1,992 matches
-
a cantității de ADN, apropiindu-se de 80% comparativ cu mamiferele placentare și la un număr de brațe cromozomiale de 100-104. Ei au evoluat probabil din forme cu 40% ADN și cu 2n = 48 cromozomi acrocentrici. În general, la vertebratele inferioare datorită mai ales faptului că heterozomii sunt într-o stare primitivă și că nu s-au diferențiat morfologic și genetic, este posibilă mărirea cantității de ADN prin fenomenul de poliploidizare, fără ca aceasta să afecteze determinismul sexelor. Din această cauză la
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
În concluzie se poate remarca faptul că, în general, la vertebrate a avut loc o creștere a cantității de informație genetică și respectiv de ADN în procesul de evoluție. De la această regulă există însă numeroase abateri, mai ales la vertebratele inferioare, la care datorită absenței unui determinism cromozomial riguros al sexelor, a fost posibilă multiplicarea cantității de ADN din nucleu. O altă explicație pentru variațiile mari ale cantității de ADN de la o specie la alta are în vedere raportul dintre cele
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Este folosită deoarece numărul de dinți variază de la o familie la alta și de la un gen la altul. Se scrie sub formă de fracție, la numărător se scrie numărul de dinți de pe f falca superioară, iar la numitor de pe cea inferioară. Numărul total este dublul sumei numerelor de la numărător și numitor. Esofagul normal dezvoltat se continuă cu un sto stomac simplu la microchiropterele insectivore cu reg regim in insectivor. Intestinul este suspendat de mezenter și variază ca lungime, la microchiropterele insectivore
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
o simbolică logică a inversiunii, legată de sacrificiul - atât al realității perceptive utilitare, cât și al subiectivității artistului. Deși cercul înțelegerii adevărate se mărește tot mai mult, acesta refuză, totuși, să se închidă: Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns 30. Pe calea urmată de autorul american, comentează Ion Barbu, poezia ("zarul de constantă lumină"), care neagă și, în același timp, ne protejează ("ivăr") de lumea fizică, materială, sublunara ("inferioarele iaduri"), nu reușește să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de regiunea din care fac parte, sunt formate din corpul vertebral, masa apofizară, pediculul vertebral, gaura nutritivă (Figura 15). Corpul vertebral (corpus vertebrae) este o masă osoasă variabilă ca volum, cilindrică și care prezintă două fețe, una superioară și una inferioară, și o circumferință. Masa apofizară sau arcul vertebral (arcus vertebralis) formează peretele posterior al găurii vertebrale și este alcătuit din mai multe elemente. - Apofiza spinoasă (processus spinosus) este localizată posterior, pornind de la locul de unire al celor două lame vertebrale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și este alcătuit din mai multe elemente. - Apofiza spinoasă (processus spinosus) este localizată posterior, pornind de la locul de unire al celor două lame vertebrale. Pentru descrierea anatomică prezintă o bază, un vârf, două fețe laterale, o margine superioară și una inferioară. -Procesul (apofiza) transversă (processus transverses) este reprezentat de două proeminențe: una dreaptă și alta stânaă care pleacă de pe părțile laterale ale arcului vertebral. Prezintă o bază, un vârf, o față anterioară și alta posterioară, o maraine superioară și una inferioară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
inferioară. -Procesul (apofiza) transversă (processus transverses) este reprezentat de două proeminențe: una dreaptă și alta stânaă care pleacă de pe părțile laterale ale arcului vertebral. Prezintă o bază, un vârf, o față anterioară și alta posterioară, o maraine superioară și una inferioară. - Procesele articulare se arupeazăîn două superioare și două inferioare. Procesele superioare (processus articularis superior) ale unei vertebre se articulează cu cele inferioare (processus articularis inferior) ale vertebrei de dedesubtul ei. - Două lame vertebrale (lamina arcus vertebrae) care se intind de la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
două proeminențe: una dreaptă și alta stânaă care pleacă de pe părțile laterale ale arcului vertebral. Prezintă o bază, un vârf, o față anterioară și alta posterioară, o maraine superioară și una inferioară. - Procesele articulare se arupeazăîn două superioare și două inferioare. Procesele superioare (processus articularis superior) ale unei vertebre se articulează cu cele inferioare (processus articularis inferior) ale vertebrei de dedesubtul ei. - Două lame vertebrale (lamina arcus vertebrae) care se intind de la pediculi la procesul spinos. - Pediculul vertebral (pediculus arcus vertebrae
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
o serie de linii transversale care mera de la o maraine la cealaltă și care reprezintă locul de sudură a diferitelor piese osoase care alcătuiesc sternul. Pe această față se inseră în partea: - superioară: fasciculele sternale ale sternocleidomastoidianului; - mijlocie: marele pectoral; - inferioară: marele drept abdominal. Deasupra apendicelui xifoidian se observă foseta supraxifoidiană. Fața posterioară este concavă și vine în raport cu oraanele din cavitatea toracică. La nivelul feței posterioare se insera mușchii: sternocleidomastoidian, sterno- tiroidian, triunahiularul sternului, diafraamul. Extremitatea superioară sau baza prezintă pe
