1,200 matches
-
organizație internațională în transformare continuă, în sensul că dinamica dezvoltării sale se realizează din interior spre exterior și invers, iar rezolvarea problemelor interne se face în directă corelație cu acțiunea de extindere a Uniunii Europene. Nu degeaba se afirmă că "interioritatea este ca o frontieră sau un spațiu care închide ceva"140, dar pentru un anumit moment istoric. Relația interior-exterior desemnează o entitate unitară și comună a Uniunii Europene într-un anumit moment istoric dat, care este în același timp, subiect
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
l’italiennetc "3.7 Postmodernism à l’italienne" Un alt scriitor italian preocupat, ca și Roberto Deidier, de metamorfozele obiectului plasat în timp, de transgresarea frontierelor dintre genuri și, mai cu seamă, de raporturile complexe și adeseori contradictorii dintre spațiu, interioritate și temporalitate este Pier Vittorio Tondelli. De la bun început, trebuie precizat că multe dintre textele sale au un caracter hibrid, fie că este vorba de contaminarea dintre povestire, poem și notația diaristică, fie de aceea dintre roman și eseu. Exemplul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Oricum ar fi, esențialul constă în aceea că procedeul inventarierii maniacale a lucrurilor, a măruntelor evenimente sufletești, a gesturilor și tabieturilor singurătății zilnice, ne încurajează să bănuim - în ciuda (sau poate tocmai datorită) simplității sale - un joc complicat de forțe între interioritate și exterior. În acest sens am putea interpreta și enigmatica mărturisire pe care scriitorul o făcea într-un rând: „Poetul se simte întotdeauna la mijloc, implicat între două forțe pe care trebuie să le echilibreze, să le medieze. Poezia: balans
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de comprehensiune, nu ne plasăm neapărat în afara raționalului și că acest act poate fi, la rândul lui, „înțeles” și descris în termeni raționali. d. În fine, ca un rezumat al considerațiilor de mai sus, trebuie subliniat faptul că despre subiectivitatea, interioritatea umană avem varii și multiple semne și semnale sensibile (vorbe, gesturi, manifestări, comportamente). Inferența de la datele exterioare (inclusiv comportamentul verbal) la cele interioare nu este simplă și fără riscuri. Însă ea se poate realiza, și nu doar prin interacțiuni intensive
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
o valoare care se articulează în conștiința umană odată cu alte valori : cu dreptatea, cu adevărul, cu binele. Gregaritatea are particularitatea că se orientează după instincte, în niciun caz după rațiune. Ca să devii rațional, ai nevoie de o descindere dureroasă în interioritate, ai nevoie să părăsești pentru o vreme suprafețele. Mulțimea e acefală, ea urmărește imediatul și suprafața. Marele Inchizitor, referindu-se la scena ispitirii în pustie, se arată scandalizat de ceea ce propune creștinismul prin Iisus. I se adresează lui Iisus ca și cum
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
să le accept cu supunere (sunt și ei creaturile Tale) și cu dragoste de Tine.” Acest fragment de jurnal întărește ideea că libertatea politică trebuie să se fundamenteze pe o libertate interioară la fel de deficit de cucerit. Doina Cornea își decomprimă interioritatea de eventuale reziduuri ale resentimentului prin conectarea sa la valorile creștine. Orizontul libertății interioare este unul spre care tinde continuu un om superior: ”Abuzurile, nedreptatea, mai ales în comunism erau atăt de evidente, încăt lașitatea ar fi însemnat dezonoare. O
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
contează sunt relațiile individului cu ceilalți, marfa nefiind decât suportul material al acestor relații. Situația e într-un fel răsturnată: cândva, utilizarea și prestigiul pe care le conferă această marfă erau o realitate ambiguă, două fețe situate în raport dialectic: interioritate în utilizarea individuală mai întâi, exterioritate în prestigiul căpătat din deținerea ei apoi. La Okelataka, marfa nu mai este decât o realitate complet exterioară. Consumul este indiferent din punct de vedere calitativ: este vorba de o acumulare, orice lucru cu
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
