1,213 matches
-
pe loc, fixînd treptele de marmoră cu un aer prostănac. Acolo, în acele trepte, i se părea închisă toată problema acelei case noi, cu nemulțumirile și necazurile ei." Altfel spus, întreaga istorie de povestit în romanul abia deschis. Preocupată de interioritatea personajelor, însă cu o distanță care reglează raporturile de superioritate pe care romancierul ironic le întreține cu eroii săi, autoarea folosește, pe linia clasică, întregul arsenal al motivației realiste. Strategia "autentificării" analizei, în romanul Hortensiei Papadat-Bengescu Fecioarele despletite, este elaborată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
destinului unor personaje (din familia Hallipilor, de exemplu) apar este pervertibilă. Medierea de către conștiința personajului focalizat implică și o dispoziție de scene, rezumate, "lacune" de informație care întrețin suspense-ul, cu alte cuvinte o altă poveste explicativă pentru modalitatea în care interioritatea ființei se revelează, se oferă cunoașterii. Prin Mini, romanul își dezvăluie, de fapt, secretele corespondențe care guvernează, motivat, lumea ficțiunii realiste. Justificînd aceste legături, pe care personajul-reflector le "simte", romanul nu face decît să le exhibe, trădînd oarecum alcătuirea "armonioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care impuritatea se acomodează structural lumii personajelor. Viziunea "casei de simțire" nu este o figură pasageră în morfologia romanului bengescian. Asociată "casei de zid" pentru a oferi o compensație și a o distinge de locuirea vizibilă, "casa de simțire" numește interioritatea ascunsă a ființei, simultan cu atracția spre forul ei ultim. Scriitoarea manifestă obișnuita consecvență în descrierea analitică a personajului axată pe imaginarul arhitectural. O situație dintre cele mai frecvente compune în mod echilibrat cele două "fețe" ale existenței, una materială
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
geamuri; Strivit în pumni de nouri, cerul des/ Îngenunchează mohorât pe zări/ Și drumul singur rătăcit pe șes/ Se-afundă, șchiopătând, în depărtări...”. Ceea ce pare însă fidelitate neabătută față de recuzita simbolistă se dovedește a fi o proiecție onirică a propriei interiorități. Visul este poate motivul cel mai frecvent al poemelor lui P., iar spațiul oniric se încheagă la limita dintre real și simbolic. Oglinzile, de pildă, sunt suprafețe subțiri între două lumi: a formelor și a adâncurilor, a trecutului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
defini drept forma fundamentală și izvorul oricărei existențe sociale (socialități): Dumnezeu însuși, ca Treime, e o realitate socială, cu totul diferită de orice formă preexistentă de politeism, fiindcă nu explică socialitatea ca un raport între diferite divinități, ci ca însăși interioritatea lui Dumnezeu Unu" (Baggio, 2002, p. 283). 2.1. Dimensiunea socială ca specific al creștinismului 1 De o doctrină socială creștină se vorbește pe larg și explicit începând de la sfârșitul secolului trecut, de când Papa Leon al XIII-lea a publicat
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pe analiza psihologică. Efectuată cu mijloace oarecum învechite, din perspectiva naratorului omniscient, aglomerând comentariile mentale ale eroilor și explicitarea meticuloasă, chiar cu iz didacticist, a comportamentelor și exprimărilor, analiza sfârșește prin a da impresia de cerebralitate excesivă, de uscăciune. Totuși, interioritatea personajelor se conturează clar, conferindu-le viabilitate. Conservator & C-ia, reprezintă o treaptă superioară în evoluția scriitorului, ca și în aceea a genului în literatura română. Cel de-al doilea roman, Vioara mută, amplificare a povestirii Biserica din Slatina, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
legătură cu conținutul atât de actual al acestei cărți. Ea este o construcție teoretică proprie care evidențiază putere de selecție și de aprofundare, în care raportul epistemic dintre subiect și obiect este redat într-o nouă perspectivă; subiectul își părăsește interioritatea pentru a se autopercepe și pentru a-și atribui semnificații, pentru a se delimita și diferenția de ceilalți cercetători cu scopul de a-și uni forțele cu alte colective și comuniuni științifice și nu numai. Sunt formulate aspecte distincte ale
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
trăiește în strânsă legătură cu ceilalți, întrucât ne privim pe noi prin intermediul relației cu celălalt, ne raportăm la propria noastră existență făcând apel la exteriorul nostru 421. Astfel, Mihali conturează perspectiva existenței unei similarități dintre interior și exterior, susținând că "interioritatea relației este în același timp exterioritate, adică ieșire din sine către celălalt, deschidere în principiu nelimitată, dar nu este o exterioritate de tip geometric, pe care am putea-o înțelege ca depășire a unei frontiere a înăuntrului, ca părăsire a
