878 matches
-
de ani. Mecanismul a fost setat greșit, a fost operat apoi prost și s-a osificat strâmb, timp de două decenii. La această păguboasă situație s-a ajuns prin aportul tuturor: oameni politici la putere și în opoziție, ignorarea sau indulgența partenerilor europeni și transatlantici, ignorarea, indulgența sau cooperarea analiștilor sau comentatorilor politici, concursul oamenilor de afaceri etc. Fapt este că astăzi, după două decenii în care de fiecare dată a ajuns la Cotroceni cel mai puternic om politic al momentului
Instituţia Preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului. Articol scris de ASR Principele Radu al României () [Corola-journal/Journalistic/48609_a_49934]
-
greșit, a fost operat apoi prost și s-a osificat strâmb, timp de două decenii. La această păguboasă situație s-a ajuns prin aportul tuturor: oameni politici la putere și în opoziție, ignorarea sau indulgența partenerilor europeni și transatlantici, ignorarea, indulgența sau cooperarea analiștilor sau comentatorilor politici, concursul oamenilor de afaceri etc. Fapt este că astăzi, după două decenii în care de fiecare dată a ajuns la Cotroceni cel mai puternic om politic al momentului, lucrurile stau atât de prost și
Instituţia Preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului. Articol scris de ASR Principele Radu al României () [Corola-journal/Journalistic/48609_a_49934]
-
și la sosirea lui Cuza, în după-amiaza zilei de 7 martie 1866, și a doua zi, în 8 martie, când prințul și familia sa au părăsit Banatul. „Dacă se poate aduce un reproș principelui, acesta ar fi prea marea sa indulgență, bunătate și încredere față de persoane care nu au fost demne de aceasta” - conchidea „Temeswarer Zeitung“, încheind relatarea. Și la Timișoara au fost necesare eforturi deosebite ca placa memorială, însoțită de un relief, să marcheze un loc pe lângă care cei mai mulți dintre
Agenda2003-4-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280625_a_281954]
-
n-ați beneficiat niciodată de o grilă de lectură diferită de cea aplicată scriitorilor români născuți în țară, așa cum se mai întâmplă pe ici, pe acolo, când rolul de păstrător al limbii române este considerat precumpănitor și justifică o oarecare indulgență față de performanțele poetice. Ștefan Augustin Doinaș spunea despre dumneavoastră: "un poet de prim rang și un mare patriot: el întreține expresivitatea limbii române dincolo de hotarele țării, servind-o cu cele mai moderne mijloace ale lirismului european de astăzi." Cât de
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
lucrări din fiecare centru de evaluare (în județul Timiș au fost cinci asemenea centre), pe diferite intervale de medii. În urma recorectării, majoritatea notelor au fost modificate față de cele originale, mai multe fiind cele modificate în jos, ceea ce indică o ușoară indulgență la corectarea inițială. Cu toate acestea, majoritatea notelor au fost modificate cu diferențe mai mici de jumătate de punct față de notele inițiale. Proiectul de descentralizare l Aflat în dezbatere Ministerul Educației și Cercetării a elaborat și supus dezbaterii publice proiectul
Agenda2005-39-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284242_a_285571]
-
a devenit o expresie nepoliticoasă, iar patriotismul a căpătat izul unei vorbe în vînt. O țară în care, dacă o elevă musulmancă purtînd văl spune că "N-am să-l las pe Dumnezeu la poarta școlii", toți închid ochii cu indulgență, dar dacă aceleași cuvinte sunt rostite de o elevă catolică, ele declanșează un scandal de pe urma căruia Biserica este pusă la zid. O țară în care toți sunt împotriva reacționarilor, deși nimeni nu mai știe prea bine cine sunt reacționarii. O
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
vagi sub unghiul amănuntelor concrete, că deseori ai impresia că te afli în fața unui volum de alegorii, și nu de memorii incomode. Pe scurt, autorul e în culpă de omisiune voită, cruțîndu-și apropiații și pereclitînd volumul dintr-o prea mare indulgență. De aceea cititorul străbate un catastif de elegii personale, care vagi fiind, nu-l pot face să priceapă în ce stă trauma suferită de autor. Episoadele nu atrag din lipsa cărnii anecdotice, tonul fiind aluziv și voalat, ca într-un
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
capitolul dedicat poeziei generației optzeci, Mircea Cărtărescu refuză din nou orice tip de raționament emfatic. Departe de a face loc partipris- urilor și de a se prevala de argumentul duratelor lungi, Cărtărescu judecă lucrurile cu severitate sporită. Practic, intervalul de indulgență e infim. Nicăieri în Postmodernismul românesc nu vom mai întâlni afirmații atât de tranșante: „În câțiva ani, zeci de poeți au uzat și au abuzat de formula optzecistă, iar consecința a fost istoricizarea ei rapidă. Cam prin 1985, simultan cu
