1,667 matches
-
arătat că statele se confruntă cu alegeri de securitate și acționează potrivit lor, nu numai în contextul existenței lor fizice, ci și pe bazele unor semnificații normative. Totodată, istoria a demonstrat că sfârșitul regimului de apartheid a devenit posibil, datorită instituționalizării normelor globale de egalitate rasială. Mai mult, organizațiile internaționale difuzează norme și ajută apoi la constituirea intereselor naționale ale statelor prin adoptarea lor. Drept urmare, calea cea mai bună de a promova obiective normative este de a produce cunoaștere sistematică pentru
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
proceselor de raționare, a dispozițiilor umane, a așteptărilor, a actelor intenționale și a relației dintre gândire și limbaj (Searle, 1998). Metodele calitative convenționale cele mai folosite, în cadrul epistemologiei constructiviste, includ studiile de caz (Klotz, 1995); traseul procesual al ideilor și instituționalizarea lor în practică (Sikkink, 1993); contrafacerile (Checkel, 2001); metoda comparativă (Reus-Smith, 1999). Totodată, se are în vedere aportul metodei recurente, care se referă la refacerea traseului din prezent la trecutul științei și valoarea metodei progresive, care vizează progresul istoric al
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
acestea fiind practicate nu numai prin politica externă a statelor, ci și prin funcționarea organizațiilor și instituțiilor internaționale permanente cu rolul de a coordona inițiativele luate de către state și de a regla diferitele litigii apărute pe scena internațională. În prezent, instituționalizarea relațiilor internaționale oferă statelor și organizațiilor internaționale, cum ar fi Uniunea Europeană, putere mai mare și prefigurează organizarea acestora pe baze noi, potrivit canoanelor societății internaționale 2. Astfel, caracteristicile societății internaționale contemporane s-au schimbat cel mai mult în partea a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
se poate afirma că acțiunea inteligentă, din perspectiva epistemologiei constructiviste, ia în considerare și rolul raționalității comunicative în construcția securității și apărării europene. Astfel, s-au realizat înțelegeri comune și s-au stabilit noi semnificații despre acest subiect, paralel cu instituționalizarea unor practici de promovare a ideilor valoroase în acest domeniu. Cu alte cuvinte, actorii implicați în procesul de construcție a securității și apărării europene au acționat, nu numai pentru cunoașterea opiniilor lor, dar și pentru realizarea cooperării cu alte domenii
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
realizat, în mod concret, transferul rolului operațional al U.E.O. către Uniunea Europeană. Și în acest caz, este vorba despre o abordare epistemologică de tip constructivist prin acordarea unui rol principal limbajului în relațiile internaționale, instrument de bază în difuzarea și instituționalizarea ideilor, practicilor și mecanismelor pentru construcția realității europene. Evoluția istorică a politicii de securitate și apărare europeană a avut efecte pozitive prin utilizarea constructivă a limbajului, cum ar fi: construcția semnificațiilor intersubiective de către specialiștii naționali și internaționali; înțelegerea reacțiilor diplomatice
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
servicii; c) restructurarea mecanismelor de protecție socială a segmentelor defavorizate ale populației și reconsiderarea raportului preț/calitate. d) promovarea principiilor economiei de piață și reducerea gradului de monopolizare; e) atragerea capitalului privat în finanțarea investițiilor în domeniul infrastructurii locale; f) instituționalizarea creditului local și extinderea contribuției acestuia la finanțarea serviciilor comunale; g) promovarea măsurilor de dezvoltare durabilă. Anul 2006 reprezintă un moment de cotitură în materie de reformă legislativă a serviciilor publice, acum fiind adoptate o serie de acte normative ale
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
USA, contabilitatea reprezenta principalul mijloc de depistare a fraudelor financiare. Ca urmare a dezvoltării industriei feroviare din Statele Unite ale Americii, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a răspunde cerințelor informaționale ale creditorilor și investitorilor În această ramură, are loc instituționalizarea și consolidarea profesiei contabile. În 1897, În statul New York se creează și se recunoaște CPA - Certified Public Accountants, creându-se premisa apariției New York State Society of Certified Public Accountants, iar În 1906 are loc promulgarea Hepburn Act, de Interstate Commerce
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
profesionale (Brewster, 2003, pp. 68-98ă. De-a lungul istoriei, evoluția rolului și obiectivelor contabilității, În funcție de natura sistemului economic căruia i s-a circumscris, a avut În vedere respectarea cerințelor de etică profesională pentru slujirea intereselor beneficiarilor informației financiar-contabile. Recunoașterea și instituționalizarea profesiei contabile, Începând cu secolul al XX-lea, au adus În discuție ideea de etică și deontologie În contabilitate, pentru susținerea profesiei și pentru protejarea acesteia de eventualele tentații de nerespectare a principiilor și a practicilor unei contabilități ortodoxe. Astfel
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
