955 matches
-
Benn potrivit căreia n-ar exista decît două transcendențe verbale înrudite, "teoremele matematice și cuvîntul ca artă". Poezia aspiră spre echivalarea sa cu o construcție numerică, numerele fiind în vederile pitagoreicilor principii materiale (presocraticii se rezemau mereu pe materie), cu toate că insesizabile sub raport empiric: "Anselmus ce crezi că a fost/ acel număr l-am întrebat/ pe Anselmus: o fi fost/ Fiara? Un Diablero? Dimineața/ pe lîngă ape oamenii plătiseră/ mulți bani ca să vadă proporția aceasta" (13 ianuarie 2006). De unde un hieratism
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
era un om rafinat și foarte inteligent, a înțeles că se adresa omului de pe stradă și cu toate astea era foarte bună, o capodoperă, să nu spunem nemuritoare, ar fi ridicol, dar o capodoperă durabilă. În ciuda handicapului, în acea vreme insesizabil, ca a fost scrisă într-o limbă, franceza, care între timp a devenit o limbă moartă. Cred că am citit-o de douăzeci de ori la rand și trebuie să recunsoc, deși nu am o aplecare specială, cu lacrimi. Și
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
la secțiunea arheologii) și autentic valoroasă. 16 ani reprezintă un interval decent de timp în care opera unui teoretician să invite la reflecție cumpătată. Din păcate actualmente există, în Occident, o vogă Foucault, o isterie chiar a foucauldianismului, dublată aproape insesizabil de o concediere a filozofului din palierele înalte ale discursului intelectual. Idolul doctoranzilor fără prea multe idei și al literaților fără cultură filozofică, Foucault poate fi o mină de aur pentru cei ce n-au văzut aurul niciodată. Invers, repudiat
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture, ca și mireasma unei flori, are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture, ca și mireasma unei flori, are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
atat mai mult cu cât efectele urzelilor abia încep să se vadă. O putere fragilizată de propria ei minciună a receptat în plin, făcând-o să se clatine, lovituri care, în mod normal, ar fi trebuit înscrise în categoria seismelor insesizabile. Perpetuând față de mineri demagogia protecției sociale, puterea post-iliesciană a contribuit, în același ritm allegro, la falimentarea țării. Preluând din mers aberațiile și măsurile revoltătoare inaugurate de comuniști, guvernul Ciorbea și, până la ajungerea cuțitului la os, guvernul Vasile s-au jucat
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18162_a_19487]
-
este un amănunut psihologic aparte: e vorba de efectul tonic pe care perspectiva teoretică a cărții o are asupra cititorului. Cînd realizezi că, în comparație cu problemele noastre, miza acută a lumii stă în cu totul altceva, și anume în subtilitățile aproape insesizabile ale unor chestiuni matematice, atunci îți dai seama cum, în contrast cu ele, frămîntările noastre încetează să mai fie probleme. Există o seninătate cinică a teoreticienilor de elită, o seninătate involuntară al cărei simptom este nepăsarea cu care, puși în fața unei probleme
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
înmugurire asemenea drojdiei de bere. Și asta fără ca imaginea și compoziția să-și piardă coeziunea și fără ca natura lor centripetă să fie în vreun fel amenințată. în absența oricărei pete de culoare, desenele lui Kazar sînt acum intens policrome pentru că insesizabilele vibrații ale liniei transmit centrilor optici sugestii atît de diferite încît mental începe o subtilă selecție tonală. Prin toate aceste elemente, pornind de la organizarea imaginii și sfîrșind cu luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
parter, o prezență mai curând discretă pe scena artistică națională. Fiind legat sufletește de Craiova, a considerat că acesta este locul unde trebuie să-și exprime cu adevărat măsura, iar cele câteva „evadări” la București, Vâlcea sau Oradea, sunt aproape insesizabile într-un parcurs artistic de peste patru decenii. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, promoția 1971, la clasa profesorului Octav Angheluță, Mihail Trifan își începe și își sfârșește destinul său de profesor la catedra de pictură a
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