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
el pictase și sculptase pentru Medicis, ținut în onoare ca artistul cel mai de seamă al Renașterii. Revenind la putere, Medicis îi cereau nerecunoscătorului capul. Michelangelo se ascunde o vreme într-o pivniță de sub una din capelele bisericii San Lorenzo. Indulgența Papei îl eliberează însă după câteva săptămâni și toată afacerea e uitată. Pivnița e tencuită și dată și ea uitării pentru câteva secole. Folosită mai târziu ca depozit de cărbuni, e inundată de Arno în 1966. În 1975, căutând o
Pivnița lui Michelangelo () [Corola-journal/Journalistic/2889_a_4214]
-
unui prieten, Cornel Ungureanu, după ce primul volum de versuri se publicase "prin presiunea lui Horia Stamatu și I. Cușa", pentru ca, acum, să fie invocat spiritul critic al cititorului: Îți spun aceste vorbe - scrie în loc de precuvîntare, Paul Miron -, ca să-ți cîștig indulgența și să te rog, prietene, să mă tragi de mînecă, dacă exagerez lungimea iepurelui, mormăitul ursului sau frumusețea domnișoarei de la poștă"), memoriile și corespondența lui Paul Miron din Măsura urmelor (Editura Marineasa, 2000) se structurează în jurul unor teme majore care
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
bogată, și lipsa de drepturi civile, inclusiv dreptul la liberă exprimare. Auditoriul a ovaționat-o în picioare, spre jena oficialilor luați prin surprindere. Nu toate dezbaterile care au urmat au avut același caracter. Destui participanți au crezut profitabil să manifeste indulgență față de regim, în speranța că o conciliere va fi favorabilă culturii. Recunoaștem în ambiguitatea cu pricina una similară din regimurile comuniste europene: ce e în folosul culturii și ce ține de interesul regimului? Cui servește până la urmă propaganda, culturii sau
Cultura în țara dictatorului () [Corola-journal/Journalistic/3822_a_5147]
-
O amintire din copilărie îi redă gustul misterului vieții. Ce rămîne, te întrebi? Rămîne eventual nădejdea că n-ai trăit degeaba, ca în parabola celor zece talanți, și că poate acesta să fie motivul pentru ca să fii cîntărit și judecat cu indulgență. Da. Asta rămîne, speranța unei indulgențe, a unei bunătăți infinite, pe care nu ai cum să ți-o imaginezi, pentru că infinitul nu este o unealtă a noastră, a pămîntenilor, și că datorită ei ți se va acorda ceea ce de fapt
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
gustul misterului vieții. Ce rămîne, te întrebi? Rămîne eventual nădejdea că n-ai trăit degeaba, ca în parabola celor zece talanți, și că poate acesta să fie motivul pentru ca să fii cîntărit și judecat cu indulgență. Da. Asta rămîne, speranța unei indulgențe, a unei bunătăți infinite, pe care nu ai cum să ți-o imaginezi, pentru că infinitul nu este o unealtă a noastră, a pămîntenilor, și că datorită ei ți se va acorda ceea ce de fapt nu prea meriți: iertarea și sălășluirea
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
firească ‘Ți-nșeli nevasta? Ești mișel Și criticat pentru greșeală, Dar păcălitul este el Că-ndură dublă păcăleală. Femeile și Babele din martie De chestiune, un impertinent A prezentat părerea înțeleaptă: Aceste zile sunt avertisment Prefigurând destinul ce le-așteaptă. Indulgență Poți o concesie să faci Femeii, fapt foarte firesc: Nu-ți pare rău să aibă draci, Când are trup dumnezeiesc. Propunere mai bună Când năzuiești tot spre plăcere, Nevrând s-o faci pe austerul, Soluția pentru luni de miere S-
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
impunătoare. După suita episcopilor, arhiepiscopilor, abaților și a altor mari demnitari clerici, a urmat mulțimea. Pe chipurile oamenilor se putea citi satisfacția, dar și supunerea în fața divinității. Legatul de Saint-Seine a prezidat tribunalul și a elaborat hotărâri sub forța indulgențelor, care începuseră a se practica tot mai insistent în lumea catolică. întreaga manifestare a avut răsunătoare ecouri în rândul marilor proprietari și stăpâni, determinând un comportament mai uman în raporturile cu vasalii. A doua legendă a Senei A doua legendă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
lui războinice. încăierarea era soluția aleasă de fiecare dată atunci când se isca fie și o mică neînțelegere. Nu conta dacă „le petit” - micuțul, piticul - ieșea victorios sau învins. El se lupta. Temperamentul coleric nu-i lăsa loc pentru negocieri sau indulgență. Precocitatea copilului a descoperit și alte căi de manifestare. Printre acestea, una era cea mai spectaculoasă decât toate celelalte. Mai înainte de a începe să pătrundă pe cărările tainice ale învățăturii, Nabulio s-a îndrăgostit. „Dragoste chioară și amor ghebos” - cum
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