unul hiperdimensionat. Ne aflăm în fața unor norme de excelență tot mai constrângătoare. Suntem somați de o voce invizibilă și de o voință generală să fim (mereu) cei mai buni. "Suntem tiranizați de un "absolut al sinelui" care se instalează în interioritatea noastră ca un judecător nemilos, în ochii căruia nimic din ceea ce facem și nimic din ceea ce suntem nu va fi niciodată satisfăcător" (Lacroix, 2009, p. 57, s.a.). Cu un atare ideal, mereu vom avea impresia că facem și că suntem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se află distanța care desparte exterioritatea evenimentului (ex-venio) de interioritatea răspunderii, deci de existența libertății ca domeniu închis și autonom. * Dat fiind că realizarea oricărui destin se bazează pe conflictul dintre natură și libertate (a cărui expresie cantitativă este spațiul "de depășit-de atins"), orice destin este un "destin dramatic". Intensitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu nu preiau doar conturul unui trup. Corpul, la om, nu este o suprafață și nici măcar interioritatea care se exprimă în chip exterior. Când cineva mângâie, el atinge hotarul a ceva care nu are încă nume și pentru care singurul cuvânt potrivit este "tu". Însăși mângâierea creează identitatea teritoriului ocupat. Când celălalt mă mângâie, el îmi mângâie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
esențial să înțelegem însă că peste tot în aceste cazuri limita nu este suprafața goală a corpului, care îl caracterizează în inerția exteriorității sale și îl face distinct, la nivelul acestei exteriorități, de celelalte corpuri. Limita este proiecția exterioară a interiorității corpului, identitatea corpului care se dezvăluie, devenind vizibilă. Acesta este și motivul pentru care Aristotel distinge limitația (to peperanthai) de contact (to haptesthai), arătând că prima reprezintă o repliere a corpului asupra lui însuși, păstrîndu-l în puritatea ireductibilității sale, în timp ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la ființă, rămâne tot la nivelul asimilării. În ordine biologică, erosul pare singura ilustrare a lui "a fi", pentru că în momentul realizării sale supreme, erosul este sângele pe care îl preiei sau îl predai, deci însăși specia - mediul extern - devenită interioritate. E aici, ca în orice reușită de "a fi", un mod de a-ți îmbrățișa transcendența. Căci sângele, ca și orice mediu intern, e mai mult decât purtătorul său. Mediul intern e dincolo de purtător, el rămâne transcendent în imanența lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe căi ocult-genetice, în ograda meritelor lui. Însă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit și pe care acum îl vedeam la lucru: capacitatea de a-și da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorități care nu putea fi nici abătută, nici traficată. Rareori, cred, paternitatea a îmbrăcat, precum în cazul meu, forma unei epure. Cu deplină îndreptățire aș putea de aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca prezent și am simțit cum începe să-mi fie greață de această percepție aproape impudică a timpului. Îl pipăiam, îl vedeam ridicîndu-se în fața mea, combinație imposibilă între peisajul acela super-familiar (care era și nu mai era al meu) și interioritatea mea care plonja vertiginos cu 18 ani în urmă. M-a cuprins o durere sfâșietoare, mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la 40 de ani, un dor năprasnic ca de cineva care nu mai este în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zic așa, îl privește, în timp ce pe mine nu mă privește defel. Contrapunct. Concepția lui Kant despre salivație, transpirație și masturbație. Kant credea ― pe principii metafizice, evident ― că trupul trebuie, cu excepția celor două funcții de evacuare, să-și conțină, mențină etc. interioritatea în vederea unei homeostaze perfecte. Altfel spus, să nu cedeze din substanțele pe care le conține. "Să nu scuipi!" nu era, de aceea, un comandament al bunei purtări, ci al unui principiu de sănătate conștient de el. Secrețiile organismului trebuie păstrate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ocupă apoi un loc într-un muzeu sau se vând la licitație uneori pe sume fabuloase, capătă sens numai dacă întrețin un raport esențial cu "fapta culturală" și dacă pentru tine, cel care le privești, ele continuă să fie proiecția interiorității celuilalt și a lumii din care au făcut cândva parte. La ele nu se ajunge îndeobște decât printr-un detur afectiv, care nu poate să apară decât în urma