o fărîmă pe baza căreia nu putem formula generalizări plauzibile. Ca să nu mai pomenim de amănuntul bulversant că ceea ce fizicienii înțeleg prin materie nu ocupă decît 5% din universul observabil și că restul e ocupat cu ceva întunecos și deocamdată insesizabil căruia teoreticienii îi spun "materie întunecată", și despre care tot ceea ce pot să ne spună este că formațiunea cu pricina nu e alcătuită din nici una din particulele depistate pînă acum de instrumentele fizice. Și atunci să ne mai îndoim că
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
ca simbol al unei umanități înghețate, conservată în stadiul primar al evoluției sale. Apoi, pustiirea orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează prăbușirea unei societăți în plan moral: adică moartea sa: "Așa cum orașul se scufunda insesizabil în carnea moale a animalului care trăia în temeliile orașului, tot așa ei se scufundau în iluzia morbidă, distructivă, care stătea la temelia moralei lor. Pentru că morala lor era terminată, depășită de istorie, învinsă, compromisă, desființată. Viața lor morală colcăia
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
e ca, în interpretările sale, să extragă particularitatea viziunii unui anumit scriitor, să-i definească și să-i nuanțeze personalitatea în datele sale individualizate, ireductibile. Aceasta pentru că există o retorică a confesiunii, cu normele și regulile ei, desigur subtile, aproape insesizabile, după cum distanța care separă mistificarea de adevăr poate fi, la rândul ei, fragilă, fluctuantă, inconsistentă. La Baudelaire se înregistrează astfel "gratuitatea", "detașarea de tot ce-i vine în întâmpinare, firescul gesturilor esențiale". Eseistul notează relațiile multiple care se stabilesc între
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
desprindă unul de altul, precum inabil acuplatele, nu foarte potrivitele animale -; la care greutatea mult atârnă; iar, inutil, de vibrândele lor tije se balansează încă farfuriile... Și deodată în acest obositor niciunde, deodată inexprimabilul loc, unde curatul prea-puțin se transformă insesizabil -, deodată în prea-multul gol. Iar socoteala încărcată se topește și-și pierde toate numerele. Piețe, o, piețe în Paris, nesfârșit loc de spectacole, unde croitoresele, Madame Lamort, neobositele drumuri ale terrei, iscând noduri din nesfârșite benzi și buchete, nou create
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
timp de mulți ani, ca și cum scopul fusese atins și restul venea de la sine. Așa că am tăcut urcând scara până la ultimul etaj în fiecare săptămână, am tăcut mult și bine, dar cu fiecare comentariu căruia i-am fost martoră, am devenit insesizabil pe atunci, dar foarte clar mie acum, dintre cei care mergeau la Martin. Prin '88, când a apărut și volumașul meu, în cartea cea mai mică, aveam deja sentimentul de apartenență la un grup mai mare, amestecând optzeciști și nouăzeciști
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
E vorba de fenomenul sociologic și profesional al forței de muncă "socialiste" care se deplasează, cotidian, între domiciliu și locul de muncă. Dacă mijloacele plate ale romanului ajung să fie parodiate, platitudinea realului din acest roman este eliberată cu o insesizabilă ironie. Lumea ficțională de aici este articulată epic sumar, începând de la aceea industrială, rigidă ierarhic, cu numeroșii ei navetiști, dar și aceea ficțională, deja intrată în biblioteci. Naratorul își privește lumea recreată referențial cu o ironie demistificatoare, la adresa inautenticității și
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
vizibil tonusul narațiunii. Nu întîmplător în ea se găsesec și episoadele citadine de la Viena și din orașul ardelenesc. Dincolo de acest viciu de compoziție, Mara înseamnă un tur de forță stilistic. "Vocea" dominatoare a personajului Mara comandă primele capitole, pentru ca apoi, insesizabil, ea să fie înlocuită de "vocea" Persidei, fiica eroinei. Cîtă vreme Mara dăduse tonul narațiunii, ideea cîștigului cu orice preț era cea care făcea să progreseze narațiunea; de la un moment dat însă, îmbogățirea Marei cade pe planul al doilea, iar
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
terminal. În ultimul interval, după seria cu regizori tineri ca Gianina Cărbunariu, Ana Mărgineanu sau Radu Apostol, de pildă, nu a apărut nimic care să atragă interesul și să confirme. Problema spinoasă rămîne scenografia. Numărul scenografilor ce contează este, cu insesizabile variații, același. Nici un nume nou de rezonanță. Poate și de asta entuziasmele mele cînd văd serii bine instruite, atent îndrumate. Conștiință profesională și simț de răspundere, cu alte cuvinte. Și în acest context, am apreciat în mod deosebit clasa de