contextul trecerii de la o economie centralizată la una bazată pe principiile economiei capitaliste, al concurenței, În care valorile etice și deontologice vin În sprijinul tuturor participanților la tranzacțiile economico-financiare. Deși În perioada comunistă nu se mai putea vorbi despre o instituționalizare a profesiei contabile liberale românești, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați fiind desființat prin Decretul nr. 40/1951, rolul contabilului continuă să rămână unul indispensabil În efectuarea expertizelor judiciare. În acea perioadă, contabilitatea era privită mai ales ca instrument sau
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
și regularității situațiilor financiare, misiunile de audit fiind Îndeplinite de specialiști din domeniu și comandate de stat, bănci și acționari (Porter et al., 2003, pp. 25-29ă. Punerea bazei IFAC (1977ă a condus la recunoașterea profesiei la nivel internațional și la instituționalizarea acesteia. Astfel, rolul auditorului constă În atestarea situațiilor financiare, de respectare a referențialului contabil și a funcționalității sistemului de control intern. Începând cu perioada de după 1990, obiectivul principal al auditorilor financiari era reprezentat de atestarea imaginii fidele, misiunile fiind executate
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
numără SarbanesOxley Act (SOXĂ din iulie 2002, adoptat În SUA, care impune organizarea unui comitet de audit la nivelul firmei supuse auditării, stabilirea și promovarea unui cod de etică, asigurarea și implementarea unui sistem de control intern funcțional, organizarea și instituționalizarea auditului intern (Silverstone și Davia, 2005, p. 10ă. 3.2. Conceptele de fraudă financiară și riscul de fraudă Încă de la Începuturile existenței sale, societatea omenească a fost marcată de prezența și influența nefastă a acțiunilor de sustragere de bunuri, a
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
analize îl constituie trecerea de la asocierea spontană dintre indivizi spre asocierea organizată, bazată pe norme și criterii. La începuturile sale nu era vorba, după cum se poate observa, decât de o organizare a activității. Treptat însă, odată cu depășirea unui prag de instituționalizare, s-au constituit și dezvoltat organizațiile. Dimensiunea socială a organizării activității este preponderentă în raport cu cea individuală. Profesorul M. Zlate (1984) arată că elementele distinctive ale unei activități organizate sunt următoarele: - scopul comun; - diviziunea muncii; - definirea riguroasă a rolurilor; - structurile de
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
analizăm mecanismele cooperării sociale (În special În sfera activităților economice) de realizare a acțiunii colective și, implicit, de generare a organizării sociale În sens larg. Piețele, organizațiile și câmpurile sociale sunt instanțe ale cooperării ce diferă prin gradul de organizare/instituționalizare a acțiunii colective. Piața, instanță minim instituționalizată, generează cooperare prin agregarea opțiunilor mutuale de schimb Între actori raționali, utilitariști, ce Își urmăresc propriile interese. Organizațiile sunt entități instituționalizate care generează cooperare În cadrul structurii de statusuri și roluri diferențiate și coordonate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fie aceasta piață, organizații, stat, comunități, grupuri), considerând că ordinea socială a sistemelor de toate tipurile are un fundament cognitiv. Organizațiile formale, afirmă Meyer și Rowan (1991), se dezvoltă În acele domenii În care se manifestă un grad ridicat de instituționalizare a „miturilor raționale” ce constituie structura formală. Elemente de organizare a relațiilor sociale (spre exemplu raționalizări precum Împărțirea pe departamente standardizate, selecția științifică a resurselor umane, managementul democratic) se Întemeiază pe Rațiune, pe Modernitate și ajung să fie luate ca
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o caracteristică subiectivă a actorilor sociali, În timp ce instituțiile se constituie obiectiv În cadrul sistemului social la diverse nivele de agregare (câmpul organizațional, profesiile, sistemul social În ansamblu) și devin oarecum independente de actorii sociali, deși se Înfăptuiesc inițial prin acțiunile acestora. Instituționalizarea este procesul prin care acțiunile anumitor actori limitează sistematic capacitatea de alegere a altora (constrângându-i Într-un fel sau altul). Instituționalizarea se realizează fie prin mimetism (când acțiunile actorilor cu prestigiu sunt copiate de alții În căutare de legitimitate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sistemul social În ansamblu) și devin oarecum independente de actorii sociali, deși se Înfăptuiesc inițial prin acțiunile acestora. Instituționalizarea este procesul prin care acțiunile anumitor actori limitează sistematic capacitatea de alegere a altora (constrângându-i Într-un fel sau altul). Instituționalizarea se realizează fie prin mimetism (când acțiunile actorilor cu prestigiu sunt copiate de alții În căutare de legitimitate), fie prin legiferare, autorizare, certificare etc. Acțiunile presupun investirea permanentă de resurse (energie, efort etc.) pentru a se realiza, În timp ce, odată instituționalizate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unul dintre aceste sectoare legal diferențiate. Atât firmele, ca organizații având funcții de producție private, cât și organizațiile publice și cele non-profit sunt instanțe ale cooperării sociale ce se Înscriu Într-unul dintre sectoarele funcționale legal diferențiate. Diferențierea legală presupune instituționalizarea unei concepții funcționale asupra societății. Clasificarea este ierarhică și concentrică, nivelele superioare Înglobând activități mai specifice la nivele inferioare. Transporturile aeriene după grafic sunt incluse În cateoria mai generală a transporturilor aeriene, aceasta din urmă incluzând și transporturile aeriene de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