unui contact îndelungat cu ființa vie a autorului și cu performanța sa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o condiție. Mulți au talent. Și Păunescu are talent să facă versuri. Numai că un scriitor e mare dacă, dincolo de talent, reprezintă o conștiință. Atenție, "conștiință" nu înseamnă "moralitate", ci putința de a trăi până la capăt pe firul netraficat al interiorității tale. Din cauza asta Panait Istrati, Koestler sau Orwell nu sânt totuna cu Sadoveanu sau Petru Dumitriu. Vreau să spun că o angajare istorică greșită ține de conștiință, în timp ce o pactizare cinică nu. Nici unul dintre cei de care ai pomenit nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte,/ Nici lunecos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte,/ Nici lunecos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exterioară. Prin conștiință datele și informațiile din simțuri și memorie sunt organizate astfel Încât ne autopercepem ca situare În spațiu și timp, să avem cunoștință de starea prezentă și să ne raportăm la lumea percepută, direct și imediat. Conștiința este fără interioritate și exterioritate, pentru că ea se raportează la lumea percepută și nu există decât „acum si aici”; este condiționată decisiv de starea specifică de conștiință (vigilență și atenție), opusă celei de somn și inconștientului. Etimologic, noțiunea -„conștiință”evidențiază faptul că actul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
exterioară. Prin c. datele și informațiile din simțuri și memorie sunt organizate astfel Încât ne autopercepem ca situare În spațiu și timp, să avem cunoștință de starea prezentă și să ne raportăm la lumea percepută, direct și imediat. C. este fără interioritate și exterioritate, pentru că ea se raportează la lumea percepută și nu există decât „acum și aici”; este condiționată decisiv de starea specifică de conștiență (vigilență si atenție), opusă celei de somn și inconștientului. Creativitatea este un proces mental Și social
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În sânul tradiției deja menționate și care continuă să se prezinte ca un bloc compact. Intimul și intimismul sunt grade ale acceptării unei conjuncturi existențiale care l-a Împins pe scriitor la o soluție disperată: să se replieze În zona interiorității, defavorizând prezența publică. Reboul adoptă o poziție extremistă, dar foarte ușor de contracarat, fie și pentru că mesajul jurnalului intim nu poate fi separat de conținutul său. Altfel spus, demersul creator (sau numai scriptic) devine semnificativ (adică purtător de valoare estetică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
socializare (mica socializare: ami intime sau liaison intime) spre singurătate. Adică dinspre eul social spre eul individual, al adâncimilor ființei. Dar acest joc al complicării datelor inițiale ale intimității nu presupune prezența neapărată a persoanei. Abstractizat, termenul de intimitate vizează „interioritatea și profunzimea”, oriunde s-ar afla ele. Coborând spre analiza de tip metafizic, filozofia a vorbit de „natura intimă a lucrurilor” și chiar de „intimitatea religiei”. Indiferent de traseele urmate, intimitatea și-a păstrat mereu trăsăturile primare. Ca Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
măsură concurente (prin căutarea acelorași sensuri) și paralele (prin mijloacele deosebite de a-și atinge scopurile). A scrie semnifică, În această perspectivă, a invoca spontaneitatea gândului, dar și a nega dreptul la existență al improvizației. „Totul se petrece ca și cum interogarea interiorității n-ar fi posibilă decât prin certitudinea unei transcendențe”6, conclude Jean Beauverd, prefigurând un drum În care intimul apare ca o predestinare, ca o proiecție fatală a unui real de grad secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sumă de fragmente pe care nu părea să le unească decât voința de mărturisire a autorului. Cum ideea de intimitate o sugerează, În mod constant, pe aceea de inferioritate, discuția poate și trebuie redusă la individ și la propria sa interioritate. Adică la corpul uman. Adică la creier. Dar această „autarhie narcisică” (după cum o numesc psihanaliștii) nu conduce prea departe pe drumul stabilirii coordonatelor intimității. Cu adevărat relevant e dialogul stabilit Între cel ce se adresează (Între scriitorul de jurnal, să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]