848 matches
-
orizontul constituirii intenționale de sine a Dasein-ului, calitatea de putință originară, adică de fapt-de-a-fi-originar în raport cu orice altă putință de a fi, în act sau simplă posibilitate. Din acest motiv, Dasein-ul este situaționalizat în privința "activității" sale corespunzătoare, pe de o parte, intenționalității constitutive proprii pentru ceea-ce-el-este la un moment dat, iar pe de alta, ființei sale ca putință de a fi în mod originar, adică morții. Factic, Dasein-ul se află în situații existențiale, adică în raporturi determinate cu "lumea", toate desprinse din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a sa în relații constante cu propriile "evenimente", oarecum post factum, ci cu actul constitutiv ca atare, acela prin care Dasein-ul însuși devine, fără încetare, el însuși (de fiecare determinat printr-o anumită relație cu lumea, dar întotdeauna printr-o intenționalitate activă în sensul constiturii sale de sine). În consecință, este firesc să ne punem întrebarea despre statutul existențialilor prin raport la judecată. Categoriile sunt ale judecății, adică fac parte din structura acesteia, așa cum s-a arătat în primele capitole ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cauză trimite de la bun început către un sens fenomenologic-existențial încărcat cu o funcție de semnificare clar determinată: utilizată de autor pentru a desemna un existențial foarte important în constituția ontologică a Dasein-ului, ea ține în semantica sa câteva sensuri fundamentale ale intenționalității (factice a) acestuia. Contextual, expresia desemnează un fenomen cerut de constituirea "fenomenului ca", unul dintre "operatorii" enunțului, el însuși conceput de Heidegger drept existențial ce caracterizează "înțelegerea". Aceasta din urmă, împreună cu "situarea afectivă" și "discursul", caracterizează, la rându-le, "starea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizont: anume "ca" și "enunțul". Heidegger le numește pe toate acestea trei ceva-ca-ceva, ca și enunțul "fenomene". Fiind fenomene și fiind vorba despre constituirea lor în orizont existențial (propriu Dasein-ului), ar trebui să descoperim actul corespunzător fiecăruia, cel care, prin intenționalitatea sa, face cu putință fenomenul însuși, alături de o structură intențională care se alătură actului. Dar primul "fenomen" (ceva-ca-ceva) apare deja mai degrabă ca o "structură intențională" care face cu putință, prin participarea la constituirea sa, "fenomenul" ca, el însuși mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus în sensul unei constituiri fenomenale. "Fenomenul care ar trebui atins când vorbim despre structurile formale de 'legare' și 'separare' (care aparțin enunțului n. C.), mai exact despre unitatea acestora, este fenomenul de ceva-ca-ceva."184 Această reconsiderare, din perspectiva unei intenționalități factice, a celor trei instanțe de constituire fenomenală a obiectului înțelegerii și explicitării ca enunț, este, de fapt, o reconstituire a sensului pe care ele îl au în operarea reducției judicative. Ne-am putea întreba dacă reducția operează aici în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale către constituirea de sine deplină; ea este ceva ce trebuie "umplut". Dar cu ce? Cu ceea ce capătă sens (constituire) tocmai ca "obiect" corelativ al stării de deschidere: o altă ființare, ființa însăși etc. Dar poate fi vorba aici despre "intenționalitatea" actelor de (auto)constituire ale Dasein-ului? Starea sa de deschidere, având un sens numai dacă este prinsă într-o reciprocitate constitutivă, fiind "umplută", altfel spus, cu ceea ce va căpăta statut de "fenomen" (ființare, ființa etc.), nu este ea prefigurată intențional
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-a făcut printr-un singur reper: structura intențională ceva-ca-ceva. Existențial, "fenomenul ca" este plasat de Heidegger, cum știm, în orizontul "înțelegerii", componentă a locului-de-deschidere a Dasein-ului. Logic, adică raportat la fenomenul ca atare, anume enunțul, care se constituie prin intenționalitate factică în orizontul înțelegerii, "ca" reprezintă antepredicativul, un element al enunțului care nu apare ca atare în structura formală a acestuia, deși este prezent ca o condiție de constituire a legăturii termenilor care îl alcătuiesc. Poziția sa antepredicativă înseamnă, în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi luată prin sine și nici în mod parțial: ea reprezintă însăși unitatea de existență a Dasein-ului și originarul în ordinea constituirii tuturor ipostazelor factice ale acestuia. Tocmai de aceea, ea este implicată în toate tipurile de constituire fenomenală prin intenționalitatea factică a Dasein-ului. Ceea ce ține însă de înțelegere și explicitare, de deținerea-prealabilă, privirea- prealabilă, conceperea-prealabilă, precum și de elementele intenționalității factice legate de acestea, anume structura ceva-ca-ceva, operatorul "ca și fenomenul "enunț", se află sub semnul neîntregului, având sens de "parte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în ordinea constituirii tuturor ipostazelor factice ale acestuia. Tocmai de aceea, ea este implicată în toate tipurile de constituire fenomenală prin intenționalitatea factică a Dasein-ului. Ceea ce ține însă de înțelegere și explicitare, de deținerea-prealabilă, privirea- prealabilă, conceperea-prealabilă, precum și de elementele intenționalității factice legate de acestea, anume structura ceva-ca-ceva, operatorul "ca și fenomenul "enunț", se află sub semnul neîntregului, având sens de "parte". E drept, poate fi vorba despre o parte purtătoare de întreg, cum ar spune Constantin Noica. Totuși, parțialitatea este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
