4,477 matches
-
e rodul efortului exclusiv al Adelei Xenopol, „fiind - spune ea - scrisă în cea mai mare parte de mine” și demonstrând că „și o femeie e capabilă să întreție ea singură o revistă și încă în toată gama literaturii”. Rubrici prezente intermitent: „Gânduri”, „Păreri”, „Știri feministe”, „Literatura feminină”. Semnează versuri Adela Xenopol și Virginia Micle Gruber. Meritorii sunt și medalioanele cu care se deschide fiecare număr, consacrate diverselor personalități feminine ale lumii românești, precum Maria Rosnovanu, Cornelia Emilian, Agatha Bârsescu și Maria
ROMANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289305_a_290634]
-
mai numărat Dumitru Micu, Ov. S. Crohmălniceanu, Ilie Constantin, Dan Cristea, Sorin Titel, Dana Dumitriu, Viola Vancea ș.a. Demne de amintit sunt nu numai rubricile ce se ocupă de actualitatea imediată, ci și cele rezervate comentariilor mai ample, precum „Lecturi intermitente” de Perpessicius, „Considerații confortabile” și „Din întâlnirile lecturii” de Al. A. Philippide, „La o nouă lectură” de Alex. Ștefănescu, ori discutării unor probleme teoretice sau a unor opere controversate („Opinii”, „Confruntări”) și abordării din felurite unghiuri a unei bogate tematici
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
ca funcționar al Uniunii Scriitorilor, după care devine redactor, cronicar literar la „Luceafărul” (1966-1968), „Viața studențească” și la „Amfiteatru” (1968-1983), unde va conduce și cenaclul literar al revistei. Refuzând să scrie articole „omagiale”, va fi dat afară din presă. Colaborează, intermitent, cu articole de istorie literară la „Săptămâna”. Mulți ani se va dedica ziaristicii la „Informația Bucureștiului”, fără să își uite preocupările critice. După 1989 pleacă în Statele Unite ale Americii, unde fondează, la New York, împreună cu preotul Theodor Damian, revista „Lumină lină
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
Cazimir, Magda Isanos, Coca Farago, Constanța Marino-Moscu, Mihail Drumeș, Nichita Stănescu. Poeziile din Răstignit pe un fir de nisip (1997), Răspântii pustii (2001), Hermeneutica iubirii (2003), Teroarea clepsidrei (2003) reflectă, după opinia lui Dumitru Micu, „maree ale unei conștiințe răvășite, intermitent de-a dreptul traumatizate. În reflecții și interogații pe cele mai diverse teme, eterne și seculare, de la geneza cosmosului la moartea universală, de la specificitatea, derutantă, a naturii umane la măștile disimulative ale dezumanizării, de la Dumnezeu și Iisus la absurdul istoriei
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
horticultori), femeile din insulele Alore (din Indonezia, Oceania) nu-și iau sugarii cu ele atunci când se duc la lucru, aceștia rămânând cu alți membri ai familiei. Hrănirea lor de către mamă - și implicit interacțiunea biopsihică stabilită cu ea - este redusă și intermitentă. Efectele frustrării orale (printre care și ostilitatea față de mamă) prezente în copilăria mică ar explica, în viziunea psihanalistă, manifestările oarecum bizare ale personalității adulte de mai târziu. Interpretărilor psihodinamice de factură freudistă li se poate da un anume credit, dar
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Fondul afectiv e o tristețe grea, un sentiment al damnării, exprimat fie nemijlocit, adesea în cadențe ce trimit la Lucian Blaga, uneori într-un melos cu inflexiuni folclorice, inclusiv de colindă, fie prin insinuarea lui în notații descriptive și meditative, intermitent cu tușe de „creion” arghezian. Laitmotivul acestui lamento continuu, bine temperat, derivă din condiția de exilat: „Aici sunt oaspete nu stăpân / din tot nimic nu e al meu / nici locu-n care nu rămân / nici bobul sec nici rodul greu” (Ens
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
prilejuiește întâlnirea cu Jim Hayford, care îl pune în contact cu poezia negrilor americani. Trece la liceul din Oravița, iar între 1926 și 1930, beneficiind de o bursă, cercetează istoria Banatului în arhivele din Viena. În aceeași perioadă face studii intermitente de actorie și regie la Berlin și München. În 1930 Sever Bocu îl cheamă la ziarul „Vestul” din Timișoara. Înființează însă, în mai 1932, revista „Vrerea”, cea mai importantă publicație culturală timișoreană din perioada interbelică. În toamna anului 1932 va
STOIA-UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289944_a_291273]
-
Sub semnul întrebării), tr. Natalia Cernăuțeanu, București, 1994; La Hugoliade. La vie grotesque et tragique de Victor Hugo, tr. Dragomir Costineanu, postfață Gelu Ionescu, Paris, 1982; Le Blanc et le noir, Paris, 1985; La Quête intermittente, Paris, 1987; ed. (Căutarea intermitentă), tr. Barbu Cioculescu, București, 1994; Eu, îngr. Mariana Vartic, pref. Gelu Ionescu, postfață Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1990; Théâtre complet, îngr. Emmanuel Jacquart, Paris, 1990; Război cu toată lumea, I-II, îngr. Mariana Vartic și Aurel Sasu, București, 1992; Teatru, I-V
