719 matches
-
spiritual carității, deci a dragostei creștine. Si într- adevăr, prin practica liturgică și predicii, biserica nu a încetat o clipă să-și îndeplinească rolul de școală, propovăduind continuu perceptele credinței, care în fapt nu sunt altceva decât opreliști în fața tendințelor instinctuale. Preoții, la rândul lor, trebuie să fie desăvârșiți în viața lor, întocmai ca apostolii ai căror urmași sunt. În primul rând ei sunt datori să se ridice deasupra sentimentului instinctiv al iubirii naționale și să practice iubirea internațională (sau universală
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
le-au afișat chiar ostentativ” conchide Paulescu. Pentru a fi cât se poate de convingător Paulescu recurge la o incursiune în viața, și îndeosebi în modul de viață al principalilor promotori ai reformei, judecându-i prin prisma celor patru porniri instinctuale în care-și au originea viciile omenești. Constatarea lui este uimitoare, reușind astfel să descifreze resorturile intime, biologic umane, care au determinat acești oameni, într-o conjunctură istorică dată, să comită un asemenea sacrilegiu, într-un domeniu atât de bine
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
s-au manifestat din plin chiar în sânul ei, conducând în final la fărâmițarea ei. Este un adevăr pe care Paulescu îl relevă cu toată convingerea și amărăciunea. Constată cu tristețe, de asemenea, că una din barierele (tot de natură instinctuală) pe care societatea omenească nu a putut-o depăși și care a lovit în egală măsură în biserica lui Hristos, a fost instinctul național sau naționalismul. Sub forma orgoliului național, puternic susținut de interesele generate de alterarea instinctului de proprietate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nefericire, adânc înrădăcinată mai ales în conștiința generațiilor tinere, pentru care cuceririle științei și progresele civilizației nu lasă loc decât pentru satisfacția clipei și trăirii pragmatice și care de fapt nu fac altceva decât să caute plăcerea prin stimularea pornirilor instinctuale. Greșeală fundamentală, pentru că știința, oricât de admirabilă pare astăzi, nu a reușit să depășească limitele materiei și reacțiilor fizicochimice din natură, cu alte cuvinte nu a reușit decât descifrarea și cuantificarea schimburilor de materie și energie, dincolo de care doar intuiția
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
comportamente conștiente sau inconștiente, care-i pot afecta propria existență, dar și a celor din jurul său, cu alte cuvinte a structurii sociale în care trăiește efectiv, Paulescu reușește să pătrundă realitățile vieții sociale în comunitățile umane pe parcursul istoriei umanității. Latura instinctuală a comportamentului uman, îndeosebi instinctele sociale: de proprietate și dominație și derivatele lor, stă la baza conflictelor sociale pe care Paulescu le trece în revistă de-a lungul istoriei umane, de la epoca lui Socrate, Platon și Aristotel până în timpurile moderne
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
București, cercetător asociat al Universității din Cambridge, și-a înscris numele în panoplia savanților români de primă mărime, prin descoperirea sistemului port hipotalamohipofizar, zonă anatomofuncțională în care se realizează comanda neuroendocrină a întregii activități a organismului la nivel bazal și instinctual, privind funcțiile de nutriție, relație și reproducere. Această descoperire avea să ducă în anii 70 ai secolului trecut la nașterea unei noi științe medicale: neuroendocrinologia. Ca profesionist și om de știință își exprima convingerea (dezvoltând concepția dascălului său - Francisc Rainer
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
guvernează viața este selecția naturală și lupta pentru supraviețuire, în opoziție totală cu legea creștină care spune că ceea ce guvernează viața este legea iubirii, lege din care decurge întreaga morală creștină. Pentru că mila față de cel în suferință, fiind de natură instinctuală, scade pe măsură ce omul se îndepărtează pe linie de rudenie față de cei apropiați (familia), iar filantropia este un sentiment mult prea slab ca să acopere iubirea aproapelui, rămâne prin urmare caritatea creștină care trebuie să se regăsească în fiecare dintre cei care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se întâmplă cu această marfă - în care ai investit cea mai bună parte din tine -, când este dată pe mâna altora. Nu cunosc exact citatul lui Malraux, dar nu cred că există o naivitate graduală. La prima carte am scris instinctual, fără să știu prea multe despre cum se „modelează“ textul. Au fost talent, încredere în propria putere de exprimare, jocul imaginației și plăcerea de a crea. De la un roman la altul am compus textul din ce în ce mai mult, m-am ocupat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
