1,350 matches
-
1 Valorile înscrise în tabel pun în evidență următoarele trăsături ale ocurenței pronumelor interogative în corpusul studiat: cel mai frecvent pronume interogativ este ce (urmat de de ce; vezi și nota 19); între numărul ocurențelor lui ce și al celorlalte pronume interogative în ansamblu există o diferență considerabilă; aproape o treime din uzurile pronumelui ce, dar și din uzurile celorlalte pronume, nu sunt în întrebări propriu-zise; între numărul ocurențelor lui cine și care nu există o diferență notabilă; numărul întrebărilor cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
decât al tuturor tipurilor în ansamblu; numărul ocurențelor fiecărui pronume în alte tipuri de întrebări decât în cele propriu-zise este direct proporțional cu numărul ocurențelor în întrebările propriu-zise; valoarea exclamativă apare doar la pronumele ce21, nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai multe explicații: ce cunoaște atât realizări pronominale, cât și adjectivale; cu cele două realizări poate ocupa numeroase poziții sintactice (subiect, nume predicativ, complement direct, complement prepozițional, atribut, circumstanțial) și poate avea trăsătura semantică
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în ansamblu; numărul ocurențelor fiecărui pronume în alte tipuri de întrebări decât în cele propriu-zise este direct proporțional cu numărul ocurențelor în întrebările propriu-zise; valoarea exclamativă apare doar la pronumele ce21, nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai multe explicații: ce cunoaște atât realizări pronominale, cât și adjectivale; cu cele două realizări poate ocupa numeroase poziții sintactice (subiect, nume predicativ, complement direct, complement prepozițional, atribut, circumstanțial) și poate avea trăsătura semantică inerentă +/-animat; se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
probleme foarte mari cu /secea/ care firma secea cînd a pus echipamentu ' în garanție el a avut niște probleme # și < I tot i-a chemat pe ăia și așa > și < R n-a trimis pe nimeni > (IVLRA: 90). În ceea ce privește pronumele interogative, slăbirea rolului lor de marcă a interogativității provine din tendința uzului actual de evitare a întrebărilor, percepute, din cauza obligației de răspuns pe care o impun, ca o intruziune în spațiul personal al interlocutorului. Adesea, în locul unor structuri interogative sunt preferate
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
În ceea ce privește pronumele interogative, slăbirea rolului lor de marcă a interogativității provine din tendința uzului actual de evitare a întrebărilor, percepute, din cauza obligației de răspuns pe care o impun, ca o intruziune în spațiul personal al interlocutorului. Adesea, în locul unor structuri interogative sunt preferate structuri care nu impun interlocutorului obligația de a răspunde sau care îi lasă posibilitatea de a evita un răspuns precis: aserțiuni care urmăresc să declanșeze o reacție/un răspuns din partea interlocutorului; aserțiuni urmate de întrebări de confirmare (nu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
informație suplimentară în universul de discurs fără a-i fi solicitată explicit de către interlocutor. Dintre întrebări, sunt preferate întrebările totale, care lasă deschise mai multe posibilități de răspuns, nu cele parțiale, care sunt ancorate presupozițional și predetermină răspunsul prin cuvântul interogativ. Dintre întrebările parțiale sunt preferate cele cu ce (vezi statistica supra 7.1), care induc o relativă indeterminare a răspunsului. Când sunt folosite, întrebările parțiale sunt adesea atenuate prin: prezumtiv (Cine o fi lăsat asta aici?), semiadverbe modalizatoare ( Ce a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
o fi lăsat asta aici?), semiadverbe modalizatoare ( Ce a spus oare?), cuvinte din sfera indeterminării (care-i faza cu chimitexu?, 114), prefațarea întrebării printr-un verb epistemic (știi câte....?), introducerea unor presecvențe (vreau să te întreb ceva.../știi ceva?,,,). Observând interogativele totale sub aspectul funcționării lor în diferite contexte de comunicare, am constatat tendința de slăbire a forței interogative a întrebărilor. Când discursul se organizează în jurul perechii de adiacență întrebare - răspuns (conferință de presă, examen, consultație medicală, interviu - vezi în corpus
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cu chimitexu?, 114), prefațarea întrebării printr-un verb epistemic (știi câte....?), introducerea unor presecvențe (vreau să te întreb ceva.../știi ceva?,,,). Observând interogativele totale sub aspectul funcționării lor în diferite contexte de comunicare, am constatat tendința de slăbire a forței interogative a întrebărilor. Când discursul se organizează în jurul perechii de adiacență întrebare - răspuns (conferință de presă, examen, consultație medicală, interviu - vezi în corpus interacțiunile 23, 24, 27, 39, 69), în ciuda faptului că au rol de structurare a discursului, întrebările sunt frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