susținută de un proces de raționalizare, respectiv de construcție a unor mituri raționale; apariția câmpurilor coincide cu raționalizarea unui domeniu funcțional de activitate (exemplul furnizat de Scott este acela al domeniului furnizării de asistență bătrânilor). Raționalizarea constă În elaborarea și instituționalizarea de reguli și reglementări ce Întrunesc consensul constituenților importanți, cunoașterea legitimă din sistemul educațional, opinia publică; astfel de reguli devin mituri raționale (Meyer și Rowan, 1977). Pe fondul raționalizării se constituie domenii funcționale reglementate - sectoare sau câmpuri organizaționale. Scott distinge
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
anumit raport de forțe. De altfel, Fligstein folosește termenul de piețe În paralel cu cel de câmpuri pentru a denota aceeași construcție socială: un spațiu social ordonat. Diferența teoretică Între concepțiile celor doi autori constă În aceea că Scott accentuează instituționalizarea (În sens etnometodologic, de elaborare a unor semnificații comune) ca proces de formare a câmpurilor, În timp ce, În abordarea lui Fligstein, câmpurile sunt rezultatul unui proces politic-cultural de stabilizare a relațiilor de putere Între actori. Ambii autori acordă o importanță crucială
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
performate de actorii sociali, altfel spus, instituții sociale (1) și, pe de altă parte, relațiile sociale stabile (2). Concepția propusă diferențiază așadar Între instituții (accentuîndu-se pilonul cognitiv - scheme interpretative) și rețelele de relații sociale. Stabilitatea câmpurilor se realizează atât prin instituționalizare cât și prin și ipostazierea relațiilor sociale. Ambele sunt urmărite de către actori, dar și ghidează interacțiunea Între ei (angajați, capitaliști și stat). Astfel, (P2) Atât instituțiile (normele și structurile formale) cât și relațiile sociale sunt deopotrivă alternative, dar și complemente
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
situații Însă În care apar condițiile de specificitate și putere asimetrică evocate anterior, costurile tranzacționale anulează avantajul pieței, făcând organizația o instituție socialmente mai eficientă. Pe de altă parte Însă, există și situații de tranzacționare ce se află la granița instituționalizării În organizații. Formele hibrid de organizare social-economică sunt situații În care apar condițiile de specificitate menționate anterior, există o dependență non-trivială Între actori ce determină partenerii să se angajeze În schimburi reciproce de lungă durată (ce pot avea o bază
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
public și logica socială. Relațiile sociale nu au o determinare tehnologică, ci mai degrabă una culturală și politică. Așa cum vom arăta În continuare, Meyer și Jepperson (2000) consideră actorii, atât individuali, cât și colectivi ca fiind rezultatul unui proces de instituționalizare. Consecința acestui proces este asumarea imanentă de către societate a capacității de acțiune prin destrămarea autorității divine. Capacitatea de acțiune este social investită În anumiți actori ce capătă acreditările societății raționalizate, În special prin sistemul educațional, pentru a acționa Într-un
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este social investită În anumiți actori ce capătă acreditările societății raționalizate, În special prin sistemul educațional, pentru a acționa Într-un anumit domeniu. Ceea ce numim În mod curent „actor” este autorizarea socială a unei capacități acționale, urmare a procesului de instituționalizare a acțiunii, și nu o realitate dată, existentă ca atare. Patternurile acționale manifestate de diverși actori devin izomorfe datorită procesului de standardizare a mijloacelor acceptate social ca fiind adecvate și responsabile pentru realizarea anumitor scopuri. Ca urmare, capacitatea de acțiune
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diverși (comunitate În sensul larg) și, implicit, angajarea capacității acționale a agenților În sensul realizării acestor interese. Capacitatea de acțiune În favoarea altui actor și identificarea agenților cu interesele principalilor este, argumentează instituționaliștii, o construcție culturală a societăților, explicabilă prin procesul instituționalizării acțiunii și rolurilor. Avem de-a face, În acest caz, cu un proces de reificare a rolurilor sociale cum ar spune Berger și Luckmann (1999:109): Zona conștiinței de sine care a fost obiectivizată Într-un rol este apoi percepută
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este responsabilitatea socială a corporațiilor. Conceptul are conotații atât descriptive, cât și instrumentale, dar mai ales normative. Substanța noțiunii este de natură etică. Acest concept se impune În opinia publică schimbând modelul clasic de percepție a corporațiilor. Un indicator al instituționalizării acestei abstractizări Îl reprezintă ubicuitatea folosirii sale În cursurile de management, În programele de MBA (Master of Bussiness Administration) și, În general În discursul public (inclusiv academic) actual În domeniul managementului corporațiilor. Vom prezenta, În continuare, evoluția socială a noțiunii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]