684 matches
-
a lungul frontierei, de la Antwerp la Arlon via Maaseik. În Kempen, linia defensivă era plasată în spatele Canalului Dessel-Turnhout-Schoten și pe malul belgian al canalului Zuid-Willemsvaart. Această linie defenisivă era apărată de vânătorii de munte din Ardeni și de trupe de infanteriști pe biciclete. Această linie defensivă era apărată de 14 divizii, mai mult de o jumătate din efectivele totale ale armatei belgiene. Linia se întindea de-a lungul Canalului Albert, de-a lungul râului Meuse și se oprea la Namur. De-
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]
-
și unul cu un tun antitanc. Acest din urmă buncăr era amplasat mai aproape de drumurile de acces, iar celelalte apărau flancurile podurilor. Câte o companie de infanterie era plasată în tranșee pe partea de vest a canalului în dreptul fiecărui pod. Infanteriștii aveau mici posturi de observație pe partea răsăriteană a canalului, ai căror militari puteau fi retrași rapid la nevoie. Toate cele trei poduri puteau fi distruse cu încărcături explosive montate pe structurile de rezistență, ele fiind acționate cu dispozitive de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de fiecare dată de focul armelor de infanterie din dotarea parașutiștilor germani, cărora le fuseseră lansate din avioane la ora 06:15 mai multe mitraliere grele. atacurile constante ele belgienilor au făcut ca grupul „Beton” să nu fie înlocuit de infanteriștii sosiți în ajutor decât la ora 21:40. În timpul luptelor, grupul a pierdut 7 morți și 24 de răniți. Nouă dintre cele zece planoare ale grupului „Fier” au aterizat lângă obiectivul desemnat, podul Canne. Al zecelea planor al grupului a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
mici din apropiere și artileria de câmp belgiană au deschis la rândul lor focul împotriva parașutiștilor, dar și aceste atacuri au fost necoordonate și în plus le-a lipsit precizia. Din acest ultim motiv, ele au împiedicat uneori contratacurile propriilor infanteriști. Germanii au trimis de asemenea patrule care să urmărească și să împiedice mișcările membrilor garnizoanei belgiene. Belgienii au fost astfel obligați să rămână la nivelurile inferioare ale fortului. Toate încercările belgienilor de lansarea a unui contraatac au fost obstrucționate de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
urma să declanșeze un atac surpiză prin Ardeni. Frontul din Belgia urma să fie un de importanță secundară. Heeresgruppe B a primit doar un număr redus de unități blindate și motorizate, cea mai mare parte a efectivelor fiind formate din infanteriști. După ce germanii ar fi atins Canalul Mânecii, toate diviziile Panzer ale Heeresgruppe B trebuiau să fie transferate la Grupul de Armate A, pentru întărirea liniilor de comunicație germane și pentru respingerea oricărei tentative de spargere a încercuirii de către unitățile aliate. Acest
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
bătăliei care a urmat, infanteria germană a copleșit apărarea belgiană (Divizia a 7-a de infanterie) în 24 de ore. Principala linie defensivă belgiană a fost străpunsă, iar Armata a 18-a germană a depășit aceste poziții rapid. În plus, infanteriștii germani au cucerit câteva capete de pod peste Canalul Albert mai înainte ca britanicii să ajungă în zonă 48 de ore mai târziu. "Chasseurs Ardennais", care luptau mai la sud, s-au retras peste râul Meuse, distrugând mai multe poduri
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de la Chungju de la începutul războiului. În această bătălie, cavaleria coreeană a fost depășită numeric și distrusă de infanteria japoneză. Și japonezii au folosit divizii de cavalerie pe câmpuri. Cu toate acestea, ei au descălecat în acțiune și au luptat ca infanteriști. Cavaleria japoneză specializată folosea arme de foc din goana calului deși majoritatea cavaleriștilor preferau sulița convențională yari. Utilizarea acestora a fost redusă din cauza creșterii dificultăților logistice și utilizării în creștere a armelor de foc de către coreeni și chinezi. Japonia era
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
efect devastator asupra moralului cavaleriștilor coreeni. Ca și aproape toți soldații coreeni, cavaleria nordică nu avea experiență în privința armelor de foc. Caii au intrat în panică trântindu-i pe mulți dintre soldați jos. Când coreenii se aflau în confuzie, samuraii infanteriști ascunși au atacat. Cavaleria coreeană a suferit multe pierderi. Cei care au încercat să se retragă trecând râul înapoi spre nord s-au înecat în părțile mai adânci ale râului. Generalii Yu Geuk-ryang și Sin Hal au fost uciși. Înfrângerea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
