49,761 matches
-
octombrie 1998. Însemnările inedite de mai jos au fost așternute pe hîrtie de Anatol Vieru la Mangalia în vara anului 1964. Ele exprimă cîte ceva din căutările neobosite ale compozitorului pe planul reflecției teoretice și din eforturile sale de clarificare interioară care au însoțit permanent activitatea sa componistică propriu-zisă. " A-ți înțelege condiția și a o domina dinăuntrul ei " Simt nevoia unei arte care să aibă un centru absolut, interior, nedărămabil; să se țină. Aceeași necesitate pe care o simt și
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
compozitorului pe planul reflecției teoretice și din eforturile sale de clarificare interioară care au însoțit permanent activitatea sa componistică propriu-zisă. " A-ți înțelege condiția și a o domina dinăuntrul ei " Simt nevoia unei arte care să aibă un centru absolut, interior, nedărămabil; să se țină. Aceeași necesitate pe care o simt și pentru mine - un centru de sprijin interior - independent, nesupus vanității, pe care să asum tot riscul credinței mele. Ceva care să depășească realismul ca oglindire fidelă și romantismul ca
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
componistică propriu-zisă. " A-ți înțelege condiția și a o domina dinăuntrul ei " Simt nevoia unei arte care să aibă un centru absolut, interior, nedărămabil; să se țină. Aceeași necesitate pe care o simt și pentru mine - un centru de sprijin interior - independent, nesupus vanității, pe care să asum tot riscul credinței mele. Ceva care să depășească realismul ca oglindire fidelă și romantismul ca subiectivism; dar totodată să nu fie doar o schemă perfectă și originală - neatacabilă. Să conțină realitatea trăită - însă
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
sentiment viguros de înțelepciune și de siguranță că, în acest fel, sunt mai obiectiv decât alții, că existența unui angajat oarecare de la Defrișări nu are și nici nu trebuie să aibă nimic spectaculos, un ceva care să-i clatine viața interioară sau exterioară. În mod evident, nici relațiile mele cu prietenii și colegii nu se ridică deasupra mediocrității respectând cu mare sfințenie principiul "cine se aseamănă se adună", încât, mai fățiș mai pe ascuns, mulți dintre ei se bucură sincer când
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
ca "fost profesor la Universitatea din București", în condițiile în care nu ocupase nici măcar primele grade din ierarhia universitară a respectivei instituții (vezi pp. 61-62). Ceea ce suprinde oarecum în cartea lui Neagu Djuvara este absența preocupărilor autorului pentru viața sa interioară. Memorialistul descrie cu lux de amănunte descinderile sale la clubul de călărie din Niamey dar vorbește prea puțin despre cărțile care i-au provocat mari revelații în cei peste 50 de ani de exil, despre întîlnirile esențiale pentru evoluția sa
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
Dragoș Bucurenci “Nu vă supărați, de unde sunteți dumneavoastră?” Portarul a apărut pe nesimțite, camuflat de corul de lătraturi al maidanezilor care-și fac veacul în curtea interioară a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. “De nicăieri. Sunt student.” “Păi n-aveți voie să faceți poze aici. Nu vedeți că e șantier?” “Văd. Tocmai asta fotografiez. Scriu un articol despre clădirea asta și am nevoie de toate
Începutul și sfârșitul modernismului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82516_a_83841]
-
ceață, rabatarea electrică a oglinzilor, încălzirea scaunului pentru șofer. Controlul tracțiunii în modul Confort atenuează demarările și frânările bruște (modul “Zen” ar fi fost un nume mai potrivit pentru asta). Mi s-a părut ciudat că nu există un capac interior pentru portbagaj, care să ascundă eventualele lucruri lăsate în mașină, apoi am observat că lunetă și geamurile din spate sunt fumurii, astfel că efectul de camuflare este și mai bun (mă număr printre șoferii pățiți care nu vrea să lase
