1,416 matches
-
NEG - CL - AUX (- AUX) - V pentru structurile analitice): nucleul verbal poate fi dislocat doar de adverbele clitice mai, cam, și, prea, tot, elemente cu statut de centru (X0), nu de grup (XP) (v. (6)), spre deosebire de alte limbi romanice, în care inserarea de constituenți în nucleul verbal este mai liberă ((7a-b) vs. (7c-d)). (6) a. Mariaar (*Maria) fi (*Maria) venit Maria. b. El a mai venit / cam greșit / și răspuns. (7) a. Il est probablement venu. (franceză) ' El a venit probabil' b
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de complement al V, cu excepția faptului că trăsătura uT este încă activă (i.e. procesul de atribuire a cazului n-a avut loc). Această trăsătură se va șterge și atribuirea nominativului va avea loc în aceeași manieră ca atribuirea acuzativului, odată cu inserarea în derivare a centrului TS din domeniul flexiune, care machează temporalitatea principală a enunțului. 2) Atunci când complementul lui V este un obiect propozițional, procesul de satisfacere a trăsăturilor centrului TO se desfășoară într-un mod asemănător, dar nu identic. În
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tipologia trăsăturilor gramaticale prezentată în §II.2.1 - care distinge două dimensiuni, interpretabilitate și valorizare -, centrele funcționale de mod, timp, aspect sunt înzestrate cu trăsături interpretabile, dar nevalorizate; există două modalități de a asocia o valoare trăsăturilor sintactice, ACORD și INSERARE, ambele disponibile, după cum vom arăta în secțiunile următoare. Structura domeniului flexionar IP după scindarea în mai multe categorii funcționale este următoarea: (69) MOODP qp MOOD0 TP [iMood][] qp T0 ASPP [iT][] qp ASP0 vP [iAsp][] 3.1.2.2 Nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu cealaltă limbă romanică în care deplasarea formelor sintetice este, ca în română, foarte înaltă (la MOOD), franceza, scoate la iveală o diferență importantă între natura auxiliarelor în aceste două limbi. În primul rând, să ne reamintim că în franceză inserarea unui auxiliar blochează ridicarea verbului, după cum arată testul cuantificatorilor flotanți (87a) (= (58) supra); adverbele care indică deplasarea verbului conduc către aceeași idee (87b-d); adverbul de mod bien arată că verbul lexical nu părăsește domeniul lexical în structurile perifrastice (87e): (87
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vizibil pentru ACORD cu proiecțiile din domeniul flexionar IP și valorizează trăsăturile centrelor ASP0și T0, însă nu și pe cele ale centrului MOOD0. Trăsăturile centrului MOOD0, care amalgamează modul și modalitatea în structurile cu un singur auxiliar, sunt satisfăcute prin INSERAREA auxiliarului de condițional în MOOD0. S-a subliniat în mod repetat că auxiliarele românești (nonpasive) sunt centre (v., mai recent, Hill și Alboiu 2016); astfel, auxiliarele se inserează în mod direct în centrele funcționale ale căror trăsături le satisfac, MOOD0
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
MOOD0 în cazul românei. Ulterior procesului de ACORD, verbul lexical se deplasează în specificatorul proiecției de timp. (92) a. MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Cond][3] qp T0 ASPP [iT][Prez][2]qp [Viitor]ASP0 VOICEP [iAsp][Imp][1] qp INSERARE VP VOICE' ACORD 4 .... ACORD citi [uAsp] [Imp][1] [uT] [Prez] [2] aș [Viitor] [uMood] [Cond] [3] b. MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Cond][3] qp VP T' 4 qp citi T0 ASPP INSERARE [uAsp] [Imp][1] [iT][Pres][2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ASP0 VOICEP [iAsp][Imp][1] qp INSERARE VP VOICE' ACORD 4 .... ACORD citi [uAsp] [Imp][1] [uT] [Prez] [2] aș [Viitor] [uMood] [Cond] [3] b. MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Cond][3] qp VP T' 4 qp citi T0 ASPP INSERARE [uAsp] [Imp][1] [iT][Pres][2] qp [uT] [Pres] [2] [Viitor] tVP ASP' [Viitor] 2 ASP0 aș [iAsp][Imp][1] [uMood] [Cond] [3] O poziție intermediară de deplasare este [Spec, ASPP], unde are loc încorporarea centrului adverbial mai prin adjuncție
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sub incidența verbului lexical; - pierdere de trăsături (morfo)sintactice (engl. syntactic attrition): pierderea trăsăturii [+prezent], decategorializare; - reducție (morfo)fonologică (v. (96); (95) vs (94)) și dobândirea statutului de clitic (cuvânt dependent sintacticși morfofonologic); - generare / deplasare într-o poziție mai înaltă: INSERARE în centrul MOOD0. Cu alte cuvinte, două procese s-au împletit în gramaticalizarea verbului a avea în structura perfectului compus. În primul rând, pierderea structurii tematice a condus la reanaliza sa ca verb funcțional; astfel, INSERAREA în nucleul propozițional vizează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