respinși definitiv. Această victorie a adus Corpul V în apropierea Rurului. Americanii au reușit să atingă malul vestic al râului o zi mai târziu. În acest timp, Divizia a 4-a a obținut mai multe victorii. După cucerirea orașului Grosshau, infanteriștii au fost sprijiniți de unitățile de blindate de rezervă. Divizia și-a îndreptat atacul spre Gey, unde a ajuns pe 30 noiembrie, unde au întâlnit poziții defensive foarte puternice. Pe 2 decembrie, germanii au lansat un contraatac puternic, care a
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
blindate care a urmat, iar cele care au supraviețuit s-au retras spre Calais. "Kampfgruppe" Kruger a continuat înaintarea spre Calais, declanșând seara atacuri împotriva celor efectivelor celor două regimente de proiectoare ale artileriei britanice, ale căror soldați luptau ca infanteriști în estul orașului. Detașamentul de tancuri care escorta camioanele cu alimente a fost la rândul lui atacat de blindatele germen în timpul nopții. Camioanele au reușit să se retragă, câteva tancuri au înaintat spre Gravelines, unde au distrus mai multe blindate
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
încetare a focului. În timpul acesteia, Schaal a făcut mai multe propuneri pentru capitularea unităților aliate. Una dintre aceste propuneri au fost înaintate de primarul orașului, care era îngrijorat de soarta concetățenilor săi, supuși unor bombardamente continui. După reluarea atacului, deși infanteriștii Regimentului al 60-lea a reușit să reziste, brigada de pușcași a fost obligată să se retragă spre fabrica de celuloză din apropierea portului și a Gării Maritime. În noaptea de dinaintea acestui atac și în timpul zilei, mai multe vase mici de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
asaltul final. Schaal era foarte încrezător că atacul pe care urma să îl declanșeze avea să fie încununat de succes. În după-amiaza acelei zile, germanii au traversat podurile peste canal și au intrat în oraș prin nord. Citadela a capitulat. Infanteriștii regimentului 60 au primit ordinul "„fiecare pentru el”", dar puțini dintre ei au reușit să se evacueze. În cealaltă extremă a portului, Brigada de infanterie a fost obligată să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă, unde
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
occidentali veniți din America, Europa și Australia luptă împreună cu YPG și că până la acea dată opt dintre ei fuseseră uciși, inclusiv o femeie. Cel puțin 10 voluntari din Statele Unite au luptat alături de YPG. Unul din ei, Jordan Matson, a fost infanterist în Armata SUA, în timp ce Jeremy Woodard a servit în Irak și Afganistan. Brian Wilson, alt veteran al Armatei Statelor Unite, este încartiruit la Ras al-Aïn. Un italian, un cetățean grec și zeci de turci (din Turcia sau diaspora turcă) sunt printre
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
Pușca de asalt (numită uneori și armă de asalt, automat sau, mai demult, pușcă automată) este principala armă de foc individuală a infanteriștilor din majoritatea armatelor contemporane. A fost utilizată pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar până la sfârșitul secolului XX a devenit arma de serviciu standard pentru cele mai multe dintre armate din lume. Se deosebește de pistolul-mitralieră prin muniția
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
principale ale atacului forțelor terestre și cerea forțelor aeriene să spijine atacul terestru împotriva Frotăreței Olandei. Generalul Schmidt a conceput planul unui atac combinat pentru dimineața zilei de 14 mai, la care urma să participe tancurile "9. Panzer-Division" sprijinite de infanteriști dotați cu aruncătoare de flăcări, trupe SS și geniști. Trupele aeropurtate trebuiau să traverseze râul în amonte cu ajutorul bărcilor pneumatice și să atace prin flanc prin cartierul Kralingen. Atacul trebuia să fie pregătit de un bombardament de artilerie. Generalul Schmidt
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
remarcat în multe bătălii. Cea mai importantă a fost bătălia de la Haengju, în care o armată coreeană de doar 3.400 de soldați a învins o armată japoneză de 30.000 utilizând 40 de dispozitive Hwacha. În această bătălie, samuraii infanteriști ai armatei japoneze au mărșăluit în formații dense, fiind loviți cu ușurință de săgețile-rachete propulsate cu ajutorul Hwacha. Dispozitivele Hwacha s-au folosit și pe mare, la bordul navelor panokseon din flota amiralului Yi Sun-sin. Acestea au fost utilizate pentru a
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
forțelor terestre. După o serie de raiduri pregătitoare, bombardierle medii și în picaj trebuiau să zdrobească defensiva franceză într-un atac concentrat de maxim 20 de minute. Atacul aerian a fost programat pentu ora 16:00, mai înainte de forțarea de către infanteriști a cursului Meusei. În schimb, Bruno Loerzer, comandantul "II. Fliegerkorps", a conceput un plan care să sprijine atacul forțelor terestre, conceptul raidului rulant. Ideea a unui singur atac masiv a fost abandonată, iar Loerzer a conceput o tactică a atacurilor
