918 matches
-
existențe"316. Nu vocea auctorială, ci o "instanță fondatoare a actului narativ"317 o prezintă și, apoi, o descrie în amănunt pe doamna T. Prezentarea prin numele abreviat ar putea-o introduce într-o paradigmă a personajelor secundare, efemere, episodice, insignifiante 318 (dansatorul G. Din Ultima noapte..., doamna R, madam G. etc.), dar sfârșitul primei scrisori face precizări clarificatoare: "Acest T. nu este o inițială cum s-ar părea, căci a devenit un adevărat nume, și nu știu dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
peste ¾ din terenurile agricole din Siria și 0,4% posedau 34% din pământurile cultivabile din Egipt. În acest context, mica proprietate era extrem de pulverizată, iar proprietatea mijlocie (celula de bază pentru o societate modernă) deținea o pondere și un rol insignifiant în economia rurală. Abia în a doua parte a secolului al XX-lea, raporturile rural/urban s-au modificat semnificativ și rapid în favoarea domeniului urban, în special în statele în care noile regimuri instalate au îmbrățișat ideologia stângii naționalismului arab
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
nu reușesc să țină pasul cu trăirile celui inspirat/ OLĒ!" (același Paul Valéry a spus-o cel mai bine: totul se schimbă, în afară de avangarde, din Punțile Stalinskaya). Poezia aglutinează, prin urmare, datele nu doar cele mai semnificative, ci și cele insignifiante, din ordinea mecanicii diurne, golite de sensuri și impulsuri existențiale profunde ale unei vieți de universitar, temporar bursier în străinătate, altfel viețuind în pașnica urbe ieșeană. Actantul liric (să păstrăm încă sintagma, deși, se va vedea și mai departe, se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Michael Astner, țara transformată-n vânt, Casa de Pariuri Literare, București, 2011 (în care se recuperează și majoritatea textelor din volumul de debut), nuanțează cei doi poli de interes ai poetului. Pe de o parte, minimalismul, poetica derizoriului, a insignifiantului care, prin cumul, amplifică angoasele: "aceste lucruri mărunte. aceste nimicuri și nimicnicii./ această gelatină.// cum să mergi/ în picioare.// să mergi/ pur și simplu/ mai departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează" (aceste lucruri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de prim-plan în Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970) și Julien Ospitalierul (Editura Cartea Românească, București, 1974), deși vor apărea și în alte cărți ale lui Emil Brumaru. Detectivul Arthur exaltă miracolele adăpostite în ființele inocente, obiectele aparent insignifiante și în microcosmosul din imediata apropiere a spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în care s-a detașat cu o limpiditate de invidiat. Acesta apare ca un spațiu al simbolicului și vizionarului, al metafizicului filtrat doar uneori printr-o grilă parodică de cea mai bună calitate. Nimic derizoriu ori foarte puțin din cotidianul insignifiant îl atrage pe acest poet preocupat, dimpotrivă, de retorica marilor neliniști existențiale (Odată cu timpul și apa) sau de hermeneutica biblică ( Rondul de moarte, Cain, Abel). Subiectele, tratate întotdeauna într-o dicțiune ceremonioasă, apăsat solemnă, sunt reliefate expresionist: cromatica violentă (îndeosebi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
texte inspirate, ce conțin suficiente asociații surprinzătoare, construcții de o ironie subțire, dar se remarcă și printr-o anume ingenuitate bine conservată. Titlurile, redundante, clarifică ab initio tema și/sau morala istoriilor animate de personaje binecunoscute din regnul animal ori insignifiante reprezentante ale realității obiectuale greierele și furnica, ursul și vulpea, cocoșul și găina, lupul și oaia, fotoliul și scaunul: Cântărețul urecheat (sau: cântăreț nu poți să fii/ doar de ai urechi zglobii!); Apărătorul găinilor (sau: hoțul când ajunge paznic/ din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau perspective: (1) abordarea instituțională sau istoricistă, care considera că fiecare societate are particularități culturale, istorice, instituționale etc. determinante pentru tipul de sistem economic adecvat; nu există decît o evoluție în baza unor legi istorice, iar rolul alegerilor individuale este insignifiant; pe cale de consecință, în etape sau stadii istorice diferite, funcționează categorii și legi economice diferite; (2) abordarea neoclasică, avînd un caracter static și pozitivist, fără vreun rol pentru instituții sau experiența istorică, care privilegiază modul în care diferite societăți organizează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
