705 matches
-
după fiecare relectură. Așadar, se înțelege că a îngreuna relizibilitatea înseamnă, până la urmă, același lucru cu a o face mai pură. Se vede, prin urmare, că trei dintre sensurile majore ale discreției poetice ivănesciene (discreția ca modalitate sentimentală, ca modalitate intertextuală și, în fine, ca modalitate tehnică de construcție a poemului) se găsesc, anticipând dezvoltarea pe care o vor cunoaște, în Sonet despre Unire, întâiul poem în care Mircea Ivănescu se înfățișează în chipul celui care urma să devină. După apariția
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
regăsește și la Ovidiu, In Liviam, 359, "Tendimus huc omnes: metam properamus ad unam; Omnia sub leges mors vocat atra suas.") este un text ce se înscrie în aceeași serie a poemelor ale căror titluri funcționează ca ancore pentru referințe intertextuale. De data aceasta, tema morții este afirmată categoric, din titlu. Textul se construiește ca o incantație, ca un text legendar, aspectul este al unui text epic, dar nicio acțiune nu e prezentată, totul se reduce la o acumulare de elemente
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spre modernismul interbelic (promoțiile '60, '70) fără însă a-l reface identic. Neomodernismul însemna o recuperare a lirismului după o perioadă de sterilitate în plan literar. Totuși unii dintre reprezentanții săi anunță prin recurgerea la ironie, la demitizare, prin jocul intertextual sau prin autoreferențialitatea postmodernismul din anii '80. Așa cum generația albatrosistă se opusese exceselor literaturii moderniste, tot așa cei ai generației ‛80 operează o distanțare polemică față de ceea ce a însemnat literatura anilor '60. E interesant că cel mai adesea teoreticienii postmodernismului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
of the absolute), the self-reference, the transformation of the world in text, the poetic act is perceived as an exercise of honesty, everyday occurrences become worthy of poetry, the poets express their inner feelings in a more authentic manner, the intertextual references, the less frequent use of metaphors (descriptions feature less figures of speech, narrations seem to permeate the poems and confer the latter the characteristics of a diary) the preference for the ludic and the irony. All in all, the
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
metoda cadranelor, ciorchinele, problematizarea, convorbirea euristică, jocul de rol, dramatizarea etc.) în vederea clarificării conținutului conceptual și angajării elevilor în învățare; • evaluarea modului de înțelegere a conținutului predat. 6) Contextul cuprinde: • microcontextul, care este alcătuit din: a) contextul lingvistic (intra și intertextual); b) contextul referențial (reprezentat de domeniul de studiu); c) contextul spațial (sala de clasă); d) contextul temporal (data și ora zilei, ,,momentul istoric" în care se încadrează tema discursului). • macrocontextul: condițiile globale instituționale, sociale, economice, politice, cultural-educative în care se
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
că acest nou val de politicieni români, “instalați” în mandate deloc confortabile, generația uninominalilor, constituie, de fapt, o mare șansă pentru deschiderea societății românești către politică. Acest lucru este confirmat și de intervențiile eseistice care formează discursul profund polifonic și intertextual al volumului nostru. Morala (ego)grafistului: E nevoie de femeie în politica românească. Morala proprie: Femeia nu trebuie transformată în procente, cooptarea ei la decizia politică impunându-se de la sine, prin ceea ce ea reprezintă în societatea românească. E o problemă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
anumite elemente culturale ar fi creat o barieră în receptarea sensului, am optat pentru explicitări intratextuale sau în note de subsol. Credem însă că acestea, puțin numeroase, de altminteri, nu anulează dorința cititorului de a descâlci bogatele referințe culturale și intertextuale ale acestei cărți, devenind astfel și el complice al actului creator. Mai credem, de asemeni, că înțelegerea corectă a unei traduceri depinde și de voința cititorului de a-și asuma rolul pe care textul i-l atribuie. MONICA FRUNZĂ PREFAȚĂ
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și doare. Pe ea e scris cu un ruj roșu Christian Dior. Apoi literele sunt șterse în așa fel încât rămâne din complexul literal un cuvânt extrem corporal: CHAIR. Carnea din care spectacolul lui Bel e făcut e o suprafață intertextuală. E un text scris, rescris și, dintr-o dată, șters cu cel mai fiziologic „produs“ uman, cu pipi. Funcția lui, oricât de oripilați ați fi, devine poetică. Cu pipi este curățată o reprezentare. Un nume, o vârstă, o greutate a trupului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Matei Vișniec. Deși cei doi autori sunt circumscriși unor contexte artistice diferite și distanțați în timp, există o afinitate structurală ce a permis identificarea anumitor strategii teatrale comune plasate chiar în textul dramatic și care vizează regizorul și spectatorii. Dialogul intertextual dintre cei doi este pentru prima dată analizat și discutat în contextul poeticii teatrale moderne. Elementele de continuitate și discontinuitate, vizibile în raporturile autor-univers imaginat, autor-regizor, autor-text-personaje, autor-reprezentație dramatică-actori sunt urmărite pe trei niveluri distincte: strategii dramatice, statutul personajului și
