reglează expresia diferitelor gene reglatoare ale creșterii celulare, interacționând cu alte proteine ca răspuns la inducerea de leziuni în ADN, activând mecanismul apoptozei, atunci când mecanismele reparării leziunilor din ADN nu sunt eficiente. Funcția specifică a proteinei P53 este controlul intrării celulei în faza S a ciclului celular. În aproape jumătate dintre tumorile umane se înregistrează mutații
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
descoperit mutații ale genei p53 la cinci familii afectate de sindromul Li-Fraumeni, sindrom care predispune la neoplazii mamare, de suprarenale, de oase, de creier și la leucemii. Descoperirea a reprezentat prima consemnare a transmiterii ereditare a unei gene implicată în inducerea altor tipuri de neoplazii, printr-un screening populațional al susceptibilității la neoplazii. Purtătorii (indivizii heterozigoți) mutațiilor genei p53 prezintă predispoziție pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de neoplazie caracteristice sindromului Li-Fraumeni (fig. 20.3). Gena p53 se transmite autozomal dominant, așa cum rezultă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genele care controlează inducția diferențierii și genele care supresează diferențierea, fără însă ca supresia malignizării să poată restabili toate mecanismele de control normal. Defectele genetice care au stat la baza genezei malignizării pot fi depășite și efectele lor anulate prin inducerea diferențierii care stopează multiplicarea celulară. Experiențele de fuziune a celulelor normale cu celule transformate, prin care s-a arătat că fenotipul transformant poate fi adeseori corectat prin fuziunea in vitro a celor două tipuri de celule, au reprezentat dovada că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
proteină denumită ETO ce intereacționează cu HDAC. Astfel, recrutarea aberantă a HDAC determină blocarea diferențierii celulare prin silențiere genică, având drept consecință apariția leucemiei (Amann și colab, 2001). Acestea sunt doar două exemple ale implicării directe a modificărilor cromatinei în inducerea fenotipului oncogenic. De asemenea, este binecunoscut faptul că modificările cromatinei pot altera direct sau indirect profilul de metilare a ADN, un alt mecanism epigenetic care poate iniția silențierea unor gene importante implicate în metabolismul celular, sau chiar poate bloca pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și colab., 1981). În anul 1981, două echipe de cercetători, una condusă de R. Weinberg și E. Ruley, cealaltă condusă de Cooper, au realizat transferul ADN extras din carcinom uman de vezică urinară, linia EJ, în celule NIH3T3, constatându-se inducerea transformării maligne a acestora din urmă. Experimentul a oferit primul exemplu de oncogenă umană, biologic activă. ADN extras din celule tumorale și utilizat în transgeneză induce transformarea malignă, pe când ADN extras din celule normale ale aceluiași individ, nu modifică fenotipul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
poate omorî celulele tumorale prin efecte toxice directe și, indirect, prin efect asupra vascularizației tumorii. Toxicitatea directă este mediată prin legarea TNF de receptorii celulelor tumorale ce activează o cale de semnalizare care produce apoptoza. Efectul toxic indirect se datorează inducerii trombozei vaselor sanguine urmată de necroza tumorii.TNF are efect stimulator asupra altor celule care eliberează IL; H2O2 și produșii de oxidare a glucozei au efect toxic direct asupra celulei țintă, prin perturbări membranare. Oxidul nitric (NO) este toxic pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]