profan. În consecință, este instaurat timpul sacru. Repetare/diferire. Identificare vs depărtare. Stereotip vs Nou. Repetiție vs variație. Suprapunerea hipotext/hipertext implică ideea de repetare, fără îndoială. Dar, așa cum sublinia Gérard Genette, "este imposibil, pentru că este prea facil și deci insignifiant, să repeți direct un text"6 (1982, pp.91-92). Conceptul însuși de intertext se fundamentează pe repetare; dificultatea se ivește în momentul în care cititorul încearcă să delimiteze hipertextul de context. În cel mai citat articol din revista Poétique, numărul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
efecte prezente și în MER, ea nu trebuie înțeleasă ca fiind oricând de natură mitologic-literară. Există multă repetare literară nu gratuită, dar artificiu tehnic sau ironică sau excesiv ludică. 6 [Il est donc impossible, parce que trop facile et donc insignifiant, d'imiter directement un texte.] 7 [Nous proposons de parler d'intertextualité seulement lorsqu'on est en mesure de repérer dans un texte des éléments structurés antérieurement à lui, au-delà du lexème, cela s'entend, mais quel que soit leur
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
presupusă/reală (cine știe? și oricum nu contează) legătură extraconjugală. Aristocratic aplicată, ironia ficționalizează victima, căci, cum spune Rorty, ,,ironiștii își petrec mai mult timp ordonând cărți, decât ordonând oameni reali". Chiar dacă pândiți de riscul simplificării și al livrării detaliului insignifiant, am fost prea tentați totuși să unim secvențele într-o imagine; poate nu suficient de convingătoare, poate nu cea mai apropiată de adevăr (oricare o fi acela), dar sigur animată de o recunoștință sinceră. IV. STUDII ÎN ONOAREA ELVIREI SOROHAN
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cele mai improbabile cu putință, pentru a relua propria sa expresie. Pînă în 1923, cînd are loc tentativa de lovitură de stat de la München, Partidul Național Socialist, condus de Hitler începînd cu anii '20, nu era decît o formațiune politică insignifiantă. Hitler ajunge la închisoare pentru un an. La alegerile din 1928, partidul nazist obține 2,8% din sufragii, respectiv 12 din cele 491 de locuri în Reichstag. În 1930, el obține 107 din totalul de 577 de reprezentări în Parlament
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
politice, vizînd interzicerea unei cărți deranjante, dacă nu chiar "blestemate", tapaj care, evident, nu a făcut decît să trezească atenția cititorilor și să-i facă o publicitate gratuită și în bună măsură nemeritată lui Pierre Mérot. Romanul însă nu e insignifiant, dimpotrivă, construindu-se pe monologul interior al unui scriitor ratat, profesor de liceu tehnologic aflat în concediu medical, care dezvoltă o întreagă psihoză, un dezgust tenace față de mizeria intelectuală a semenilor săi, a elevilor, a fostei amante, a lui însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei voluntare: cea din urmă depinde de intelect, este intențională și punctuală, vizează elemente, obiecte sau fenomene perfect circumscrise ale trecutului; memoria involuntară este întâmplătoare, nein tențională și ascunsă în contactul cu obiecte insignifiante (o prăjitură sau un creion) și nu conține informații despre tre cut, ci mai degrabă „urmele“ persistente ale acestuia. Câteva elemente descriu conținutul acestei forme de memorie: pe de o parte, faptul că „amintirile“ individuale se combină cu cele colective
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
To both the flâneur and the web surfer the interest in other people has become an end in itself. They are both have voyeuristic tendencies“. Similaritățile formale între cei doi (accentul pus pe imagine ca modalitate de expresie, pasiunea pentru insignifiant, pentru amănunt, compunerea fantasmagorică a realității) trimit la o anumită latură a flanatului, pe care o amintește Benjamin: „intoxicarea“ empatică - cu mărfurile arcadelor, cu mulțimea, cu străzile orașului. Am încercat să arăt mai sus modul în care trăirea imediată (Erlebnis
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
blocat de peretele stâncos, care convertește orizontalul în verticală printr-o ruptură de nivel reprezentată de efectul luminos care desemnează un spațiu incert, între lizieră și peretele de stâncă, un spațiu nimbat, ireal. Orfeu apare redus la proporțiile unui copil, insignifiant în raport cu proporțiile viziunii sale. Cântărețul nu folosește lira, nu sunetul fizic produce imaginea, ea este o imagine a poeziei, a unui sunet topit în vers. Pictura realizează astfel sensul sinestezic asociind imaginea lirei și poeziei într-o desfășurare grandioasă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vătaf. O a doua teorie se referă la originea sabinică a dansului, conform căreia Călușarii sunt o imitație alegorică parțială a jocului reprezentând răpirea femeilor sabinilor de către romani. Unele similitudini Întâlnite nu justifică totuși originea, tema răpirii fiind un episod insignifiant prezent doar În unele variante ale jocului. A treia teorie, a originii latine, stabilește legătura Între Călușari și sărbătoarea Rosalia, considerând dansurile cu armele Călușarilor ca făcând parte din cultul solar. A patra teorie stabilește originea numelui Călușarilor care ar
