3,018 matches
-
și matură și redevenim copii când vine mama”. În proza Lilianei Corobca, poetica așteptării este punctul central. Aici se insinuează sentimentul zădărniciei și asumarea fatalității, condiția prizonieratului și, finalmente, obsesia maturității grăbite. Toate definesc felul în care, paradoxal, se fortifică inocența. În Kinderland, asistăm la o nouă cruciadă a copiilor: una anapoda, a fugii spre o interioritate îmbătrânită. Noua generație pierdută - mutilată de migrația economică - încearcă să-și amputeze copilăria pentru a supraviețui într-o lume golită de joc și umanitate
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
omul în chestiune și-o reprezintă, sau ține s-o facă atunci când scrie. Epoca pe care am străbătut-o noi, vârstnicii, fiind așa cum a fost, viețile noastre cum au fost, avem astăzi parte de exerciții autobiografice de prestidigitație. Mă înduioșează inocența vinovată a unor tineri critici care, ca să economisească efortul de a se informa și din alte surse, iau de bun orice chip cioplit. Simplificând, există două categorii de oameni. Unii care, cu anii, își formează convingeri atât de ferme încât
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
încât dădea pe dinafară. Am vrut să vorbesc, să-i spun atâtea lucruri cărora mă străduiam să le dau glas. Dar nu puteam scoate nici un sunet. (...) Niciunul dintre noi n-a spus niciun cuvânt."(p.162) Și mai surprinzătoare este "inocența" curajului ei, modestia cu care își privește propriile acțiuni, total ieșite din comun. Ea, cea care circulă cu bicicleta prin București și face drumuri prin țară mereu având în ceafă răsuflarea urmăritorilor, admiră curajul soțului ei, aflat pasiv în ascunzătoare
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
mai din plin. Și de puține ori ne vom fi mințit mai absurd asupra întorsăturii vremurilor decât cum se va întâmpla în miezul de noapte când vom primi pe 1937. Ca Loth, fugind din cetățile pedepsite cu flăcări, deși fără inocența aceluia, vom privi numai înainte, vom decora anul care vine cu nădejdile zise ale anului trecut, de fapt - ale sufletului nostru totdeauna nesupus, ne vom ilumina conștiințele de sfânta naivitate care susține viața, crezând că prin veselii sorocite putem schimba
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
drept că, măcar din unghiul surprinderii burlești-umoristice a cotidianului comunist, cartea lui Doru Pop vine în siajul celor de mai sus. Acțiunea, relatată tot la persoana întâi, mustește de detalii „socialiste” care de care mai savuroase, relatate vioi, când cu inocența copilului, când cu malițiozitatea adultului. Cartea are un ritm trepidant și, deși e compusă din micro-narațiuni ce pot fi citite și separat, ea pare a fi fost scrisă dintr-o singură suflare. Fără a-și pierde timpul cu teorii metafizice
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
și despre confrații săi care i-au înrâurit, într-un fel sau altul, destinul scriitoricesc și cel uman. Epistolele scrise la vârsta de doar cincisprezece ani și trimise prietenului și îndrumătorului său, Mihai Zaharia 2, necunoscute până acum, surprind grație inocenței, sincerității și unei purități genuine, specifice, de altfel, creatorilor extrem de însemnați. Informațiile din aceste misive completează și corectează unele erori cuprinse în biografii, monografii, biobibliografii, dicționare și istorii literare. Văleni - Stânișoara, 12 august 1950 Dragul meu Mihai, Afară de voluminosul și
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]
-
Lenore” sau „Happy Tree Friends”. Din ultimul, un mixaj bizar de desene animate cu elemente de horror, preia Vlad Drăgoi insistența pe caligrafia violenței, cu premeditarea (stilizarea și gradarea) atentă a detaliilor sângeroase în vederea șocului final, toate acestea, ornate de inocența personajelor și de cinismul situațiilor. Mult prea multe dintre poemele lui Vlad Drăgoi par doar transcrieri meticuloase ale acestor gaguri TV pline de umor și tragism, anunțând, deocamdată, o imaginație poetică cu bătaie scurtă, însă cu totul reprezentativă pentru o
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
unei dorințe, și fascinația, de o parte și de alta. A lui Faust este însă copleșitoare. Deodată chipul lui Gretschen se luminează din interior, lumina îi estompează ușor trăsăturile și se proiectează și asupra lui Faust deformându-i chipul. Lumina inocenței? Este mai mult decât atât, un soare explodează în acest chip, o lumină suprafirească te aruncă în extaz. Dacă avem reprezentată în film o imagine a extazului, Sokurov, cu această scenă, ar trebuie să devină una dintre referințele capitale. Dialogul
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
nou-născutul. Simbolic, ei vor arunca perla lumii înapoi în ocean. Spun „simbolic”, întrucît, cum observam deja, miza parabolică a lui Steinbeck nu pare să meargă, la prima vedere, dincolo de acest palier romantic al „puterii absolute ce corupe în mod absolut”. Inocența ajunge să fie ușor pervertită prin intermediul „ispitei” puterii materiale. Kino se metamorfozează sub influența visului - aproape concretizat - al îmbogățirii și intră în himerele suicidale ale schimbării de identitate socială. Licăririle de raționalitate ale Juanei nu-l pot opri din traseul
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
urmare, ipostazele în care îl găsim pe individ de-a lungul existenței sale sînt doar activările temporare ale uneia sau alteia dintre dimensiunile modelului ambivalent prim, în funcție de stimulii oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a mitului salvării prin pauperitatea neprihănită. O idee, să recunoaștem, fascinantă pentru stîngismul universal, cu atît mai mult cu cît ea s-a grefat, în timp, pe irepresibila înclinație a omenirii către utopie.