preluării "lucrurilor" ca ființări-la-îndemână, cât și spargerea acestui orizont de constituiri pe linia "menirilor funcționale", ustensilice, a lucrurilor, în sensul trecerii înseși ființării-la-îndemână către sensul de ființare- simplu-prezentă. De aici acest sens operațional al lui "ca", el însuși sprijinit de intenționalitatea factică a Dasein-ului prin structura (de prealabil) ceva-ca-ceva. Acum ar trebui diferențiat între funcția lui "ca" în genere și aceea a lui "ca" din ceva-ca-ceva. Este clar de la "prima vedere" că primul "ca" este genul celui de-al doilea. Iar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-timpul are deja sens ontic, dacă ținem seama de faptul că "ceva" este constituit fie ca "lucru", fie ca înțelegere-prealabilă la nivelul privirii-prealabile ("stare de lucruri"), fie ca spunere despre aceasta; de asemenea, are un sens ontologic, de vreme ce ține de intenționalitatea factică a Dasein-ului. În plus, dacă admitem că toată această mișcare de constituire a enunțului (și a înțelegerii și explicitării) înseamnă cum susține, de altfel, Heidegger și trecere, în privința "obiectului" care umple locul-de-deschidere al Dasein-ului, de la ființarea-la- îndemână la ființarea-simplu-prezentă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
comunicare".188 În ordinea expunerii de aici, interesată de reconstituirea fenomenului "enunț" pe direcția unei reducții fenomenologice, acesta vine dinspre structura intențional-factică ceva-ca-ceva și dinspre operatorul intențional "ca". Fără îndoială, întregul complex situațional și existențial al acestor două componente ale intenționalității factice este activ în constituirea fenomenală a enunțului. Cumva, acesta este privit, la nivelul analiticii existențiale, din perspectiva condiției sale de posibilitate. Astfel, în absența unui prealabil propriu-zis fenomenal, totodată complex, alcătuit din "ceva" constituit deja, apoi a altui "ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevăr, ea nu poate fi astfel în orizontul constituirii fenomenale. În plus, veritabilele temeiuri existențiale ale enunțului țin de existențialii înțelegerii și explicitării: deținerea-prelabilă, privirea-prealabilă și conceperea- prealabilă. Acestea din urmă sunt de fapt acte cu rol constitutiv derivat din intenționalitatea factică a Dasein-ului, ceea ce reprezintă o dovadă a caracterului de "obiectualitate" al celor trei elemente intenționale: ceva-ca-ceva, "ca" și enunțul. Singura problemă pe care o putem sesiza imediat aici ține de obiectualitatea lui "ca": luat cu sens operațional, el pare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de-a face deloc cu sensul de "obiect". Totuși, el însuși, pentru a deveni operațional, trebuie constituit cumva. În plus, el este, așa cum se va dovedi, timpul care timporizează, în acest fel devenind cu putință orice constituire fenomenală în orizontul intenționalității factice a Dasein-ului. Dar timpul se află, tocmai datorită operaționalității sale, în fiecare "ființare" constituită; iar acest fapt are semnificație obiectuală. Împrejurarea din urmă este deosebit de semnificativă în ordinea constituirii enunțului în aspectul său obiectual. Prin enunț, susține Heidegger, privirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituit și se constituie de fiecare dată când stărea-de-deschidere a Dasein-ului este "umplută" cu o ființare descoperită trece într-o altă condiție: devine el însuși o ființare-la-îndemână, lucru luat după însușirea sa de a fi util la ceva. Dincolo de această intenționalitate ustensilică pe care o poartă enunțul și care s-a dezvăluit până acum doar formal se află și o intenționalitate "descoperitoare", care este originară în privința constituirii enunțului; de fiecare dată, enunțul, spune Heidegger, este despre "ceva": anume despre o ființare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altă condiție: devine el însuși o ființare-la-îndemână, lucru luat după însușirea sa de a fi util la ceva. Dincolo de această intenționalitate ustensilică pe care o poartă enunțul și care s-a dezvăluit până acum doar formal se află și o intenționalitate "descoperitoare", care este originară în privința constituirii enunțului; de fiecare dată, enunțul, spune Heidegger, este despre "ceva": anume despre o ființare descoperită și a cărei stare de descoperire aparține stării-de-deschidere a Dasein-ului. Dar odată căpătat acest sens ustensilic de către enunț, acesta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și predicat. Faptul acesta, care adună sensul de a fi ceva și sensul de funcțiune determinată în judecată, poate fi numit "poziție logică". Preemineță are, în privința statutului pe care îl dobândesc în judecată, "obiectualitatea" lor, faptul că ei corespund unei "intenționalități" și că o onorează pe aceasta, căpătând valori, fiind interpretați. Există însă diferențe notabile între funcțiunile logice asigurate de termenul S și cele asigurate de termenul P; ei reprezintă "poziții logice" diferite în judecată. Dar toate acestea se pot lămuri