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
aproximativ la ora 19:00 a zilei de 13 mai. A început să circule în rândurile francezilor un zvon cu privire la înaintarea unei coloane de tancuri spre orașul Bulson. Zonul s-a răspândit în rândurile Diviziei a 55-a, ai cărei infanteriști și-au părăsit în pozițiile. Rapoartele germane afirmă că primele tancuri germane au traversat râul Meuse cu 12 ore mai târziu. În momentul în care francezii și-au dat seama de eroare, cei mai mulți infanteriști și artileriști își abandonaseră deja echipamentul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Diviziei a 55-a, ai cărei infanteriști și-au părăsit în pozițiile. Rapoartele germane afirmă că primele tancuri germane au traversat râul Meuse cu 12 ore mai târziu. În momentul în care francezii și-au dat seama de eroare, cei mai mulți infanteriști și artileriști își abandonaseră deja echipamentul militar greu. Principalul asalt terestru a fost executat de Divizia I Panzer și sprijinită de Regimentul de infanterie Großdeutschland ("Infanterie-Regiment Großdeutschland") și Batalionul de geniști de asalt 43 ("Sturmpionier-Battalion 43") și aceasta din cauza faptului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
teritoriului francez. La cota 301, Regimentul I de pușcași comandat de colonelul Hermann Balck a participat la cucerirea poziției până la căderea nopții. Beneficiind de sprijinul a două plutoane de gerniști de asalt, germanii au reușit să distrugă buncărele din zonă. Infanteriștii au înaintat cucerind treptat zonele apărate de francezi până când au ajuns în poziția să vadă mișcările Diviziei a II-a Panzer, aflată pe flancul de vest. În timpul atacurilor asupra pozițiilor de la Donchery, blindatele diviziei au suferit pierderi ușoare. Regimentul I
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
fost păstrat în rezervă, urmând să urmeze primului regiment ca întăriri. Asaltul Diviziei a 10-a Panzer a fost respins pe frontul de pe Meuse. Singurul succes a fost acela a unui grup mic de 11 soldați (cinci geniști și șase infanteriști) din Compania a 2-a a "Panzerpionier-Batailion 49" (Batalionul al 49-lea de geniști Panzer). Fără să aibă spijinul camarazilor și acționând pe cont propriu, această mică unitate comandată de sergentul major Walter Rubarth a distrus șapte buncăre. Subunitățile din
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ar fi putut avea un efect dezastruos pentru ei. Francezii inițiaseră deja planuri pentru contraatacuri cu blindatele împotriva capetelor de pod germane în timpul nopții, dar întârzierile în programul de concentrare a forțelor și amânările succesive, agravate de retragerea panicată a infanteriștilor și artileriștilor care își părăsise pozițiile (ca în cazul „panicii de la Bulson”), au făcut ca asaltul să fie declanșat doar în dimineața zilei de 14 mai. Comandantul artileriei Corpului al X-lea, colonelul Poncelet, a încercat inițial să își păstreze
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
luptelor. Aceste întârzieri aveau să se dovedească dezastruoase. Deplasarea spre Bulson a început la ora 16:00 pe 13 mai. La 07:30 pe 14 mai, tancurile franceze au înaintat spre înălțimile de la Bulson pentru ca să ocupe zonele înalte părăsite de infanteriștii Diviziei a 55-a pecu o zi mai devreme. Principalul obiectiv al tanchiștilor era distrugerea capetelor de pod germane. Dacă un atac împotriva capetelor de pod ar fi avut sorți de izbândă pe 13 mai, această misiune avea să se
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Gembloux și să acționeze în colaborare cu Divizia a 3-a Panzer, care urma să primească sprijin aerian din partea "Fliegerkorps VIII". Germanii au atacat în timpul nopții, pentru testarea defensivei franceze. Apărătorii punctelor întătite franceze au luptat până dimineața împotriva atacurilor infanteriștilor germani, care au încetat doar în primele ore ale zilei de 13 mai. În dimineața zilei de 13 mai, linia defensivă a localităților Tienen, Jandrenouille și Merdorp era asigurată de Divizia a 3-a mecanizată. Divizia a 2-a mecanizată
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
sosiți pe front. Ultimele două săptămâni din septembrie au fost folosite pentru pregătirea de luptă în condiții urbane și pentru exerciții de tragere. Planurile pentru ofensivă prevedeau ca ambele divizii de infanterie să evite luptele în orașul Aachen. În principal, infanteriștii trebuiau să coopereze pentru încercuirea orașului și continuarea înaintării spre est. Doar un număr relativ redus de militari americani trebuia să continue luptele pentru cucerirea orașului încercuit. Deși americanii aveau capacitatea de înlocuire rapidă a pierderilor, soldații proaspăt sosiți pe
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]