3,826 matches
-
pentru acțiune comunitară, este necesar să investigăm peisajul organizațional comunist. Așa-zisele organizații voluntare care au funcționat de la începutul anilor ’50 până la sfârșitul anilor ’80, incluzând mase mari de oameni - Organizația Pionierilor, UTC, PCR și sindicatele - au fost principalele canale instituționalizate folosite de administrația comunistă pentru controlul activismului social și a mobilității sociale. Erau singurele organizații în care cineva interesat de activismul social putea face o carieră. Pe de altă parte, avansarea în ierarhia socială era, cel mai adesea, condiționată de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de asistență socială au fost dezvoltate mai mult ocazional de către ONG-uri, rămânând cronic nedezvoltate în sectorul public. Primele procese de reformă în această sferă au fost inițiate de ONG-urile finanțate din exterior care se ocupau doar de copii instituționalizați sau de persoane cu dizabilități. Acestea nu puteau nici pe departe să acopere, nici geografic și nici ca tipologie, riscurile multiple ale persoanelor în dificultate. Ele au însemnat însă un debut promițător pentru asistența socială specializată prin servicii personalizate. Sistemul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
obiectivelor concrete ce țin de dezvoltarea unor servicii sociale specializate pe termen mediu și lung, care să prevină riscurile sociale și umane și/sau să le diminueze în timp. Toate aceste activități trebuie să fie dublate nu numai de forme instituționalizate corespunzătoare, ci și de reglementări legislative adecvate, precum și de resurse umane calificate în domeniu. Principalele coordonate ale dezvoltării serviciilor publice de asistență socială trebuie să aibă în vedere: elaborarea unei politici generale privind sistemul public al serviciilor de asistență socială
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aflată în dificultate. Trebuie însă menționat faptul că existența sistemului de servicii pentru copii în formă relativ fragmentată de celelalte componente ale sistemului de servicii a fost, probabil, cea mai bună soluție pentru a reduce dimensiunea unor probleme critice (copilul instituționalizat, abandon etc.). De asemenea, focalizate pe termene scurte și medii, măsurile și strategiile din domeniul protecției copilului au înregistrat rezultate notabile, însă reformarea sistemului de servicii pentru copil a fost necesară din cauza diluării eficienței ca structură separată. Menținerea organizării actuale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nivel județean se realizează în pondere semnificativă cu fonduri din bugetele consiliilor județene, iar strategiile locale/județene pot fi influențate de autoritatea centrală mai degrabă la nivel de obiective generale (de exemplu, închiderea centrelor de plasament, reducerea numărului de copii instituționalizați etc.) sau standarde în furnizarea serviciilor. Substituirea rolului statului nu este posibilă decât în situația ideală în care întregul sistem de servicii va avea capacitatea de dislocare și va exista o reală separație a puterilor între furnizorii publici de servicii
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
publică Criminalitate și criminalitate juvenilă, infracționalitate Servicii de asistență socială Servicii sociale înființate, ponderea specialiștilor în total resurse umane Copii/ Tineri în situații de risc Copii din familii beneficiare de ajutor social, copii abandonați la naștere în unități sanitare copii instituționalizați, tineri postinstituționalizați care beneficiază de locuință și/sau loc de muncă, condamnări la copii Persoane cu handicap Beneficiari de servicii nonrezidențiale/rezidențiale, persoane cu handicap integrate pe piața muncii, clădiri, drumuri și mijloace de transport cu accesibilități Sursa: Briciu, Grigoraș
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a programelor, pentru asumarea responsabilității proiectelor de dezvoltare. Totuși, măsurarea nu trebuie confundată cu scopul acțiunii. Caracterul radical inovativ al unor soluții poate fi afectat de cerința elaborării unor strategii în funcție de standardele măsurării, dacă mijloacele de implementare nu sunt încă instituționalizate sau nu există încă sisteme adecvate de măsurare. Măsurile compozite ale dezvoltării au anumite dezavantaje metodologice, amintite pe parcurs, dar oferă avantajul simplității utilizării în scopuri practice. Opțiunea de elaborare a unor seturi pe mai multe dimensiuni se confruntă, la
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
familiei, chiar și după ce o părăsește (prin căsătorie), prin sfaturi, îndemnuri, îndrumări etc. Fără îndoială că familia contribuie la educarea integrală a copiilor și realizează toate componentele educației (intelectuală, fizică, estetică, morală, tehnică), continuate apoi de cadre specializate, în mediu instituționalizat adecvat vârstei copilului. Carențele competenței părinților în domeniul educației sunt compensate prin climatul afectiv care există în familie și care nu poate fi întâlnit în niciuna din instituțiile de învățământ. Timpul acordat educației copiilor în familie este invers proporțional cu
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
maternă. Astăzi tot mai multe mame prestează anumite servicii în scopul măririi bugetului familial însă, pe de o parte se câștigă material, dar, pe de altă parte se pierde prin evoluția copilului aflat în dificultate atunci când se întoarce din mediul instituționalizat (grădiniță, școală) și dorește să-l întâmpine mama, căreia să-i povestească ce-a făcut, cum s-a prezentat. Mama, bineînțeles că lipsește, iar la întoarcerea acasă, obosită de prea multă muncă, și cu sarcini suplimentare acasă (curățenie, menaj, etc.