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care domină raporturile de constrângere, autoritarismul, obligativități severe impuse din exterior, și o morală a cooperării În care ansamblul regulilor de conviețuire sau marea lor majoritate se constituie datorită respectului reciproc și trăirii intense a sentimentului de egalitate, echilibru si interioritate a sentimentelor de datorie, cerința de cooperare etc. J. Piaget a analizat ințelegerea regulii, Înțelegerea ideii de corectitudine și a aceleia de incorectitudine, toleranța si intoleranța (motivația eiă, minciuna și diferențierea ei de Înșelăciune, eroare, glumă, limite de toleranța (și
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
sinteză „în mers”, poate doar provizorie, însă de o anume apăsare, intensivă, a accentelor puse vizibil orchestrat (dar deloc ostentativ-retorizant, fără nimic forțat în această „sintaxă” a inducției atmosferizatoare, care captează - altfel decât pe calea analizei psihologice - un climat al interiorității): „Deodată vântul trecu șușuind prin crengile subțiri ale mestecenilor din preajmă. Pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini și dădu și ea zvon. Înălțând fruntea, Vitoria simți adierea rece dinspre munte”. Din nou, aparent, doar descripție, montaj de semne
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
topeau și dispăreau într-o clipă”. Facies („împietrit”), impresie - subiectivă, sigur („văzu...”), „descripție” - atmosferizare („Soarele...”), toate comunicând între ele și generând un efect de sinteză, a cărui dominantă rămâne, e limpede, aceeași manieră atenuantă, discret progresivă, de a implica dimensiunea interiorității pe căile arătate, așadar fără a se face analiză psihologică. Nu lipsesc, totuși, cu totul, nici unele, rare, ce-i drept, sublinieri nete, pe aceeași „dimensiune” a textului („paleta” lăuntricului sugerat): ca imaginea Vitoriei, cu brațele încrucișate pe sâni, „privind fără
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Sărbătorile și petrecerile solstițiului de iarnă i-au fost pentru întâia oară străine și depărtate. [...] și toată zvoana și veselia cotlonului aceluia din munte le respinsese de cătră sine”. Întrepătrunderile, glisările etc. imprimă momentelor de fulgurantă, concentrată, dezvăluire - „iluminare” a interiorității tonalitatea unui mod scriptural în acord cu un stil al lumii distincte în care se înscriu, modelate de tiparele acesteia, existența, destinul, experiența pe care o traversează eroina capodoperei sadoveniene. Delimitările nete, distanțarea frapantă - narator vs. personaj = protagonista - reprezintă excepția
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
în cosmos. Cosmosul cu ritmurile și ciclurile sale este privit de filozof ca un organism viu și, în același timp, ca o condiție fundamentală pe baza căreia omul își asumă condiția umană. Cosmosul lui Mircea Eliade posedă și el o interioritate mai mult decât sensibilă ce se manifestă prin ritmul cosmic, ritm care ne comandă existența și ne revelează sensul ei ascuns. Un alt text propus pentru analiză vorbește de înstrăinarea prin lașitate și teamă. Aceste sentimente distrug libertatea personajelor lui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la nivelul discursului narativ. Cele mai evidente indicii ar fi utilizarea verbelor care descriu procese interioare, aplicate unor persoane diferite de cea a emițătorului povestirii; acestea nu sunt utilizate în afara ficțiunii, din cauză că, în mod real, accesul este restrâns la propria interioritate. Cu același efect al accesului la subiectivitatea unei alte persoane se utilizează în ficțiune discursul indirect liber și monologul interior. Un alt indiciu lingvistic al ficțiunii este constituit de prezența verbelor de situație în enunțuri având drept obiect evenimente îndepărtate
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
erau bănci, și pe ele se putea sta întins. Și am dat dispoziție să-l instaleze acolo și să-i dea o salteluță 170. (trad. a.) Momentul întâlnirii respective, deși păstrează detalii reale, este supus ficționalizării. Naratorul are acces la interioritatea personajelor și, în felul acesta, poate anticipa relația specială pe care o vor avea bolnavul și medicul său: "Vera Kornilievna era total derutată. Simțea că nu poate să ridice vocea la el pentru a-i porunci să se scoale și
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
să alerge după cai ca să-i înșeueze ori să le sară în spate, nu știe nici să încalece, nici să înhame și se dovedește neîndemânatic până și la bătut cuie. Portretul moral al lui Nerjin este dominat de o profundă interioritate, fascinantă pentru ceilalți. Îl cunoaștem pe Nerjin urmărind discuțiile pe care le poartă cu diferite personaje. Discuțiile sale cu Sologdin, cu Rubin și cu bătrânul Spiridon, precum și cea esențială pentru destinul său, cu Iakonov, luminează personajul din diferite unghiuri. Prietenia
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unei zile, ne privește imaginea vieții, binecuvântată în solidaritatea ei ne-voită cu smerenia lui Hristos 358. În cazul personajelor discutate, scriitorul acordă mai puțină atenție detaliilor fizice de portret. El reține doar acele trăsături care sunt relevante pentru reflectarea interiorității. Elementele de portret fizic al Matrionei sunt puține, menite să creeze imaginea suferinței: "fața rotundă a gazdei îmi părea galbenă, bolnavă. Și după ochii ei tulburi, puteai vedea că era istovită de boală"359. Scopul acestor detalii este de a