N-am ars gazul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82506_a_83831]
-
multe de facut.Fa ceea ce crezi tu că poți face,sunt sigur că ești un MOROȘAN aspru și de treabă să treci și pește asta.DUMEZEU SĂ IȚI RINDUIASCA SĂNĂTATE NIMENI NU POATE ÎNȚELEGE GREUTATEA TA ATÎT FIZICĂ DAR CEA INTERIOARĂ>>>NOROC de la ALBA-IULIA Îi recomand să ia cumva legătură cu medicul german Alexander Rienhardt, cel care a scris cartea ”Povețele Maicii Sofronia”. Acest medic avea în 1987 o patologie identică - tumoră pulmonară cu metastaze, în ultimul stadiu - diagnosticată și tratată
Un tânăr medic are nevoie de ajutorul nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82511_a_83836]
-
sună vie. În ton cu articolul, povestea moștenirii pe care ne-a lăsat-o Brâncuși. Din câte știu lașase prin testament cu titlu de donație atelierul lui, cu tot ce era în el, Statului Român. Singura condiție era păstrarea dispoziției interioare a obiectelor. Statul Român a zis: nu merci, e mai comod să ne băgăm picioarele și să trimitem toate generațiile următoare de români să viziteze atelierul la Paris. Vive la France! Altfel probabil n-aveam azi nici Brâncuși, nici Eliade
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
Vreau să fiu sincer, până să ne vorbești astăzi nu avea o părere despre tine, nici pozitivă nici negativă... Însă totul s-a schimbat astăzi! Deci discursul tău, a fost pur și simplu demențial! Ai reușit să provoci atâtea “războaie” interioare în mine, m-ai mobilizat și în același timp mi-ai deschis ochii. Îmi mulțumesc că am stat să te ascult , ca sincer doamna aceea care a vorbit înaintea ta, m-a plictisit teribil și începusem să îmi fac griji
Leadership talks by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82561_a_83886]
-
scuze sper să reușești la partea cu dulciurile Nici nu vom vedea vreodată o îmbunătățire a climatului social și așa mai departe doar pentru că suntem în post, si asta pentru că postul este impus de tradiție și nu de un for interior. Dacă tot te decizi să fii bun, cred că ar trebui să o faci în tot timpul anului. Restul e ipocrizie; conștiința nu apare și dispare după cum vine și pleacă Paștele sau Crăciunul. @Alină să nu mănânci cadavre nu e
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
pus la birou? merci de pont .. și eu m-am săturat de mânuțe de copil și stele foarte frumos; o idee extraodrinara!!! Dacă nu te deranjează aș vrea să le postez pe I LOVE MY HOME (http://agneslukas.blogspot.com/), interioare românești, am o minicolectie de interioare:)) bineînțeles dacă ești de acord!! @agnes, nu mă deranjează Apropo de cai verzi: http://foamea 10.blogspot.com/2010/07/cai-verzi-pe-pereti.html
Cai verzi pe pereţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82618_a_83943]
-
Dar nu vreau să-i văd aplaudînd în turmă. O sa ziceți că așa e jocul („în doi, în trei, în cîte cîți vrei“), daca te hotărăști să intri în el. Poate. Dar există riscul, pentru jucători, să-și piardă libertatea interioară. :: Andrei Pleșu în “Dezbaterea prezidențiabililor” (Dilemă Veche) Și fripturistii să nu mai aplaude mancarea? Și mie îmi pare rău că intelectualii în loc să lucreze la construcțiile ideologice ale partidelor, se zbat să perieze niște personaje, deseori grotești ale peisajului politic actual
Labele poc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82674_a_83999]
-
încredere. emisiunea e tare făină. românii au nevoie de o infuzie de STIL. p.s. am o obiecție de fond. creativitatea e un dar pe care nu îl avem toți. capacitatea de a inventa e nativă. nu ține numai de libertatea interioară care este doar o condiție necesară nu și suficientă.