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
lecție de zoologie, având ca subiect cârtița. Ținând seama că nu e vorba de zoologie pur și simplu, ci de zoologie politică, nu trebuie să ne mire unele ajustări: „Cârtiță mai înseamnă, în limbajul serviciilor secrete, individul cu aparențe de inocență, din cadrul unui cerc care nu-și ascunde de el activitățile.Dar care le transmite adversarului, nebănuit și revenitor. Cu atât mai periculos cu cât se bucură de mai multă încredere. Activând timp îndelungat, pagubele pe care le pricinuiește pot fi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
pe care le-am îmblânzit. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori.”). Pentru că are umor și e critică și te face să-ți pui întrebări cu privire la copilul care nu mai ești și la inocența ta pierdută. Și pentru că e scrisă atât de frumos, că poți să-nveți pe dinafară zeci de pagini, tot citindo și recitind-o. Citatul meu favorit e acesta: „Limpede nu vezi decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi”. Și
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
Antoaneta Ralian Este sărbătoarea care-ți trezește, adânc îngropată, uitata latură puerilă, licărul de inocență care mai clipește prin magma „experienței”. Și-n anii sumbri,văduviți de vrajă, ai comunismului, în casa mea sclipeau, ilicit, beculețele și globulețele bradului. Acum, însă, la anii senectuții, m-am integrat, forțat, în trendul minimalismului și am redus pomul
Magia și feeria Crăciunului m-au fascinat de când mă știu by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2949_a_4274]
-
nou-născutul. Simbolic, ei vor arunca perla lumii înapoi în ocean. Spun „simbolic”, întrucît, cum observam deja, miza parabolică a lui Steinbeck nu pare să meargă, la prima vedere, dincolo de acest palier romantic al „puterii absolute ce corupe în mod absolut”. Inocența ajunge să fie ușor pervertită prin intermediul „ispitei” puterii materiale. Kino se metamorfozează sub influența visului - aproape concretizat - al îmbogățirii și intră în himerele suicidale ale schimbării de identitate socială. Licăririle de raționalitate ale Juanei nu-l pot opri din traseul
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
urmare, ipostazele în care îl găsim pe individ de-a lungul existenței sale sînt doar activările temporare ale uneia sau alteia dintre dimensiunile modelului ambivalent prim, în funcție de stimulii oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a mitului salvării prin pauperitatea neprihănită. O idee, să recunoaștem, fascinantă pentru stîngismul universal, cu atît mai mult cu cît ea s-a grefat, în timp, pe irepresibila înclinație a omenirii către utopie.