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
în cinstea zilei de 7 noiembrie. b. „Seara a avut loc o retragere cu torțe și un bal organizat de tineret” Arhiva UTC-ului pusă la dispoziție de DJAN Vaslui și cercetată de noi, nu consemnează vreo festivitate, cât de insignifiantă, prilejuită de aniversarea zilei de naștere a șefului statului de atunci, regele Mihai I, născut la data de 25 octombrie 1921, în schimb, pe câteva pagini dactilografiate sunt descrise, până în cel mai mic detaliu, serbările organizate la Vaslui cu ocazia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Bursuc Mihai nici măcar nu este propus pentru funcția de secretar aceasta revenindu-i „tovului” Ioan David, care-și ia angajamentul solemn să facă și să dreagă, la fel ca toți cei de atunci ajunși într-o funcție de partid, cât de insignifiantă. Tov. instructor Tomescu își ține „fulminantul” discurs în care nu uită să arate că: „...dușmanul de clasă nu doarme și caută pe orice cale să lovească în fiecare membru de partid”. Dacă „dușmanul de clasă” nu dormea niciodată, probabil suferea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
declin al extremismului, rezultatul diviziunilor interne, al liderilor bătrâni și ineficienți care nu sunt dispuși să promoveze tinerii. Din punct de vedere ideologic, lipsește un dușman comun care să fie transformat în element comun de luptă. Comunitatea de rromi este insignifiantă din punct de vedere politic si economic, iar discriminările față de comunitatea evreiască și comunitatea mai numeroasă de studenți și imigranți arabi sunt limitate. Rămâne outgrupul reprezentat de maghiari, care este de fapt, din punct de vedere geografic și demografic, mai
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de ani ce s-au scurs de la Unirea din 1859, statistica a consemnat următoarele creșteri: Călărași - 968%, Turnu Severin - 575%, Brăila - 257%, Buzău - 142%, București - 127%. Dimpotrivă, în zona Moldovei există orașe care, pentru același interval de timp, înregistrează creșteri insignifiante: Iași - 18%, Huși - 22%, Botoșani - 20%. În anul 1899, totalul populației urbane din România era de 1.119.786 locuitori - 18,80% din total. Pe provincii istorice Muntenia avea numărul cel mai ridicat de orășeni - 562.605 -, fiind urmată de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ne-am format "în luptă", am fost educați în cultul marilor idealuri și misii culturale, paralel cu trufașa depreciere a comercialului, a bunei frivolități, a ludicului de piață. Ce mare scofală cu topurile? Este un joc gazetăresc la fel de important sau insignifiant, de semnificativ sau superfluu, precum chestiunea generațiilor, a promoțiilor, a segmentării temporale pe cinci-nale, pe decenii sau pe 30 de ani. Totul este o convenție, o schematizare din rațiuni demonstrative, degeaba se supără autorii că sunt discutați la grămadă, vânduți
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
regional cuvîntul definind un bostan golit de conținut) care duce însă la o singură concluzie: Cațavencu reprezintă tipul homo latrans, pișicher ușor adaptabil, eficient prin neraportare la principii morale; Ionescu și Popescu își înscriu purtătorii în ordinul caracudei politice, al insignifianților (fiul lui Ion, fiul popei) contînd doar ca număr, turmentați și ei de postura de cetățean cu iluzorii drepturi politice într-o epocă a ridicării noroadelor; Ghiță Pristanda e caricatura perfectă a brațului care exercită constituțional violența legitimă: Gheorghe nume
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dorința de a fi numărul unu, de a primi recunoaștere din partea celorlalți îl poate împinge pe individ fie către imitare și afișarea însemnelor care atestă o poziție dominantă, chiar dacă poziția respectivă reprezintă doar un vis, fie către crearea unor ierarhii insignifiante social, în domenii derizorii, marginale; în primul caz, se poate vorbi de mimare de statut, adică de recursul la însemnele exterioare de statut pentru a transmite mesajul că sunt altceva decât ceea ce sunt. Lupta pentru o poziție dominantă, dorința de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
creșterea frecvenței stimulilor pentru fiecare unitate motorie, forța de contracție crește. Tetanosul poate fi incomplet sau complet, când stimularea cu frecvențe din ce în ce mai mari produce fuzionarea contracțiilor individuale. Depășirea frecvenței critice de stimulare necesare tetanizării nu este urmată decât de creșteri insignifiante ale forței de contracție. Pe toată durata tetanosului, concentrația ionilor de calciu din sarcoplasmă se menține peste nivelul critic deoarece descărcările de ioni de calciu se sumează. Când frecvența potențialelor de acțiune crește, sunt descărcate cantități suplimentare de ioni de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]