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
dar ceea ce se impune relevant e dinamica, „mizanscena”, traiectul comparării punctelor de vedere. Examinarea teoretică și comentariul concret, la obiect, sunt împletite strâns, criticul procedând fără a face concurență teoreticienilor propriu-ziși ai chestiunii, care sunt menționați și citați selectiv, creditați intermitent și cu circumspecție, într-o lectură personală. El se referă la opinii diverse, le face să dialogheze, alternează citate ori referiri care se susțin ori se contrazic. Le „împănează” cu comentariul propriu, comentariu de regulă prudent, nuanțat, refuzând să crediteze
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Viața literară”, „Rampa”, „Renașterea neamului” (Arad), „Universul”, „Universul literar”, „Familia”, „Gazeta cărților”, „Universul copiilor”, „Libertatea românească”, „Cele trei Crișuri”, „Orizonturi” (Bolgrad), „Țara lui Mircea” (Silistra) ș.a., la care dă de regulă versuri, mai târziu proză pentru copii și traduceri. Frecventează intermitent, mai ales în anii 1922-1923, 1934, cenaclul Sburătorul, dar trăiește retrasă din viața literară; își va urma, pentru câțiva ani, noul soț, Constantin Triandafil (militar de carieră), la Arad, stabilindu-se un timp în Ploiești, iar în ultimii ani ai
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
starea de sănătate din veacul al XVIII-lea, vorbind despre femeile „căzute la scuipare de sânge” sau care suferă de „leșinuri, amețeli, dureri de cap și de stomac”. El evoca „guturaiurile, durerile de dinți, de urechi, de cap”, reumatismele, „frigurile intermitente”, acuzând lipsa de igienă și alimentele ori apa consumate („poporul prost și neștiutor bea și apă din heleșteie și de la baltă stătătoare [...] de aceea locuitorii acestor locuri au deseori diarei, disenterii și friguri cholerice” 547). Cărțile de rețete medicale (pomenite
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
panoramică a existenței umanității moderne. Câteva filoane tematice privilegiate sau corpuri de motive și situații recurente pot fi totuși remarcate: „aventurosul” romanesc (parodiat cu ironie și bună dispoziție), patrimoniul autobiografic (de la spațiul fabulos, transfigurat de nostalgie, al Târgoviștei până la sihăstrirea intermitentă la Pietroșița, în anii deplinei maturități, o pregnanță obsesivă dobândind-o episodul unui foarte grav accident feroviar din care scriitorul scapă nevătămat), aventura intelectuală, fascinația pentru muzica clasică și, în general, pentru rafinamentul artistic, fascinație dublată de una față de universul
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
aspectele psihice ale durerii, distinge două dimensiuni ale acesteia: 1Ă Durerea ca senzație, definită prin următoarele aspecte: aă intensitatea durerii; bă durata acesteia; că localizarea și extensia sa În corp; dă calitatea senzației dureroase (Înțepătură, arsură, presiune, apăsare, durere surdă, intermitentă etcă. 2Ă Reacția persoanei la durere, resimțită ca tonalitate afectivă. Durerea nu este numai o senzație, ci și un sentiment, fiind resimțită ca atare sub forma unei stări de impotență și amenințare funcțională, dar și vitală. F.J. Buytendijk susține că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intestinele Îi erau afectate, fapt ce provocă o disfuncție digestivă Însoțită de purgații violente și arsuri la nivelul anusului. Am Început tratamentul prin a-i lua sânge și a-i aplica lipitori; cu toate că diareea se opri, a urmat o febră intermitentă cu manifestări variabile, o dată la trei până la șapte zile. Observând că starea pacientului meu nu se Îmbunătățea deloc, mi-am Închipuit că acest fapt se datora climei toride care, fără Îndoială, Îi influența sănătatea În mod negativ; prin urmare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
, publicație apărută la Bacău, intermitent, de la 4 februarie 1990 până la 28 ianuarie 1993, ca supliment săptămânal „literar-critic-social” editat de ziarul „Deșteptarea”; după 13 noiembrie 1991, deși anunțată cu titlul modificat în „Deșteptarea literară”, foaia va avea pe frontispiciu numele „Orizonturi culturale”. Din echipa redacțională fac
SINTEZE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289699_a_291028]
-
creștin, „pânditorul de lumină” respinge ultramodernismul, refuză exagerările celor „obsedați de modernismul excesiv”. Dar puține poeme ale sale au rezistat eroziunii timpului. Mai toate cele în proză s-au pulverizat, măcinate lăuntric de retorică și sentimentalism. În versuri însă vibrează intermitent, cu incontestabil efect liric, simțăminte gingașe, precum cel provocat de resurecția unor icoane din copilărie. Poetul își amintește, cu duioșie, caii familiei, care goneau, „singuri, cu carul gol, / spre raiul Sălajului”. Evocatorul li se adresează astfel: „Înveliți pe spate cu