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prematură, fiindcă în ordinea firească a constituirii "lumii" fie aceasta "lume logică pare a avea preeminență constituirea obiectuală a lui S și P, apoi a judecății în sensul "legării" celor doi termeni, obiecte constituite ele însele deja și fără o intenționalitate care să-i vizeze prin ceea ce ei nu sunt încă; dar nu lipsită de rost, această identificare, fiindcă odată instituită dictatura judicativului, tocmai judecata este cea constituită originar, pentru ca tot ce ține de unitatea sa, de structura sa, să capete
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De altfel, gradul de libertate al ființelor față de mediul înconjurător depinde de modul în care mediul extern devine o parte integrantă a mediului intern. Această dublă conexiune interior exterior permite membranei să guverneze schimbul între cele două fețe, făcând posibile intenționalitățile esențiale. Loopingul (cercul) semiotic al organismului și mediului realizat la nivelul interfeței membranelor induse asigură întinderea rădăcinilor vieții în direcția viitorului, în lupta dintre creștere și multiplicare. 5. Subiectivitatea este mai mult sau mai puțin un fenomen. Putem afirma că
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
o anumită semnificație. Există astfel în evoluție o continuitate semiotică generală. Evoluția a permis posibilitatea apariției formelor noi și a unor sisteme noi de cod (asemenea comunicării animalelor, limbajului uman, marelui cod dual din evoluția biologică). 6. Subiectivitatea este întrupată Intenționalitatea, subiectivitatea și auto cunoașterea nu sunt fenomene inaccesibile științei. Cheia înțelegerii științifice a minții este întruchiparea existenței și nu ficțiunea decorporalizării simbolice a organizării, așa cum apare în inteligență artificială clasică. Unitatea conștiinței este funcție a unicității istorice a corpului. Corpul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
funcție a unicității istorice a corpului. Corpul efectuează interpretări ale situațiilor noi care apar în peristază. Subiectivitatea este o emanație a organizării organismului, ca rezultat al unui proces semiotic de interpretare a semnalelor primite în contextul în care trăiește organismul. Intenționalitatea vieții mentale umane a evoluat în funcție de istoria interrelațiilor stabilite cu lumea înconjurătoare. Ea a fost prezentă în germene în multiplele noastre relații stabilite în timp geologic cu animalele. 7. Organismul viu este un roi După Hoffmeyer, problema complexă a organismelor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
însă să facem referiri numai la om, trebuie să coborâm cu înțelegerea până la cele mai simple ființe vii care reprezintă originea unui “sine” și a unui “subiect”. În jurul nostru se găsește un sistem de semne deoarece viața le generează prin intenționalitate. Nu sunt lansate în zadar, fără rost. Suntem de acord cu Daniel Dennett care consideră că până și unicelularele trebuie să fie privite ca agenți intenționali. (Mustață Gh., Mustață Mariana, 2006) Intenționalitatea trebuie să fie acceptată ca o strategie de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sistem de semne deoarece viața le generează prin intenționalitate. Nu sunt lansate în zadar, fără rost. Suntem de acord cu Daniel Dennett care consideră că până și unicelularele trebuie să fie privite ca agenți intenționali. (Mustață Gh., Mustață Mariana, 2006) Intenționalitatea trebuie să fie acceptată ca o strategie de adaptare. Poate fi acceptată ca atare doar atunci când se atribuie și celorlalte ființe facultăți mentale. Conceptul de intenționalitate nu trebuie să fie restrâns doar la modul uman de gândire. Intenționalitatea trebuie urmărită
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și unicelularele trebuie să fie privite ca agenți intenționali. (Mustață Gh., Mustață Mariana, 2006) Intenționalitatea trebuie să fie acceptată ca o strategie de adaptare. Poate fi acceptată ca atare doar atunci când se atribuie și celorlalte ființe facultăți mentale. Conceptul de intenționalitate nu trebuie să fie restrâns doar la modul uman de gândire. Intenționalitatea trebuie urmărită paralel cu căutarea semnelor ce pot conferi un anumit sens deoarece, așa cum afirmă George Kampis (1991), un sistem intențional (din punct de vedere naturalist) și ceea ce
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Mariana, 2006) Intenționalitatea trebuie să fie acceptată ca o strategie de adaptare. Poate fi acceptată ca atare doar atunci când se atribuie și celorlalte ființe facultăți mentale. Conceptul de intenționalitate nu trebuie să fie restrâns doar la modul uman de gândire. Intenționalitatea trebuie urmărită paralel cu căutarea semnelor ce pot conferi un anumit sens deoarece, așa cum afirmă George Kampis (1991), un sistem intențional (din punct de vedere naturalist) și ceea ce poate fi considerat ca semn ce conține sens pentru semioticieni sunt versiuni
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]