o poziție mai înaltă: INSERARE în centrul MOOD0. Cu alte cuvinte, două procese s-au împletit în gramaticalizarea verbului a avea în structura perfectului compus. În primul rând, pierderea structurii tematice a condus la reanaliza sa ca verb funcțional; astfel, INSERAREA în nucleul propozițional vizează în mod direct domeniul funcțional verbal (MOODP > TP > ASPP). În al doilea rând, acceptând ipoteza că originea perfectului compus în română este aceeași ca și în celelalte limbi romanice (structura posesivă de prezent), pierderea trăsăturii [+prezent
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
propozițional vizează în mod direct domeniul funcțional verbal (MOODP > TP > ASPP). În al doilea rând, acceptând ipoteza că originea perfectului compus în română este aceeași ca și în celelalte limbi romanice (structura posesivă de prezent), pierderea trăsăturii [+prezent] conduce la INSERAREA sintactică a auxiliarului într-o proiecție mai înaltă, proiecția de mod49. Întrucât am luat franceza ca termen de comparație (v. (88) supra), este necesar să menționăm că în această limbă romanică gramaticalizarea habere>avoir nu a operat prin eliminarea trăsăturii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mod sistematic la C: pentru verificarea trăsăturii nonfinit. Într-o formulare informală, se poate spune că trăsătura nonfinit este "tare" în română și trebuie verificată în mod direct, adică prin deplasare la C, asociată cu encliză pronominală (gerunziul), sau prin inserare a unui complementizator nonfinit în C, asociat cu lipsa deplasării la C și procliză pronominală (infinitivul verbal precedat de a). Această ipoteză surprinde diferența dintre morfologia "continuă" a gerunziului și morfologia "discontinuă" a infinitivului, sugerată în nota 33. Derivarea gerunziului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu și procliză pronominală; gerunziu: negare prin ne- și encliză pronominală). Am avansat ideea că trăsătura [nonfinit] (găzduită de centrul completiv FIN0) trebuie obligatoriu satisfăcută, cele două forme instanțiind două strategii de satisfacere a acestei trăsături: deplasare sintactică (gerunziul) vs inserarea unui complementizator nonfinit (infinitiv). Tipul de morfologie care caracterizează aceste două forme (o morfologie "continuă" pentru gerunziu: marcare directă doar prin sufixul gerunzial vs o morfologie discontinuă pentru infinitiv: marcare dublă, prin sufixul de infinitiv și prin complementizator) derivă direct
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
primei perpective de analiză. Ledgeway (2008) arată că regula V2, înțeleasă ca o constrângere de a verifica trăsăturile unui centru anume din domeniul C (FIN în analiza sa), poate fi satisfăcută nu doar prin deplasare, ci și prin procesul de INSERARE. Astfel, în napolitana veche, contrângerea V2 se satisface prin inserarea particulei sì (< lat. SIC): (62) [CP [Spec spissi cuolpi mortali]i [C' sì [IP le dava ti]]] dese lovituri mortale SÌ lui da.PS.3SG 'i-a dat multe lovituri
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
înțeleasă ca o constrângere de a verifica trăsăturile unui centru anume din domeniul C (FIN în analiza sa), poate fi satisfăcută nu doar prin deplasare, ci și prin procesul de INSERARE. Astfel, în napolitana veche, contrângerea V2 se satisface prin inserarea particulei sì (< lat. SIC): (62) [CP [Spec spissi cuolpi mortali]i [C' sì [IP le dava ti]]] dese lovituri mortale SÌ lui da.PS.3SG 'i-a dat multe lovituri mortale' (napolitana veche; Ledgeway 2008) Napolitana veche verifică deci ipoteza
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sintetice: deplasarea verbului sintetic în domeniul C (e.g. (64), (66) supra); (b) structuri analitice: deplasarea (prin inversiune) a verbului lexical în domeniul C ((73) infra); (c) structuri analitice: deplasarea auxiliarului la C ((74), (75) infra); (d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008). Pentru studiul românei vechi, așa-numita "atestare negativă" (i.e. inexistență) a fenomenului Aux-la-C verifică ipoteza deplasării ca grup a verbului românesc și explică în mod direct faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasarea verbului sintetic în domeniul C (e.g. (64), (66) supra); (b) structuri analitice: deplasarea (prin inversiune) a verbului lexical în domeniul C ((73) infra); (c) structuri analitice: deplasarea auxiliarului la C ((74), (75) infra); (d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008). Pentru studiul românei vechi, așa-numita "atestare negativă" (i.e. inexistență) a fenomenului Aux-la-C verifică ipoteza deplasării ca grup a verbului românesc și explică în mod direct faptul că gramatica