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
dar sobre, cu o pronunție impecabilă a numelor germane, și fără să vreau mi-am închipuit-o fizic în compania lui Walter Benjamin, chiar și a lui Adorno ori Scholem, iar apoi, pe măsură ce textul avansa, a lui Baudelaire și Proust. Insesizabil aproape, făptura care citea cu glas egal o proză superbă, deși simplă, s-a masculinizat în imaginația mea, pătrunzînd într-o confrerie exclusivistă de domni literari și literați. În plus, ceea ce e poate chiar mai surprinzător, s-a dezamericanizat, contaminîndu-se
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
despre mine nu era deloc jucăuș. Era o analiză plină de subtilitate și de comprehensiune, nesemănând cu cele de critică literară, pentru că nu avea vreo pretenție de obiectivitate. Dimpotrivă, își asuma o subiectivitate care permitea empatiei să depisteze cele mai insesizabile intenții și să coboare până la cele mai neformulate sugestii. Din păcate, s-a întâmplat să citesc acel portret doar după ce autorul lui nu mai era, după cum se întâmplase să nu ne întâlnim niciodată înainte. Dar tot ce-am citit despre
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
cum ar fi un sacou cu două numere mai mari, cu o gaură în dreptul inimii, o bancnotă de un milion câștigată de personajul din prima proză (Traducerea) și care reapare în Peisaj deltaic, la un bețiv sarcastic. Sunt niște legături insesizabile, unele cu implicații autobiografice, dar și care suprapun peste aparenta simplicitate a prozei o rețea ascunsă de simboluri și chei de lectură, una, posibil, livrescă. Prozatorii au, fiecare, câte un talent „de bază”. Mihai Bădică are talent în creionarea, din
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
304.000 telespectatori între 18 și 49 de ani (5,9 rating pe aces segment). Clasament foarte strâns pe locurile 3-4-5. Prima TV, TVR 1 și Acasă TV au fost la egalitate ca rating procentual - 2,3, diferența fiind aproape insesizabilă și după numărul de telespectatori.
X Factor, 665.000 de telespectatori () [Corola-journal/Journalistic/24613_a_25938]
-
celebri convertiți Nicodim, Longinus, Iosif din Arimateea, vindecările, pildele, maieutica divină pe înțelesul ucenicilor - viitori apostoli, bunul samaritean, Muntele Măslinilor, Calvarul, Mater Dolorosa s.c.l. Scriitorul are felurite strategii de narator și interpret, de la parafrazarea citatului evanghelic la topirea insesizabila a profunzimii acestuia în text, de la comentariul mai lung sau mai scurt ridicat la putere prin autoritatea evangheliștilor convocați, până la metaforă revelatoare a faptelor și petrecerii lui Iisus pe pământ și în istoria iudeilor și a lumii, cel aflat mereu
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
surprins pe laureat. Magris a declarat că distincția aceasta a avut pentru el o aură mitică, obligîndu-l, într-un anume fel, să facă un bilanț al propriei sale activități. Un bilanț care, în ceea ce-l privește, relevă și unele deficite, insesizabile pentru ceilalți, de care el însă este pe deplin conștient. Ca și alți iluștri predecesori, Claudio Magris nutrește neobosit, visul unui stat Europa. Pe urmele unei Europe pe cale de dispariție, au pornit două autoare germane, Katharina Raabe și Monika Sznajderman
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
înmugurire asemenea drojdiei de bere. Și asta fără ca imaginea și compoziția să-și piardă coeziunea și fără ca natura lor centripetă să fie în vreun fel amenințată. În absența oricărei pete de culoare, desenele lui Kazar sînt acum intens policrome pentru că insesizabilele vibrații ale liniei transmit centrilor optici sugestii atît de diferite încît mental începe o subtilă selecție tonală. Prin toate aceste elemente, pornind de la organizarea imaginii și sfîrșind cu luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
Instantanee decolorate dintr-o cutie ascunsă în care se conservau fragmente dintr-un trecut căruia îi aparțineam, la rândul meu, prin naștere (...) Un ritm al vieții și o cadență a timpului, în sâmbetele în care pe stradă se mișcă, aproape insesizabil, un cortegiu mortuar. Totul ca și cum viața în vacanță se petrece undeva departe, sub ocrotirea unui uriaș clopot de sticlă, în orizontul privirii supraviețuind doar bunicii, câinele și grădina încărcată de meri. Cinematografic, în centrul acestui film provincial sunt eu, alături de
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]