805 matches
-
raportul meu. PÎnă acum citisem tot felul de expresii pe chipul ei, dar acum arborase una nouă, una pe care n-am mai văzut-o pînă acum: implorare... Marginile pleoapelor i se Înroșiseră, privea speriată, respira anevoie ca și cînd inhala aerul, dar uita să expire. Primele ei cuvinte au fost imperceptibile. Apoi, după o clipă spuse: — Există o legătură. Vă rog să nu mă Înțelegeți greșit. Cursele de cai sau de biciclete? — Nu. Numărul de telefon. — Telefon? — Zău că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
referea Froehlich când vorbea despre „impulsuri“: constrângerea de a face lucruri pe care nu reușești să le justifici rațional? Destul de repede Însă, am descoperit că dulapurile maică-mii erau mult mai incitante. Era de-ajuns să deschid ușile și să inhalez mirosul de santal, să trag sertarele și să simt materialele alunecându-mi printre degete, să deschid șifonierul și să-mi umplu nările cu mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În fața oglinzii șifonierului ei. Amintindu-mi de ceva ce am auzit, mă Întrebam dacă femeile chiar considerau bărbații tatuați ca având „clasă“. Dora mă ajuta să-mi pun gulerul Înalt de crêpe. După ce termină, Își Încrucișă mâinile sub sâni și inhală adânc, aproape cu plăcere, apoi Își ținu respirația. Abia după ce scoase aerul din piept, spuse: — Tatuaje? Clasă? Ce să spun... Există băștinași care poartă inele În sfârc și plăci din cel mai fin metal În jurul gâtului. Aici e adevărata clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rezolva o „problemă personală“ cu Cancelarul Sănătății. Având impresia că-l aud cum se oprește ca să-și aprindă o țigară, am profitat de ocazie ca să-i povestesc ce se mai Întâmplase de când nu ne-am mai văzut. Când am terminat, inhală adânc și mă Întrebă dacă mai poate conta pe discreția mea. Sigur că da, I-am răspuns, dacă altceva nu, măcar atât am Învățat și eu din toată povestea asta: cât de mult contează să-ți ții gura. Apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia tărâmul fanteziei, la fel se Încolăcea și fumul gros pe care-l inhalase În trupul ei, arzându-i plămânii, exaltându-i spiritul până când, În cele din urmă, l-a dat afară Încet, fără prea mare tragere de inimă. — La ce te gândești, scumpo? — Lucrez la Articolul Opt al Manifestului meu Personal de Nihilism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea pe nas aurolac dintr-o pungă de plastic În timp ce tropăia din picioarele desculțe și murdare În ritmul imnului. La fiecare câteva secunde, băiatul se oprea din inhalat și rostea cuvintele imnului, Însă În urma celorlalți, ca un ecou straniu: „...sub pașii noștri grei... Între timp ceilalți petrecăreți au Început și ei să fluture steaguri și eșarfe de la ferestrele mașinilor lor, pe când se alăturau veseli cântecului. Din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Să ne echipăm. ÎN NAVĂ În vestiarul Cilindrului A, Norman Își puse costumul. Tina și Edmunds Îl ajutară să-și potrivească casca și asigurară inelul de etanșare de la gât. Simți greutatea rezervoarelor pentru respirație prin intermediul curelelor ce-i apăsau umerii. Inhala aerul cu gust metalic. Intercomul din cască emise zgomotul specific de conectare. Primele cuvinte pe care le auzi fură: — Ce părere ai de „În pragul unui prilej deosebit de favorabil pentru specia umană“? Norman râse, recunoscător pentru risipirea tensiunii nervoase. Găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dracu’! Deodată mâinile sale atinseră un cilindru metalic agățat de perete. La unul din capete avea ceva moale. Moale. O mască de oxigen. Înfrigurat, Își puse masca peste gură și peste nas. Pipăi recipientul, răsuci robinetul. Auzi un șuierat și inhală aerul rece. O senzație de amețeală intensă, după care mintea i se limpezi. Oxigen! Era salvat! Încercă să evalueze dimensiunile cilindrului: avea doar câteva sute de centimetri cubi, de folos doar În situații limită. Cât timp Îi va ajunge? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-se În zgomotul apei Înghețate, năvălind ca o cascadă În habitat și umplând Încăperea. În momentul În care ajunse afară, Își dădu seama de greșeală: avea nevoie de greutăți. Mai ușor decât apa, corpul lui era Împins inexorabil către suprafață. Inhală o ultimă doză de oxigen, lăsă să-i scape butelia și se agăță disperat de țevile reci din afara habitatului, știind că, dacă nu rămânea agățat, nimic nu avea să-l mai oprească și nu mai avea de ce să se prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