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cu caracter didactic, polemici, excursuri istorice, note informative, caracterizate prin rețele distincte de relații intratextuale. Fiecare articol poate fi interpretat individual, ca text de sine stătător, sau ca parte componentă a ansamblului publicistic, implicată într-o rețea complexă de relații intertextuale. Recurența unor sintagme și chiar a unor fraze întregi impune integrarea textelor în cadrul mai vast al jurnalisticii poetului, contribuind astfel la identificarea unor constante topografice la nivelul organizării sintactice. Complexitatea sintactică a publicisticii eminesciene este determinată atât de numărul elementelor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnalează ponderea acestor termeni în vocabularul publicisticii eminesciene, subliniem preocuparea jurnalistului pentru cultivarea unui lexic modern, adecvat specificului limbii române și necesităților de exprimare a noilor realități ale timpului. Polisemia limbajului politic eminescian derivă, în primul rând, din dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care integrează în corpul lor afirmații ale altor jurnaliști, aserțiunile unor personalități științifice, fragmente de cronici, citate din textul biblic, pasaje din presa străină ș.a. Dialogul intertextual conferă articolelor eminesciene densitate, iar glosările pe marginea materialelor din presa
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Polisemia limbajului politic eminescian derivă, în primul rând, din dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care integrează în corpul lor afirmații ale altor jurnaliști, aserțiunile unor personalități științifice, fragmente de cronici, citate din textul biblic, pasaje din presa străină ș.a. Dialogul intertextual conferă articolelor eminesciene densitate, iar glosările pe marginea materialelor din presa română și străină a timpului multiplică perspectivele în prezentarea referențialului politic. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi multiple pentru același semnificant, conferă complexitate limbajului politic eminescian, favorizând identificarea unor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituie în răspuns, în reacție la evenimentele din spațiul politic, la replicile și atitudinile actorilor politici, la opiniile colegilor jurnaliști etc. De la cronici la texte religioase, de la tratate de știință la articole din presa străină, toate constituie repere ale dimensiunii intertextuale a publicisticii eminesciene, venind în sprijinul demersului argumentativ al gazetarului. "Logica simțului comun actualizată de proverbe, disocieri noționale simple: ordine/ haos, legitim/ nelegitim, just/ injust nu reprezintă însă unica formă de codificare/ decodificare a realului; sunt solicitate și ramuri ale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noționale simple: ordine/ haos, legitim/ nelegitim, just/ injust nu reprezintă însă unica formă de codificare/ decodificare a realului; sunt solicitate și ramuri ale științei dotate cu legitimitate puternică (economia, sociologia) pentru a da seamă de complexitatea realului"386. Ansamblul relațiilor intertextuale pe care le întreține publicistica eminesciană îmbogățește semnificatul articolelor, resuscitând potențialul semantic al semnelor verbale utilizate. Lectura textelor relevă un număr impresionant de cuvinte și expresii polisemantice care își modifică sensurile, în funcție de contextul discursiv și de intențiile gazetarului: avocat morișcă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cadrul larg socio-cultural (credințele și valorile, doxa, elementele de interdiscurs etc.). Un concept cheie în abordarea pragmatică a limbajului politic eminescian este contextul comunicativ care înglobează, într-o accepție amplă, atât datele de natură lingvistică (vecinătăți lingvistice, strategii discursive, dimensiune intertextuală), cât și pe cele de natură extralingvistică (politica editorială a publicațiilor la care scrie Eminescu, specificul publicului țintă, finalitățile scrisului jurnalistic, referențialul politic reprezentat ș.a.). Investigarea publicisticii lui Mihai Eminescu nu poate face abstracție de mediul germinativ al textelor, de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dintre jurnalist și publicul cititor, vizând finalități, roluri, statuturi, intenții ce guvernează actul de comunicare; * contextul referențial, reprezentat de evenimentele de politică internă și internațională din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea; * contextul lingvistic, intra- și intertextual, înglobând vecinătăți textuale, relații de intertextualitate, tipologii ale textelor jurnalistice etc. Jurnalistul aparține unui context istoric și socio-cultural bine determinat care oferă conținuturile limbajului publicistic și construiește un orizont de așteptare particular din partea publicului receptor. Restrângând cadrul conceptual, identificăm datele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