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Homo faber are instrumente. Homo cogitans nu le are, sau le are cu titlu metaforic. Ceea ce numim "utilaj mental" (Lucien Febvre) sau "echipament intelectual" (Jacques Le Goff) reprezintă cadrele logice ale gîndirii sau ale dispozițiilor de sensibilitate, un mod de interioritate colectivă. Istoricul care vorbește despre lucruri, materiale, viteză, transport, producție, ustensile părăsește rubrica nobilă a "istoriei culturale" (publicul larg al oamenilor onești, ecourile din presă, vînzările regulate) și se pierde în plictisitoarea și accesoria "istorie a tehnicilor" (public specializat, vezi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
însuși forma scrierii. Mediologia lărgește mișcarea și prelungește comanda materială a domeniului grafic în universul moral și simbolic. Instrumentul inscripționării modifică spiritul semnului, dar și trăsăturile spiritului unei epoci, stilul unui Zeitgeist. O scară de valori străveche plasează la înălțime interioritatea, spiritul, conștiința, iar la bază, mărcile materiale în care consimt să se depoziteze. A așeza suportul mai presus de lumea spiritului și de spiritul lumii zdruncină puțin instinctivul și augusta ierarhie. Sudînd puterea de soclu, mediologia este mai rea decît
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca un mijloc de cultură infinit insuficient apreciat; fiindcă astfel spiritul, îndepărtîndu-se de concretul sensibil, își îndreaptă atenția asupra celui mai formal moment, cuvîntul sonor și elementele sale abstracte, și contribuie într-o manieră esențială la construirea și purificarea solului interiorității subiectului."47 Toți oamenii de acțiune revoluționari pe care i-am cunoscut personal, de la Che Guevara la Pham Van Dong, incluzîndu-l și pe Castro (nu autocratul, ci rebelul de odinioară), fără să mai vorbesc de troțkiști, aceste enciclopedii ambulante, erau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și ale imaginii l-au făcut pe ultimul să piardă mult, cel puțin în Franța, din capacitatea sa relațională. "Teleevangheliștii" americani pot s-o facă pe grozavii, micul ecran n-are nici o afinitate cu sola scriptura și justificarea prin credință. Interioritatea morală își are propriile exigențe ecologice. Redescoperim cu plăcere limbajul medieval al imaginilor și vechile arte ale cuvîntului, virtuțile rîsului, ale absurdului, ale digresiunii, această cultură populară comică și carnavalescă evocată de Bahtin cu referire la Rabelais. În noul spațiu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată ca Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber. Medeea În Trilogia mea avea să corespundă În nemișcare și interioritate primei părți din Orghast, pe când Troienele urmau să aibă ceva din energia dezlănțuită și aparent necontrolată din Orghast 2. Evenimentul se Încheia În jur de ora cinci, când actorii dispăreau În munte În clarobscurul dimineții, după ce Îi Însoțiseră În rol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
molozuri, un alt om, necunoscut lui însuși. Astfel, de la loviturile îndurate în exil, într-un loc considerat la început sălbatic și plin de disperare, anihilator, ia ființă timpul regenerării. Aceasta își are originea într-un gând ce se ascunde în interioritate și pe care el, omul lipsit de speranță la început, îl reprezintă pe fragmente. În ele e descoperirea naturii, a ritmurilor ei și a ciclurilor vitale, învățătura pe care ea o oferă prin nașterea și murirea ei; își face drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
realitate secundă, neapărat estetică" prin tehnica privirii în oglindă, oglindă care constituie, desigur, un simbol magic, "ea este, începând cu simpla inversare stânga-dreapta a imaginii și terminând cu proprietățile sale telescopice reflectorizante, o poartă spre lumea fantastică a visului și interiorității. Este, în același timp, poarta pe care calitățile acestei interiorități răbufnesc în afară, se obiectuali zează, capătă aparența perceptibilă senzorial. Iată o cale prin care catopticul (simpla oglindire fizică) devine catoptronie. Suprafața speculară se transformă atunci într-o "oglindă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care constituie, desigur, un simbol magic, "ea este, începând cu simpla inversare stânga-dreapta a imaginii și terminând cu proprietățile sale telescopice reflectorizante, o poartă spre lumea fantastică a visului și interiorității. Este, în același timp, poarta pe care calitățile acestei interiorități răbufnesc în afară, se obiectuali zează, capătă aparența perceptibilă senzorial. Iată o cale prin care catopticul (simpla oglindire fizică) devine catoptronie. Suprafața speculară se transformă atunci într-o "oglindă de aur". Un eidolon seducător, imaginea reflectată în oglindă este utilizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]