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
arhitectura escheriană a narațiunii (pe care Cărtărescu o va schimba, în Orbitor, pe fantasticele arhitecturi citadine ale lui Monsu Desiderio), cu trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-un final pe Lulu (sustrăgându-l, de fapt, cu totul realității, căci, așa cum va afla Victor, Lulu va
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
dacă nu cumva chiar de o consubstanțialitate între Baudelaire - perceput ca o conștiință tragică a epocii sale - și Fondane - la rândul său, o altă conștiință tragică a anilor ’30-’40. Conștiințe pe care le unește atât nevoia de puritate și inocență, cât și căutarea obstinată a unui Dumnezeu care se ascunde. Și unul, și celălalt merg însă către Centru prin lungi ocoluri, trecând prin bolgiile spiritului și prin abisurile conștiinței, opera lui Baudelaire acționând ca o oglindă a crizei umanității pe
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
celor doi cu părinții sau de aventurile sexuale ale protagonistului - care să nu îmbrace o notă de ambiguitate ireductibilă. Fiecare dintre personaje e, pe rând sau în același timp, victimă și călău, răpit și răpitor, într-un scenariu în care inocența nu e decât cealaltă față a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii și de fobii, e legea umanității din Do Not Cross. Foarte interesant rămâne, în romanele Dorei Pavel, comportamentul naratorului, nu mai puțin „deviat
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
se oprește aici, cel de-al doilea local în care, de data aceasta, intră singură, este unul de lesbiene. Adèle pare în căutarea a ceva, a cuiva, în felul în care-și rotește cercetător privirile, iar lipsa ei de experiență, inocența ei, captează priviri doritoare. La timp se ivește și fata cu păr albastru, Emma, și, din acest moment, Adèle se regăsește pe deplin în cuplul care se formează treptat, prin apropieri subtile, prin întârzieri și tatonări care sunt comune oricărei
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
Bărăganul indicat explicit în volumul de debut (Ningea în Bărăgan) apare înlocuit, la un moment dat, cu spațiul de generalitate simbolică al „Balcaniei”. Perfect creditabilă mi se pare situarea centrului de greutate al povestirilor asupra imaginarului prin excelență magic al inocenței copilărești din „poveștile lui Bănică” (mai ales Caii albi din orașul București); „revoluționarea” acestui tip de literatură de către Fănuș Neagu prin amintitul personaj-copil e probată în pagini de neignorat, cum de neignorat sînt și interpretările privind implicațiile politice contextuale, dimensiunea
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
atâta atenție ca propria ta persoană, aș răspunde: „Produc miniaturi”. Nimeni nu-ți dă atenție? À propos: nou telefon de la scriitorul de primă linie (l’écrivaine, cum se spune acum), cu renume de personaj redutabil. Cu mine, naturalețe și fundamentală inocență. Vorbindu-mi însă de parcă eu aș fi Scriitorul. Iar eu, derutat în situații dintr-astea, ascult fără să reacționez, de parcă mi s-ar cuveni. Citesc câte un interviu, totdeauna grav, totdeauna serios, totdeauna cu idei. Am dat și eu unul
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
spațiului închis în care, sub pretextul protecției, al ocrotirii, i se ia libertatea unei ființe. Doar moartea stăpânei cuștii îi va reda păsării libertatea. Narațiunea circulară poate fi înțeleasă și că o metaforă a capriciilor destinului construită pe înțelesul minții inocențe a cititorului copil. Probabil că una dintre cele mai elocvențe proze ale Sărinei Cassvan, din punctul de vedere al jocului seducției cu cititorul, este În voia lui. Precum în multe din textele sale pentru copii, autoarea construiește o narațiune cu
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
mult mai tânără, judecată sever de cei din jur. Perechea ucenic-maestru trăiește sub spectrul literaturii: scriitori care scriu despre alți scriitori. Maeștrii au aceleași trăsături: firi energice și bărbați seducători, practicanți ai sportului (natație, box). Puși sub acuzare, își declară inocența, dar nu se apără. Ucenicii reușesc să depisteze minciuna camuflată abil din biografia maestrului. Secretul din trecut este într-adevăr zguduitor și schimbă tot ce se știe despre ei. Totuși, Joël Dicker pare că face mereu cu ochiul cititorului. Mai
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
o bancnotă mototolită iar celălalt cu un ciob de lentilă cu două găurele într-o parte 8. de cîte ori călătorește prin locuri pe care nu le-a mai văzut o simt mai moale mai catifelată poate vocația prieteniei poate inocența fugii gol pe gol între mine și gellu o carte mai demult respinsă de cenzură a mea? a lui? cuvinte ce n-au mai tulburat hîrtia s-au strecurat în iarbă și-au fost înghițite de-o broască țestoasă care
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
Gheorghe Azap Ningea Peste câmpii și peste codri, ningea anțărț, mi-aduc aminte, Ca un potop de inocență purces în planul vertical; Aș folosi oximoronul, anume că: ningea fierbinte Și sforăia ca Toguendama sau hărmăsarul Ducipal. Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aș-fi înstare Să vă descriu magnificențe, ați crede că vă spui povești. N-am harul sacru
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]