var, cu pistoalele lor Mauser. Iar după ce Își vor lăsa pietrele, el, Basie și doctorul Ransome se vor duce de asemenea la locul de descărcare. Ultimele lumini dispăruseră de pe fuselajele avioanelor, dar Jim putea simți mirosul motoarelor În aerul nopții. Inhală mirosul de ulei și de lichid de răcire. Începuse deja să se izoleze de vocile din jurul său, de trupurile albe ale soldaților chinezi și de pista de oase. Nu se sinchisi de pilotul În costum de zbor, care arăta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dimineții. CÎnd trecură peste lagăr, vîntul de la motoarele lor puseră În mișcare un aer puturos prin clădirile goale, o putoare de hoit născută de o invazie de mii de muște lacome. Cerșetorii chinezi de la poartă Își feriră fețele. Dar Jim inhală putoarea amețitoare, care Îi reîmprospăta gîndurile despre spital și aviatorul japonez mort În canalul de dincolo de sîrme. Venise timpul să uite morții. În felul lui, lagărul revenea la viață. Zilele cu lapte praf și batoanele de ciocolată Îl făcuseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În cele cîteva momente de viață care Îi mai rămăseseră. Lagărul Lunghua... Ignorîndu-l, oamenii Înarmați se așezară pe parapetul de pămînt și Își fumau țigările. Europeanul În jachetă de zbor păși În jurul camionului. Un hamal ridică țigara lui Tulluch și inhală fumul. Toți se uitau la cer și la drumul pustiu ce trecea pe lîngă stadion. Aduseseră cu ei timpul lent, gol, lagărul-Închisoare. Fețele lor erau trase și lipsite de culoare și păreau să fi ieșit dintr-un bîrlog adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
când mi-a făcut-o. Danny verifică alibiul Sultanilor: — Ceilalți trei băieți au fost pe scenă pentru ultimele două numere? Managerul încuviință: — Ăhă. Apoi au cântat la o petrecere particulară. Marty ce-a făcut? — A fost asasinat. Mulatrul încercă să inhaleze fumul de țigară și se înecă. Tuși, chiștocul îi căzu din gură și îl călcă cu piciorul, întrebând cu voce răgușită: — Și cine credeți c-a făcut-o? Danny spuse: — Nici tu, nici Sultanii. Dar hai să încercăm ceva: își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi își ieși din minți când trecu la Dudley Smith - Dudley era vinovat de moartea lui José Diaz și a lui Charles Hartshorn, de ascunderea unor dovezi, plus o mulțime de alte infracțiuni de tăinuire. Dudley putea foarte bine să inhaleze o doză de gaz la San Quentin. Dar Mal nu merse atât de departe: cei de la putere nu vor permite ca Dudley Smith să fie adus în fața judecătorului. Funcția, influența și reputația lui aveau forța imunității diplomatice. După aceea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
preluat în mod cvasi-parodic acest obicei, foarte probabil chiar de la Herodot. Eroul său din satira Istoria adevărată - unul dintre primii selenauți imaginați de oameni - povestește moravurile locuitorilor de pe Lună. „Seleniții [...], așezându-se în jurul focului ca în jurul unei mese”, se îmbată inhalând fumul degajat nu de plante narcotice, ci de broaște psihotrope : „[Seleniții] sorb fumul care se ridică din broaște și petrec”. Mai mult decât atât, Lucian imaginează un fel de alambic avant la lettre, în care „seleniții” distilează o poțiune euforică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 170). De data aceasta, contextul ritual este evident (izolare în peșteră, sacrificii de animale, agapă rituală, narcoză, incubatio, profeții onirice etc.). La sfârșitul secolului al XIX-lea, Erwin Rohde era de părere că planta al cărei fum stupefiant îl inhalau tracii, sciții și masageții era Cannabis indica, din care se extrage hașișul (70, p. 223). Pe de altă parte, Mircea Eliade a considerat - ca și Ioan Coman, Ioan Petru Culianu, Cicerone Poghirc, Zoe Petre ș.a. - că numele preoților traco-misieni kapnobatai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prin „cei care merg prin fum”. Ei au adus și unele elemente noi : Epitetul kapnobatai se poate referi la o practică menționată de Pomponius Mela (2.2.21), care spune că unii traci nu utilizau vinul drept băutură îmbătătoare, ci inhalau în schimb fumul de la focuri în care aruncau niște semințe a căror aromă provoca euforie. Lexiconul lui Hesychios din Alexandria (secolul al V- lea sau al VI-lea e.n.) înregistrează sub cuvântul kannabis („cânepă”) că semințele de cânepă se ardeau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