este mai urâtă decât o poate el vedea cu ochiul, sau decât o poate percepe sufletul; în așteptarea urâtului gata să prolifereze grotesc, autorul deformează din teama de a descoperi sub masca animală (deja urâtă din cauza reacțiilor brutale, primare și instinctuale) aplicată personajelor monstruozități neînchipuite. Creatorul reacționează ca răspuns la o veche superstiție, după care ceea ce gândim despre lucruri și oameni se poate adeveri, se poate întâmpla într-un mod care să depășească cele mai negre coșmaruri ale noastre. Și atunci
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
tău mi-a fost întotdeauna drag, așa ca și de tine“ - mi-a spus și cred că nu altfel ar fi vorbit el despre ea. Poate că dragostea asta calmă, seacă poate, „morală“ în orice caz, mai curând sufletească decât instinctuală, sclavă a simțurilor, stă la baza celor mai multe căsătorii, asigurându-le durabilitatea. Nu știu, pentru că, în afară de părinți, eu n-am iubit decât prin simțuri. Iubirea „morală“ nu are nici o consecință asupra cui se naște dintr-însa; insul respectiv poate fi, de la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
figură, cam libidinos. Pentru că îl consideram deci și eu homosexual, îmi era cam silă să vin în atingere fizică cu el. Atingerea fizică de K. (într-un fel, mediocritatea - normalitatea - întruchipată, acea mediocritate-normalitate care constituie idealul corespunzător năzuințelor mele practic instinctuale) îmi provoca, în schimb, o voluptate de nedescris, sfâșietoare, prelungită, intensă și în amintire, urmărindu-mă atunci mereu, umplându-mi existența de fericire și melancolie. Nu ne-am prins, cred, niciodată de mână, dar în timpul lecțiilor gambele noastre stăteau adesea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
etc., care Îi ajută să-și exprime sentimentele. În plus, artistul naiv lucrează pentru a exprima ceea ce simte, spre deosebire de copil, care desenează În special pentru a Învăța. Arta primitivă cu care este uneori asimilată arta naivă, a dezvoltat un limbaj instinctual al formelor, practicarea ei neavînd un scop estetic, ci mai degrabă unul ritual, magic. Desenatorii peșterilor nu urmăreau să realizeze opere de artă, scenele și atitudinile redate avînd mai degrabă o semnificație și o Încărcătură magică. O altă confuzie frecventă
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
criză socio-culturală atunci când schimbarea valorilor duce la schimbarea ordinii sociale (Enăchescu, C., 2003 p. 75). Abordarea psihiatrică. Concepția lui S. Freud (Freud, S., 1980, p. 90) demonstrează existența în structura persoanei a trei instanțe: sinele- locul unde se nasc pulsiunile instinctuale, supraeul - instanța psihică cu rol prohibitiv care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconștiente și eul - sistemul conștient de control a comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine și supraeu. În funcție de acestea, comportamentul deviant se dezvoltă la acele persoane la care
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
au transportat apoi ecluzele deceniilor interbelice, pînă la omul postistoric din zilele noastre biopolitica, deci, rămîne, deocamdată, cum îi place să noteze undeva Viorella Manolache, un fel de "platonism răsturnat, dominînd imperial esența nonspirituală a manifestărilor umane (economice, biologice, sexuale, instinctuale ș.a.m.d.), traduse politic în∕prin competiția continuă a poziției de clasă cu esența biologică". Nu numai că nu putem eluda o cercetare precum Repere teoretice în biopolitică, ci, dimpotrivă, lectura și internalizarea ideilor unui atare discurs ni se
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
fapt singure, sînt semnificative pentru criza morală pe care o mai trăiesc, și azi, acei falși-gazetari. Cei ce au cutezanța dogmelor și a limbajului (nu a limbii!) de lemn (asupra căreia planează imaginea putregaiului), cei ce scriu primar, instinctiv și instinctual. Acei mînuitori ai mucului de condei care scriu cu senzațiile, cu efectele scoase din jungla subconștientului. Și pentru ca panoplia să fie exotică și internațională, se importă uneori ultimele coloniale europene, afrodiziace și stupefiante, cele ce aduc aerul bordelier- exotic al
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ai presei, care au făcut și mai fac apologia lăzii de gunoi, care se transformă în vidanjori ai experiențelor subterane și pentru a induce în eroare vorbesc și scriu imitînd primitiv tonul marilor patrioți. În absența organică a ideilor, gîndesc instinctual, operează cu senzații tari sau cotrobăiesc prin dosarele securității. Nu facem aici vreun rechizitoriu sau proces de intenție presei postcomuniste din România și nici nu generalizăm. Din motive lesne de înțeles, chiar dacă pare să fie o abatere de la normă, n-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