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
furculița sternală, marainea internă a primei coaste și vertebra \-a toracică. Vârful plămânului prezintă în totalitate un plan oval înclinat înainte și având diametrul transversal de 11-12 cm și diametrul antero-posterior de 5-6 cm. Baza toracelui este formată de marainea inferioară a vertebrei a 12-a toracală, de marainea inferioară a coastei a 12-a, coboară de la vârful acesteia meraând apoi pe marainea inferioară a cartilajului coastelor 10-9-8 care prin cartilajul coastei a 7-a merae până la baza apendicelui xifoid. Se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
-a toracică. Vârful plămânului prezintă în totalitate un plan oval înclinat înainte și având diametrul transversal de 11-12 cm și diametrul antero-posterior de 5-6 cm. Baza toracelui este formată de marainea inferioară a vertebrei a 12-a toracală, de marainea inferioară a coastei a 12-a, coboară de la vârful acesteia meraând apoi pe marainea inferioară a cartilajului coastelor 10-9-8 care prin cartilajul coastei a 7-a merae până la baza apendicelui xifoid. Se formează astfel un plan înclinat în sus și înainte
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
diametrul transversal de 11-12 cm și diametrul antero-posterior de 5-6 cm. Baza toracelui este formată de marainea inferioară a vertebrei a 12-a toracală, de marainea inferioară a coastei a 12-a, coboară de la vârful acesteia meraând apoi pe marainea inferioară a cartilajului coastelor 10-9-8 care prin cartilajul coastei a 7-a merae până la baza apendicelui xifoid. Se formează astfel un plan înclinat în sus și înainte, care măsoară anteroposterior 12 cm, iar transversal 26 cm. în partea anterioară cartilajele costale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cu S italic căruia i se descriu două curburi: una internă (cu concavitatea posterior) și a doua externă (cu concavitatea anterior). Clavicula este turtită și în sens cranio-caudal ceea ce face ca osul să prezinte două fețe (una superioară și una inferioară), două maraini (una anterioară și una posterioară), două extremități (una internă și alta externă). Fața superioară (Fiaura 25) este plană în 1/3 externă și convexă în 2/3 interne. La nivelul acestei fețe se realizează inserția mușchilor: - deltoid și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
două sau trei creste pe care se inseră mușchiul subscapular, -două suprafețe mici triunahiulare spre marainea internă pentru inserția mușchiului mare dințat. Fața posterioară sau dorsală (facies dorsalis) este convexă și prezintă la nivelul unirii treimii superioare cu două treimi inferioară o apofiză triunahiulară ce se detașează în unahi drept denumită spina omoplatului (Fiaura 28). Spina omoplatului (spina scapulae) se întinde de la o maraine la cealaltă a feței posterioare și se prelunaește spre exterior cu o apofiză turtită - acromion. Spina omoplatului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ulnae) are formă prismatică, mai voluminousă în partea superioară și căruia i pot descrie: -fața anterioara (facies anterior) este iată în superioară unde se aăsește inserția mușchiului flexor comun profund al deaetelor de la doi la cinci în timp ce în 1/4 inferioară este convexă și mai înaustă fiind suprafața pentru inserția mușchiului pătrat pronator; 1. Olecran 2. Marainea posterioară 3. Fața medială 4. Fața posterioară 5. Capul ulnar 6. Apofiza stiloidă medială - fața posterioră (facies posterior) prezintă (Fiaura 32): - superior suprafață trinahiulară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
treia inferioră: linia aluteală inferioară (linea alutea inferior). Liniile împart fosa iliacă în patru zone: - una anterioară, unde se inseră mușchiul micul fesier; - alta mijlocie, unde se inseră mușchiul fesier mijlociu; una posterioară, unde se inseră mușchiul mare fesier; una inferioară pentru inserția mușchiului drept femural. Gaura obturatorie (foramen obturatum) este localizată sub cavitatea cotiloidiană; elementele anatomice care o formează sunt, de sus în jos: - ramura orizontală a pubisului; - corpul pubisului; - ramura descendentă a pubisului, - ramura ascendentă a ischionului; - corpul ischionului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
posterior. Sunt formate din: aropile iliace externe, cele două linii semicirculare, cavitatea cotiloidă și de ischioane. Suprafața endopelvină este împărțită, de către strâmtoarea superioară a bazinului, într-o reaiune superioară sau marele bazin, ce aparține mai mult cavității abdominale, și una inferioară sau micul bazin. Strâmtoarea superioară este reprezentată de marainea superioară a simfizei pubiene (înainte) și promontoriu (înapoi) între care sunt dispuse: marainea anterioară a aripioarelor sacrate, articulația sacro-iliacă, linia nenumită a coxalului, eminența ilio- pectinee, suprafața pectineală, spina pubisului și
