3,659 matches
-
ridicaseră pe Karl. Aveau Înfățișări calme, destinse, dar se simțea ceva deo sebit În felul În care-și țineau armele atârnate de gât, cu tocul de lemn sprijinit de braț. — Admiri Monumentul Victoriei? l-a Întrebat Din, arătând statuia fericiților inocenți de deasupra fântânii. Împietriți În plin mers, păreau gata să sară de pe platformă În bazinul cu apă. Când au trecut pe lângă alt grup de soldați, Din i-a pus iarăși mâna pe după umeri. Sunt sigur că voi nu aveți monumente
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
arhicunoscută de toți, poseda atâtea disponibilități sufletești neexplorate, atâtea resurse sentimentale îngropate, ferecate cu șapte lacăte, pur și simplu era un adevărat izvor, mocnind în interior, fără putința de a ieși la suprafață. Era de fapt așa de neștiutoare, de inocentă, ca un fruct bine pârguit, marile decepții suferite încă din primii ani de căsnicie o făcuseră să se închisteze, ea rămăsese, ce mai la deal la vale, rămăsese sufletește virgină. Uite, spunea ea, m-am trezit că am copii cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Într-o arhivă de senzații pe care depărtarea de Petru nu le-a estompat ci, dimpotrivă, le-a amplificat. Întocmai ca absența alcoolului sau a drogurilor În perioadele de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror Însumare a rezultat, Însă, surprinzător, cea mai precisă hartă erogenă a trupului meu, un fel de releveu insolent, cum fără pic de evlavie izbuteau pe vremuri colegii mei mai norocoși, studenți la arhitectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele se varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana Pauker) sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei de transpunere și de depășire a realității, pentru talentul ei de-a deveni atât de ușor fericită. Fără a o califica conștient printre cei săraci cu duhul, în fapt, spiritul lui cu mult mai pervers, ultragiat de prezența ei inocentă, încerca s-o umilească, incitând-o la revelarea păcatului suprem și ilegitim al gândului. D. Umbrela. Visele Și viața lipsită de strălucire a Eugeniei se desfășura, prin urmare, monoton, între două întâlniri întâmplătoare sau nu cu D, care aveau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la baie, se întorcea în pat și încerca să-și reia somnul. Eșua mereu în același gen de coșmaruri legate de recuperarea umbrelei, care îi curmau somnul brusc, ca și cum ea ar fi vrut o confirmare că visul ei manifest și inocent de copil ar putea fi aievea. Câteodată, trezirea se producea când ea era deja jos din autobuz și cineva se repezea cu umbrela spre ușă, o striga, ea se întorcea în loc și întindea mâna către obiectul de care nu concepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obișnuite, aveau s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima lor întâlnire îi dăduse fiori reci pe șira spinării. A fost pentru prima dată când nu a flagelat-o cu păcatele ei inocente și iluzorii. Din acea zi, ironia și disprețul pe care le manifesta pentru Tanti Eugenia au luat sfârșit. Și ea i-a mulțumit încă o dată că a intervenit pentru ea și mama ei, iar Dumnezeu i-a mai dăruit o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decât faptul că respiram cerul tare al înălțimii ce era sub mine, galeriile subterane ale trecutului, hăurile tinereții, râul negru din petrol, alteori din smoală fierbinte al anilor care au trecut pe deasupra, pentru că eu, sub acest fluviu negru, mă întorceam inocent cu gașca elevilor din clasa a X-a a liceului tuturor catifelelor, tinichelelor și baizdrugilor fără să-mi pese, deși bănuiam că dintre apele negre ochii ageri ai zeilor ne privesc tăcuți, noi ne continuam propria noastră scriere de hieroglife
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului. Nu mă îndoiesc deloc că malaxorul românesc nu a început să omogenizeze rău mirositoarea pastă doar de la '89 încoace. Istoria demonstrează că acolo a fost introdus N.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
său, fratele Matteo, care i-a vegheat stingerea din viață. E vorba de un vis pe care l-ar fi avut Machiavelli și în care e întrebat, ca dorință ultimă, dacă ar vrea să meargă în rai, în cohorta săracilor inocenți sau în iad, alături de spiritele revoltate; el a răspuns că i-ar plăcea să trăiască mai curînd în infern, cu marile spirite rebele, spre a putea discuta cu ele, în eternitate, marile probleme de stat. În poziția de secretar al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-l facă să părăsească această lume". Mărturisesc că nu înțeleg ce înseamnă a fi obligat de a face pe cineva să părăsească această lume, altceva decît a-l trăda, otrăvi, asasina. Iată cum înțelege Doctorul în Crimă să facă inocente acțiunile cele mai negre și mai vinovate: îndulcind termenii. Grecii aveau obiceiul de a se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă oroare, tot ceea ce ideea trecerii are mai înfricoșător. Machiavelli perifrazează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