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
el nu a fost scutit de erori, dar a exprimat întotdeauna convingeri autentice, refuzând plierile conjuncturale și compromisurile. Caracteristica dominantă a publicisticii sale e o vervă lucidă, o pasionalitate dirijată intelectual, incisivă, caustică, punctată frecvent de o ironie subtilă, rece, intermitent corozivă, exacerbată sarcastic. Luciditatea și ascuțimea de spirit îi caracterizează esențial și eseistica literară, pe care Pompiliu Constantinescu o găsea că se înscrie în linia lui André Gide. Cel care a scris Les Caves du Vatican este, într-adevăr, frecvent
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
al indivizilor, hipersau hipostenia; la un același individ putem asista la variații de potențial care pot merge de la pasivitate la stupoare și de la exuberanță la agitație; cadența sau ritmul activității, care poate fi de tip încetinit (depresie, schizofrenie), periodic sau intermitent (PMD), succesiv (PMD) sau circular (ciclotimici), sau de tip accelerat (beția alcoolică); eficiența, în sensul că activitatea poate fi: coordonată; adaptată unui scop; ordonată în raport cu anumite motive. Unele activități pot avea un caracter diferit de cele mai sus menționate, fiind
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
revista „Scrisul românesc” (1927-1928), iar în februarie 1928 e numit director al Teatrului Național din Craiova, funcție din care va demisiona peste câteva luni. Tot acum e desemnat președinte al Sindicatului Presei din Oltenia. În deceniul următor numele îi apare intermitent în „Ramuri”, „Poezia”, „Societatea de mâine”, „Presa”. Entuziasmat de programul Serviciului Social, organizat de D. Gusti, T. devine, cu ajutorul generalului N.M. Condiescu, inspector regional al Fundațiilor Regale (1937-1945), cu atribuții în acțiunea de culturalizare a satelor. E redactor al periodicului
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001). Lirica lui Ț. se caracterizează prin simplitate, câteodată chiar prin simplicitate, înregistrând reacții sufletești de moment, „întâmplările” naturii și pe cele ale inimii într-o perindare de imagini vizibil desuete. Versul, lucrat cu migală, beneficiază intermitent de recursul la ludic sau de propensiunea aforistică. Adesea „iubirea și tristețea sunt puse într-o ecuație, într-o cumpănă ce balansează permanent” (Mihai Cimpoi). Multe poezii ale lui Ț. au devenit texte pentru melodiile unor compozitori cunoscuți. De succes
ŢURCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290304_a_291633]
-
lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme de
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
artelor, muzeelor, monumentelor și învățământului artistic (1953-1955), șef al Secției de știință și cultură a Comitetului Central al PMR (1955-1960), de unde va fi destituit și ulterior exclus din partid, acuzele fiind „idei naționaliste”, „legături clandestine cu colegi foști legionari” etc. Intermitent, cât era în funcție, predase materialismul dialectic și istoric, apoi estetica generală la instituții bucureștene de învățământ artistic universitar. Din 1961 este profesor de limba română la o școală generală din Băneasa, concomitent urmând, la cursuri fără frecvență, Facultatea de
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici. Poemele sunt tot atâtea monologuri aparent ezoterice, în realitate doar gratuit logoreice. Intermitent apar reprezentări și asocieri de o expresivitate stranie, percutantă: „luna putrezind pe scoarțe / fetele din sat o iau drept floare”, „profețiile sunt duse la fierar”. Proza lui Ț. are ca principală sursă viața din Bucovina, mai ales cea rurală, desfășurată
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
figurau texte de Emil Cioran, Martin Heidegger și Mircea Eliade; va deveni redactor-șef adjunct ulterior (1969-1971). Debutează în 1966 la „Ateneu” cu proză, unde între 1971 și 1973 este redactor, și editorial în 1974 cu volumul Despre purpură. Publică intermitent poezie în „Tribuna” și în „Steaua”, fiind redactor al acesteia din 1973 până în 1990. În decembrie 1989 întemeiază la Cluj-Napoca cotidianul „Adevărul în libertate”, pe care îl va conduce numai câteva zile. Între 1990 și 1993 este redactor-șef adjunct
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
VREMEA, revistă apărută la București, săptămânal, de la 23 februarie 1928 până la 6 septembrie 1944; în perioada 1 ianuarie 1939 - 15 septembrie 1940 este interzisă; în 1942-1944 iese intermitent cu titlul „Vremea războiului”; în 1941-1944 editează un almanah. Pe durata existenței, director este Vladimir Al. Donescu, doar în primele trei luni pe frontispiciu figurând și Valjan ca director literar. În schița de program din numărul inaugural se precizează că
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]