întrebare - răspuns (conferință de presă, examen, consultație medicală, interviu - vezi în corpus interacțiunile 23, 24, 27, 39, 69), în ciuda faptului că au rol de structurare a discursului, întrebările sunt frecvent atenuate prin lungi presecvențe, pasaje narative menite să diminueze forța interogativă și să reducă puterea discursivă a vorbitorului în raport cu interlocutorul. În dialogul mediatic (radio, televiziune - vezi în corpus interacțiunile 57, 58, 59, 60, 71, 72), întrebările sunt adesea directe, dar rareori au rolul de a declanșa răspunsuri informative, ci, în special
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de negociere a cantității de informație din universul de discurs, în strategii ale politeții pozitive și negative ori în strategii de aproximare și indeterminare a semnificației; specializarea discursivă a unor elemente din diverse clase (pronume de întărire, pronume relative, pronume interogative); participarea pronumelor la structuri de gradare a asertivității. Preferințele discursive ale vorbitorilor indică următoarele trăsături culturale ale discursului românesc actual: codificarea și decodificarea semnificației pe baza cunoștințelor comune ale membrilor colectivității și a istoriei conversaționale a interactanților; codificarea semnificației mai
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
Nu au fost inventariate ocurențele pronumelui nehotărât unul, având în vedere valorile lui multiple, uneori de graniță, care presupun interpretări contextuale de detaliu. 18 Au fost incluse în statistică toate formele flexionare. 19 De ce are un statut morfologic controversat: pronume interogativ sau locuțiune adverbială; l-am inventariat aici datorită prezenței în structura sa a pronumelui ce și, în special, datorită utilizărilor de graniță (pronominale/adverbiale) cu care apare. 20 O clasificare a întrebărilor în GALR II: 31 ș.u. 21 Nu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
reformulat ca mai jos: (53') Părinții cred că nu există nicio legătură între cele două evenimente, dar nu sunt convinși de acest lucru. 4.2.2.3. Tiparul [a vedea +Gcompldacă]99 A vedea poate primi drept complinire o subordonată interogativă indirectă introdusă prin complementizatorul dacă. A vedea la conjunctiv sau la indicativ prezent/viitor exprimă o percepție indirectă cognitivă (a vedea "a afla; a se gândi"), ca în (55)-(56), sau o percepție directă fizică (a vedea "a verifica, a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
dacă pot veni. (57) Vreau să văd dacă focul e stins. (58) Hoții văd dacă e cineva acasă. Selecția complementizatorului dacă după a vedea se explică prin natura semantică a verbului. În acest sens, Ocheșanu (1961: 154) subliniază ideea că interogativele indirecte apar ca subordonate ale unui verb de informare, prin care "se exprimă sau se cer informații", sau ca subordonate ale verbelor dubitandi, valori actualizate și de verbul a vedea în contextele de mai sus. Solidar cu această idee, Vulpe
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
subordonatei. Enunțul de la (76) se poate parafraza astfel: (77) [...] nu cred că s-a întâmplat, dar nu știu sigur. 4.2.5.3. Tiparul [a auzi + GCompldacă] Ca și verbul a vedea, a auzi poate primi drept complinire o subordonată interogativă indirectă introdusă prin complementizatorul dacă. În această configurație se exprimă o percepție senzorială directă: (78) Nu aud [dacă sună telefonul]. ("Nu aud sunetul telefonului") Configurația este posibilă și cu un verb la viitor, sensul verbului glisând către domeniul cognitiv: (79
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
admite în poziția obiectului direct doar propoziția non-finită gerunzială, exprimând o percepție fizică directă: (80) Aud [cântând muzica]OD. 4.2.7. A vedea/A auzi + conectori relativi Poziția de obiect direct poate fi ocupată de propoziții relative propriu-zise sau interogative 105, cu conectori pronume/adjectivele relative - care, cine, ce, cât etc.- și adverbe relative - unde, când, cum, cât etc. Disponibilitatea acestor verbe de a selecta întreaga clasă de conectori relativi se corelează cu proprietatea predicației vizuale și a celei auditive
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
iar referentul subiect al predicației principale observă, privindu-l, că îi tremură mâinile). 4.3.3. A simți + conectori relativi Asemenea verbelor a vedea și a auzi, verbul a simți poate selecta în poziția obiectului direct propoziții relative propriu-zise sau interogative indirecte introduse prin pronume/adjective relativele - cine, care, ce - și prin adverbe - unde, când, cum, cât etc. - în contexte precum: (107) Animalele simt cine le iubește. (108) Simte care dintre voi l-a trădat. (109) Simt ce va urma. (110
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Toyota], s-a depersonalizat rău de tot (Internet). (e) GConj având drept centru locuțiunile conjuncționale de parcă, ca și cum, exprimând predicații contrafactive: (244) Arată [de parcă nu ar fi dormit]. (245) Arată [ca și cum ar fi în flăcări]. (f) GAdv cu centrul adverbul-substitut cum, interogativ sau relativ, exprimând predicații calificative: (246) Cum arată copiii? (247) Arată cum mi-l închipuiam. Față de celelalte două verbe din clasa analizată, a arăta nu acceptă lexicalizarea Experimentatorului (*Ioana îmi arată obosită). Atunci când Experimentatorul nu se lexicalizează, este identificat implicit