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
potențiat, în mare parte, de criza economică și de condițiile specifice existente în Romania postbelică; perioada cuprinsă între anii 1983 - 1986, etapa în cursul căreia fenomenul s-a triplat față de perioada anterioară, mulți minori delincvenți reprezentând copii nedoriți, bolnavi sau instituționalizați rezultați din măsurile coercitive din 1966 cu privire la interzicerea avortului și diminuarea drastică a motivelor de divorț familial; perioada de dupa 1989 și până în prezent când, din punct de vedere cantitativ dar și “calitativ“, a crescut gradul de periculozitate a unor delicte
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
devianței și delincvenței juvenile, în care se includ copiii fugiți sau alungați din familie, copiii maltratați sau abuzați fizic sau sexual de adulți, copiii care efectuează în stradă diverse munci sau sunt trimiși de părinți să cerșească; copiii si minorii instituționalizați, defavorizați din punct de vedere afectiv și familial, care sunt lipsiți de un climat social și economic protector, devenind victime posibile ale anturajelor nefaste care-i împing spre infracționalitate; copiii și minorii cu eșec sau abandon școlar sau profesional, lipsiți
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
dintre aceste conduite ritualizate și nebunie. Rolul nebuniei în cazul ritualurilor culturale este de a realiza un catarsis colectiv. În cazul acesta nebunia trebuie înțeleasă ca fiind o formă de „descărcare pulsională colectivă”, desfășurată după anumite norme, reguli, acceptate și instituționalizate, ce revin periodic în viața unei societăți. Fiind manifestări „acceptate”, dar și „necesare”, ele au o funcție catartică, fapt care face ca „nebunia culturală” să se înscrie, în mod paradoxal, în seria unor forme de „psihoterapie colectivă”, ca o „supapă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acele școli de scribi despre care se pomenește, mult mai târziu, în Învățătura lui Ahton, fiul lui Duanf, către fiul său Pepi. Nu exisă informații directe despre existența lor în Imperiul Vechi. Dar vizirul pare a se adresa unui învățăcel instituționalizat, poate chiar fiul său. În acest fel s-ar putea explica mulțimea „Caselor Vieții” în Imperiul Nou, începând cu dinastiile XIX-XX. Este probabil ca, anterior, ele să fi fost integrate templelor, ulterior fiind situate în apropierea (dar în afara) acestora. Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pomenește azvârlit într-o altfel de realitate - una „lunecoasă ca apa”, îndoielnică și aproximativă, realitatea halucinantă în care nici o înțelepciune „modernă” și nici o regulă „clasică” învățată la școală nu funcționează. Creierul tânărului pregătit astfel are parte de o năucire programată instituționalizat, pe care încearcă, dar nu știe cum să o refuze. I se inculcă, dar nu pricepe ideea vagă că va trebui să se „adapteze la schimbare” și profeția că va trebui să schimbe câteva zeci de profesii (moderne?) de-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
universaliste și decontextualizate. Cu ajutorul ei, teoretizează, în mod abstract, „miturile represivității”, referitoare la perpetuarea relațiilor de dominare. Pedagogia critică a lăsat însă la locul lor structura de dominație și autoritarismul. Ea nu mai revendică nici o identificare socială ori poziție politică, instituționalizată sau de grup. Și-a asumat, în schimb, câteva scopuri utopice, imposibil de atins în actualele condiții social-politice și economice, ceea ce dovedește o „feminizare deconcertantă” a tonului critic de altădată. Giroux s-a simțit atacat și a replicat cu iritare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
copiii noștri - copiii patriei noastre”) poate fi lipsa de responsabilitate a părinților față de creșterea și educarea copiilor lor, pe care-i încredințează cu ușurință centrelor de plasament sau îi abandonează. Astfel, în România, în 1993 erau 158 078 de copii instituționalizați și circa 5 000 de „copii ai străzii” (Kligman, 2000, p. 256). Se pare însă că în dezbaterile din străinătate care pun problema interzicerii avortului cazul României este mai bine prezentat. Spre exemplu, ziarul Christian Science Monitor din 27 ianuarie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mod fatal: nu după dorințele mele, ci după cum au comandat alții.” (H.H.) O analiză a interviurilor realizate cu supraviețuitori ai regimului de detenție politică din perioada 1948-1965 1. Introducere În numeroase țări cu un trecut de dictatură, teroare și violență instituționalizată, opozanții politici au fost victimele unor traume și abuzuri severe. Numeroase mărturii arată că în România, începând cu 1948, anul instaurării regimulului comunist, au avut loc o serie de campanii de arestări politice și deportări, disidenții politici și alte victime
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