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasarea verbului sintetic în domeniul C (e.g. (64), (66) supra); (b) structuri analitice: deplasarea (XP a) verbului lexical în domeniul C ((73) supra); (c) structuri analitice: deplasarea (X0 a) auxiliarului la C ((74), (75) supra); (d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008) Fiecare limbă romanică veche satisface regula prin opțiunile care sunt prezente în gramatica sa: deplasarea verbului (drept centru sau drept grup) sau INSERAREA unui element funcțional disponibil în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului sintetic în domeniul C (e.g. (64), (66) supra); (b) structuri analitice: deplasarea (XP a) verbului lexical în domeniul C ((73) supra); (c) structuri analitice: deplasarea (X0 a) auxiliarului la C ((74), (75) supra); (d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008) Fiecare limbă romanică veche satisface regula prin opțiunile care sunt prezente în gramatica sa: deplasarea verbului (drept centru sau drept grup) sau INSERAREA unui element funcțional disponibil în Lexiconul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
d) satisfacerea constrângerii V2 prin INSERARE: inserarea particulei SÌ în FIN (napolitana veche, v. supra (62); Ledgeway 2008) Fiecare limbă romanică veche satisface regula prin opțiunile care sunt prezente în gramatica sa: deplasarea verbului (drept centru sau drept grup) sau INSERAREA unui element funcțional disponibil în Lexiconul limbii respective. 3.2 Gramatica V2 a românei vechi În §2 supra am discutat specificul categoriilor funcționale ale românei vechi prin raportare la româna modernă și am evaluat importanța acestora pentru diagnosticarea procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu poziția ocupată de constituenții dislocați este importantă, ci poziția verbului, întrucât considerăm că dislocarea apare ca efect al poziției joase ierarhic a verbului. În exemplul cu dislocare propus spre exemplificare mai jos, auxiliarul verifică trăsătura de mod (indicativ) prin INSERARE, iar infinitivul verifică trăsăturile de timp (viitor) și aspect (imperfectiv) prin ACORD la distanță. (164) (...) veți cu adevăr afla (...)(PO.1582: 10) (165) MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Ind][3]qp T0 ASPP [IT][Viitor][2] qp ASP0 FOCP [iAsp
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
oferi o analiză sintactico-semantică unitară, în care ne- expresie a negației propoziționale și ne- afix lexical negativ prezintă același set de trăsături, iar diferențele de comportament dintre cuvintele negative formate cu ne-și propoziția nonfinită negată prin ne- rezultă din inserarea afixului ne- în compartimente diferite: componentul presintactic de formare a cuvintelor în cazul formațiilor lexicale cu ne-vs componentul sintactic pentru propozițiile nonfinite negative negate prin ne- pronumele clitice - din punct de vedere tipologic, pronumele clitice ale românei sunt orientate către
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2), subiectul ocupă poziția [Spec, TP], iar auxiliarul se deplasează în domeniul C, la stânga subiectului, satisfăcând astfel regula V2. 5 Ledgeway (2008) demonstrează că, în napolitana veche, regula V2 se poate satisface nu numai prin deplasarea verbului, ci și prin inserarea elementului adverbial sì (Lat. SIC) în centrul FIN0 (i), verificând așadar observația lui Fontana (1997) că sistemele V2 nu sunt omogene. (i) [CP [Spec [spissi cuolpi mortali]i [C' sì[IP le dava ti]]] dese lovituri mortale SÌ lui da
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
românei vechi prin lipsa atestărilor exemplelor de tip (b) din ((17)-(19)). 12 Argumentația se extinde la verbele inergative (v. discuția la Dragomirescu 2010 asupra analizei inergativelor ca având o structură de bază tranzitivă, cf. Hale și Keyser 1993). 13 Inserarea mai multor complemente în aceeași proiecție minimală (complemente ale unuia și aceluiași centru) venea, în orice caz, în contradicție cu formatul general al teoriei X-bar (Kayne 1984), astfel că propunerea lui Larson (1988) de descompunere a verbului în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui complementizator prepozițional în cazul infinitivului. 34 E.g. (para) eu falar, tu falares, ela falar, nós falarmos, vocês falarem, elas farlarem'(pentru) a vorbi eu/tu/el//ea/noi/voi/ei' (portugheză, Madeira 1994: 180). 35Bogăția flexionară (verbală și nominală
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
stat189. Deloc întâmplător, după producerea acesteia apărea o nouă lege a presei care suprima paragraful din textul celei promulgate la 1 aprilie 1862 prin care orice persoană nesupusă vreunei interdicții putea întemeia o publicație. Foile comerciale era amendate în cazul inserării de articole politice. Ziarele existente erau obligate să tipărească publicațiile oficiale, iar directorii lor trebuiau să depună cauțiuni variind între 2500 și 5000 lei. În același timp, se repunea în funcție ordonanța din 2 octombrie 1859 prin care se pedepsea
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]