complexitatea universului sărăcește, misterele cad, existența se simplifică și tot ce a neliniștit veacuri de-a rândul inima și mintea umană încape umilit între dinții acestui clește cu gura căscată : dreapta-stânga (75). Cezar Bolliac a susținut în 1873 că dacii inhalau fum de „mac și [de] cânepă mai ales” sau de „vreo altă buruiană narcotivă” (sic !), nu numai aruncând-o în foc sau pe pietre încinse, ci și arzând-o în lulele de lut negru, prelungite cu „un feliu de țeve
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
supraviețuit în spațiul românesc pentru că seamănă foarte mult cu cele folosite de românii din secolul al XIX- lea (sunt „leite cu lulele zise românești”, cum susținea Bolliac). Alexandru Odobescu a contestat într-un pamflet concluziile lui Bolliac. Sciții, tracii ș.a. inhalau într- adevăr fumul unor plante halucinogene, susținea Odobescu, dar nu folosind lulele. El a considerat că Cezar Bolliac are halucinații, lăsându-se purtat „prin regiunile închipuirii” de „fumurile archeologice ce ies din lulele prehistorice”. Odobescu a admis că în Europa de Vest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al XIX-lea (13, p. 417). Pentru calmarea sau înlăturarea diferitelor dureri (de cap, de măsele, de urechi etc.), se puneau într-o „oală nouă” cărbuni aprinși, peste care se aruncau semințe de cânepă (Cannabis sativa) al căror fum era inhalat de bolnav cu capul acoperit cu un ștergar (87 ; 86 ; 88, pp. 60-62). La fel se proceda în Moldova începutului de secol XIX „pentru durerea măsălilor”, cu semințe de măselariță (Hyoscyamus niger) (37 și 89). Sau, într-o altă formulare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
exemplare bărboase cu patru picioare și le-a cufundat, în baloane speciale, la adâncimi acvatice tot mai mari, punându-le să respire un amestec de oxigen și heliu, pentru a vedea limitele biologice ale acestui cocteil (care urmează a fi inhalat și de scafandrii bipezi). Cercetătorii erau tare curioși să ajungă în punctul la care animalele, tot coborând și coborând, „vor suferi tulburări ireversibile și necontrolate”. Atunci, se gândeau domniile lor, îi tragem la suprafață, îi „dezumflăm”, cum se zice, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
săi au observat că simțim jenă atunci când privim o persoană aflată în încurcătură și că avem trăiri similare atunci când urmărim pe cineva care simte vină, poftă sau scârbă. Când participanții la experiment urmăreau cum cineva își schimba expresia feței din cauză că inhalase o substanță care mirosea urât, creierul acestora reacționa ca și cum subiecții înșiși ar fi trăit senzațiile olfactive respective.44 Aceste imitări și simulări se petrec rapid și involuntar, ceea ce înseamnă că e foarte posibil să aibă loc înainte să devenim conștienți
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
clară, albă și orbitoare. Aud chiar și sirenele și simt mirosul de fum. Acum câteva luni a izbucnit un incendiu pe șantier și Harry se tot plângea de miros, dar nu poți să știi cum miroase focul până nu ai inhalat fumul unui oraș care arde. Atât de pline de viață sunt aceste frânturi de amintiri. Dar până să apuc să le prind, lumea devine din nou obscură, așa cum se întâmpla în timpul bombardamentelor. Știu fapte clare despre viața mea. Pot chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de fumat, spuse el scoțând din buzunar un pachet turtit de Lucky Strike și împinse bricheta în aprinzătorul de pe bord. Nu o să îți vindece gâtul, dar cel puțin o să ai o scuză. Ținu capătul incandescent al brichetei lipit de țigară, inhală adânc și apoi suflă fumul. Aroma tutunului pluti spre mine, mai dulce decât mirosul de piele nouă, mai puternică decât gazele înțepătoare ale mașinilor care treceau. M-am prins cu mâinile de portiera albastră a mașinii lui Harry ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
toate. M-am întins și am luat un pachet de țigări pe care Harry îl lăsase pe scaunul din față. Ținând cartea cu o mână, am scos o țigară și am aprins bricheta. Nici măcar nu știam ce fac, până când am inhalat. Mirosul tatei mă învălui. Abia puteam să mai respir. Am deschis în grabă portiera ca să iau puțin aer. Cartea îmi căzu din poală pe asfalt. Anne se uita la mine de pe smoala neagră a parcării. Am luat-o de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]