detenției, cât și a contextului sociopolitic din perioada postdetenție. Trauma detenției a amenințat securitatea personală și a provocat o zdrucinare a sistemului de valori și credințe, precum și a mecanismelor adaptative obișnuite. Adesea, reprezentările despre lume și viață ale victimelor violenței instituționalizate devin inoperante și strategiile de adaptare adoptate ulterior se situează în domeniul psihopatologiei, constând în simptome posttraumatice incluse în diagnosticul clinic de „tulburare de stres posttraumatic” (în engleză, Post-Traumatic Stress Disorder sau, prescurtat, PTSD). Pe de altă parte, oficializarea vieții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
însoțită de lipsa oricărui sistem de asistență psihologică, pedagogică și socială la nivel comunitar a familiilor sau copiilor aflați în dificultate sau a altor servicii de prevenire și combatere a acestor fenomene. Una dintre cele mai vulnerabile categorii de copii instituționalizați au fost copiii cu deficiențe severe care erau internați în fostele cămine‑spital. Începând cu anii ’90 s‑au făcut multe eforturi la nivel central și local pentru a dezvolta servicii comunitare alternative instituționalizării. Astfel, au fost dezvoltate forme și
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dificile; - restructurarea serviciilor și instituțiilor de tip rezidențial existente, inclusiv a serviciilor pentru copiii cu dizabilități; reorientarea utilizării resurselor financiare, materiale, umane și tehnice ale acestora către organizarea și diversificarea de servicii alternative la protecția rezidențială și reducerea numărului copiilor instituționalizați; - îmbunătățirea, completarea și armonizarea cadrului legislativ necesar în vederea organizării și funcționării sistemului de protecție a copilului, atât pentru perfecționarea și clarificarea acestuia, cât și pentru alinierea la standardele prevăzute de normele și tratatele internaționale în domeniu; - în acest context, prioritățile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
membrele: hipotonie, hipertonie; distonie, ataxie; laxitate articulară; - anamneza familială: rude afectate, consangvinitate parentală. Dificultățile întâlnite cel mai frecvent la evaluarea subiecților cu întârziere mintală sunt: - copiii cu retard sever sunt dificil de evaluat din cauza lipsei de cooperare; - în cazul copiilor instituționalizați, uneori datele despre familie nu sunt suficiente; - unele investigații utile pentru diagnostic sunt dificil de realizat din diferite motive; - copiii provin din familii dezorganizate/necooperante, ceea ce scade eficiența evaluării; - standardele folosite pentru aprecierea măsurătorilor antropometrice ale subiecților se referă la
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
subiectului etc.; - date pedagogice semnificative - ruta școlară, stil de învățare, succes/eșec școlar, discipline preferate, rezultate școlare, activități extrașcolare etc. II - particularități de vârstă ale subiectului. - modul de manifestare al subiectului în activitatea cotidiană (de exemplu: provine din familie; este instituționalizat - sindromul de instituționalizare, grupul de prieteni, comportamentul social etc.); - aspecte particulare de cazului. III - Nevoi ale subiectului în cauză derivate din capitolul B; - Modalități de a răspunde acestor nevoi specifice prin activitatea dumneavoastră. Notă: În funcție de specificul cazului se mai pot
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Asistență Socială (ulterior a suferit mai multe modificări în denumire și organizare); acest serviciu a preluat responsabilitățile instituțiilor de la nivel de județ care s‑au ocupat cu administrarea programelor și serviciilor destinate copiilor din instituții sau aflați în dificultate, bătrânilor instituționalizați, persoanelor cu handicap etc., permițând o coordonare mai eficientă a programelor de intervenție și o mai bună gestionare a resurselor existente pe plan local. 1. În anul 2000 a fost lansat la nivel național programul de generalizare a acțiunilor de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cu scriitorul Ion Bogdan Lefter. În ciuda formulelor variate pe care P. le utilizează, cărțile ei par secvențe coextensive ale unui text unic, care își revendică un statut transgeneric. Poezia, proza și eseistica se coagulează în jurul acelorași nuclee semantice (refuzul literaturii instituționalizate, supremația poeziei ca „mod de viață”, plictiseala, nebunia, adolescența, memoria, corporalitatea, organicul în genere), care compun un program deopotrivă estetic și existențial. Temele sunt abordate frontal în Volubilis (1998), o colecție de eseuri, dialoguri și articole de presă. Dar, în virtutea
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
propria lor structură. Sistemele biologice au o structură fixată genetic, putând utiliza potențele acestei structuri pentru o adaptare mai eficace la condițiile particulare ale mediului, fără însă a o modifica. Sistemele sociale găsesc și ele anumite structuri fixate prin tradiție, instituționalizate, dar acestea pot fi modificate în mare măsură, înlocuite cu alte structuri. Societatea își poate construi propriile sale „organe”. Cerința funcțională. Pentru buna funcționare a sistemului (menținerea și dezvoltarea sa) este necesar să fie asigurate o serie de condiții. Buna
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]