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ca a ta. /Limba vorbită de ei sună a chineză. (d) GConj având drept centru locuțiunile conjuncționale de parcă, ca și cum/de parcă, exprimând predicații contrafactive: (257) Sună ca și când se grăbea să termine. (www.gamextv.ro) (e) GAdv cu centrul adverbul-substitut cum, interogativ sau relativ: (258) Cum sună vocea lui?/ Vocea lui sună cum o știam. Lexicalizarea Experimentatorului prin clitic în cazul Dativ este admisă în oricare dintre tiparele de complementare: (259) Muzica lor îmi sună bine. 6.2.3.Verbul a mirosi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Editura Paralela 45, p. 251-263. Niculescu 1978 = Alexandru Niculescu, Alexandru, "Completivizarea romanică - privire specială asupra românei", în Individualitatea limbii române între limbile romanice (II). Contribuții socioculturale, București, Editura Științifică și Enciclopedică, p. 253-273. Ocheșanu 1961 = Rodica Ocheșanu, "Observații asupra propozițiilor interogative indirecte", în Al. Graur, Jacques Byck (ed.), Studii de Gramatică, III, p. 151-169. Pană Dindelegan 1974 = Gabriela Pană Dindelegan, Sintaxa transformațională a grupului verbal în limba română, București, Editura Academiei Române. Picoche 1986 = Jacqueline Picoche, Structures sémantiques du lexique français, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sintactică indicativ-conjunctiv în prezența unor forme verbale cu trăsătura semantică [+Negativ] poartă denumirea "polaritate a conjunctivului" (Siegel 2009: 1863) și este prezent atât în limbile romanice, cât și în limbile balcanice. 99 Pentru unele aspecte interesante ale tiparului [a vedea + interogativă indirectă], vezi Vulpe (1980: 105-106). Autoarea analizează situațiile specifice vorbirii orale nenormate în care se înregistrează lipsa complementizatorului, situate la limita dintre coordonare și subordonare, de tipul: O să vorbesc cu el. Să vedem, vine sau nu? 100 Vezi aceeași observație
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Prin percepție mediată ne referim la contextele pentru care în lingvistica englezească s-a propus termenul hearsay/reported - "am auzit spunându-se". Vezi și GALR II (2008: 718). 105 Vezi GALR II (2008: 208-209). Distincția propoziție relativă propriu-zisă vs propoziție interogativă indirectă se face în funcție de calitatea de anaforic al conectorului față de un constituent al propoziției matrice. Conectorii relativelor propriu-zise se află într-un raport anaforic cu un constituent din matrice, față de cei ai interogativelor indirecte, care nu stabilesc acest raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
208-209). Distincția propoziție relativă propriu-zisă vs propoziție interogativă indirectă se face în funcție de calitatea de anaforic al conectorului față de un constituent al propoziției matrice. Conectorii relativelor propriu-zise se află într-un raport anaforic cu un constituent din matrice, față de cei ai interogativelor indirecte, care nu stabilesc acest raport cu propoziția regentă. 106 Vezi Pană Dindelegan (1974: 30-37). Autoarea arată că relativele construite cu adverbele relative unde, când, cât, cum în care se exprimă o percepție fizică (a vedea "a percepe vizual") sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
perceput) subiectivizat, dacă este însoțit de un determinant: Casele arătau sumbre. 146 Semnalăm extinderea clasei de substituție a numelui predicativ din construcțiile personale, pentru care în GALR II (2008: 278-279) se precizează doar următoarele realizări adverbiale (prin adverbe-substitute): cum (modal interogativ și relativ), așa, astfel, altfel, cumva, altcumva, oricum, atât, oricât. 147 În urma consultării câtorva vorbitori nativi, am constatat că folosirea adjectivului, cel puțin în anumite contexte, este ezitantă. Totuși, prin motorul de căutare Google am întâlnit numeroase contexte în care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Vlad, Romanul și „autobiografia”, TR, 1976, 6; Ion Simuț, „Conul de umbră”, ECH, 1976, 4; Ulici, Prima verba, II, 177-179; Poantă, Radiografii, I, 59-62, II, 160-163; Dan C. Mihăilescu, Un roman al memoriei afective, LCF, 1979, 4; Irina Petraș, Proză interogativă, RL, 1979, 43; Ciobanu, Însemne, 248-249; Șerban, Ispita, 127-133; Moraru, Semnele, 247-252; Cornel Ungureanu, Diferite nostalgii, O, 1985, 35; Traian Ungureanu, Roman social, RL, 1985, 41; Ion Simuț, Grigore Zanc după trei romane, F, 1986, 3; Cosma, Romanul, I, 162-164
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
operaționalizează elementele structurale ale conceptului de instruire timpurie, la atletism în probele de aruncări. Lucrarea teoretizează aspectele practice ale strategiei instrucționale de instruire tehnică timpurie în probele de aruncarea discului, a suliței și a ciocanului, pe baza validării răspunsurilor aserțiunilor interogative ale demersului de cercetare și prin validarea experimentală a ipotezelor de lucru. Din punct de vedere practic, lucrarea propune o strategie didactică de instruire tehnică la vârstă timpurie (8-10 ani) la probele de aruncări, validată experimental. Strategia propusă este focalizată
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]