laudă într-atît noblețea? Este oare această ocupație atît de demnă de o ființă gînditoare? Mi se va obiecta că vînătoare este salutară pentru sănătate, că experiența a dovedit că cei care vînează ajung la anii bătrîneții, că este o pasiune inocentă, care convine marilor seniori, deoarece le etalează măreția, le alungă suferințele, iar pe timp de pace le evocă imaginile războiului. Departe de mine gîndul de a condamna un exercițiu moderat; dar, atenție! Exercițiul acesta este necesar doar celor necumpătați. Nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu în ultima, cum se întâmplă la ceilalți evangheliști, Luca are notița despre grupul ucenicilor lui Isus, unde Maria Magdalena este descrisă ca o fostă posedată din care „au ieșit șapte demoni”. O asemenea învecinare nu poate fi cu totul inocentă. Deși femeia din casa fariseului nu poartă nici un nume, faptul că la câteva versete apare o „demonizată” numită Maria Magdalena poate sugera, dacă nu chiar impune, o relație, chiar identitatea între cele două personaje. Dar lucrurile nu sunt enunțate răspicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viața și libertatea pentru viitorul de aur al omenirii, comunismul!... Bine, Ceaușescule, foarte bine, noi te apreciem... Învață, învață, învață!... încuviință Dej, cu aerul unui părinte înțelegător și grijuliu. Dar tonul cu care îl citase pe Lenin nu suna foarte inocent. Și câte clase vrei să-ți completezi?... vru el să știe. Ceaușescu se lumină la față. Pot să-mi completez studiile?... Vorbiți serios?... întrebă el neîncrezător. Păi da' ce dracu', tu crezi cumva că nouă ne arde de glume acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mea... Că și ea vrea să-și completeze studiile. În timpul liber se ocupă cu tabelul lui Mendeleev, că-i place mult chimia... "Uite, dragă îmi zice aici se vede un co-doi"... Așa spune tovarășa Elena? întrebă Maurer cu o figură inocentă. Gheorghiu-Dej se prefăcea că studiază un mic document pe care tocmai i-l înmânase Alexandru Drăghici. Tabelul lui Mendeleev, repetă Ceaușescu. Codoi?... insistă Maurer. Ceaușescu nu mai răspunse. Profesorul Miron Constantinescu, care își servise în tăcere micul dejun, își săltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine, aprobă fata, pe curând! și dădu să plece. O clipă, colega! o reținu Victor. Ai uitat să-mi spui cum te cheamă. Fata se opri în poarta parcului și începu să râdă: Ce uitucă sunt! o făcu ea pe inocenta. Mă cheamă Felicia... Dădu să mai spună ceva, dar păru să se răzgândească. Victor o privi mirat: Ce-i cu aerul ăsta misterios?... Ai și un nume de familie, eventual și o adresă?... Felicia râse din nou, dar iarăși păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu ibovnica sfântă și zgripțuroaică nu fusese gustat prea mult de învățătoare, căci mama m-a întâmpinat cu mâna dreaptă pe urechea mea stângă și cu o interogație epistemică de toată frumusețea: "De unde ai învățat despre ibovnica sfântă?" Iar eu, inocent, calitate care în mare parte nu mi s-a depreciat prea mult nici până astăzi, i-am răspuns simplu, plin de recunoștință față de dascăl: "De la Nineta". Atunci mama, în marea ei înțelepciune și discreție, a lăsat mâna dreaptă de pe urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și pentru mine cineva atât de frumos. Tu, depravatule, știi să plângi cu dragoste..." Și-am stat câteva zile la școală, în bancă, nemișcat, lângă umbra Marelui Bronz. Și nu-mi puteam stăpâni lacrimile, care curgeau ușor, ca un pârâiaș inocent, ca o durere mută care voia să cânte. Și mi-am jurat în zilele acelea că voi înălța cândva, în curtea școlii din Ferentari, o statuie uriașă a dragului meu, Marele Bronz, sprijinit de contrabas, cu fesul lui celebru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mângâierile preț de câteva clipe jucăușe deveniră din nou erotice. De această dată valul pasiunii, tot la fel de carnal, fu simțit mai sălbatic. Într-o împletire ne rostogolirăm jos, unde ne oprisem câteva clipe pentru a ne privi în ochii râzând inocenți, și apoi el, cu aceeași atingere fină, delicată îmi luă mâinile, alunecând pe pielea lor sensibilă, și mi le lăsă deasupra capului, după care coborî spre sâni, sfârcuri. Eu zâmbeam cu ochii închiși, simțind aceeași libertate, și în acest fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
își făcu visul lui. Și ținu la el. Așa fug eu peste câmp, îmi iau zborul. Și fuge cu mine el blondul dulce, însă inteligent și hotărât, sensibil, înțelegător și puternic. Fug peste câmpii. Floricele pe câmpii. Și e totuși inocent ceea ce facem, cum ne simțim. Și iubirea noastră are un nume tandrețe, gingășie și iubire. · Când vine noaptea și cad stelele în ploi fierbinți de înghețate ce-s, eu încerc să o văd primitoare, calmă. Și ea devine iubitoare, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Aș fi mers oricum spre el, căci nu se poate aștepta. Nu am timp. Peste cinci minute va fi miezul nopții. Cu o clipă înainte, dacă am fi avut și el și eu ochii negri sau albaștri, am fi fost inocenți. Ne-am fi alăturat celor fericiți și puri și am fi cântat viața, dându-ne mâna. Și am fi fost selectați pentru a fi intermediari între cele două lumi. De am fi fost acei copii inocenți și zburdalnici care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
albaștri, am fi fost inocenți. Ne-am fi alăturat celor fericiți și puri și am fi cântat viața, dându-ne mâna. Și am fi fost selectați pentru a fi intermediari între cele două lumi. De am fi fost acei copii inocenți și zburdalnici care să zâmbească nevinovați. Care să fi fost împreună și care să fi avut binecuvântarea îngerilor, să fi vorbit cu ei. Însă eu sunt o sălbăticiune neîmblânzită. După ce îl acostez (mă privește surprins) devine curios să mă cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului nume, care nu o lasă să crească: ea este condamnată să fie "copilul" (ko, sufixul cu care se formează majoritatea apelativelor feminine) dulce, drăgălaș, gracil, mai presus de orice, vulnerabil și inocent". Surprize ne așteaptă și în capitolul dedicat florilor de cireș, asociate frumuseții, dar și nebuniei. Codurile erotice ocupă un loc important în carte, cu întreaga lor simbolistică și cu ritualurile lor complicate. Îi las cititorului să descopere alte aspecte ale
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]