să mi-o iau singur în gură. Izbucnește în râs. — Nu te cred. — De fapt, poate aș mai reuși și acum, doar că n-am mai încercat de ceva ani. N-am mai avut nevoie. Da, da, da... face cu indulgență. — ți-aș arăta, dar e periculos, căci te-aș seduce ire mediabil, îndeplinindu-mi astfel misiunea. — Ce misiune? O privesc calm și îmi torn încă un pahar. — Ce misiune? repetă. — Jan te bănuiește că-i ești infidelă și m-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ostilități, ei caută, în mod firesc, să se adapteze, pe cât posibil, la modalități de a trăi și a gândi care nu le sunt proprii. Publicul, care nu înțelege complexitatea rolului diplomatului, este deseori derutat, fiind determinat să îl judece fără indulgență. Acest sentiment îl avea și La Bruyère2 atunci când îi trata pe ambasadori drept cameleoni. El le reproșa acestora că se documentau asupra locurilor, temperamentului și caracterului celorlalți oameni, după care trăgea concluzia că întreaga lor politică tindea către un singur
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
se concentrează toate privirile societății în care el tocmai a pătruns. Dacă, din întâmplare, printr-o anume acțiune, el va friza ridicolul, atunci ar trebui să fie sigur că nu va fi niciodată menajat. Am văzut oameni distinși, judecați fără indulgență, pe toată durata misiunii lor, doar pentru că făcuseră imprudența de a fi snobi. Nu sunt încă îndeajuns cunoscute efectele (negative) ale snobismului. În viața privată, acesta este doar un păcat venal; nu se întâmplă la fel și în viața publică
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
darurile de uzanță, blamându-l pentru aceasta. În Anglia, regina Elisabeta, care era foarte mândră, făcea la rându-i daruri foarte scumpe, în timp ce un vechi autor spunea despre Papă "că nu era niciodată zgârcit cu binecuvântările, cu medaliile și cu indulgențele, care sunt fructele pământului". În acea epocă, nimeni nu putea să conceapă că aceste daruri ar fi putut -oricare ar fi fost natura sau numărul lor să arunce vreo bănuială asupra interesului și al fidelității față de țară a miniștrilor. Astăzi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Vanghelie de la 5 venind să-și mai facă o pomană și cu Biserica. Pentru toți aceștia, și mulți alții ca ei, Catedrala va fi Viloiul cel Mare, în care nu stă nimeni. Sunt destui cei dispuși să plătească această mare Indulgență, cum se cumpărau cu veacuri în urmă pentru iertarea păcatelor. Numai că pentru toate păcatele puternicilor zilei n-ar fi de ajuns nici o catedrală cât Casa Poporului. Asta într-o țară nicidecum prosperă economic, nicidecum puternică politic, o țară mizeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce dau conținut „Argumentului”, Raveca Buleu se trezește la viață și își cruță cititorul de alte redori lexicale. Nimeni nu poate gusta asemenea deșerturi verbale fără să simtă dorința de a se răzvrăti. Cu „concatenarea deconstrucției” nu poți spera la indulgență din partea unui ochi obișnuit cu acele facile solfegii academice, a căror regulă e mereu aceeași: cu cît expresia e mai gongorică, cu atît lipsa sensului e mai crasă. Însă autoarea revine într-o matcă fluentă și scapă de limbajul insuportabil
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
întruni într-un singur partid, partidul național. " ("Journal des debats" ) (Demisia din armată a generalului Manu; Eraclie Arion) ["ÎN LOC DAR DE-A GĂSI... "] 2264 În loc dar de-a găsi necuviincios articolul în cestiune s-ar fi căzut mai bine ca indulgența lui relativă să dicteze tăcere celora cari s-au crezut în drept de-a se simți atinși. Ceea ce-am indicat noi, mai mult ironic și în paralelă c-un caracter de comedie, nu este singura indicație despre care am
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
barbari care bântuiau câmpiile arse ale vechii Terre. - Nu mai există credință, Isidor! Fiecare dintre noi e convins că poate hotărî pentru propria persoană, că în nimicnicia lui, poate schimba cumva cuvântul lui Dumnezeu, vorbi cu blândețe Abatele, privind cu indulgență spre candidat. Starețul era un bărbat în putere, cu fața acoperită de o barbă imensă, peste care trona un nas proeminent, ce țâșnea parcă dintre doi ochi cenușii, de culoarea unui cer de toamnă rece. - Uită-te la frații care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu o făcea cu inima ușoară. El, în schimb, era nerăbdător să ajungă, fiindcă acolo putea găsi mulți prieteni, toți din familii de vază, ca și el, cu care să petreacă puțin prin oraș - și, cu siguranță, puteau conta pe indulgența cu care cei din familiile înalte își privesc totdeauna fiii atunci când aceștia mai sar peste cal. Ba mai mult, iminența războiului ar fi dat o savoare și mai mare oricărei libertăți ce ar fi vrut să și-o ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]