grație elasticității și sincerității în aplicare a instituțiunilor sale, are virtutea de-a reîntineri pururi"440. b) Tehnica citatului revelator. Pornind de la afirmațiile lui M. Bahtin 441, potrivit căruia dialogismul și interacțiunea verbală constituie realități fundamentale ale limbajului, subliniem dimensiunea intertextuală a limbajului politic eminescian, ca modalitate de confirmare/ respingere a manifestărilor discursive anterioare și ca mijloc de consolidare a demersului argumentativ. Problematica dialogismului discursiv este abordată și de Michel Foucault, care afirmă că societățile dispun de "povestiri majore" ce sunt
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
enunțurile nu sunt niciodată monade, ci ochiurile unui lanț dialogic continuu, că textele se interreflectă, intercitează, sunt pline de rapeluri, ecouri și prefigurări de varii orizonturi"445. Rod al obișnuinței jurnalistului de a face trimiteri frecvente la alte texte, dimensiunea intertextuală a publicisticii eminesciene devine o trăsătură distinctă a scrisului său. Jurnalistul recurge constant în susținerea afirmațiilor la tehnica citatului ilustrativ: autoritatea unor personalități românești și străine în domeniile abordate conferă greutate demersului argumentativ. În acest sens, nume precum Platon, Aristotel
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ziarelor vieneze în contra României"448. Indiferent de natura sursei la care face apel, jurnalistul uimește prin ușurința cu care abordează subiecte dintre cele mai variate și rapiditatea cu care identifică citate revelatorii în exemplificarea ideilor. În același orizont al dialogismului intertextual, recursul la textul biblic oferă jurnalistului ocazia unor paralele tematice sugestive: "Ca și fiul pierdut din parabola evangheliei (s.n.), noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate, am cheltuit în mare parte moștenirea părintească pe formele goale ale unei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
au o sintaxă standardizată, textele de atitudine se disting prin varietatea modalităților de organizare. Fiecare articol poate fi considerat individual, ca text de sine stătător, dar și ca parte componentă a ansamblului publicistic, implicată într-o rețea complexă de relații intertextuale. Raportarea la întreg contribuie la decelarea unor constante topografice definitorii pentru stilul jurnalistic, fiind încurajată de caracterul dialogic al scrisului eminescian. La nivel semantic, cercetarea fenomenelor de semie și polisemie, a elementelor care generează ambiguitate în planul semnificațiilor limbajului politic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului politic eminescian se sprijină pe dimensiunea pregnant intertextuală a articolelor, care înglobează în corpul lor afirmațiile altor jurnaliști, fragmente din textul biblic, citate din cronici, discuții din cameră ș.a. Polisemia, capacitatea de a sugera lecturi distincte ale aceluiași semnificant, conferă discursului eminescian complexitate, favorizând delimitarea unor paliere multiple
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
domeniul textual-discursiv. 2.2.3. Aceasta nu înseamnă, totuși, că domeniul respectiv nu a stat deloc în atenția frazeologiei sovietice/ruse. Un exemplu concludent în această privință îl reprezintă demersul lui Boris Gasparov, care are drept obiect construcțiile de factură "intertextuală" afirmate ca "discurs repetat" nu în planul "istoric" al vorbirii, ci doar în anumite texte concrete 54. Mai mult, spre deosebire de Dobrovol'skij și Piirainen, profesorul de la Columbia se arată rezervat față de premisele cognitivismului, precizând că, în ultimă instanță, "crearea și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sunt compuse din unități de ordin "idiomatic" ("cuvinte"), care au fost asamblate în funcție de anumite procedee fixate într-o anumită tradiție "istorică" a vorbirii și reconfigurate, ulterior, tot cu ajutorul unor asemenea procedee. Pe de altă parte, combinarea "fragmentelor comunicative" ca "vocabule" intertextuale se face ea însăși după anumite reguli, care presupun nu numai o așa-zisă "memorie a vorbirii", ci un întreg sistem de procedee localizate în planul "idiomatic" al limbajului. Din aceste motive, vorbirea nu este doar un "colaj intertextual" și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vocabule" intertextuale se face ea însăși după anumite reguli, care presupun nu numai o așa-zisă "memorie a vorbirii", ci un întreg sistem de procedee localizate în planul "idiomatic" al limbajului. Din aceste motive, vorbirea nu este doar un "colaj intertextual" și un "proces ad-hoc", așa cum pretinde Gasparov, ci (și) o activitate bazată pe o competență care depășește simpla "memorie a vorbirii". 2.3. Spre deosebire de școlile franceză și sovietică/rusă, frazeologia germană s-a afirmat ca direcție lingvistică distinctă în plan
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și surprinderii cît mai fidele a spațiului pe care se expunea creatorul și a formei în care apărea enunțul literar. Lectura criticului era mai totdeauna o traducere internă a operei (sau a unor secțiuni ale ei), o situare contextuală și intertextuală a acesteia; nu se povestea ceva, ci se judeca estetic o lucrare, un personaj, o acțiune. Deschis sincer experimentului, acceptînd imprevizibilul și fără să excludă resituarea textului literar, criticul confirma indubitabil că nu poți elabora judecăți fundamentale despre propria cultură
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]