Creativitatea e bună ca viaţa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82677_a_84002]
-
hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Undeva într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
pe care le purta în diverse ocazii. Era un spirit monden, participa cu entuziasm nu numai la concerte și spectacole, dar și la ceaiuri și baluri. Temperament artistic, "mare iubitoare de culori și forme", avea pasiunea horticolă și a decorațiilor interioare. îndrăgise vechile noastre mănăstiri, ca, de pildă, Horezu, unde maicile o întâmpină cu cântări și lumânări aprinse. Compania cea mai plăcută e a fetelor sale cele mai mici, Mignon și Ileana. Firește, n-o uită pe Elisabeta (Lisabeta), care-și
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
guler pentru a-i urla în față niște adevăruri bine meritate, dar izbutind, cu privirea-i lucidă, receptivă la toate nuanțele, să ia perfect pulsul lumii înconjurătoare și să-i pună de cele mai multe ori un diagnostic just, erau mai degrabă interioare. Ceea ce nu înseamnă că nu s-a distanțat de unii oameni care-i fuseseră dragi (Camil Petrescu al cărui portret este absolut oripilant sau Mircea Eliade despre care notează la 25 martie 1927: ,Sîntem în plină disoluție a prieteniei noastre
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
o informație altfel inaccesibilă. De unde poate proveni această informație dacă nu dinlăuntrul nostru, printr-un contact cu o inteligență înnăscută, dar adormită, uneori adormită de altfel până la moarte și astfel apărându-ne ca inexistentă. Această inteligență este ca un Soare interior: lumina sa orbește pe cel care o privește. Timpurile diferite ale istoriei devin simultaneitate a transistoriei. Înțelegem astfel de ce Pompiliu Crăciunescu vorbește de "dimensiunea metafizică, solară" a nebuniei lui Eminescu. Cartea lui Pompiliu Crăciunescu, moment marcant al criticii eminesciene, a
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
o informație altfel inaccesibilă. De unde poate proveni această informație dacă nu dinlăuntrul nostru, printr-un contact cu o inteligență înnăscută, dar adormită, uneori adormită de altfel până la moarte și astfel apărându-ne ca inexistentă. Această inteligență este ca un Soare interior: lumina sa orbește pe cel care o privește. Timpurile diferite ale istoriei devin simultaneitate a transistoriei. Înțelegem astfel de ce Pompiliu Crăciunescu vorbește de "dimensiunea metafizică, solară" a nebuniei lui Eminescu. Cartea lui Pompiliu Crăciunescu, moment marcant al criticii eminesciene, a
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
își dă arta literară pe față: "Auzit-ați, firește, de Ionathan X. Uranus. Eu eram. Umoristul absurdului, apologistul absurdului. Maestru de ceremonie al vorbelor goale și saltimbanc amețit de propria sfârlează. Ionathan X. Uranus era un ins a cărui mecanică interioară, în ciuda măștii de glumă sub care se cristalizează, izvora dintr-o experiență, în fond, tragică: din conștiința uscăciunii logicului." E. Ionesco va extinde în teatru acest tragicomic, a cărui esență mult mai puțin norocosul scriitor M. Avramescu o cunoștea pe
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
Considerată de mulți geografi "ultimul oraș mediteranean", Lisabona are cîteva caracteristici bătătoare la ochi: se desfășoară în marea ei majoritate pe coline abrupte și este construită pe țărmul nordic al estuarului fluviului Tejo, care se deschide într-un imens lac interior (de peste 260 km2). Orașul, de o mare vechime (numele este de origine preromană, iar prima atestare documentară datează din 198 î. C.), a devenit capitala Portugaliei la jumătatea secolului al XIII-lea, fiind, la sfîrșitul secolului următor, o localitate de
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
în descendența lui Păcală, simulînd prostia pentru a rîde de cei cu adevărat proști. Nu este nici satiră, nici parodie aici, ci doar consemnare a unor momente și situații absurde cotidiene, la care participi sau doar asiști cu un zîmbet interior. Ca orice haz provocat de necaz, rîsul este aici o formă a resemnării: cum se spune chiar în deschiderea cărții, de fapt soarta este cea care rîde de noi. Încă o dată, omul se află sub vremuri și, fie ele comuniste
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
pe alt drum, fusese la un pas de consemnarea unei prăbușiri definitive. Îmi aminteam și astăzi cum, pierzînd-o pe Mihaela, aderența mea la lume încetase brusc și pentru multă vreme, ruptura exterioară dînd naștere, printr-o reflectare simetrică, unei scindări interioare atingînd proporțiile catastrofei. Atunci deprinsesem gustul dezastrului și încrîncenarea cîinoasă a omului care, ani de zile, nu mai putuse crede în nimic. O priveam pe Mihaela cum își scutura părul cu același gest zmucit și atît de fermecător de altădată
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
sau mai noi, și colportajul alert. Ion Lazu focalizează în sute de ipostaze felia de viață ce i se arată în ilustra oglindă plimbată de-a lungul drumului, și în paralel, în calitate de diarist, este bucuros să-și exprime dinamica vieții interioare, hrănite din lecturi și proiectele propriilor cărți, amânate, eșuate sau trecute prin furcile caudine ale cenzorilor. Câștigându-și existența în mediul aspru, aproape ostil, (uman și natural) al șantierelor geologice, naratorul își conștientizează mereu scindarea între geologie și litere, între
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
a vrut, atît a obținut. Pare și acesta un "ideal minim", la fel cu acela mărturisit undeva, în Jurnal, privitor la chiar existența sa : Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată". Sînt atîtea "ochiuri interioare de fîntînă" (Perpessicius) în scrierile lui, atîta suferință jugulată, încît simpla notație de jurnal "De mult n-am simțit așa viu dorul de a fi fericit" se transformă în strigăt.
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]