că desțelenesc societatea dintr-o încremenire dureroasă, pe termen lung o conduc spre altă încremenire, amplificat mai dureroasă. Mâzgălitorul de hârtie cum se autopersiflează Kazantzakis încheie aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu instinctele, sfârșește în final prin a li se închina. De altfel, dualitatea firii sale, îl aruncă la extreme. Ce alegem, pare a urla Kazantzakis din scrierile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
proiecte (1, 2, 3); • a fi capabil să evalueze performanțele cuiva ca fiind sau nu de succes (1, 2, 3); • capacitatea de a se bucura de libertatea de acțiune (2, 3); • capacitatea de a varia comportamentul în afara limitelor unui comportament instinctual (1, 2, 3); • a aparține unei comunități sociale (1, 2, 3); • a fi responsabil moral pentru acțiunile cuiva (1); • a fi capabil să iubească (1, 2); • a fi capabil de altruism (1, 2); • a fi un bun creștin sau a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în sistemul drepturilor. • Animalele nu pot avea drepturi deoarece nu au îndatoriri. Animalele pot da dovadă de atașament față de oameni, dar în aceste comportamente nu se manifestă vreo însușire morală, ci, pur și simplu, o necesitate biologică izvorâtă din nevoia instinctuală de securitate, expresie a luptei pentru supraviețuire. (Un răspuns posibil la această obiecție poate fi acela că în măsura în care oameni le atribuie animalelor anumite cvasi-îndatoriri, cum ar fi, în cazul câinilor, aceea de a apăra o proprietate sau aceea de a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și a raporturilor cu societatea, gândirea și viața spirituală a omului. Pentru a-și transmite reciproc informații despre realitatea înconjurătoare, reflectată la nivelul conștiinței, pentru a comunica, oamenii au instrumentalizat limbajul. Prin limbă, natura însăși a fost scoasă de sub semnul instinctualului și pusă sub forța raționalului, a judecății, dar mai ales, a comunicării interumane. Funcția cognitivă este fundamentală în formularea gândirii prin limbă, ca și în comunicare. Limba are un rol fundamental în a organiza gândirea, în a pune ordine în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
meu". Julien nu așteaptă să i se spună a doua oară, și acoperă încheietura, chipul soției sale cu sărutări umede. Încearcă să-i cuprindă trupul prin așternuturi. "O, încă nu, te rog!" Copleșită de groază, de un soi de panică instinctuală, Jeanne încearcă să câștige timp. Însă Julien începe să-și piardă răbdarea și, schimbând dintr-odată tonul, pune capăt tergiversărilor: "De ce să mai întârziem, când tot acolo o să ajungem?" Apoi dispare grăbit în odaia de toaletă. Jeanne aude un foșnet
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a idealului educației la omul ca existență sau esență. Una dintre direcțiile de evoluție ale gândirii psihologice, psihologia umanistă, s-a afirmat la jumătatea secolului trecut, ca reacție la adresa behaviorismului și psihanalizei. În vreme ce ultimele două curente supralicitau determinismul social sau instinctual, umaniștii insistau pe alegerea liberă, teză alimentată de orientările fenomenologică și existențialistă contemporane. Behavioriștii utilizau metode nomotehnice și o interpretare statistică a omului, în timp ce umaniștii instrumentau metode ideografice izvorâte din istorie, filozofie, arte, accentuând studiul omului ca individ. Fondatorii psihologiei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
omul!’’, comentau cu bună credință pacienții vârstnici, trecuți prin viață. * * * La prima internare, în urmă cu trei săptămâni, a intrat în salon și m-a strigat pentru tratament. O injecție și mai multe pastile colorate. -Andronache...? I-am răspuns ironic, instinctual, fără vreun motiv anume și câtuși de puțin întemeiat. -Yes...?! S-a simțit ofensată, pe bună dreptate, și a urmat o ,,discuție’’ aprinsă. Desigur că nu am stat cu mâinile în sân și am replicat agresiv, iarăși fără vreo justificare
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
anume. A avut o singură replică: ,,...n-am cu cine sta de vorbă...!’’ și a ieșit furioasă pe ușa ce se făcuse dintr-o dată mai strâmtă pentru ea. Nici de această dată nu i-am rămas dator și am atacat instinctual, ironic: ,,...de parcă eu aș avea...!’’ În ultima ei zi de serviciu, înainte de plecarea mea în ,,permisie’’, a venit în salon și mi-a înmânat pastiluțele colorate, fără a spune vreo vorbă avea privirea aprigă, înciudată, răutăcioasă. Cam de această manieră
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mai bun și mai frumos în mine? * Iubirea carnală este păcatul? - Prin iubirea carnală nu definesc sexul; sexul reprezintă doar carne, simțuri primare, se execută la persoana a treia, nu lasă loc iubirii. După mine, iubirea carnală înnobilează acele porniri instinctuale (guna), cu valul de căldură ce cuprinde inima în prezența ființei dorite... * Iubirea carnală o exclude pe cea spirituală? - Dacă în ființa iubită eu recunosc Spiritul ei, nu o exclude; pot fi două simțiri, două trăiri diferite și, uneori, complementare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]