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cu aceeași denumire. Fața laterală a condilului extern prezintă tuberozitatea externă pe care se inseră liaamentul lateral extern al articulației aenunchiului. Posterior față de această tuberozitate se descriu două aropițe: una superioară, în care se inseră mușchiul aemen intern, și alta inferioară, pentru inserția mușchiului popliteu. Lateral extern și respectiv, intern, față de cei doi condili femurali, se descriu epicondilii femurali, lateral, respectiv medial. La nvelul extremității inferioare a femurului se descrie o excavație - aropița supratrohleară - în care intră baza rotulei, în mișcările
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
afară înăuntru, localizată în partea superioară a tibiei; la nivelul acestei creste se inseră: - pe interstițiu: mușchiul solear; - pe buza superioară: mușchiul popliteu; - pe buza inferioară: mușchii gambier posterior și flexorul comun al degetelor. -fața internă: plană în 2/3 inferioare unde vine în contact cu pielea, în 1/3 superioară este acoperită de tendonul “în labă de gâscă” al mușchilor: semitendinos, semimebranos, croitor, drept intern; - fața laterală este evidentă numai în porțiunea superioară; unde prezintă un șanț anterior longitudinal în
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
vârful) pe care se inseră tendonul inferior al mușchiului biceps crural și liaamentul lateral extern al articulației aenunchiului (posterior). Corpul peroneului prezintă trei fețe: - laterală care în: - 2/3 superioare prezintă inserțiile mușchilor lunaul și scurtul peronier lateral; •1/3 inferioară prezintă o creastă oblică în jos, înapoi care împarte această față în două porțiuni: una posterioară, pe care alunecă tendoanele mușchilor peronieri și alta, anterioară, aflată în raport direct cu pielea; ^medială, pe care se află creasta interosoasă care subîmparte
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sacro-iliace interosoase (lia. sacroiliaca dorsalia) ce unesc tuberozitățile sacrală și iliacă; - ilio-lombar (lig. iliolumbale) care se inseră pe procesul transvers al lui L5, uneori L4 și apoi printr-un grup de fibre superioare, cu direcție spre creasta iliacă, și altele inferioare pe baza sacrului și pe tuberozitatea iliacă; - sacro-tuberal (lig. sacrotuberale) care se inseră pe fața posterioară a sacrului, de la S3 până la V posterioară a coccisului, pe cele două spine iliace posterioare și se termină la nivelul tuberozității ischiatice în partea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
disproporția suprafețelor osoase la nivelul articulației aenunchiului sunt necesare meniscurile intraarticulare, formațiuni fibrocartilaainoase, unul lateral și altul medial, dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale. Fiecare menisc în parte prezintă: - două fețe: una superioară ce corespunde condilului femural și alta inferioară plană, aplicată pe fosa articulară corespunzătoare; - o bază ce corespunde capsulei articulare de care aderă; - o crestă medială, subțire, întinsă spre centrul articulației la care însă nu ajunae; - două extremități, coarne, prin care meniscurile aderă de platoul tibial; - meniscul lateral
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
inferior și lateral. Această membrană are rol în creștere suprafeței pentru inserțiile musculare. Ca și membrana interosoasă a antebrațului și la acest nivel există aăuri nutritive arteriale. Grosimea membranei interosoase este maximă la unirea 1/4 superioare cu 3/4 inferioare. în articulația tibio-fibulară sunt realizate mișcări de alunecare, fiind o articulație plană (2, 11, 12, 18, 20). 3. Sindesmoza tibio-peronieră (syndesmosis tibiofibularis) Sindesmoza tibio-peronieră unește cele două oase ale aambei prin extremitățile lor inferioare. Suprafețele articulare aflate în contact sunt
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sunt privite din punct de vedere anatomic, funcțional sau chiruraical. Clasificarea articulațiilor din punct de vedere anatomic cuprinde: - articulația talo-crurală sau a aâtului piciorului, - articulațiile intertarsiene, - articulațiile tarso-metatarsiene, - articulațiile intermetatarsiene. La picior se distinae o articulație superioară, talo-crurală și alta inferioară, talo- tarsiană. Cea din urmă este subdivizată la rândul ei în mai multe articulații secundare. Articulația talocrurală este leaată de mișcarea de flexie plantară - flexie dorsală; articulația talotarsiană de mișcarea de pronație- supinație a piciorului. 1. Articulația talo-crurală (articulatio talocruralis
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
zile brahiterapie intracavitară până la completarea dozei de 60-70 Gy, la punctul A; - telecobaltoterapie pe 2 câmpuri anteroposterioare cu protecție mediană până la completarea dozei totale de 50 Gy; - intervenție chirurgicală. C. - Stadiul III 1. Stadiul III a: infiltrație a 1/3 inferioare a vaginului: - telecobaltoterapie pe întregul pelvis, incluzând în câmpul de iradiere și 1/3 inferioară a vaginului, limita inferioară a câmpului fiind la tuberozitățile ischiatice, doza administrată totalizează 45 - 50 Gy; - brahiterapie sub formă de mulaj, 20-30 Gy, doză calculată
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]